Tainele subconstientului au fost explorate de vechii indieni inca din antichitate.

Herodot amintea ca babilonienii ii aduceau pe bolnavi intr-o stare speciala pentru tratarea unor boli, folosind in acest scop sugestiile persuasive. Medicul englez John Elliotson a realizat primele interventii chirurgicale in stare de transa hipnotica. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, hipnoza a fost utilizata cu succes in tratamentul nevrozelor de razboi. Utilizarea in scopuri terapeutice a hipnozei a fost sustinuta si de psihiatrii P.Brener si S.Freud.

Hipnoza inca mai reprezinta un subiect tabu pentru unii, incitant pentru altii, iar pentru terapeuti un mod de tratare si relaxare a pacientilor.

Hipnoza a fost definita ca o stare apropiata de un somn partial, provocata in mod artificial prin fixarea atentiei asupra unui obiect stralucitor si prin sugestie, stare in care subiectul ramane capabil sa asculte de unele ordine date de hipnotizator" (Sillamy, 1998, pag. 148). Asociatia Americana de Psihologie a definit hipnoza in anul 1993 ca fiind procedura in cadrul careia o persoana din domeniul sanatatii sau cercetarii sugereaza unui client, pacient sau subiect sa manifeste schimbari in senzatii, perceptii, ganduri sau comportament" (Enciclopedia Wikipedia, 2009).

Daca ne intoarcem in timp, originile hipnozei se regasesc in templele antice ale lui Asclepios, zeul grec al medicinei, unde sfaturile si linistea totala transmise de preoti pacientilor in timpul starilor de oboseala excesiva, au fost interpretate de acestia ca si cum zeul ar vorbi cu ei prin visele lor. Mai mult, pacientii considerau si credeau cu tarie ca Asclepios aparea in vis facand un ritual, iar cei care cautasera ajutorul sau, se trezeau vindecati .

Daca pasim inapoi in realitate, descoperim ca istorie legata de hipnoza este cu mult mai ampla si intilnim nume notorii cum ar fi Franz Anton Mesmer , francezii Benjamin Franklin, Lavoisier si Guillotin . Mai tarziu, in secolul XIX, J. Elliotson si J. Esdaile, James Braid .

 Un

alt nume de care se leaga istoria hipnozei este cel al lui S. Freud, fondatorul psihanalizei. Initial, Freud a fost adeptul hipnoterapiei, ca apoi sa se familiarizeze cu utilizarea regresiei hipnotice si catarsisului, ca si metode terapeutice. Freud a scris un articol asupra hipnotismului, articol ce a devenit unul de referinta in ceea ce priveste hipnoanaliza sau hipnoterapia regresiei.

Cea mai faimoasa personalitate mondiala de care se leaga hipnoza de dupa cele doua razboaie mondiale este Milton Erickson, doctor in medicina si psihologie, terapeut si profesor remarcabil in psihoterapie. Erickson a fost cel care a adus in vizor o noua ramura a hipnoterapiei, ramura ce a ajuns sa fie cunoscuta sub numele de hipnoterapie ericksoniana. Terapia ericksoniana a fost caracterizata ca fiind absenta unei inductii hipnotice exacta si utilizarea sugestiilor indirecte, analogiilor.

Milton Hyland Erickson a fost un psihiatru specializat n hipnoza medical i terapia de familie. El a fost preedintele Societii Americane pentru Hipnoz Clinic i membru fondator al Asociaiei Americane de Psihiatrie, al Asociaiei Psihologilor Americani i al Asociaiei Americane a Psihopatologilor. A ieit n eviden prin demonstrarea nfluenelor minii incontiente, ca factor creativ i generator de soluii. De o deosebit importan sunt i influenele lui n domeniul terapiei directe, terapiei strategice a familiei, terapiei orientate spre scop i a programrii neurolingvistice.

Erickson se ddea adesea exemplu pe sine nsui pentru a exemplifica puterea minii incontiente. Multe din experinele personale ale lui Erickson chiar i de la o vrst fraged au fost identificate ca fiind hipnotice sau autohipnotice. Erickson a crescut ntr-o familie modest de fermieri i inteniona s devin fermier ca i tatl su. El avea ns o dezvoltare ntrziat i a fost de mic diagnosticat cu dislexie i incapacitatea de a distinge culorile. Biatul a reuit s-i vindece dislexia prin intermediul unor "raze de lumin" sau "momente creatoare" aa cum le descrie lucrarea "Autohypnotic Experiences of Milton H. Erickson"

La vrsta de 17 ani el a contractat poliomielit i a fost att de grav paralizat nct medicii erau convini c acesta va muri. Chiar ntr-un astfel de moment critic, o noapte n care starea lui era deosebit de critic, Ercikson a trit o astfel de experin autohipnotic.

Cu toate c i-a revenit, Erickson era imobilizat la pat, incapabil s vorbeasc, devenind ns contient de semnificaiile nonverbale ale comunicrii- limbajul corpului, tonul vocii i modul n care aceste expresii non-verbale le contraziceau adesea pe cele verbale. El a nceput s i evoce amintirile activitii musculare a propriului corp "memoriile corpului". Concetrndu-se asupra acestor amintiri, el a nceput s rectige controlul asupra unor pri ale corpului, devenind capabil s vorbeasc i s i mite braele.

Cu privire la teoriile ce stau la baza hipnozei, psihologii cognitivi considera ca hipnoza implica procese disociative, psihanalistii invoca regresia adaptativa in folosul eului, iar cei ce se ocupa cu neurostiinta subliniaza inhibitia structurilor corticale. Pe langa acestia, exista voci care sustin ca efectele hipnozei pot fi produse si in absenta unei inductii hipnotice, atat timp cat subiectii sunt bine motivati si instruiti. In cele din urma, unii teoreticieni isi concentreaza atentia asupra rolului pe care il are procesul atributional.

Hipnoterapia este o form de psihoterapie ce combin inducia transei hipnotice cu tehnici individualizate de consiliere. Foarte pe scurt, hipnoterapia este terapia sub hipnoz care ajut oamenii s se refac. Unul din scopurile hipnoterapiei este acela de a contribui, prin intermediul relaxrii, la eliminarea tensiunilor i la restabilirea complet a controlului vietii individului.

Fiecare hipnoterapeut dispune de unelte specializate, tehnici i un fond de cunotine specific ariei de consiliere psihologic sau psihoterapiei.

1. terapia centrat pe simptom ( are ca obiectiv eliminarea simptomului); 2. psihoterapia analitic hipnoanaliza (combinaia hipnozei cu psihanaliza) 3. sisteme de psihoterapie n care hipnoza se combin cu foarte multe tehnici de psihoterapie scurt de orientare comportamental i experienial.

Hipnoterapia este un loc de intilnire intre pacient si terapeut, unde acesta din urma, prin sugestiile pe care i le insuseste pacientului, ii permite sa se vindece singur. In aceasta relatie nu exista dominant/dominat, relatia este de colaborare. Hipnoza este o stare naturala de spirit. Nu este vorba despre nimic artificial sau supranatural. Fiecare poseda o capacitate naturala de a raspunde la hipnoza.

Hipnoza este momentul dintre starea de veghe si somn

In ciuda numelui originar din grecescul hypno, care inseamna somn, si contrar cu ceea cred majoritatea oamenilor, starea hipnotica nu are nimic de-a face cu somnul obisnuit, este vorba despre o stare de ralaxare care atinge diferite niveluri de profunzime. De fapt, persoana ramine mereu constienta de ceea ce i se intimpla, chiar si in timpul celei mai profunde transe.

 Orice

sedinta de hipnoterapie incepe printr-o inductie, adica prin crearea unei stari de relaxare, care-i permite pacientului sa intre in transa. In transa hipnotica nu se poate vorbi despre somn, caci, spre deosebire de somn, in transa hipnotica se poate auzi in mod clar ceea ce se spune in jur, in acest sens, pacientul pastrind comunicarea constanta cu terapeutul.

Pacientul aflat in transa manifesta o constienta selectiva. Corpul si spiritul se afla intr-o stare de pasivitate, ceea ce-i permite sa ajunga la un nivel mai inalt de comunicare cu propriul inconstient. Hipnoza moderna este o colaborare intre pacient si terapeut. Unui pacient nu i se va cere sa faca ceva ce este contrar moralei sau dorintei sale.

Popescu, Oana Maria, (2008), Teorii in hipnoza, pag.3 Sillamy, N., (1998), Dictionar de Psihologie Larousse", Ed. Univers Enciclopedic Bucuresti, pag. 148, 304 Irina Holdevici , Ilie P. Vasilescu Hipnoza si fortele nelimitate ale psihicului http://en.wikipedia.org/wiki/Hypnothera py http://www.psihohipnoza.ro/lucraripersonale/cine-a-fost-milton-erickson/

Multumesc pentru atentie !!!