Consiliere

psihologica în situatii
de criză
 Ajutorul psihologic urgent este
acordat oamenilor cu stare de
stres acut

Starea de stres acut –stare ce reprezintă

dezorganizare emoţională şi cognitivă.
 Obiectivele ajutorului
psihologic urgent:

Profilaxia reacţiilor de panică;

Creşterea posibilităţilor de adaptare;
Profilaxia devierilor psihice;
Psihoterapie;
 Ajutorul psihologic urgent se
bazează pe principiul
intervenţiei asupra simptomelor
şi nu asupra sindroamelor
 Regulile primului ajutor
psihologic:
În situaţii de criză victima se află în stare
psihică de excitare. Aceasta este o stare
normală. Este important ca imediat de
spus clientului ce aşteptaţi de la terapie şi
cît timp poate dura lucrul asupra
problemei.
Speranţa de a avea succes este mai bună
decît frica de insucces.
 Regulile primului ajutor
psihologic :
Nu treceţi imediat la acţiuni . Uitaţi-vă în jur şi
decideţi de ce fel de ajutor mai este nevoie (în
afară de ajutor psihologic), cine din păgubiţi
necesită ajutor de urgenţă.
Exact relataţi cine sunteţi şi ce funcţii îndepliniţi.
Stabiliţi cu precauţie contact fizic cu victima.
Luaţi persoana de mînă. Nu vă atingeţi de cap
sau de alte părţi ale corpului. Luaţi aceeaşi
poziţie cu păgubitul şi nu vă întoarceţi la el cu
spatele.
 Regulile primului ajutor
psihologic:
Nu învingeţi niciodată victima . Povestiţi ce
măsuri trebuie de întreprins pentru a-i
acorda ajutor.
Competenţa profesională ajută. Povestiţi-i
despre experienţa dumneavoastră.
Oferiţi-i persoanei posibilitatea de a spune
ce are pe suflet. Ascultaţi-l activ, fiţi atent
la gîndurile şi emoţiile lui.Repovestiţi
aspectele pozitive.
 Regulile primului ajutor
psihologic:
Spuneţi persoanei păgubite că veţi rămîne
cu el. La despărţire e bine să vă găsiţi
înlocuire şi să-i transmiteţi ce să facă în
lipsa dumneavoastră.
Apelaţi la persoanele apropiate ale
victimei pentru acordarea ajutorului.
Instructaţi-le şi daţi-le sarcini simple.
Evităţi orice cuvinte ce ar putea duce la
culpabirizarea persoanei.
 În situaţiile extrimale la om pot
apărea următoarele simptome:
Halucinaţii;
Delir;
Apatie;
Stupoare;
Excitare motoră;
Frică;
Isterie;
Plîns;
Tremur nervos;
 Halucinaţii şi delir
Situaţiile crituce duc la apariţia unui stres
enorm, la o puternică încordare nervoasă,
are o influenţă negativă asupra
organismului în genere.
 La principalele semne ale
delirului se referă imagini şi
deducţii (concluzii)
ironate, greşite.
 Halucinaţiile se caracterizează prin faptul
că păgubitul are senzaţia de prezenţă a
obiectelor imaginare, care la moment nu
influenţează analizatorii (aude voci, vede
oameni, simte mirosuri, etc.)
 Acţiunile psihologului:
Adresaţi-vă la lucrătorii medicali, chemaţi
ambulanţa psihiatrică;
Pînă la apariţia specialiştilor urmăriţi ca
păgubitorul să nu-şi facă rău sieşi sau la cei din
jur, luaţi obiectele din preajma lui ce pot
prezenta un pericol;
Izolaţi persoana şi nu o lăsaţi singură
Vorbiţi cu glas calm. Fiţi deacord cu el şi nu
încercaţi să-l convingeţi că nu are dreptate.
 Apatia
Stare ce apare după o perioadă lungă de
încordare sau cînd omul are un insucces serios,
încetează să găsească sensul activităţii sale,
sau în cazul cînd nu a reuşit să salveze pe
cineva apropiat care a decedat. Persoana simte
o oboseală profundă, nu doreşte să vorbească,
să se mişte, cuvinte ce apar sînt pronunţate cu
greu. În suflet are un gol, indiferenţă şi nu poate
să-şi manifeste emoţiile. Poate trece în depresie.
În aşa stare persoana poate să fie de la cîteva
ore pînă la cîteva săptămîni.
 Semnele apatiei
Atitudine indiferentă faţă de lumea
înconjurătoare;
Moleşeală, inhibiţie;
Pronunţarea rară a cuvintelor, cu pauze
mari.
 Acţiunile psihologului:
Să vorbească cu victimă. Să adreseze
cîteva întrebări simple: “Cum vă
cheamă?”, “Cum vă simţiţi?”, “Doriţi să
mîncaţi?”
Conduceţi persoana la locul de odihnă,
ajutaţi-o să se acomodeze(obligator de
scos încălţămintea);
Luaţi persoana de mînă sau puneţi-i mîna
pe frunte;
 Acţiunile psihologului:
Permiteţi persoanei să doarmă sau să
stea culcat;
Dacă nu e posibil să se odihnească
(situaţie pe stradă sau în transportul
public, etc.),atunci vorbiţi mai mult cu ea,
implicaţi-o în orice activitate (plimbaţi-vă,
mergeţi să beţi ceai, cafea; ajutaţi pe cei
din jur).
 Stupoarea
Stupoarea este una din cele mai puternice
reacţii de apărare ale organismului.
Această stare apare după emoţii
puternice, cînd omul şi-a consumat toată
energia, şi forţe pentru contactul cu lumea
exterioară. Starea de stupoare durează de
la cîteva minute la cîteva ore.
 Semnele stupoarei

Scăderea bruscă sau lipsa mişcărilor

libere şi limbjul;
Este posibil încordarea unor grupuri de
muşchi;
Absenţa reacţiilor la stimulii externi
(zgomote,atigeri,ciupătură);
“îngheţarea”într-o anumită poziţie.
 Acţiunile psihologului:
Îndoiţi victimei degetele de la ambele mîini în aşa fel
încît degetele mari să fie în exterior;
Cu degetul mare şi arătător masaţi persoanei punctele ,
ce se află pe frunte pe linia de mijloc între sprîncene şi
păr.
Palma mînei libere puneţi-o pe pieptul persoanei.
Străduiţi-vă să respiraţi în ritmul respiraţiei victimei;
Persoana în stare de stupoare poate să vă vadă şi să vă
audă. Deaceea, vorbiţi-i încet la ureche, rar şi clar. E
binevenit orice ce poate să-i provoace emoţii puternice(e
de dorit negative).Este necesar prin diverse procedee de
a obţine reacţia persoanei şi de a ieşi din amurţire.
 Excitare motoră
Uniori şocul de la situaţia critică este atît e
puternic, încît persoana încetează să mai
înţeleagă ce se mai întîmplă în jur. Ea nu
este în stare să determine unde sunt
duşmanii şi unde sunt ajutoarele, unde
este pericolul şi unde este e salvarea.
Omul pierde capacitatea de a judeca logic
şi a lua decizii, începe să semene cu un
animal din cuşcă.
 Semnele excitării motore
Mişcări bruşte, deseori fără scop;
Activitate de vorbire ridicată(vorbire
zgomotoasă ,fără a se opri şi deseori fără
sens);
Deseori lipseşte reacţia la cei din jur (la
observaţii, rugăminţi,ordine).
 Acţiunile psihologului:
Izolaţi victima de ceilalţi;
Vorbiţi cu o vace liniştită despre emoţiile pe care
persoana le trăieşte(Doreşti să faci ceva pentru
ca aceasta să se întrerupă? Doreşti să fugi şi să
te ascunzi de ceea ce se întîmplă?);
Nu vă certaţi cu păgubitul, nu înaintaţi întrebări,
evitaţi să folosiţi negaţii (ex. “nu fugi”, “nu ţipa”);
Ţineţi minte că persoana poate să-şi facă lui şi la
alţii rău;
Excitarea motoră poate dura puţin, după care
poate trece în tremur nervos, plîns sau
agresivitate.
 Agresitatea
Comportamentul agresiv- este unul din
procedeele involuntare, cu ajutorul căruia
omul încearcă să diminuieze încordarea
interioară. Manifestarea agresivităţii poate
să se menţină pe o perioadă destul de
mare de timp.
 Semnele agresivetăţii:
Iritaţie, nemulţumire, furie;
Pricinuirea loviturilor cu palma, pumnul
sau cu diverse obiecte.
Ofense verbale.
Încordare musculară.
Ridicarea tensiunii arteriale
 Acţiunile psihologului:
Reduceţi la minimum numărul persoanelor;
Permiteţi-i persoanei să se ,,elibereze”(a spune
ce are pe suflet, a bate în pernă);
Încredinţaţi persoanei o activitate ce presupune
efort fizic;
Demonstrţi binevoinţă. Nu trebuie de vorbit “Ce
fel de om eşti? ”, ci “Tu eşti destul de furios, vrei
să distrugi totul în calea ta. Hai împreună să
găsim o soluţie la situţia creată”.
 Frica
Copilul se trezeşte noaptea fiindcă a avut
un coşmar, el se teme de fantomele care
trăiesc sub pat.Persoana ce a avut un
accident rutier cu greu se urcă în
transport.Persoana ce a fost abuzată cu
greu intră în scara blocului,etc.
Cauza acestora este frica.
 Semnele fricii:
Încordarea muşchilor, în deosebi faciali.
Bătăi de inimă.
Respiraţie accelerată.
Control redus al acţiunilor proprii.
 Acţiunile psihologului:
Puneti mâna persoanei pe încheietura
mânii proprii.Pentru el va fi un semn,,Eu
acum sunt alaturi, tu nu esti singur”.
Respiraţi adînc şi regulat. Îndemnaţi
persoana să respire într-un ritm cu
dumneavoastră.
Dacă persoana vorbeşte, ascultaţi-l atent
şi manifestaţi cointeresare şi empatie.
 Tremur nervos;
După situaţii extremale poate apărea
tremur nervos(persona nu poate conteni
aceasta reactie).In modul acesta
organismul se “elibereaza” de
incordare.Daca de întrerupt această
reactie atunci Încordarea va ramÎne În
interior şi va duce la aparitia durerilor
musculare si aparitia diverselor boli, aşa
ca ulcer, hipertonie,etc.
 Semnele tremurului nervos;

Tremurul se începe brusc –imediat după incident

sau după o perioadă;
Apare un tremur al corpului întreg sau a unor
părţi ale corpului(persoana nu poate ţinea în
mînă anumite obiecte, sau nu poate merge din
cauza tremurului picioarelor);
Reacţia poate dura pîna la cîteva ore;
După care omul simte o oboseală enormă şi
necesită odihnă.
 Acţiunile psihologului:
Este necesar de a intensifica tremurul.
Apucati persoana de umeri şi scuturaţi-o brusc şi
puternic timp de 10-15 secunde.
Continuaţi să discutaţi cu ea , deoarece poate să
perceapă acţiunile dumneavoastră ca atac.
După finisarea reactiei este inportant de a-i permite să
se odihnească. E preferabil să doarmă.
Nu se remomandă;
1) De înbrăţişat persoana.
2) De învelit păgubitul cu ceva cald .
3) De a linişti persoana şi de a-i spune să se ia în mâini”.
 Plînsul
Atunci cînd omul plînge se elimină
substanţe ce raspund de liniştire.Este bine
cînd alături este o persoană cu care se
poate de împărtăşit nenorocirea. Dacă
lacrimile se reţin nu are loc eliberare
emoţională. Dacă situaţia se menţine în
timp această are impact asupra sănătăţii
fizice a persoanei.
 Semnele acestei stări:
Persoana deja plânge sau e să plângă;
Tremură buzele;
Se obsearvă senzaţia de deprimare;
Spre deosebire de isterică nu sunt semne
de activare.
 Acţiunile psihologului:
Nu lăsaţi persoana singură;
Fixaţi contact fizic cu ea (luaţi-o de mână, puneţi
mâna dumnevoastră pe umărul persoanei sau
pe cap). Pemiteţi-i să simtă că sunteţi alături.
Folosiţi metodele ascultării active, menţinând
dicuţia cu “da’’, “mda’’,dând din cap şi confirmînd
că ascultaţi şi compătimiţi;repetaţi după
persoană fragmente de propoziţii, în care îşi
exprimă emoţiele
 Acţunile psihologului:
Străduiţi-vă să nu liniştiţi păgubitul.
Permiteţi-i să exteriorizeze tristeţea, frica,
supărarea.
Nu daţi întrebări şi nu daţi sfaturi. Sarcina
de bază este – ascultarea.
 Semnele isteriei
Excitare extremă, acţiuni multiple, poze
teatrale;
Vorbire rapidă cu gamă de emoţii;
Strigăte, plîns cu hohote.
 Acţiunile psihologului:
Eliminaţi spectatorii, formaţi o atmosferă
liniştită. Rămâneţi cu păgubitul singuri,
dacă aceasta nu este periculos.
Brusc efectuaţi o acţiune, care poate să
uimească persoana (de dat o palmă, de
udat cu apă, de produs un zgomot
puternic, brusc de ţipat la păgubit).
 Acţiunile psihologului:
Vorbiţi cu persoana, folosind fraze scurte,
cu un ton încrezut (“Bea apă”, “Spală-te”).
După isterie are loc o decadere de forţă.
Se recomandă ca persoana să se culce
pentru a se odihni.
Nu toleraţi compartomentul păgubaşului.
Intervenţia în criză
 Principiile intervenţiei în criză:

Contact empatic;
Urgenţă;
Nivel înalt al activismului consultantului;
Limitare obectivelor;
Susţinere;
Concentrare pe problema de bază;
Stimă.
 Etapele ajutorului în criză:
Determinarea problemei;
Elucidarea acţiunilor persoanei implicată
în situaţie de criză;
Ajutor în găsiria căilor de ieşire din criză.
 Determitarea problemei
Sarcina consilierii în criză este acordarea
ajutorului în clarificarea problemei centrale
a crizie. Dacă situaţia de criză a fost
provocată de a restabili imaginea celor
întâmplate şi de acordat ajutor în
înţelegerea evenimentului traumatic. E
important de determinat ce, unde, cum şi
în ce consecutivitate s-a întîmplat.
 Elucidarea acţiunelor personei
implicată în situaţie de criză
E important de stabilit ce anume s-a efectuat
pentru a soluţiona problema. Întrebarea de
timpul “Ce a-ţi reuşit să faceţi pentru
îmbunătăţirea situaţiei ( a stării ) ? “îi sugerea
persoanei încrederia că el poate să recapete
controlul asupra evenimentelor şi să găsească
soluţii pentru a depăşi criza.Aceasta ajută şi la
interpretarea celor întîmplate. La persoanele
aflate în criză este blocată gîndirea.
 Ajutor în găsirea căilor de
ieşire din criză
Este util de efectuat un plan de acţiune pînă la şedinţa
următoare (planul anticriză). În cazul cînd acest fapt nu
reuşeşte nu trebuie de forţat lucrurile. Orice intervenţie
suplimentară poate aprofunda sentimentul de
neajutorare a persoanei.
Este important de reţinut că autoaprecierea persoanei
care a fost într-o situaţie de criză poate scădea brusc.
Deaceea e necesar de reabilitat acest aspect.
La finele intervenţiei persoana trebuie să conştientizeze
că ea independent a rezolvat problemele , dar nu a
primit ,,reţete” gata de comportament.
 Poziţia terapeutului
Poziţia de partener
Nondirectivă
 Schema intervenţiei
Stabiliţi contact la nivel de emoţii.
Nu vă concentraţi atenţia doar la emoţii,
deoarece persoana în criză,posibil,nu
întotdeauna ştie ce simte.
Determinaţi ce simte persoana şi acceptaţi
dreptul lui de a simţi anume aşa.
Exprimaţi empatie.
După stabilirea contactului cu omul ce a trecut
prin situaţie de criză, încercaţi să-l faceţi să
vorbească de problema sa, despre detalii
concrete.
 Schema intervenţiei
Concentraţi-vă atenţia asupra ultimilor şase săptămîni.
Concentraţi-vă atenţia asupra sferelor problemei:
- A mai fost clientul în aşa situaţii?
- În ce mod clientul evită problema?
- Ce se va întîmpla dacă problema va fi soluţionată?
- Există opţiuni alternative de soluţionare a problemei?
- Care este preţul soluţionării problemei?
Generalizaţi cele expuse despre problemă împreună cu
clientul.
Vă mulţumesc
pentru atenţie!