FIŞA ANALITICĂ

de evidenţă a monumentelor istorice

Biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul DUMBRĂVIŢA,
comuna ILIA, Judeţul Hunedoara

1. IDENTIFICARE

1.1. Cod
1.1.1. Lista 1955 -
1.1.2. Lista 1991 – 1992 -
1.1.3. Lista 2004 HD-II-m-A-03313
1.2. Categorie
1.2.1. Monument Da
1.2.2. Ansamblu
1.2.3. Sit
1.3. Denumirea actuală „Sfântul Ierarh Nicolae”
1.4. Denumirea originară „Sfântul Ierarh Nicolae”
1.5. Denumiri anterioare „Sfântul Ierarh Nicolae”

2. LOCALIZARE ADMINISTRATIVĂ/AMPLASAMENT
2.1. Stat România
2.2. Judeţ/nume/indicativ/număr Hunedoara
2.3. Oraş; sat – comună actuale Sat Dumbrăviţa, comuna Ilia
2.4. Cod poştal 337276
2.5. Stradă, număr actuale
2.6. Oraş; sat – comună originare/anterioare
2.7. Stradă, număr anterioare
2.8. Referinţe cartografice/toponimie
2.9. Referinţe cadastrale
2.10. Referinţe privitoare la zona de protecţie
2.11. Categoria de arhitectură Biserică de lemn
2.12. Tipul de folosinţă sau funcţiunea Biserică de cult
2.13. Folosinţa actuală Biserica este deschisă cultului
2.14. Folosinţa iniţială Biserică de cult

1
2.15. Folosinţa anterioară Biserică de cult
2.16. Reglementări urbanistice în care se Biserică
înscrie

3. STATUT PROPRIETATE
3.1. Actualul proprietar Comunitatea
3.2. Proprietar originar Comunitatea
3.3. Proprietari anteriori Comunitatea
3.4. Utilizator Comunitatea

4. DATARE
4.1. Datare prin perioade/secole Secolul al XVI-lea – al XVII-lea
4.2. Datare prin intervale de date
4.3. Datare precisă
4.4. Justificarea datării Sistemul constructiv şi dimensiunile. Secolul
al XVII-lea este păstrat şi de Lista
Monumentelor Istorice.

5. PERSOANE ŞI EVENIMENTE ASOCIATE ISTORIEI MONUMENTULUI

5.1. Ctitori/finanţator Comunitatea
5.2. Autor/meşter Pictura aparţine cărturarului polivalent,
zugrav şi copist Ioan sau Urean cel Tânar
5.3. Istoric

Prima documentare a lăcalităţii datează din anul 1453 atunci când a fost amintită cu
numele de ”terra Dombravicza”.
Arhitectura arhaică, îmbinarea bârnelor de stejar în cepuri şi în coadă de rândunică,
păstrarea peretelui despărţitor plin dintre naos şi pronaos, precum şi existenţa unei
singure bolţi iniţiale semicilindrice sunt elemente care fixează începuturile lăcaşului la
răscrucea secolelor XVI-XVII. În acest caz, prezenţa prestolului de piatră, cu însemnarea
„1723 eu Mariş popa Avram”, trebuie legată de una din multiplele reparaţii la care a fost
supus, în timp, lăcaşul. În pofida amplificării spaţiului în anul 1822, şantier cu caracter
de rectitorire, dimensiunile edificiului au rămas neînsemnate. Atunci a avut loc, din
cauza probabil a degradării accentuate a bârnelor, refacerea părţii de vest a biericii
(începând de la 0,15 m de peretele despărţitor). Montantul intrării de pe sud ţine loc şi de
undrea de legătură, mergând până sus, pentru pragul intrării, deasupra căruia este notat
anul menţionat, al lucrărilor, reluându-se forma celui din pronaos, cu o diminuare a
prezenţei lobilor. Altă renovare, atestată pe baza textului unei pisanii, a inclus
împodobirea edifiului cu un valoros veşmânt iconografic: „În zilele cinstitului de
Dumnezeu iubit împăratul...Io[sif], s-au zugrăvit această sfântă biserică, 1763”. Autorul
decorului este „zugrav Ioan”, anume acealaşi pictor căruia i se datorează, ulterior,
execuţia a două icoane la Târnava, precum şi a întregului ansamblu mural al bisericii din
Valea Lungă, unde semna printr-o poreclă: „Urean cel Tânăr”. Programul iconografic
rămas este următorul. În pronaos: în partea de jos a pereţilor sunt zugrăviţi, în forma
icoanelor, Sf. Nicolae, Iisus Hristos, Maria, în partea de sus, pe podina clopotniţei, a fost
relizată o compoziţie, greu de identificat, din care se observă Maria cu Apostolii şi un
grup de trei sfinţi alături de cadrul arhitectural al unei biserici.
Pictura naosului, grav avariată, mai păstrează: pe bolta de sus, trei medalioane, cu
Emanoil; Sf. Duh (porumbelul), de o parte şi de alta soarele şi luna, cu chip omenesc;
Maria, în întregime, cu o floare. Pe registrul superior, al peretelui de vest, Soborul
Sfinţilor îngeri Mihail şi Gavril şi toate cetele îngereşti, iar deasupra un medalion cu
Iisus (din Dreapta Judecată sau Înălţarea). În partea de jos, a peretelui respectiv, în

2
 stânga uşii, este reprezentat Sfântul Procopie cu dracul; un alt mucenic; iar în dreapta, Sf.
Mucenici Zaharie şi „Bonifantie” (chipurile fiind aşezate în decor de arcade, pe
colonete). Marginile bolţii sunt înfrumuseţate cu chenare florale (longitudinale şi
transversale), dar din pictura restului nu se mai desluşeşte nimic altceva. Pe suprafaţa
pereţilor verticali zugrăveala (şi aceasta foarte degradată) cuprinde Sf. Mucenici, pe
Nord recunoscându-se „Doctorii fără de arginţi”, iar pe Sud „Înălţarea Sfintei Cruci,
Constantin şi Elena”. În altar, începând de pe Nord, de lângă Iisus Hristos, se află
imaginea Patriarhului Petru, continuată de cea a Sfinţilor Părinţi. Pe boltă, sus,
Dumnezeu Tatăl, şi câte două medalioane cu prooroci, pe fâşiile curbe, fiind zugrăviţi
serafimii cu mulţi ochi şi pictură florală, între intrări. Din pictura tâmplei se conservă
registrul praznicilor, în icoane delimitate prin benzi de culoare. Scenele, sunt bine
compuse, cu decor arhitectural. În reprezentarea Bunei Vestiri, între Maria şi Arhanghel,
este o poartă de biserică. Uşile împărăteşti sunt dedicate apostolior Petru şi Pavel. În
golul semicircular, rezultat din străpungerea peretelui, sunt aşezate moleniile, pictate de
acelaşi zugrav.
Lăcaşul, este menţionat atât în tabelele conscripţiilor din 1733, 1750, 1761-1762,
1805 şi 1829-1831, cât şi de harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773).

6. DESCRIERE
6.1. Zona şi aşezarea Comuna Ilia este situată în partea de Nord-
Vest a judeţului, la o distanţă de 25 km de
oraşul Deva - reşedinţa de judeţ. În partea de
Nord se învecinează cu comuna Vorţa, la Est
se învecinează cu comunele Branişca şi Veţel,
la Sud cu comunele Veţel şi Dobra iar la Vest
cu comunele Dobra şi Gurasada.
6.2. Descriere obiectiv individual
- Plan Plan dreptunghiular cu terminaţiile
nedecroşate ale altarului şi ale pronaosului,
poligonale cu trei laturi.
- Elevaţie Biserica a fost aşezată iniţial direct pe sol
fără soclu însă cu prilejul unui şantier ulterior
a fost edificată pe câteva lespezi de piatră
brută ce îi alcătuiesc astăzi temelia. Elevaţia
este constituită din bârne din stejar, iscusit
îmbinate în sistem ”coadă de rândunică” de
sus până jos iar între bârne îmbinarea este cu
ajutorul cuielor de lemn. Accesul în biserică
se realizează de pe latura de sud. Sistemul de
boltire al interiorului cuprinde un tavan drept
peste pronaos şi o boltă semicilindrică peste
naos şi altar. Peretele despărţitor, dintre
pronaos şi naos, este plin, doar în dreapta
fiind străpuns, anterior anului 1763, de două
deschideri de mici dimensiuni, de forma
pocalelor suprapuse (unul din ele fiind
înfundat cu un oblon pictat). Biserica este
prevăzută cu câte o fereastră amplasată pe
laturile de nord şi de sud şi una pe cea de est a
absidei răsăritene. Deasupra pronaosului se
înalţă un turn clopotniţă din scânduri, acoperit
cu un coif piramidal scund cu învelitoare din
şiţă, la fel ca a şarpantei propriu-zise.

3
 - Volumetrie Peretele despărţitor dintre pronaos şi naos
este străbătut pe lungime de un brâu sculptat
pe motivul frânghiei răsucite şi încheiat la
capete cu un tip de semne din crestături
semicirculare. Portalul, din bârne late, are
pragul de sus sculptat cu puternici lobi.
- Faţade Faţadele sunt din lemn aparent.
- Formă învelitoare Acoperiş în patru ape atât pentru corpul
bisericii cât şi pentru turnul clopotniţă.
- Compartimentare interioare Pronaos, naos şi altar.
- Extinderi Naosul a fost extins, suprafaţa fiind astfel
împărţită în pronaos, naos şi altar.
- Anexe -
6.3. Elemente de construcţie Piatră, lemn, cuie de lemn şi metalice, şiţă.
6.4. Materiale şi tehnici de construc Biserica este prevăzută cu un soclu din
ţie/structură piatră peste care a fost aşezată temelia din
lemn. Elevaţia bisericii este alcătuită din
bârne de stejar suprapuse în sistem
”blockbau” şi încheiate cu cheotori de tipul
”coadă de rândunică”. Şarpanta şi streaşina
largă a acoperişului au fost rezolvate prin
rezemarea căpriorului direct pe pereţii
perimetrali, capetele grinzilor, de sub
cosoroabă, prelungite şi parţial cioplite (cu un
profil drept şi altul curb), constituind martorii
unei forme embrionare de consolă. Pentru
realizarea ferestrelor a fost traforat lemnul în
zonele respective obţinându-se astfel câte o
fereastră pe laturile de est, sud şi nord precum
şi o uşă pentru acces pe latura de sud. Spaţiul
interior este acoperit cu tavan drept peste
pronaos iar peste naos şi altar o boltă
semicilindrică intersectată cu trei fâşii curbe.
Bolţile sunt alcătuite din bârne de lemn
alăturate. Corpul turnului clopotniţă a fost
realizat din bârne de lemn alăturate şi dispuse
pe verticală. Acelaşi material (şiţa) bătută cu
ajutorul cuielor metalice s-a folosit şi pentru
acoperirea şarpantei bisericii.
6.5. Materiale de acoperiş Şiţă pentru întreaga învelitoare a bisericii.
6.6. Componente artistice
6.7. Mobilier Biserica adăposteşte în prezent strane în
naos, bănci, scaune şi mese din lemn în
pronaos, un tetrapod, o ladă de zestre şi masa
altarului.
6.8. Inscripţii
Pisania de pe peretele de est al
pronaosului:
„În zilele cinstitului de
Dumnezeu iubit împăratul...Io[sif],
s-au zugrăvit această sfântă
biserică, 1763”.

4
 Pe prestolul de piatră este ”săpat” textul:
”1723 eu Mariş popa Avram”.

6.9. Încadrare stilistică Biserica de la Dumbrăviţa este un

monument cu reale valenţe, istorice şi
artistice.
6.10. Patrimoniu mobil Din patrimoniul mobil al edificiului fac
parte pe lângă registrul împărătesc de icoane,
uşile împărăteşti cu reprezentarea sfinţilor
apostoli Petru şi Pavel şi crucea centrală de pe
catapeteasmă încadrată de cele două molenii.

7. CONSERVARE, RESTAURARE, PREZERVARE

7.1. Starea generală de conservare Biserica se află astăzi în stare avansată de
degradare. Pe lângă folia montată pe acoperiş
deasupra altarului şi naosului s-a infiltrat apă
pluvială, ea favorizând fragilizarea lemnului
şi slăbirea rezistenţei sale mecanice în zonele
de contact. Stratul pictural al interiorului a
avut de asemenea de suferit din cauza
infiltraţiilor de apă fiind în prezent degradat
în măsură foarte mare. O altă cauză de
degradare a sa sunt diversele obiecte montate
pe pereţii interiori, direct pe zonele cu pictură.
7.2. Lucrări anterioare de restaurare Iniţial a existat o singură boltă,
semicilindrică, peste întreg spaţiul interior,
sistemul de boltire actual fiind o intervenţie
ulterioară. Turnul clopotniţă existent peste
pronaos reprezintă de asemenea o intervenţie
ulterioară. Şiţa a fost reînnoită în anii 1937,
1957 şi 1991. Deşi s-au mai desfăşurat
operaţiuni de consolidare în anii 1782 şi
1967-1968, edificiul se găseşte în prezent
într-o stare avansată de degradare. În 2008, în
speranţa restaurării sau a înlocuirii vechii şiţe,
altarul şi naosul au fost acoperite, provizoriu,
cu o prelată din plastic. O documentaţie de
reparaţie i-a fost întocmită, aşteptându-se
începerea lucrărilor, acţiune faţă de care
sătenii manifestă multă solicitudine. Se
asigură ziua de mâine a monumentului, dar
viitorul îi rămâne incert.
7.3. Propuneri restaurare, reabilitare, Întreg monumnetul necesită intervenţii de
reconversie consolidare şi restaurare însă prioritară este
înlocuirea şiţei degradate a acoperişului.

5
 Toate intervenţiile ulterioare de montare a
diferite ştergare şi prosoape pe pereţii
interiorului trebuie înlăturate.

8. DOCUMENTARE/REFERINŢE
8.1. Bibliografie Bunea, Augustin, Episcopul Ioan Inocenţiu Klein, Blaj, 1900,
p. 386;
Idem, Statistica românilor din Transilvania în anul 1750, făcută
de vicariul episcopesc Petru Aron, Sibiu, 1901, p. 22;
Calendarul Arhiepiscopiei Sibiului, an. 85, 1937, p. 91;
Ciobanu, Virgil, Statistica românilor ardeleni din anii 1760-1762,
în Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj, an 3, 1926,
p. 653;
Cristache-Panait, Ioana, Arhitectura de lemn din judeţul
Hunedoara, Bucureşti, 2000, p. 148-150;
Dobrei, Florin, Bisericile ortodoxe hunedorene, Reşiţa, 2011,
p. 391;
Gagyi de Etéd, Eugen, Regulatio Diocesis Transilvanicae
Disunitae anno 1805, în Transilvania. Foaia Asociaţiunei
transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român,
Sibiu, an. 42, 1911, vol. II, p. 156;
Ţic, Miron, Balaj, Petru, Partenie-Vasiu, Verghelia, Cronica de la
Ilia Mureşană. Schiţă monografică, Deva, 2005, p. 175;
Voileanu, Matei, Să se facă lumină. Biserica românilor din Ardeal
în veacul al XVII-lea, Sibiu, 1926, p. 37;
Idem, Contribuţiune la istoria bisericească din Ardeal, Sibiu,
1928, p. 60-61.

8.2. Dosare şi rapoarte, în

arhive
8.3. Hărţi, planuri, desene

8.4. Fotografii Da

8.5. Alte informaţii

9. NIVELUL DE INTERES/CLASARE
9.1. Grupa valorică :
- A
- B A
9.2. Categoria după natura obiectivului :

6
 - I
- II II
- III
- IV
9.3. Criterii de evaluare globală
9.4. Data şi documentul protecţiei
9.5. Codul primit prin respectivul act

10. SISTEMATIZAREA EVIDENŢEI

10.1. Data redactării fişei 20.09.2011
10.2. Instituţia în cadrul căreia s-a redactat Asociaţia Filantropia Ortodoxă - Deva
fişa
10.3. Autorul fişei şi calitatea acestuia Ciocşan Adriana Gabriela – Expert
restaurator bunuri culturale
10.4. Trimiterea la documentaţia fotografică Bază de date Asociaţia Filantropia Ortodoxă
aferentă – Deva; autor artist fotograf Emil Bănuţi
10.5. Trimiterea la documentaţia desenată Bază de date Asociaţia Filantropia Ortodoxă
aferentă – Deva; autori Arhitect Bogdan Demetrescu
şi Arhitect Bogdan Isopescu de la Facultatea
de Arhitectură, Universitatea ”Politehnica”
Timişoara.
10.6. Semnătura autografă a specialistului
care a întocmit fişa
10.7. Semnătura şi ştampila conducătorului
instituţiei în cadrul căreia s-a redactat
fişa
10.8. Numărul procesului-verbal de validare
în Comisia regională a monumentelor
istorice