III Hipnoterapia - psihoterapia prin intermediul relaxarii

1. Hipnoza - strategie terapeutica sau psihoterapie de sine statatoare?

Hipnoza nu difera in mod esential de alte tehnici terapeutice precum antrenamentul autogen,
relaxarea progresiva, meditatia, imaginatia dirijata sau procedeele bazate pe biofeedback,
avand in vedere ca, la fel ca si in cazul acestor tehnici, subiectul este profund relaxat, atentia
este focalizata spre unele senzatii, trairi si imagini interioare, se administreaza sugestii de
relaxare si adancire a relaxarii. Ceea ce deosebeste insa hipnoza de metodele terapeutice
asemanatoare consta in accentul deosebit pus pe sugestiile verbale si pe imaginile menite sa
provoace starea modificata de constiinta.
Hipnoza poate potenta psihoterapia, deoarece sporeste sugestibilitatea pacientului,
deblocheaza abilitatile imaginative, amelioreaza relatia pacient-terapeut si reduce orientarea
subiectului asupra realitatii (Holroyd, 1987). Mai mult, hipnoza faciliteaza si accesul la
zonele inconstiente ale psihismului, unde sunt stocate informatii legate de problemele si
simptomele actuale, permitandu-i pacientului constientizarea unor amintiri inacceptabile sau
traumatizante, a unor impulsuri si conflicte, precum si rezolvarea satisfacatoare a acestora.
Multi hipnoterapeuti combina abordarea centrata pe simptom cu cea exploratory (de
profunzime) la acelasi pacient uneori chiar in cadrul aceleiasi sedinte de psihoterapie.
Hipnoza poate fi utilizata cu succes pentru o varietate de probleme, dar in functie de
particularitatile individuale ale pacientului.
Tulburarile in cazul carora se poate utiliza hipnoza:
1. Controlul anxietatii
2. Tulburarile psihosomatice
3. Procedurile medicale dureroase sau stresante
4. Modificarea atitudinilor si reactiilor pacientilor
5. Hipnoza in terapia psihodinamica
6. Tulburarile obsesiv-compulsive
7. In depresii
8. In cazul pacientilor psihotici
9. Tulburarile de personalitate
10. Tulburarile dissociative

Pentru ca inductia hipnotica sa fie incununata de succes, este foarte important contextul in
care se desfasoara sedinta de hipnoza. Astfel, subiectul va avea expectatii diferite daca se va
supune inductiei hipnotice pe scena (hipnoza de estrada), intr-un cabinet de psihoterapie sau
intr-un laborator de psihologie experimentala. Expectatiile sale vor fi diferite in ceea ce
priveste actiunea hipnotizatorului, propriile trairi si experiente, precum si sub raportul relatiei
cu cel care induce hipnoza.
Terapeutul trebuie sa exploreze expectatiile clientului sau in legatura cu hipnoza. Un aspect
important al pregatirii pentru inductia hipnotica il reprezinta crearea unei stari de relaxare
fizica si psihica si directionarea atentiei subiectului dinspre stimulii exteriori catre experiente
de natura interna: sentimente, amintiri, imagini.
Exista mai multe tehnici de inductie hipnotica, toate avand insa drept scop relaxarea
subiectului si focalizarea atentiei spre interior. Hipnoterapia poate deci sa imbrace trei forme:
a) terapie centrata pe simptom (are ca obiectiv eliminarea simptomului);
b) psihoterapie analitica -hipnoanaliza (combinatie a hipnozei cu psihanaliza);
c) sisteme de psihoterapie in care hipnoza se combina cu foarte multe tehnici de psihoterapie
scurta, de orientare comportamentala si experientiala. De asemenea, cu cat nevoia pacientului
de a avea simptomul este mai mare (este vorba de un mecanism de aparare al Eului), cu atat
mai rezistent va fi pacientul la psihoterapie.

2. Prevenirea si controlul efectelor negative ale hipnoterapiei; rezistentele

la hipnoterapie

Timp de o jumatate de secol s-a vorbit despre posibile efecte negative ale hipnozei, efecte
care fie impiedica intrarea in hipnoza, fie constau in aparitia unor simptome secundare
acesteia. Se pune adesea intrebarea daca practicarea hipnozei este periculoasa pentru pacient.
Bellet (2002, p. 231) este de parere ca hipnoza in sine nu prezinta nici pericole, nici virtuti.
Singurul risc consta in aplicarea hipnozei de catre un terapeut incompetent care nu are
cunostinte de medicina, psihopatologie si psihiatrie, situatie in care hipnoterapia nu isi atinge
scopul. In rarele ocazii in care s-au produs decompensari grave, probabil era vorba despre un
potential psihotic pre-existent.
Bellet prezinta cateva contraindicatii ale hipnozei in cazul anumitor categorii de pacienti:
- deficientii mintal si cei cu demente, care nu inteleg ce anume li se cere;
- solicitarile nerealiste venite din partea unor subiecti care vor sa fie regresati in vietile
anterioare sau sa verifice fidelitatea partenerilor;
- pacientii cu schizofrenie paranoida sau paranoia (mai ales cei cu idei de influenta
exterioara);
- pacientii cu epilepsie

Sugestibilitate si memorie

Exista o serie de controverse in domeniul hipnoterapiei. Unii terapeuti sunt de parere ca

existenta unor psihotraume timpurii poate fi diagnosticata pe baza unor simptome (Blume,
1990: Fredrickson, 1992) si ca tratamentul trebuie sa implice identificarea amintirilor refulate
si procesarea lor terapeutica pentru a elibera pacientul de problemele sale. Alti clinicieni sunt
sceptici in ceea ce priveste posibilitatea de a diagnostica exact amintirile refulate ale unor
experiente traumatice, pe baza unui set de simptome care ar putea avea si o alta explicatie.
Prin sugerarea ideii ca pacientul a fost molestat, el poate fi influentat intentionat sau
neintentionat sa creada ca acel eveniment chiar s-a produs.
Refularea reprezinta un fenomen complex, de aceea nu se stie exact in ce masura refularea
reduce acuratetea amintirilor si in ce masura procedeele hipnotice influenteaza amintirile
respective. Din cauza acestui fapt, falsele amintiri pot fi acceptate ca adevarate doar datorita
ideilor preconcepute ale terapeutilor.
Uneori, terapeutul are motive intemeiate sa suspecteze existenta unui abuz si sa considere ca
pacientul sau trebuie informat in legatura cu opinia sa. Daca acesta manifesta rezistenta,
nedorind sa discute problema respectiva, terapeutul nu trebuie sa patologizeze situatia,
interpretand-o ca pe un fenomen de negare. Dimpotriva, este necesar sa creeze o astfel de
atmosfera, incat sa lase clientului posibilitatea sa decida daca problema respectiva trebuie sa
fie abordata sau nu. Terapeutul nu trebuie sa aduca in discutie problematica abuzului decat
intr-un context terapeutic precis delimitat si nu trebuie sa adreseze clientului intrebari
sugestive de tipul ,,Cand s-a abuzat de tine?" sau ,,Cum a procedat persoana care a abuzat
detine?" etc.; intrebarile care trebuie adresate sunt: ,,Ce varsta aveai atunci?"; ,,Unde te
aflai?"; ,,Ce s-a petrecut atunci?"; ,,Cine a mai fost de fata?"; ,,Ce s-a spus in timpul
conversatiei cu persoana X?"

Problematica rezistentelor

Yapko (1995) considera ca rezistentele reprezinta mai curand o modalitate prin intermediul
careia clientul comunica terapeutului propriile limitari in ceea ce priveste modul sau de a
vedea lumea. In cazul hipnoterapiei, manifestarea rezistentelor poate exprima faptul ca
subiectul decide sa nu raspunda la sugestii pentru ca acestea nu se potrivesc experientei sale
sau pot chiar sa o contrazica. Rezistentele pot sa apara la inductia hipnotica sau la progresul
terapiei.
Rezistentele la inductia hipnotica pot avea cauze multiple, dintre care (Yapko, 1995):
- teama legata de ce se va intampla in timpul hipnozei, teama care se poate manifesta la
persoanele care nu sunt suficient de bine informate in legatura cu fenomenul hipnotic;
- experientele anterioare negative sau esecurile pe care le-a trait subiectul ori persoane
semnificative pentru el in urma practicarii hipnozei;
- starile afective negative induse subiectului de catre clinician;
- variabile ce tin de context: ambianta, starea de sanatate a subiectului etc.;
- tipul si forma sugestiilor; neconcordanta dintre sugestiile administrate de terapeut si
expectatiile clientului.
Rezistentele fata de programul terapiei pot avea, la randul lor, mai multe cauze:
- conflictele intrapsihice ale subiectului, mai ales ambivalenta in ceea ce priveste
dorinta de vindecare;
- strategiile si tehnicile terapeutice sunt considerate inacceptabile de catre client;
- ritmul in care se desfasoara interviurile terapeutice (un ritm prea rapid sau prea lent
poate conduce la rezistente);
- relatia transferentiala: sentimentele negative fata de terapeut sau, dimpotriva,
idealizarea acestuia poate impacta progresului terapiei;
- variabile sau factori ce tin de context.
Terapeutul va accepta rezistentele ca pe o forma de comunicare din partea clientului si va
incerca sa gaseasca o modalitate de a utiliza raspunsul acestuia pentru potentarea sugestiilor
viitoare. Terapeutul se va adapta realitatii clientului sau, in loc sa-l solicite pe acesta din urma
sa o accepte pe a sa.

Reactii neprevazute fata de hipnoza

Eventualele probleme care pot sa apara in urma utilizarii hipnozei:

1. Substitutia de simptom
Se refera la aparitia unui alt simptom, nu neaparat mai grav, dupa inlaturarea celui vechi prin
intermediul hipnozei.
2. Imposibilitatea de a anula efectele sugestiilor
Efectele sugestiilor administrate in stare de hipnoza si care nu sunt posthipnotice vor disparea
in mod spontan odata cu iesirea din transa.
3. Regresia spontana; fenomene de abreactie (descarcare emotionala)
Regresia spontana presupune retrairea unor experiente trecute, experiente care au fost
reprimate, iar abreactia reprezinta aparitia unei reactii emotionale puternice la retrairea
amintirilor respective. Aparitia regresiei spontane este un semn ca subiectul are o serie de
conflicte intrapsihice nerezolvate. Abreactiile pot imbraca diverse forme: plans, tremor,
respiratie accelerata, convulsii de tip isteric, iesire brusca din hipnoza si chiar halucinatii si
idei delirante.
Situatii clinice care solicita din partea terapeutului un grad sporit de vigilenta:
I. Prezenta in antecedentele subiectului a unor reactii de tip disociativ
II. Pacienti care prezinta un risc de decompensare psihotica
III. Transferul negativ
IV. Prejudecatile legate de hipnoza
Cele mai frecvente prejudecati intalnite in randul pacientilor sunt urmatoarele (Yapko, 1995):
1. Hipnoza se datoreaza fortelor degajate de hipnotizator.
2. Numai anumite persoane pot fi hipnotizate
3. Persoanele hipnotizabile se caracterizeaza prin vointa slaba
4. Odata hipnotizata, persoana va ramane pentru totdeauna sub controlul
hipnotizatorului
5. O persoana hipnotizata va spune sau va intreprinde ceva impotriva vointei sale
6. A fi hipnotizat este periculos pentru sanatate
7. Subiectul va deveni dependent de hipnoterapeut
8. Persoana hipnotizata nu mai poate iesi din hipnoza
9. In timpul hipnozei, persoana este adormita sau se afla intr-o stare de inconstienta
10. Hipnoza nu trebuie neaparat indusa cu ajutorul unui ritual standardizat, fenomene
de acest tip putand sa apara si in afara inductiei propriu-zise.
11. Persoana hipnotizata trebuie sa fie in mod obligatoriu relaxata
12. Hipnoza reprezinta o psihoterapie
13. Hipnoza poate fi utilizata pentru ca subiectul sa-si aminteasca cu exactitate toate
experientele traite.

V. Experiente negative de data recenta

VI. Sugestiile administrate pot reactiva o reactie emotionala neasteptata
VII. Sugestii dificile sau inadecvate
VIII. Sugestiile directe de reducere a simptomelor
IX. Contratransferul
X. Insuficienta pregatire a terapeutului

Modalitatile de limitare a efectelor negative ale hipnozei (Frauman,

Lynn, Brentar, 1993)

1. Crearea unei aliante terapeutice solide

O alianta terapeutica puternica reprezinta una dintre cele mai importante metode de
contracarare a efectelor negative ale hipnozei. Comunicarea deschisa, respectul reciproc
si solutionarea eficienta a problemelor sunt conditiile necesare ale unei aliante terapeutice
sanatoase.
2. Evaluarea si investigarea atenta si minutioasa a clientului
Pentru a preintampina aparitia unor probleme in cursul hipnozei este absolut necesar sa
cunoastem experientele subiectului referitoare la hipnoza, precum si atitudinea lui fata de
aceasta. Se recomanda mai ales in cazul persoanelor care nu au mai facut niciodata
hipnoza, sa se utilizeze sugestii care sa intareasca autocontrolul subiectului in timpul
hipnozei.
Interviul preliminar trebuie sa contina si date referitoare la tratamentele psihoterapeutice
urmate, precum si la copilaria subiectului si relatiile semnificative din perioada
respectiva. Mai ales aceste date ne sunt necesare pentru a anticipa posibilele reactii
transferentiale si abilitatea clientului de a accepta si mentine o alianta terapeutica

3. Particularitatile unei sedinte de hipnoza

Interviul preliminar
Terapeutul va incuraja clientul sa-i povesteasca in detaliu istoria vietii si sa-i prezinte
problemele, fapt ce va crea un climat favorabil pentru inductia hipnotica.
In contextul interviului preliminar, clientului pot sa-i fie adresate o serie de intrebari care
vor furniza hipnoterapeutului informatii importante:
• Cine 1-a trimis pe client in cabinetul de hipnoterapie?
• Care este motivatia acestuia de a cauta sprijin pentru problemele sale curente?
• Reprezinta problemele curente ale clientului o reactie fata de asteptarile sau nevoile
altor persoane?
• Cu cat timp in urma au inceput sa se manifeste simptomele?
• Exista perioade de timp cand lucrurile merg mai bine sau mai rau? In cazul in care s-
ar produce o minune si el ar fi vindecat, in ce mod i s-ar schimba existenta?
• Are clientul vreo explicatie personala referitoare la modul in care a aparut problema?
Terapeutul va explica faptul ca nu este necesar ca subiectul sa-si bazeze explicatiile pe
fapte evidente, dovedite.
• Cine acorda clientului un sprijin de natura emotionala?
• Daca mai are acesta de adaugat si alte lucruri fata de cele discutate.
Tot in cursul interviului preliminar terapeutul va utiliza intrebari si afirmatii menite sa
normalizeze hipnoza in ochii clientului:
,,Ati fost vreodata atat de absorbit de lectura unei carti sau de vizionarea unui program
TV, incat ati uitat unde va aflati sau chiar cine sunteti?"
,,Ati observat cum unii oameni sunt atat de absorbiti de ceea ce fac, incat nici nu va
raspund la intrebari?"
,,Uneori oamenii sunt atat de preocupati de activitatea lor, incat pierd notiunea timpului?"
,,Vi s-a intamplat ca inainte de culcare sa va ganditi la o problema si dimineata sa va
treziti cu aceasta rezolvata?"
In timpul interviului preliminar, terapeutul si clientul vor identifica si care sunt
problemele sau simptomele cele mai invalidante la momentul prezent, realizand o
ierarhizare a acestora in funcpe de importanta lor. Terapeutul va cauta sa trezeasca
speranta, curiozitatea si expectatiile pozitive ale clientului, creandu-i in acelasi timp o
usoara stare de confuzie care ii va pregati pentru inductia hipnotica.
Tehnici utile pentru a-1 introduce pe client in starea de hipnoza:
• Relaxarea activa sau pasiva;
• Inchiderea relaxata a ochilor;
• Concentrarea atentiei spre interior;
• Adancirea transei usoare obtinute in mod spontan, intr-o maniera degajata si
confortabila;
• Dezvoltarea capacitatii de a raspunde la sugestii care implica experiente in plan
imaginativ;
• Dezvoltarea capacitatii de a reactiona la sugestii de tip auditiv si kinestezic;
• Dezvoltarea abilitatii de a opri in mod voluntar experientele imaginative interioare;
• Punte afectiva (focalizarea asupra experientelor pozitive trecute si readucerea acestora
in prezent).

Incheierea sedintei de psihoterapie

La sfarsitul unei sedinte de hipnoza, terapeutul trebuie sa se asigure de faptul ca subiectul
va functiona la nivel rational ca un adult si va fi pe deplin ancorat in prezent.
Exista mai multe tehnici de readucere a clientului in starea aici si acum (Hawkins, 2006,
p. 70):
• Descrieri cu caracter concret (descrierea incaperii sau a traseului de parcurs pana
acasa, de exemplu);
• Intarirea Eului (clientului i se poate sugera sa se concentreze asupra unui moment
viitor al zilei in care se va simti foarte bine);
• Acordarea de feedbackuri pozitive din partea terapeutului;
• Discutarea continutului unor sarcini pentru acasa.

Consimtamantul subiectului
Hipnoterapia poate fi aplicata doar cu consimtamantul explicit al clientului.

Asigurarea autocontrolului clientului

Anxietatea clientului cu privire la hipnoza poate fi redusa prin demitizarea procedurilor si
prin ajutarea acestuia sa pastreze controlul asupra a ceea ce se petrece. Tehnicile
hipnotice pot fi descrise prin comparatie cu alte fenomene asemanatoare.
Realizarea unei colaborari cu subiectul (hipnoza colaborativa)
Un climat terapeutic caracterizat prin permisivitate, colaborare si respect fata de
obiectivele clientului contribuie in mare masura la eliminarea efectelor negative ale
hipnozei. Este indicat sa incepem cu niste sugestii mai permisive, mai putin autoritare si
abia dupa ce hipnoza progreseaza clientul poate fi abordat mai directiv.
Gradarea sugestiilor
Lynn, Rhue, Kvaal (1991) propun administrarea unei serii gradate de sugestii, incepand
cu cele mai usor de realizat si continuand cu sugestii din ce in ce mai dificile sub aspectul
focalizarii personale si interpersonale, structurarii, rezonantei emotionale, potentialului
conflictogen, imaginativ, precum si in ceea ce priveste tipul de sarcini comportamentale
solicitate.
Regresia de varsta
Este necesar sa fie utilizata si procesata intr-o maniera care sa convearga cu obiectivele
psihoterapiei. Clientii pot sa fie protejati in timpul regresiei de varsta si prin utilizarea
unor experiente de tip disociativ, cum ar fi tehnica filmului (ceea ce isi aminteste
subiectul ii apare ca un film proiectat pe un ecran) sau cea a visului hipnotic. Este absolut
necesar ca terapeutul sa stabileasca impreuna cu subiectul un semnal nonverbal pentru a-l
reorienta in timpul regresiei de varsta daca, dintr-un motiv sau altul, reactiile declansate
par sa fie greu de controlat.
Controlul efectelor negative incpiente
Hipnoterapeutul trebuie sa monitorizeze permanent reactiile subiectului in timpul
hipnozei. Orice semn de rezistenta sau disconfort (agitatie, incruntarea sprancenelor,
dureri fizice, lipsa interesului etc.) trebuie abordat cu toata atentia (Orne, 1965). Este
important de mentionat ca eficienta tratamentului creste pe masura ce transa este mai
adanca. Atunci cand un subiect nu se simte bine in timpul hipnozei, primul lucru care
trebuie facut este sa solicitam mai multe informatii, pentru a afla care este cauza
disconfortului sau.
La inceputul oricarei psihoterapii terapeutul trebuie sa obtina informatii legate de:
- Istoricul bolii
- Istoria familiala
- Copilaria
- Istoria ocupationala
- Probleme psihosexuale
- Antecedente patologice
- Antecedente heredocolaterale
- Starea psihica actuala
- Informatii referitoare la cunostintele pacientului despre hipnoza si la expectatiile lui
legate de aceasta
In general, oamenii au doua reactii psihice la boala:
reactiile directe - anxietate, teama, tensiune, agitatie, dispozitie depresiva;
reactiile indirecte - consecinte ale unor tulburari din sfera personalitatii: lipsa de incredere
in sine, dependenta, dezadaptare, instabilitate psihica.

Variabila terapeut in hipnoterapie

Un psihoterapeut de succes este sensibil, flexibil, obiectiv, empatic are relativ putine
probleme emotionale de natura patologica sau probleme caracteriale. A fost subliniata in
literatura importanta pe care o au in eficienta psihoterapiei unele trasaturi cum ar fi:
integritatea morala, respectul pentru ceilalti, capacitatea de a transmite caldura afectiva,
precum si abilitati bune de comunicare interpersonala.
Motive identificate de catre Finegold si Eldstein pentru care terapeutii incepatori sunt
reticenti in a utiliza hipnoza sunt, dupa cum urmeaza:
teama de esec;
teama de a avea putere asupra celorlalti; convingerea ca altii detin metode mai eficiente;
teama de necunoscut;
teama de dezaprobarea colegilor.
In acelasi timp, hipnoza, desi recunoscuta ca o tehnica psihoterapeutica, este privita de
unii profesionisti ai domeniului cu scepticism.
Un bun hipnoterapeut trebuie sa aiba foarte multa incredere in sine si in capacitatea sa de
a tolera un eventual esec (Straus, 1993). Curiozitatea si deschiderea fata de nou si
neasteptat, precum si echilibrul, degajarea si increderea in sine vor fi benefice pentru
succesul hipnoterapiei. Spre deosebire de alte metode de psihoterapie, in hipnoza este de
dorit un terapeut mai dinamic, caci reactiile de transfer si contratransfer sunt mult mai
ample si mai rapide, iar procesarea terapeutica are loc, de asemenea, mai repede.
Hipnoterapeutul trebuie sa raspunda comportamentului clientului cu sensibilitate,
flexibilitate si rapiditate, dand dovada de o mare capacitate de adaptare in relatia
psihoterapeutica. De asemenea, el trebuie sa-si construiasca sugestiile in mod adecvat si
sa le formuleze pe un ton persuasiv.
Pentru practicarea hipnozei este nevoie de o structura de personalitate matura, capabila sa
tolereze schimbari bruste si chiar comportamente regresive. Hipnoterapeutul trebuie sa fie
capabil sa-si pastreze obiectivitatea, stabilitatea si echilibrul interior chiar atunci cand
pacientul manifesta fluctuatii ale atasamentului fata de el sau cand declanseaza
comportamente neadecvate si chiar ostile, si aceasta fara sa manifeste iritare si fara sa
renunte la comportamentul empatic.

Hipnoterapie si expectatie
Increderea si motivarea pacientului pentru vindecare depind de o serie de factori cum ar
fi:
a) masura in care abilitatea terapeutului de a pune diagnosticul si de a sublinia cauzele
bolii coincid cu vederile pacientului;
b) gradul in care tehnica utilizata este considerata utila de catre pacient;
c) masura in care calitatile terapeutului se potrivesc cu expectatiile clientului referitoare la
modul cum trebuie sa fie un psihoterapeut.
De asemenea, punerea diagnosticului are un rol terapeutic prin ea insasi, deoarece
elibereaza clientul de o serie de probleme si nedumeriri, dandu-i in acelasi timp senzatia
ca exista cineva care il intelege si ca se poate face ceva pentru a-i usura suferinta.
In cazul in care “eticheta” pusa de terapeut nu coincide cu cea clientului, contactul
psihoterapeutic ulterior va fi mai putin eficient.
Clientii, la randul lor, au diverse expectatii referitoare la psihoterapie in raport de
viziunea lor despre cauza problemei cu care se confrunta. Clientii contacteaza terapeutii
pornind de la premisa ca sunt persoane foarte competente si reprezinta autoritati in
domeniu, iar aceste expectatii contribuie la reusita demersului terapeutic. Diplomele,
certificatele, apartenenta la organizatii profesionale de prestigiu, aspectul si amplasarea
cabinetului, infatisarea si vestimentatia terapeutului reprezinta elemente ce modifica
expectatia pacientului in raport cu psihoterapia.
Un alt factor important de care depinde succesul terapiei il reprezinta si increderea
terapeutului cu privire la posibilitatea sa de a-si ajuta clientul, incredere (sau dimpotriva,
neincredere) pe care acesta o transmite in mod subtil clientului, prin intermediul unor
mesaje nonverbale.

Tehnici menite sa sporeasca expectatiile pacientilor (Cob, 1993)

Torrey (1972) descrie trei tehnici menite sa sporeasca expectatiile pacientilor fata de
psihoterapie: sugestiile directe, utilizarea simbolurilor si formulele magice. Sugestiile
directe pot fi utilizate intentionat sau spontan de catre terapeuti in interactiunea lor cu
pacientii. Ritualurile sunt eficiente doar daca se inscriu in credintele subiectilor, in caz
contrar acestea avand efecte opuse. Hipnoza a fost si mai este inca asociata cu
fenomenele paranormale (magice, mistice, neobisnuite) sau cu aspecte legate de
spectaculos. Publicul s-a confruntat cu conceptul de hipnoza care implica putere si
influenta asupra celorlalti, dar in timpurile noastre, hipnoza este tot mai mult acceptata ca
o metoda de tratament in medicina, stomatologie si psihoterapie, expectatiile fata de
aceasta devenind mai putin exagerate, desi o aura de mister se mai mentine inca.
Motivatia, concordanta dintre expectatiile subiectului si cele ale hipnotizatorului,
capacitatea de a directiona atentia spre interior si capacitatea persoanei de a se lasa
absorbita de experiente imaginative sunt premisele intrarii in hipnoza. De asemenea,
conditiile de ambianta si particularitatile hipnoterapeutului pot modifica receptivitstea
subiectului la hipnoza. Vestimentatia, varsta, prestigiul profesional, aranjamentul
cabinetului intaresc expectatia subiectului ca are de-a face cu o persoana competenta si de
incredere.