PROBA VPCA

1. – VITEZĂ DE PERCEPŢIE ŞI CONCENTRAREA ATENŢIEI

2. În esenţă, acestea vizează recepţionarea informaţiilor în vederea prelucrării lor şi
elaborării acţiunilor de răspuns (percepție și atenție). Ţintim în final obţinerea de
informaţii asupra nivelului dezvoltării capacităţilor perceptive (în special viteza de
percepţie) şi asupra atenţiei ca proces de filtrare (concentrarea), propunând ca sarcină
activităţi cu ritm impus şi câmp de observaţie dinamic.
3. Proba VPCA constă într-un program informatizat care derulează serii de stimuli într-o
cadenţă impusă şi într-o desfăşurare cu mişcare continuă. Cadrul de prezentare este o
fantă prin care trec şiruri de câte şapte litere, subiecţii având ca sarcină acţionarea
butonului unei manete ori de câte ori observă în şir una din cele două litere care le-au
fost indicate prin consemn (p1 = M,N; p2 = C,O). Şirurile cu stimuli „curg” automat
într-o cadenţă impusă cu o frecvenţă mai lentă în prima parte şi mai rapidă în cea de a
doua. Sunt astfel solicitate simultan capacităţile perceptive şi atenţia concentrată.
4. Potrivit acestor abordări, procesul atenţiei este cel care sprijină decizia privind care
dintre informaţiile primite vor face obiectul prelucrării ulterioare şi care vor fi
abandonate. De altminteri, originea acestui mod de abordare a problemei poate fi
găsită chiar mai înainte, în încercările lui J.M. Lahy de a măsura atenţia concentrată
prin intermediul unui tip de sarcină foarte asemănătoare cu cea a lui Bonnardel.
Bonnardel îşi configura bateria de securitate identificând trei sisteme psihologice care,
împreună, pot evidenţia comportamentul sigur (activitate ce trebuie să permită
identificarea şi rezolvarea unei eventuale probleme în aşa fel încât să se evite
accidentele în ocupaţiile cu risc) şi invocând în primă instanţă examinarea „percepţiei
centrale”. Mihai Golu, organizarea psihofiziologică a unei activităţi globale unitare
presupune mai întâi activarea funcţiilor informaţionale.
5,6. Pentru a determina fidelitatea VPCA am apelat într-o primă instanţă metoda test-retest.
Am urmărit dacă scorurile la cei doi indicatori principali ai probei (VP & AC) rămân
constante de la o administrare la alta. Pentru aceasta am identificat cazurile de retest
înregistrate la un interval de circa trei luni, fără nici o selecţie a lor. S-au însumat astfel 103
cazuri pentru care coeficientul de corelaţie liniară obţinut între cele două situaţii (stabilitatea
în timp a rezultatelor) a fost r = 0,72 la p< 0,01 pentru AC şi r = 0,71 la p<0,01 pentru VP. În
proiectarea probei au fost prevăzute două sarcini de stimulare care au conţinuturi diferite (p1
- literele M, N şi p2 - litere C,O), dar cu structuri identice în ceea ce priveşte timpul de
expunere, numărul de stimuli falşi vs adevăraţi (150, respectiv 150 la proba de fond) şi
dispunerea lor în câmpul perceptiv. Cele două secvenţe fiind forme paralele ale aceluiaşi test,
forme pe care le-am aplicat într-o aceeaşi şedinţă de testare, aceloraşi subiecţi (la interval de
maxim 30 de minute) şi pe datele cărora am calculat coeficienţii de corelaţie pentru cei doi
indicatori principali ai probei (AC & VP). Am avut în analiză un lot N = 93 pentru care r =
0,78 în cazul AC şi r = 0,72 în cazul VP.
7. Pentru etalonare am ales un sistem de scale în cinci clase normalizate ale căror graniţe sunt
reprezentate în tabelul de la ANEXA 2. Argumentul acestei alegeri se leagă strâns de
obiectivul utilizării practice a probei, ca de altfel de obiectivul întregului sistem de evaluare
PSITEST Cabinet.
8. Mihai Golu
A absolvit, în anul 1958, Facultatea de Psihologie de la Universitatea Lomonosov din
Moscova, după care a fost repartizat la Facultatea de Psihologie a Universității din București,
unde a parcurs toate treptele ierarhiei didactice, de la preparator la profesor titular (1990). A
obținut titlul științific de doctor în psihologie in 1968. În 1973 a efectuat un stagiu de studii
avansate postdoctorale la Universitatea Carnegie-Mellon din SUA, specializându-se în
psihologie cibernetică și informațională.
Între anii 1990 și 2001 a fost președinte al Asociației Psihologilor din România.
În prezent este profesor la Universitatea Spiru Haret și la Universitatea din București.
Nathalie Bornnadel
Profesor titular de ergonomie cognitivă și psihologie,
Universitatea Aix-Marseille (AMU)
Membru de onoare al IUF (Institut Universitaire de France)
Director al Institutului pentru Creativitate și Inovații din Aix-Marseille (InCIAM)
Director al Centrului de Cercetare pentru Psihologia Cogniției, Limbii și Emoției (PsyCLE)
Director al Masterului Ergonomie: Factori umani și ingineria sistemelor informaționale