O FORMĂ DE ALTRUISM

Anna Freud

AUTOR: MĂDĂLINA SILAGHI

COORDONATOR: ANDREI CONSTANTINESCU
 MECANISMUL DE PROIECȚIE
Este un mecanism de apărare care are rolul de a rupe legătura dintre Eu și pulsiunile amenințătoare, care
iau forma unor idei sau reprezentări. Ideea supărătoare este deplasată spre lumea exterioară, împiedicând
sesizarea procesului pulsional. Nu este asociat cu o situație angoasantă specifică, însă poate fi cauzată în
aceeași măsură de o teamă față de o amenințare reală, de o angoasă provocată de SupraEu sau de forța
pulsiunilor.
În faza timpurie a vieții, este un proces absolut necesar pentru dezvoltarea emoțională a sugarului.
Copiii folosesc proiecția pentru a evita acțiunile și dorințele atunci când acestea devin periculoase, dar și
pentru a transfera responsabilitatea unui agent extern.
Dacă dorințele respective implică o pedeapsă din partea autorității, Eul folosește drept paravan persoana
asupra căreia le-a proiectat.
Dacă proiecția a fost determinată de un sentiment de vinovăție, în loc să se critice pe el îi acuză pe alții.
În ambele cazuri, subiectul se disociază de reprezentanții săi și este excesiv de intolerant atunci când îi
judecă.
Efectele mecanismului de proiecție pot fi:
negative, atunci când ne proiectăm gelozia și atribuim altora actele noastre agresive.
pozitive, atunci când prin proiecție creăm legături de prietenie, ne consolidăm relațiile cu celălalt =>
„renunțare altruistă” la propriile noastre pulsiuni în favoarea altor persoane.
 RENUNȚAREA ALTRUISTĂ

Renunțarea timpurie la satisfacerea pulsională datorită relațiilor infantile conflictuale cu părinții

determină formarea unui SupraEu excesiv de sever, făcându-i imposibilă satisfacerea propriilor dorințe.
Apare astfel mecanismul de apărare prin proiecție și prin identificare, în care subiectul abdică de la
propriile pulsiuni în favoarea celorlalți, ca o metodă de a-și depăși sentimentul de umilire narcisică. Acest
fapt are o semnificație egoistă, întrucât ceea ce face pentru ceilalți este pentru a-și îndeplini propriile
dorințe prin substituție; însă datorită eforturilor sale de a gratifica pulsiunile celorlalți, comportamentul său
nu poate fi numit altfel decât altruist.

Procesul de proiecție servește două scopuri:

1. permite subiectului să fie interesat prietenește de satisfacerea pulsională a altora, și astfel, indirect și în
ciuda interdicțiilor dictate de SupraEu, să-și satisfacă propriile dorințe.
2. eliberează activitatea și agresivitatea inhibate, create timpuriu, pentru a asigur satisfacerea pulsiunilor
în relația lor primară cu sine însuși.

Obiectul asupra căruia este îndreptată agresivitatea eliberată este invariabil reprezentantul autorității care
a impus renunțarea la satisfacerea pulsiunii în copilărie (ex: mama).
 RENUNȚAREA ALTRUISTĂ
Deplasarea dorințelor pulsionale se face de regulă asupra unor obiecte mai bine pregătite să le
împlinească, spre exemplu soția care își ajută soțul, părinții care își susțin copiii să facă ceea ce ei nu au
reușit să facă.

Cei care și-au proiectat intens pulsiunile asupra altor persoane nu cunosc teama de moarte. Ei prezintă
doar teamă și îngrijorare pentru viața obiectelor substitutive asupra cărora și-au deplasat pulsiunile.
Atât angoasa cât și lipsa angoasei sunt datorate sentimentului subiectului că viața sa merită să fie
salvată și trăită doar în măsura în care există posibilitatea satisfacerii pulsionale. Când pulsiunile proprii au
fost abandonate în favoarea altor persoane, viețile acestora devin mai prețioase. Moartea obiectului
substitutiv înseamnă dispariția oricărei șanse de împlinire.

Entuziasmul cu care subiectul dăruiește și ajută arată că renunțarea altruistă reprezintă ea însăși o
satisfacere pulsională: pasivitatea se transformă în activitate, rana narcisică este compensată prin
sentimentul puterii asociat rolului de binefăcător, iar frustrarea pasivă este compensată prin preocuparea
activă pentru fericirea celorlalți.

Atitudini care prezintă toate aparențele altuismului pot fi produse și prin masochism, nu doar prin
proiecție și identificare.
„EXISTĂ ÎNTR-ADEVĂR RELAȚII ALTRUISTE
AUTENTICE ÎNTRE OAMENI, ÎN CARE
SATISFACEREA PULSIONALĂ SĂ NU JOACE
NICIUN ROL?”
Anna Freud

VĂ MULȚUMESC!