Theodor Aman, pictor şi

grafician, pedagog,
academician român, s-a
născut la 20 martie 1831 la
Câmpulung-Muscel.
Este unul dintre creatorii şcolii
româneşti de pictură şi
cofondator, alături de
Gheorghe Tattarescu, al Școlii
de Arte Frumoase din
Bucureşti (1863), al cărei prim
director a fost.
 Potrivit Enciclopediei Universale Britannica, stilul
artistic al lui Aman reflectă orientarea academistă a
epocii, însă este deschis influenţelor romantice şi
realiste şi receptiv la înnoirile impresioniste.
Compoziţiile istorice reprezintă un gen definitoriu al
artistului care, însă, nu a neglijat nici naturile statice
sau peisajele şi portretele, susţine sursa citată.
S-a născut în familia unui negustor bogat, Dimitrie
Dimo (poreclit Aman) de origine cuţovlah
(macedonean), care a fost ridicat la rangul boieresc de
serdar (comandant de oaste şi mai ales de cavalerie)
în anul 1818 de către Ioan Vodă Caragea. Mama lui,
de origine greacă, Despina (alintată Pepica), s-a
născut la Paris. Aman a fost ridicat la rang de boier
pitar de către domnitorul Barbu Știrbei în 1856, fiind
răsplătit astfel pentru eforturile sale de afirmare în
domeniul artelor.
Atelierul şi casa în care locuia, construită în 1869 în stil pompeian, era în
acea vreme o locaţie mondenă unde se întâlnea protipendada Bucureştiului.
Astfel, despre acest loc monden, Alexandru Tzigara-Samurcaş
spunea “Atelierul său (…) era singurul centru artistic în care se aduna elita
bucureşteană a timpului”.
A urmat cursurile Școlii Centrale din Craiova, unde a luat lecţii de desen la
clasa profesorului Constantin Lecca, după care s-a înscris la cursurile
Colegiului Sfântul Sava din Bucureşti la clasa profesorului Carol Wallenstein.
S-a dedicat picturii, fiind influenţat de maeştrii Renaşterii italiene.
Trecerea lui Aman pe la Colegiul Sfântul Sava a avut multă însemnătate. În
acei ani se pregătea în Țara Românească Revoluţia de la 1848. Ideile ei, care
trezeau conştiinţa naţională, precum înlăturarea entităţilor feudale, unirea
Principatelor şi întemeierea unui stat autonom, erau cu înflăcărare promovate
de la catedră de profesori ca A. Treboniu Laurian, Costache Aristia şi Aaron
Florian (care îi fusese profesor şi la Craiova).
 Pe băncile şcolii s-a împrietenit
cu partizanii înfocaţi ai revoluţiei, ca de
pildă George Cretzianu. Chiar fratele
pictorului, Alexandru, student în Franţa,
era înscris în anii 1846 şi 1847 în
“Societatea studenţilor români din Paris”,
care nu era decât filiala de peste hotare
a “Asociaţiei literare” din Muntenia, în
spatele căreia acţionau de fapt
revoluţionarii paşoptişti. Între 1848-
1850, Colegiul Sfântul Sava a fost închis.
Tânărul pictor nu avea motive
să se întoarcă la Bucureşti. Viaţa artistică
era extrem de redusă. Școlile de artă nu
existau atunci. Și astfel, în 1850,
Theodor Aman a plecat la Paris la studii,
unde a ajuns elev în atelierul lui Michel
Martin Drolling şi un an mai târziu, după
moartea acestuia survenită la 9 ianuarie
1851, în cel al lui François-Edouard
Picot. Între anii 1850-1857 şi-a făcut
studiile de pictură, locuind în Cartierul
Latin.
 A debutat la Salonul
Oficial de la Paris în 1853 cu
tabloul “Autoportret”, aflat în
colecţia Muzeului Naţional de
Artă al României, salon la
care a expus aproape în
permanenţă până în jurul lui
1880. În 1855 a participat cu
o pictură istorică la Expoziţia
Universală de la Paris.
Revenit pe meleagurile natale
s-a inspirat din viaţa
muscelenilor, lăsând mai
multe pânze cu peisaje din
Câmpulung şi împrejurimi.
Numele său a rămas în istoria
artei româneşti nu doar prin
valoarea operelor semnate, ci
şi prin contribuţia avută la
întemeierea primelor Școli de
Arte Frumoase, la Bucureşti şi
Iaşi (1864).
 Expoziţii personale ale
artistului: 1883 – Sala
Stavropoleos, Bucureşti; 1890 –
Băile Eforie, Constanţa; 1892 –
Ateneul Român, Bucureşti; 1991
– Centenar Theodor Aman,
Muzeul de Istorie şi Artă al
Municipiului Bucureşti; 1993 –
Theodor Aman – gravor, Muzeul
Naţional de Artă, Bucureşti;
2011 – Theodor Aman – Pictor şi
gravor, Muzeul Naţional
Cotroceni, Bucureşti. Expoziţii
de grup: 1865, 1868, 1870,
1872, 1874, 1881 – Expoziţia
artiştilor în viaţă, Bucureşti;
1873 – Expoziţia Societăţii
Amicii Bellelor Arte, Bucureşti;
1888 – Expoziţia de Belle Arte,
Ateneul Român, Bucureşti.
 S-a stins din viaţă la 19 august 1891, la
Bucureşti.
Soţia sa, Ana Aman, a donat statului român, în
1904, casa cu operele artistului rămase în
colecţia personală după moartea sa, obiectele şi
tot mobilierul. Unele străzi din Bucureşti, Bacău,
Baia Mare, Craiova, Ploieşti şi Timişoara poartă
numele pictorului.
În 1908 s-a deschis Muzeul ”Theodor
Aman” în casa-atelier a artistului, care
reprezintă cel mai vechi muzeu de artă din
Bucureşti şi singura casă-document de epocă
rămasă în picioare în Capitală. De la finalizarea
lucrărilor de construcţie, în 1869, casa a fost
folosită ca reşedinţă a familiei Aman şi ca atelier
ale pictorului. Muzeul găzduieşte un mare
număr de tablouri ale artistului. Colecţia
”Theodor Aman” cuprinde compoziţii istorice,
peisaje, naturi moarte, portrete. Alături de
uleiuri şi pânze reprezentative, muzeul posedă o
La 10 septembrie
amplă colecţie de gravuri, tehnică pe care
1991, Academia Română i-a
Theodor Aman a experimentat-o către sfârşitul
vieţii.
acordat titlul de membru
post-mortem.
LICEUL TEORETIC ,,ION NECULCE’’ TG. FRUMOS