Denumire oficială: Republica Arabă Egipt

Denumirea oficială – forma scurtă: Egipt

Denumirea locală – formă lungă:Gumhūriyyat Misr al-Arabiyyah

Scurt istoric: În secolul XIX apar, în lumea arabă, mişcări politice pentru afirmarea identităţii proprii,
sub influenţa abordării romantice a istoriei. Începe "renaşterea (Al-Nahda) arabă", caracterizată, în
esenţă, de revitalizarea patrimoniului islamic din perioada de glorie a califatului arab, pe de-o parte,
şi de încercările de modernizare a islamului, pe de alta.

Deschiderea canalului Suez (1869) consacră rolul geostrategic al Egiptului. Disputa dintre Imperiul
Britanic, Imperiul Otoman şi Franţa pentru controlul noului drum spre Asia se încheie odată cu
instaurarea protectoratului britanic la începutul primului război mondial (1914).

Afirmarea principiului naţiunilor conduce la proclamarea independenţei formale a Egiptului faţă de

Imperiul Britanic (1922); Egiptul este proclamat regat, sub conducerea regelui Fouad, urmat de fiul
său, regele Farouk (1936-1952). Marea Britanie menţine controlul militar şi economic asupra
Egiptului în toată această perioadă.

La 23 iulie 1952, puterea este preluată de „Ofiţerii Liberi”, o grupare militară condusă (formal) de
generalul Naguib, înlocuit la scurt timp de Gamal Abdel Nasser. În 1953, Egiptul este proclamat
republică, condus de un Consiliu Revoluţionar, sub preşedinţia lui Nasser.

Localizare: în nord-estul Africii şi sud-vestul Asiei. Cea mai mare parte se află în Africa, dar partea de
est, peninsula Sinai, este considerată ca parte a Asiei. Este delimitată de Marea Mediterană la nord,
Fâşia Gaza, Israel şi Marea Roşie la est, Sudan la sud şi Libia la vest.

Suprafaţă: 1.001.450 km pătraţi

Populaţie: 92 milioane locuitori (potrivit rezultatelor provizorii ale recensământului din 2012), din
datele oficiale egiptene, din care 55 % sub 25 de ani. Majoritatea populaţiei trăieşte în Valea şi Delta
Nilului.
Capitala: Cairo (zona metropolitana are peste 20 milioane locuitori). Cel de-al doilea oraş ca mărime
este Alexandria.

Împărţire administrativă: 26 de guvernorate

Monedă naţională: lira egipteană

Limbă oficială: araba

Religii: musulmani sunniţi (circa 90 %), creştini (10 % dintre care circa 9% aparţin Bisericii Copte).

Forma de guvernământ: republică parlamentară

Situaţia internă

Şeful statului: După demisia preşedintelui Hosni Mubarak de la conducerea statului (11 februarie
2011), survenită ca urmare a revoltelor populare izbucnite la 25 ianuarie 2011, o comisie condusă de
ministrul apărării, mareşalul Mohamed Hussein Tantawi, intitulată Consiliul Suprem al Forţelor
Armate (CSFA), a preluat conducerea ţării.

În perioada 23 şi 24 mai 2012 a avut loc primul tur al alegerilor prezidenţiale din Egipt, iar în
perioada 16 şi 17 iunie 2012 cel de-al doilea tur, scrutin în urma căruia a fost declarat cîştigător
candidatul Fraţilor Musulmani, Mohammed Morsi.

Urmare a amplelor manifestări de stradă ce au avut loc în Egipt la finalul lunii iunie 2013, pentru a
preîntâmpina deteriorarea situaţiei interne armata a intervenit şi i-a solicitat preşedintelui
Mohammed Morsi să dispună măsurile de recâştigare a încrederii solicitate de populaţie, refuzul
acestuia de a se conforma conducând la îndepărtarea sa, la 03 iulie 2013, de la conducerea statului
egiptean.

În conformitate cu legislaţia egipteană, funcţia de preşedinte a fost preluată interimar de către şeful
Curţii Constituţionale, judecătorul Adly Mahmoud Mansour, care a deținut-o până în 8 iunie 2014,
când, în urma alegerilor prezidențiale desfășurate în Egipt, în fruntea statului egiptean a fost ales
Abdel Fattah Saeed Hussein Khalil el-Sisi.

Prim-ministru: Sherif Ismail (din 19 septembrie 2015)

Ministrul Afacerilor Externe: Sameh Hassan Shoukry (din 17 iunie 2014)

Parlamentul egiptean: unicameral

Urmare evenimentelor de la finalul lunii iunie 2013 şi a înlăturării, la 03 iulie 2013, a preşedintelui
Mohammed Morsi, autorităţile interimare au dizolvat cele două camere ale Parlamentului egiptean.

La finalul anului 2015 au avut loc alegeri parlamentare, legislativul egiptean începându-și activitatea
în 10 ianuarie 2016. Legislativul este dominat de o coaliție politică construită în jurul susținătorilor
președintelui Abdel Fattah El Sisi. În primele 15 zile de la inaugurare, parlamentul egiptean a reușit
să aprobe prin vot toate cele 341 de decrete emise de șefii de stat în perioada iulie 2013 - ianuarie
2016.

Președintele parlamentului este Ali Abdel Aal, în vârstă de 67 de ani, fost profesor de drept și expert
în drept constituțional.

Simboluri naţionale

Ziua naţională: 23 iulie, aniversarea revoluţiei antimonarhice din 1952.

Drapel: trei dungi dispuse orizontal de culoare: roşie, alb şi negru; în centru se află vulturul lui
Saladin purtând un scut şi o bandă cu numele în arabă al ţării.