1.

Reflectarea sentimentelor și emoțiilor

Reflectarea sentimentelor este cea mai importantă abilitate pentru dezvoltarea înțelegerii
empatice, a înțelegerii corecte a universului emoțional al clientului (Ivey, Gluckstern, Ivey, 2002).
Cel mai important lucru este ca, consilierul să răspundă la sentimentele exprimate de client, nu la
conţinutul comunicat.
Reflectarea este o abilitate prin care consilierul poate ajuta clientul în autoacceptarea şi
autoînţelegerea de sine. O deprindere esențială este identificarea sau denumirea sentimentelor.

Identificarea sau denumirea sentimentelor

În procesul consilierii focalizarea asupra problemelor doar din perspectivă intelectuală,
faptică, nu este suficientă până când clientul nu este ajutat să descopere și să se confrunte cu
emoțiile implicate în aceste probleme. Mai mult, emoțiile deseori ghidează ideile, deciziile și
acțiunile oamenilor, chiar fără să conștientizăm acest lucru.
Adesea emoțiile sunt confuze, tulburătoare, complexe (ex. In consilierea unui copil dintr-o
familie de alcoolici faptele situației pot fi clare, dar emoțiile copilului pot fi ascunse; copilul trebuie
ajutat să le descopere și să lucreze asupra lor).
Identificarea sentimentelor poate fi făcută prin recunoaşterea:
▪ Cuvintelor afective (ex. „mă simt furios”): cuvintele afective pot denumi sentimentele de
afecţiune, stări şi trăiri pozitive (bucuria, competenţa, dragostea, fericirea şi speranţa);
sentimente de supărare, frustrare şi ameninţare generate de atacul, respingerea, apărarea
şi cearta; sentimente de teamă sau frică (teama, îndoiala, tristeţea, durerea şi evitarea).
▪ Sentimentelor mixte (ex. „mă simt tulburat”): în multe situații oamenii simt combinații
de emoții diferite (ex. Un sentimente de îndrăgostire într-o nouă relație și teamă legată de
rezultatul relației). În consilierea este importantă clarificarea și sortarea sentimentelor
mixte. Acestea se exprimă prin cuvinte ca : nesigur, confuz, ambivalent, tulburat, sfâșiat
etc. Aceste cuvinte reprezintă o descriere de suprafață a sentimentelor, rolul consilierului
fiind de a-și ajuta clientul să descopere sentimentele ce se găsesc la bază (ex. Spui că ești
sfâșiat. Mi-ai putea spune mai multe despre ce înseamnă acest cuvânt „sfâșiat” pentru
tine). Când clientul este confuz folosim întrebarea și reflecția care să ajute clientul să
descopere mai multe sentimente specifice ascunse.
 Facilitarea explorării poate fi făcută prin :
- observarea și reflectarea mesajelor duble („spui că te simți încrezător, dar
corpul tău pare să exprime altceva ?”);
- Întrebări deschise legate de starea emoțională : „Ce simți?”, Ce se întâmplă în
corpul tău când spui asta?”, „Ce simți când se întâmplă asta?”.
▪ Sentimentelor exprimate prin metafore (“mă simt ca un butoi plin cu explozibil”):
metaforele sunt o punte importantă în înțelegerea lumii emoționale a clientului. Metaforele
sunt asemenea sentimentelor mixte, întrucât exprimă mai mult decât ceea ce se exprimă la
suprafață. Există clienți care se exprimă mai ușor prin metafore, fiind importantă
decodificarea lor în procesul consilierii. Adesea este util să se ceară clientului să-ți
imagineze ceea ce simt și să exprime acest lucru print-o metaforă.
▪ Sentimentelor exprimate nonverbal: observarea expresiilor nonverbale ale clientului
(zâmbetul, bătăile din picior, încrucișarea brațelor, ștersul nasului, pauza contactului
vizual etc.) pot fii indicii mai bune despre starea clientului decât cuvintele sale. Înțelegerea
expresiilor nonverbale trebuie să țină cont de mediul cultural și de diferențele de gen
(bărbații își exprimă mai greu sentimentele decât femeile) și necesită un studiu atent al
fiecărui individ în parte până la înțelegerea mesajelor nonverbale transmise de acesta.
Este important pentru consilier să cunoască o gamă cât mai largă de cuvinte afective și să îl
învețe și pe client să nuanțeze varietatea emoțiilor pe care le trăiește (ex. „mă simt bine” versus
„mă simt mulțumit / satisfăcut/fericit”).
În procesul de reflectare a sentimentelor consilierul trebuie să parcurgă următorii paşi :
1. Identificarea sau denumirea sentimentelor prin cuvintele folosite de client, prin metafore
sau în urma observării comunicării nonverbale.
2. Etichetarea emoției sau oglindirea ei : „se pare că simți dezamăgire” sau „te văd trist”
3. Parafrazarea contextului (“păreţi că sunteţi dezamăgit, deoarece rezultatul a fost sub
aştepărilr dvs”);
4. Verificarea percepţiei consilierului : „este acesta felul în care te simți ?”, „E corect ?”
Verificarea dă clientului șansa de a reflecta și de a corecta sau adăuga informații.
În procesul consilierii este mai importantă reflectarea sentimentelor din „aici și acum” (prezent :
„acum te simți.. ?), decât a celor din trecut („atunci te-ai simțit... ?).
 Reflectarea sentimentelor este de fapt o parafrazare a porţiunii afective din relatarea
clientului.

2. Sumarizarea sau integrarea comportamentelor, gândurilor şi sentimentelor

Sumarizarea este o deprindere relativ uşoară, dar punerea în practică este destul de dificilă.
Este asemănătoare cu parafrazarea, dar presupune o concentrare mai amplă asupra afirmaţiilor
făcute de client şi sintetizarea unui număr de afirmaţii într-un tot unitar.
Sumarizarea adună la un loc toate informațiile obținute prin intermediul celorlaltor
deprinderi (ascultare, încurajare minimală, parafrazare, reflectarea sentimentelor) și ajută clientul
la organizarea lor. Sumarizarea implică recapitularea, clarificarea și organizarea esenței relatate
de client. Scopul principal al sumarizării este integrarea gândurilor, sentimentelor şi
comportamentelor clientului.
Sumarizarea poate viza conținutul și sentimentele exprimate, astfel :
- Sumarizarea sentimentelor este apropiată de reflectarea sentimentelor, cu deosebirea
că sumarizarea acoperă o perioadă mai îndelungată de timp şi implică un evantai mai
larg de sentimente exprimate de client.
- Sumarizarea conținutului este similară parafrazării, dar acoperă o mai mare perioadă
de timp.
Sumarizarea poate fi folosită de către consilier în diverse situaţii:
▪ Începerea unei şedinţe de consiliere («Spuneaţi că vreţi să mă vedeţi în legătură cu…);
▪ Clarificarea a ceea ce se întâmplă, mai ales când este vorba de o problemă complexă (Am
putea să ne oprim un moment pentru a vedea unde ne aflăm acum ?)
▪ Trecerea mai uşoară de la o temă la alta pe parcursul unei şedinţe (Până acum aţi spus
că…)
▪ Pentru a aduna la un loc tot ceea ce s-a spus pe parcursul şedinţei (Astăzi am vorbit
despre…)
▪ Pentru a aduna la un loc cele discutate pe parcursul mai multor şedinţe (Săptămâna trecută
spuneaţi că…şi astăzi spuneţi că…)
Pe lângă scopul principal al organizării materialului clientului, sumarizarea periodică permite
verificarea percepțiilor consilierului și arată clientului că este ascultat.