Sunteți pe pagina 1din 14

Hipnoza Ericksoniana

Motto: Exista lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca


le stiti. Cand veti sti ceea ce nu stiti ca stiti,
atunci va veti schimba.“ Sunt cuvintele pe care
Milton H. Erickson, inventatorul autohipnozei, le
spunea pacientilor lui in timpul transei.
Milton H. Erickson
(1901-1980)

a fost recunoscut drept cea


mai faimoasa autoritate
mondiala in hipnoterapie.
Dezvoltarea interrelatiilor
terapeut pacient si a
increderii reciproce era
vitala pentru succesul
psihoterapiei.
Milton H Erickson(1901-1980) parintele a ceea ce a
devenit "Hipnoza Ericksoniana" - sau hipnoza de
orientare ericksoniana, este recunoscut drept cea mai
faimoasa autoritate mondiala in hipnoterapie si in
psihoterapia strategica de scurta durata.

Este considerat drept cel mai mare profesionist din


lume in materie de comunicare. Se bazeaza pe munca
sa pe "invatarea inconstienta", experientiala.

De o deosebită importanţă sunt şi influenţele lui în


domeniul terapie directe, terapiei strategice a familiei,
terapiei orientate spre scop, şi a programării neuro
lingvistice.
Erickson avea însă o dezvoltare întărziată şi a fost
de mic diagnosticat cu dislexie şi incapacitatea de a
distinge culorile. Băiatul a reuşit să-şi vindece
dislexia prin intermediul unor "raze de lumină"
sau "momente creatoare" aşa cum le descrie
lucrarea "Autohypnotic Experiences of Milton H.
Erickson“.
La vârsta de 17 ani el a contractat poliomielită şi a
fost atăt de grav paralizat încât medicii erau
convinşi că acesta va muri.
Chiar într-un astfel de moment critic, o noapte în
care starea lui era deosebit de critică, Ercikson a
trăit o astfel de experinţă autohipnotică.
E: Cum stăteam întins pe pat în acea noapte,
am auzit cum cei trei doctori le spuneau
părinţilor mei în camera de alături, că băiatul
lor avea să moară până a doua zi dimineaţă.
Mama mea a venit la mine în cameră. Am
rugat-o să mute oglinda la capătul patului,
într-un anumit unghi. Ea nu a înţeles
motivul, credea că delirez. Vorbeam cu mare
dificultate. Dar sub acel unghi puteam să
privesc prin oglindă şi crăpătura uşii, prin
fereastra de vest a celeilalte camere.
R: Grija dumneavoastră şi dorinţa de a vedea
apusul soarelui a fost o metodă de a vă menţine
în viaţă în acel moment deosebit de critic în ciuda
predicţiei medicilor. Dar de ce numiţi aceasta o
experienţă autohipnotică?
E: Vedeam cum apusul de soare umplea tot cerul.
Ştiam că acolo exista un copac în faţa ferestrei,
care în mod normal nu mi-ar fi permis să văd
acest lucru, însă eu îl blocam.
R: Îl blocaţi? Era acea percepţie selectivă care te
face capabil să intri în stări modificate de
conştiinţă?
E: Exact. Nu am făcut-o conştient. Vedeam apusul de
soare, dar nu vedeam frunzele şi bolta bogată a
copacului care erau dincolo de fereastră. Când în
final m-am trezit, mi-am întrebat tatăl de ce au mutat
frunzele, copacul şi bolta de la locul lor? Nu
realizasem că de fapt eu le ştersesem mintal cănd mi-
am fixat atenţia atât de intens pe apusul soarelui. La
mult timp după aceea, cănd mi-am revenit din criză şi
îmi făceam griji datorită slabelor calităţi pe care le
aveam, mă întrebam. oare cum o să-mi câştig
existenţa când voi fi mare. Publicasem deja un eseu
un jurnalul naţional al agricultorilor: "De ce părăsesc
tinerii ferma." Nu mai credeam cu atâta tărie că voi
deveni fermier, dar aş putea ajunge medic.
Cu toate că şi-a revenit, Erickson
era imobilizat la pat, incapabil să
vorbească, devenind însă
conştient de semnificaţiile
nonverbale ale comunicării-
limbajul corpului, tonul vocii şi
modul în care aceste expresii non-
verbale le contraziceau adesea pe
cele verbale.
El a început să îşi evoce amintirile
activităţii musculare a propriului
corp "memoriile corpului".
Concetrându-se asupra acestor
amintiri, el a început să recăştige
controlul asupra unor părţi ale
corpului, devenind capabil să
vorbească şi să îşi mişte braţele.
Transa şi mintea subconştientă
Erickson credea că mintea subconştientă ascultă
întotdeauna şi că indiferent dacă pacientul se este în transă
sau nu acestuia i se pot face sugestii care să-l influenţeze
hipnotic, atăt timp cât aceste sugestii rezonează la nivel
subconştient.
Erickson observa atent reacţiile pacientului la sugestiile lui
indirecte şi antrena subconştientul ca acesta să participe
activ la procesul terapeutic.
Ceea ce aparent era o conversaţie normală, putea să inducă
subiectului o transă, sau să provoace în acesta schimbări
terapeutice. De menţionat deosebirea între ceea ce înţelegea
Erickson prin subconştient şi conceptul lui Freud despre
acelaşi termen.
Technici indirecte
În timp ce hipnoza clasică este autoritară şi directă, stărnind adesea rezistenţa
subiectului, modul de abordare a lui Erickson este permisiv, adaptabil şi indirect.În
timp ce un hipnotist clasic ar spune :"intri în transă" un hipnotist Ericksonian ar
spune "poţi învăţa în mod confortabil să intri în transăDeoarece inducţia are loc pe
parcursul unei conversaţii "normale" hipnoza Ericksoniană este cunoscută sub
denumirea de Hipnoză Mascată. Erickon susţinea că nu este posibil ca mintea
conştientă să instruiască mintea subconştientă şi că sugestiile autoritare vor fi,
probabil întîmpinate cu rezistenţă. Mintea subconştientă reacţionează la
oportunităţi, metafore, simboluri şi contradicţii. Sugestiile hipnotice efective trebuie
formulate "suficient de vag", lăsând spaţiu subiectului, astfel încât acesta să umple
golurile cu propriile convingeri subconştiente- chiar dacă aceştia nu percep în mod
conştient ceea ce se întâmplă. Hipnoterapeutul priceput, construieşte aceste "goluri
de înţeles" într-un mod adaptat individual fiecărui subiect – astfel încăt acesta să
reacţioneze cât mai probabil în modul anticipat şi dorit de terapeut. De exemplu,
autoritarul "vei renunţa la fumat" va avea la nivel subconştient un efect mai mic
decât "poţi să devii nefumător". Prima, este o comandă care probabil provoacă
rezistenţă şi atrage atenţia asupra actului de a fuma, cea de-a doua este o
deschidere, o invitaţie către o posibilă schimbare, fără presiune, care este mai puţin
probabil de a fi respinsă de către subiect.
Technica Confuziei
O persoană confuză are mintea conştientă ocupată şi preocupată, fiind
mult mai înclinată spre a se orienta prin soluţiile propuse de mintea
subconştientă. Persoana confuză intră singură în stări favorabile transei,
fiind astfel gata de a fi condusă în transă fără a opune nici cea mai mică
rezistenţă. Confuzia poate fi creată prin cuvinte ambigui, complicate, prin
fraze nerostite până la sfărşit, întreruperea propoziţiei, sau multe alte
tehnici care stimulează căutarea transderivaţională. Chirurgul scoţian
James Braid, care a inventat termenul de "hipnotism", susţinea că
focusarea atenţiei este esenţială pentru crearea transei hipnotice; teza sa
era, că hipnoza este în esenţă o stare de focuzare extremă. Dar este dificil
pentru persoane stresate de durere, teamă sau suspiciune să se focuzeze
asupra altor stimuli. În aceste cazuri, alte metode de inducere a transei
devin importante, sau cum explica Erickson:
... utilizarea îndelungată şi frecventă a tehnicilor de confuzie, a avut efecte
pozitive în cazurile unde era necesară o inducţie rapidă, în special în
condiţii nefavorabile, cum ar fi perioadele terminale extrem de dureroase a
unor boli, sau la persoane interesate dar ostile, agresive şi resistente...
Inducţia prin strângerea măinii
Printre cele mai cunoscute inovaţii ale lui Erickson se
numără şi tehnica scuturării mâinii ( Handschake
Induction) o variantă a tehnicii prin
confuzie.Inducţia este făcută de către hipnotist prin
întreruperea gestului firesc de salut prin străngere de
mână. Dacă procesul de strângere a mâinii se
desfăşoară într-un mod neaşteptat pentru subiect, se
creează o transă simplă, non-verbală, care este apoi
utilizată şi aprofundată de către hipnotizator.
Diversele descrieri ale lui Erickon, privitoare la
"inducţia prin strângere de mână" indică faptul că e
necesară o anumită cantitate de improvizaţie, precum
şi supravegherea atentă şi acţiunea continuă asupra
subiectului, până acesta reacţionează conform
aşteptărilor hipnotizatorului.
Ce poate face hipnoza si cui ii poate fi de folos?
Stari de transa pot fi utilizate in medicina, stomatologie, psihoterapie.
In bolile cornice, pentru a facilita examinarile neplacute, pentru a
pregati anestezia pentru operatie. In stomatologie pentru a reduce
anxietatea si pentru a face tolerabile tratamentele indelungate, pentru
a obtine anestezia hipnotica, mioartropatia, problemele articulatiei
mandibulare, si pentru a face posibil tratamentul atunci cand este un
reflex de gag excesiv. In psihoterapie este util in tratamentul anxietatii,
fobiilor, depresiei, stresului port-traumatic, tulburarilor
psihosomatice: colon iritabil, tensiune arteriala crescuta, psoriasis,
alergii, migrene, durere cronica, cancer; ca si in tratamentul
tulburarilor alimentare, insomniilor, obiceiurilor nesanatoase, precum
fumatul. In transa este de asemenea posibil sa se gaseasca sursa
problemelor prin intermediul regresiei si colatoria in viitor pentru a
trai noi modalitati de a trai fara simptom. Alte tratamente, cum este
terapia comportamentala pot fi semnificativ facilitate
Motto:
În viaţa fiecarui om ar trebui să
apară puţină confuzie…dar şi puţină
iluminare
Iar vocea mea te însoţeşte
pretutindeni şi se transformă în vocea
părinţilor tăi, a profesărilor tăi, a
colegilor tăi de joacă şi în glasul
vântului şi al ploii”.
DR. MILTON ERICKSON, Doctor în
ştiinţe

S-ar putea să vă placă și