SELF INTERRUPTION

1. FENOMENOLOGIE

Exprimarea emoțională e blocată sau suprimată. Sinele (the experiencing part) începe să exprime o
emoție sau o nevoie asociată și e întreruptă de o parte de tip „auto-cenzor” care blochează exprimarea.

2. GENEZĂ
 „Auto-cenzorul” se formează în etape de dezvoltare cheie când mediul persoanei nu permite
exprimarea emoțiilor și a nevoilor.
 Deși nu mai sunt adaptative, procesele astea continuă în viața adultului, în mod automat, și
opresc experiența și exprimarea.
 Sunt răspunsuri învățate pentru a face față unor medii nesigure/reprezintă internalizarea unui
„nu merit”.
 Des, sunt acompaniate de imagini și amintiri ale locului și modului în care aceste credințe s-au
format.

3. INTRERUPERE vs. CRITICĂ vs. ANXIETY SPLIT

EFECTUL este crucial pt diferențiere:

- Auto-întrerupere: „shut down/silenced” (oprește simțirea sau exprimarea)

- Split critic: rușine
- Anxiety split: frică/anxietate

4. INDICATORI CLINICI AI AUTO-ÎNTRERUPERII

- Poate apărea pe cont propriu, dar e foarte comună în alte sarcini (e.g. UB).

- Două forme, și ambele apar pe baza fricii (de experiență, de consecințele simțirii, exprimării
etc):
o Blocarea exprimării emoției (inhibarea) – „Soft Interruption”
 Exprimarea emoției nu e permisă (e.g. își ține lacrimile, vorbește „peste” emoții
etc).
 Prin conștientizare și refocalizare empatică, putem conduce înapoi către
procesul emoțional.
o Blocarea experienței total (evitarea) – „Hard Interruption”
 Emoția exprimată a dispărut
 Procesul de întrerupere e foarte implicit și automatizat
 Procesul de întrerupere e foarte rigid
 E.g. furia a apărut și a dispărut și nu mai poate fi reaccesată
 Aici lucrăm cu scaune.

- Tipurile de frică din spatele întreruperilor:

o Frica de necunoscut
o Frica de a nu pierde controlul
 o Frica din relația terapeutică
o Frica de auto anihilare

- Ca răspuns la această frică, clientul se angajează în

o Acte de evitare pentru a se proteja ––”fuge” din experiență, ”se ascunde”, se disociază
de durere
o Actele de auto control implică:
 A se îndrepta către experiența emoțională cu scopul de a o controla (o
invalidează, o critică
 Control fiziologic (se încordează)
- Efectul întreruperii: SINELE EPUIZAT - sentiment de neputință, resemnare, lipsă de speranță,
durere fizică, oboseală, amețeală, retragerea atenției, ”gol”, confuzie, convingeri negative
despre sine, sentiment de sine slab

- Foarte comun apar în procese traumatice

o Evitare sau supra control
o Disociere (deși adaptativă la momentul experienței traumatice, acum interferează cu
integrarea experienței traumatice)
o Când sunt clienți fragili, empatia este cea mai importantă și are prioritate – se poate
face explorarea split-ului fără scaune.

- Întreruperile sunt foarte des asociate și cu tabuuri/credințe internalizate (e.g „în religia mea,
blamarea părinților e un păcat”).

5. OBIECTIVELE LUCRULUI CU AUTO-ÎNTRERUPERI

- Să crească conștientizarea procesului de întrerupere
- Să ajute clientul să acceseze și să permită experiența emoțională blocată.
- Pentru a depăși emoțiile secundare care le blochează pe cele primare
- De exemplu:
o Vinovăția față de furia pentru părinte poate bloca conștiența furiei și lăsa clientul lipsit
de speranță;
o Frica de respingere poate bloca furia asertivă;
o Rușinea pentru pierderea controlului/vulnerabilitate poate întrerupe doliul adaptativ

- 2 REPERE IMPORTANTE în intervenția terapeutică:

o Punem în scenă emoția care întrerupe (fără a o intensifica);
o Intensificăm doar emoția blocată (de exemplu, punem clientul interpreteze partea
care îl face vinovat/rușinat până au acces la o emoție adaptativă și se afirmă)

6. MARKERII DE AUTO-ÎNTRERUPERE
- Clienții variază în gradul de exprimare implicită-explicită a întreruperii
- De obicei, avem 3 mari indicatori:
 (a) Persoana descrie sau începe să simtă/exprime o emoție, nevoie sau acțiune
(b) O întrerupere a emoției, nevoii, acțiunii e descrisă de client sau evidențiată în ședință
(c) Clientul exprimă distress/nemulțumirie/resemnare/amorțeală/a fi blocat sau a simți
greutate/tensiune interioară ca rezultat al întreruperii.

- Întreruperea implică un element corporal (atunci când apare o emoție, musculatura participă în
emoție); deși clientul e ”gata” să exprime, ceva blochează, dar ”gata să exprime” caută o
manieră de a o face, astfel apar dureri de cap, mușchi încordați, etc ceea ce împiedică clientul să
simtă emoțiile de tristețe, furie, disperare, deprimare.

7. LUCRUL CU ”SOFT INTERRUPTIONS”

- Întâi încercăm să refocalizăm empatic
o Th.: ”I know it is hard to stay with the sadness, but it seems important. Can you speak
from the sadness, give words to it?”

- Oferim permisiunea de a exprima emoția/nevoia

o Th.: “It is okay, let it come. I see you are holding it back, but these are important tears.”

- Creștem conștientizarea întreruperii

o Th.: „It seems like you are holding you‘re breath and the the sadness goes away. Are you
aware of that?

8. 2 SCAUNE PENTRU AUTO-ÎNTRERUPERE (HARD INTERRUPTION)

- Terapeutul lucrează atât cu dorința de a exprima cât și cu dorința de a inhiba/evita dând voce
ambelor tendințe (verbal și nonverbal)

- Intervenția 2 scaune pentru auto întrerupere este relevantă pentru a adresa episoadele de
evitare/distanțare emoțională din cadrul sesiunii terapeutice care indică proces intern de auto
întrerupere.
- Întâi decidem dacă să lucrăm cu 1 scaune sau cu 2 (din ppt-urile lui Lars):
o Cu procesele disociative, f automate care sunt greu accesibile conștient, lucrul cu 1
scaun e de multe ori mai productiv:
 Th.: "Can you teach me, what would I have to do to stop feeling xy?“
 Help the client with prompts: Th.: "It seems like you're holding your breath,
raising your shoulders, and kind of saying to yourself, 'Don't feel' ."

(1) CONȘTIENTIZAREA ȘI PUNEREA ÎN SCENĂ A ÎNTRERUPERII/„ENTRY”

- Începem cu auto-cenzorul și avem mai multe căi de „intrare” (pentru a pune în scenă cum se
oprește clientul din a simți):
o Pentru a facilita conștientizare întreruperilor:
  Întrebăm clientul cum se întrerupe și ce se întâmplă imediat înainte să se
blocheze
o Putem „intra” prin cognițiile care întrerup:
 Th.: "What are you saying to yourself?"
 "What words are you using to accompany xy (initial self interrupting action)?".

o Ca să schimbăm focusul de pe cogniții pe acțiuni (elementul non-verbal) putem să

întrebăm:
 Th: „Ce ar trebui să facă X cu emoțiile/nevoile lui/ei?”

o Trebuie să fim atenți la activarea/rularea programului psiho-motor opus; suntem atenți

în special la mâini pentru a ajuta la explicarea și enactment-ul acțiunilor care întrerup
 Th: [se uită la mâini] „Ce fac mâinile tale? Pare că îți vine s-o împingi, nu?
Împinge-o”
 Putem folosi pernuțe sau pături pentru a promova aspectele senzorio-motorii
ale întreruperii
 Trebuie să găsim un echilibru între a acționa asupra sinelui real (e.g. ținerea
respirației, căderea umerilor) și asupra sinelui imaginar (e.g. împinsul, strânsul)

o O altă „cale de intrare” e prin senzațiile corporale sau metaforele pe care le folosește
clientul (din cartea lui Elliot):
 E.g. 1. C: „Simt o greutate enormă pe umerii mei, care mă trage în jos.” T:„Hai să
încercăm ceva – vino pe scaunul ăsta și fii senzația de greutate – încearcă să-l
împingi în jos.”
 E.g. 2. C: [în UB cu bunicul] „Când încerc să-i spun bunicului cât de tare mă
înfurie ce mi-a făcut, mă simt de parcă intru într-o cutie și nu pot să ies.” T: „Hai
pe scaunul ăsta și fii cutia..”

- Intervenția ajută clientul să aducă un aspect automat de evitare la nivel conștient și sub control
deliberat.

(2) CONȘTINETIZAREA FUNCȚIEI AUTO-PROTECTIVE

- Se poate face prin întrebări adresate părții care întrerupe
o E.g. „Ce te face să o *întrerupi*?”, „De ce vrei să o ții într-o cutie?” etc
- Costul întreruperilor se poate face explicit și prin ipoteze empatice către partea întreruptă
o E.g. „Îmi imaginez că te simți destul de singură acolo”, „Îmi imaginez că te simți ca într-o
capcană” etc
- Dacă sinele nu se organizează într-o manieră reziliența și întreruperea nu dispare, rugăm clientul
să pună din nou în scenă întreruperea.
- OBS: Emoțiile întrerupte apar adesea pe scaunul „cenzorului” – nu schimbăm scaunele prea
devreme ca să nu pierdem emoția (Lars - Procesul bate structura!!)

(3) CONȘTIENTIZAREA IMPACTULUI NEGATIV AL ÎNTRERUPERII

- Are loc din poziția sinelui și se bazează pe conștientizarea că costurile întreruperii sunt mai mari
decât beneficiile

- Rezolvarea parțială = Exprimarea emoției întrerupte (disociate, reprimate, blocate)

o Conștientizarea întreruperii = dezautomatizăm procesul întreruptiv și identificăm
aspectul protectiv al întreruperii (a avea un minim de control)
o Abia apoi, clientul se îndreaptă către exprimarea emoției blocate
o Odată accesată și exprimată emoția blocată, clientul se relaxează și simte un sentiment
al Sinelui puternic

- Rezolvarea completă = Exprimarea nevoilor din spatele emoțiilor și întărirea sinelui.

- Lars: As soon as the interrupted feelings/needs emerge, the self-interruption work ends (≠ 2-
chair dialogue); bring the feelings/needs into contact with the world; usually a person) (e.g.,
the significant other in empty chair work).

- Clienții inhibați/evitanți au dificultăți de a construi o conexiune terapeutică intimă (care este

esențială), pentru că dorința de conexiune nu este accesibilă încă. A lucra întreruperile ajută la
deblocarea clientului tocmai pentru că susțin conexiunea terapeutică

o Scopul nu este de a elimina/distruge barierele protective, ci de a le ”topi”- se face prin

balanța dintre susținerea empatică și conștientizarea atitudinii blocante și a manierei de
a bloca -> identificarea rezistențelor, acceptarea lor ca activitate protectivă ajută clientul
să obțină susținere în a dezactiva protecțiile la un moment dat.
o Un alt mod este interpretarea sau confruntarea întreruperii - există riscul apariției
anxietății (Atenție!), iar EFT lucrează pentru a oferi siguranță. Confruntări pozitive:
”Pare că îți pierzi puterea” sau ”Pare că devine foarte greu pentru tine să mai rămâi
calm” sunt mai bune decât confruntările negative de genul ”Dar, tu te întrerupi!”
o !Eliminarea completă a confruntării din repertoriul terapeutic poate conduce la o formă
de neglijare din frica de a nu fi prea provocativ ca terapeut!