Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CREȘTEREA
TOLERANȚEI LA DISCONFORT
Cu toții trăim emoții negative și pozitive, și pentru majoritatea oamenilor este neplăcut să trăiască
emoții negative, precum furia, tristețea, dezamăgirea sau frica. Totuși aceste emoții sunt normale și fac
parte din mecanismul nostru de supraviețuire.
Există însă o mare diferență între a trăi emoții neplăcute și a le accepta ca atare, și a trăi emoțiile
neplăcute ca fiind inacceptabile și de nesuportat. Unii oameni afirmă că, atunci când trăiesc un
disconfort emoțional, consideră că “nu pot suporta această stare”, “nu fac față acestei stări”, “aceste
stări mă copleșesc”, etc. Persoanele care simt că emoțiile negative sunt de nesuportat au un risc mai
crescut în a se angaja în comportamente disfuncționale, pentru a scăpa cât mai rapid de disconfort.
S-a constatat că o parte dintre persoanele care suferă de bulimie prezintă dificultăți în tolerarea și
gestionarea eficientă a emoțiilor, în special a emoțiilor negative (disconfort emoțional). Aceste
dificultăți de a tolera disconfortul (emoții precum furia, frustrarea, dezamăgirea, neputința, tristețea,
etc) conduc la o serie de comportamente inadecvate, prin care persoana obține o scădere a
disconfortului pe termen scurt, dar care sunt disfuncționale pe termen lung.
Prin intoleranța la disconfort înțelegem incapacitatea auto-percepută de a tolera emoții neplăcute,
negative, însoțită de nevoia disperată de a scăpa de aceste emoții.
Intoleranța la disconfort se manifestă ca o sensibilitate crescută la emoții negative și / sau ca o
dificultate de a gestiona adecvat emoțiile negative, prin comportamente sau acțiuni inadecvate, cu
consecințe negative semnificative pe termen lung.
Sensibilitatea crescută în a trăi emoții puternice poate fi o trăsătură biologică, însă abilitatea de a
gestiona adecvat aceste emoții, prin acceptare și auto-îngrijire, se dobândește prin învățare și practică.
Printre comportamentele sau acțiunile inadecvate, care pot avea ca scop scăderea temporară a
disconfortului, se numără: consum de alcool sau droguri, mâncat compulsiv, comportamente de auto-
rănire (tăiat, zgâriat, ars, etc), comportamente de risc (condus cu viteză, sex cu persoane necunoscute,
etc), auto-provocarea vărsăturilor, exercițiu fizic în exces, etc.
În cazul persoanelor cu bulimie, dificultățile de tolerare și gestionare a emoțiilor negative pot
reprezenta un obstacol în calea recuperării. Deoarece recuperarea presupune eliminarea unor
comportamente care au avut scopul de a evita sau de a scădea disconfortul, aceste persoane au nevoie
să dobândească noi abilități de a face față emoțiilor negative, pentru a depăși momentele în care se simt
speriate, triste, furioase, etc.
Dacă ai răspuns cu “Deseori” la cel puțin una dintre întrebările de mai sus, este posibil să ai dificultăți
de tolerare a disconfortului. Dacă ai răspuns cu “Uneori” la unele întrebări de mai sus (în special la
întrebările 4, 9, 10, 11, 12, 14), este posibil să ai dificultăți de tolerarea a disconfortului.
Această interpretare negativă și autoblamare privind propriile emoții crește disconfortul, determinând
acțiuni disfuncționale în încercarea de a pune capăt emoțiilor.
Emoțiile negative fac parte din viață și este imposibil să le evităm. Mai mult, cu cât încercăm mai tare
să evităm sau să ne luptăm cu propriile noastre emoții, cu atât disconfortul va fi mai mare. Să acceptăm
și să gestionăm adecvat emoțiile ne ajută să depășim cu mai multă ușurință momentele în care simțim
emoții negative, etc.
Există mai multe metode prin care o persoană poate să gestioneze disconfortul emoțional. O parte
dintre aceste metode pot fi disfuncționale, în sensul în care, deși rezolvă problema disconfortului pe
termen scurt, mențin pe termen lung dificultatea de a tolera emoțiile neplăcute.
Unele persoane evită situațiile, locurile, activitățile sau persoanele despre care consideră că le-ar putea
produce disconfort. Evitarea unei discuții cu o anumită persoană, a unor întâlniri, a unui loc care
amintește de momente de disconfort, sau amânarea unor activități care provoacă teamă, reprezintă
evitări ale caror consecințe sunt, pe termen scurt, scăderea disconfortului. Pe termen lung, însă,
persoana care evită momentele de disconfort, nu are posibilitatea de a dobândi abilitățile necesare
pentru gestionarea emoțiilor, și va continua să resimtă același disconfort de fiecare dată când se va
confrunta cu situațiile menționate.
În cazul persoanelor cu bulimie (sau alte forme de tulburări de alimentație), evitările sunt legate de
alimentație (ex. evit să consum un anumit tip de alimente, evit să mănânc la anumite ore, evit anumite
combinații ale alimentelor, evit să mănânc în anumite locuri, etc), de greutatea sau forma corporală
(evit să mă cântăresc, evit să mă privesc în oglindă, etc) și de situații care implică mâncatul sau
expunerea corpului (ex. evit să iau masa în oraș, evit petrecerile unde știu că oamenii vor mânca, evit să
merg la piscină sau la mare, evit să mă îmbrac în fustă, evit discuțiile despre mâncare, etc).
O altă metodă disfuncțională de a gestiona emoțiile este asigurarea. Prin asigurare înțelegem
încercarea de a scăpa rapid de emoțiile negative prin diferite acțiuni, de tipul: cer confirmări sau
asigurări de la ceilalți, efectuez acțiuni repetitive, fac verificări pentru a mă asigura că totul este în
regulă.
Persoanele cu bulimie, sau alte tulburări de alimentație, prezintă diferite tipuri de asigurări, de
exemplu: îi întreb pe ceilalți dacă m-am îngrășat, cântăresc alimentele, număr caloriile, port haine care
îmi ascund “defectele”, mă cântăresc frecvent (mai mult de 1 dată / săptămână), mă uit frecvent / mult
timp în oglindă, etc.
Metodele de “amorțire” emoțională sau retragere din emoție cel mai frecvent folosite sunt
consumul de alcool sau alte substanțe și mâncatul compulsiv. Dormitul excesiv poate fi, de asemenea, o
încercare disfuncțională de a scăpa de emoții.
Comportamentele de auto-rănire sau auto-vătămare sunt o altă modalitate disfuncțională prin care
unele persoane încearcă să înlăture disconfortul emoțional. Sunt considerate comportamente de auto-
vătămare acele acțiuni prin care o persoană își induce durere fizică sau se rănește pentru a scădea
disconfortul emoțional. Exemple pot fi: tăierea sau zgârierea pielii, smulsul părului, ciupirea pielii,
mușcatul, lovirea anumitor zone ale corpului (ex. lovirea peretului cu capul sau cu mâna), arderea
pielii.
Terapia cognitivă susține că emoțiile sunt determinate de gândurile noastre, respectiv de modul în care
interpretăm situațiile sau evenimentele prin care trecem. Modul în care interpretăm aceste situații va
depinde de experiențele anterioare și de credințele noastre de bază. Astfel, în aceeași situație, 3 oameni
pot avea emoții diferite, în funcție de gândurile pe care le are fiecare asupra situației respective.
După cum putem observa în exemplul de mai sus, fiecare persoană traiește emoții diferite sau
intensități diferite ale unor emoții, pentru că, pe baza propriilor credințe despre sine, interpretează
situația în mod diferit.
La persoanele care prezintă dificultăți în tolerarea emoțiilor sau intoleranță la disconfortul emoțional,
apar, în momentul experimentării emoțiilor negative, o serie de gânduri secundare privind disconfortul
pe care îl trăiesc.
Identificarea și acceptarea emoțiilor este un prim pas pentru o gestionare mai eficientă a
disconfortului. A accepta disconfortul emoțional nu înseamnă să îti facă plăcere, să te resemnezi în a te
simți mizerabil sau să te afunzi în propria suferință, ci a privi emoțiile negative ca pe un lucru firesc, și
a schimba modul în care te raportezi la viața emoțională. Uneori, simplul fapt de a identifica emoția
negativă, de a o privi ca pe o parte firescă a vieții emoționale și de a ști că va trece de la sine fără a fi
nevoie să intervii asupra ei, poate avea un efect pozitiv asupra modului în care te simți.
Un pas important pentru acceptarea emoțiilor este să învățăm să identificăm corect și să numim
emoția / emoțiile pe care le simțim.
Unele persoane au dificultăți în a identifica emoțiile pe care le simt, răspunzând la întrebarea “Cum
te simți?” prin: “mă simt nașpa / rău / aiurea / ciudat / nasol , etc”. Evident, “nașpa / nasol / ciudat”, etc
nu sunt cuvinte care descriu emoții. Identificarea și exprimarea corectă a emoțiilor ne ajută pe noi dar și
pe cei din jur, să înțelegem care este emoția pe care o simțim și să o legăm de o situație și de gândurile
Așadar, chiar și atunci când emoțiile negative sunt neplăcute, ne putem gândi:
• Mă simt …... (trist/ă, furios/furioasă, speriat/ă, deznădăjduit/ ă, abandonat/ă, descurajat/ă,
umilit/ă, etc)
• Toți oamenii au momente când se simt așa. Cu siguranță și eu am mai avut astfel de momente.
• E normal să simți emoții. Emoția pe care o simt e firească. Ca orice emoție, va trece în curând.
• Ce-mi spune această emoție despre mine? Care sunt gândurile care mi-au declanșat această
emoție? Care sunt situațiile / locurile / oamenii, în legătură cu care am aceste gânduri?
• Ce învăț despre mine din această experiență? Pot să privesc diferit situațiile / locurile / oamenii,
etc? Alți oameni ar gândi diferit în aceste situații? În ce mod?
Emoții
(furie, tristețe, frică, deznădejde, etc)
www.bulimie.ro
Resurse
www.bulimie.ro
Website-ul www.bulimie.ro oferă informații despre tulburările de comportament alimentar și tehnici de
auto-ajutor în recuperare, și se adresează pacienților, familiilor acestora și specialiștilor implicați în
tratamentul tulburărilor de alimentație.
www.behavioraltech.org
Website-ul Institutului Linehan oferă resurse pentru persoanele cu probleme interpersonale,
disregulare emoțională, impulsivitate, comportamente de auto-rănire și tentative de suicid.
www.livingwell.org.au
Exerciții de mindfulness, informații pentru persoanele cu istoric traumatic
http://www.cci.health.wa.gov.au/resources/infopax.cfm?Info_ID=54
Facing your feelings. Overcoming distress intolerance.
Module cu exerciții de auto-ajutor în creșterea toleranței la disconfort.