Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cel mai important aspect legat de această abilitate este să fim atenţi şi să răspundem
sentimentelor exprimate, mai degrabă decât conţinutului comunicat fara insa a-l ignora. Ceea
ce spune clientul constituie partea de conţinut a mesajului. Trebuie să ascultaţi şi modul în
care clientul transmite mesajul, este vorba de partea sentimentală a comunicării, căreia trebuie
să-i acordaţi o atenţie specială.
Exemplu mesajul „Îmi este foarte greu să mai suport personalitatea şefului” este reflectat prin
„Ai ajuns la limita capacitătii de a-ti stăpâni reactiile fată de şef”.
Exemplu. „Părintii se certau foarte des. Atunci când erau împreună, mă aşteptam să aibă o
discutie care să degenereze în ceartă”.
Folosiţi o structură frazală ca: „Se pare că simţi…”, la care se adaugă eticheta emoţiei.
De cele mai multe ori reflectarea sentimentelor este mult mai utilă dacă în cadrul interviului
sunt etichetate sentimentele şi se lucrează asupra lor aici şi acum. Încercaţi să reflectaţi
sentimentele la timpul prezent: „Chiar acum te simţi…”, mai degrabă decât la trecut „Te-ai
simţit…..”.
Câteodată clienții spun direct ceea ce simt ("sunt furios pe fratele meu"). Pentru persoanele
care vorbesc mai puțin despre sentimentele lor, consilierul poate adresa o întrebare închisa
pentru a clarifica ceea ce simte clientul "Ești cumva furioasa pe tatăl tău?". De asemenea,
consilierul își poate da seama de emoțiile pe care le trăiește clientul si din comportamentul lui
nonverbal.
Daca reflectarea sentimentelor este dureroasa, clientul s-ar putea sa înceapă sa plângă.
Reflectarea se poate realiza si cu ajutorul unor personaje imaginare, simboluri sau jucarii.
Daca, de exemplu, copilul reda emotiile traite de personajele de jucarie, consilierul va reflecta
emotiile referindu-se la aceeasi jucarie. Copilul nu trebuie fortat sa recunoasca faptul ca
aceste emotii ii apartin.
Exemplu:
CLIENT: De fiecare data cand ii spun mamei sa ma duca afara, nu vrea (doua papusi care
vorbesc una cu cealalta).
Este importanta utilizarea unui vocabular pe care copilul il poate intelege. La varsta
prescolara copilul poate eticheta tristetea, furia, teama si bucuria. Totusi trebuie sa tinem cont
de nivelul de dezvoltare emotionala al copilului, deoarece acest nivel poate fi diferit la doi
copii care au aceeasi varsta cronologica.
1. Clientul: „Mă întreb dacă mă poţi ajuta să găsesc o nouă persoană. Presupun că dacă aş găsi
una, aş greşi din nou.”
Consilierul:
b. „Te simţi foarte descurajat acum, dar încă mai speri s-o scoţi la capăt.”
Raspunsurile:
a – parafrazare
b – reflectarea sentimentelor
c – întrebare
d – întrebare
Va multumesc!
Gabriela Mocanu