ALEODOR IMPARAT

Un imparat batran isi dorea un fecior. Acestuia îi se indeplineste dorinta de catre Dumnezeu.
Carmuitorul la sfatuit pe baiat sa nu calce pe pamantul lui jumatate de om calare pe jumatate de iepure
schiop.
Dupa ce a murit imparatul,feciorul conduce tara si respecta sfatul tatalui . Dar intr-o zi el calca pe
pamantul acelui om.
El ii cere lui Aleodor de o aduca pe fata imparatului Verdes,pentru ca ii calcase pamantul.
In drum spre imparat,el intalneste o stiuca,un corb si un taun,care promit ca il ajuta.
Ajuns la curtea imparatului Verdes,acesta ii spune ca ii da fata doar daca se va ascunde trei zile la
rand,fara ca fata sa il gaseasca.
Cu ajutorul stiuci,a corbului si a taunului el reuseste sa treaca proba si sa ia fata.
Dupa ce fata,vede cu cine se va casatori,fica de impacat il injoseste pe jumatate de om calare pe 
jumatate de iepure schiop,iar acesta moare de ciuda.
Dupa,ce acesta moare Aleodor, ii ia sub stapanire pamantul acestui om si se casatoreste cu fata
imparatului.

PRASLEA CEL VOINIC SI MERELE DE AUR

Odata, intr-un regat, traia un rege care avea trei feciori. Regele mai avea o gradina frumoasa in care
crestea un copac de mar care facea mere de aur. Regele n-a gustat niciodata vreun mar, deoarece de
fiecare data cand cresteau, cineva le fura. Cei mai mari feciori au incercat sa prinda hotul, dar in zadar.
Iata ca a venit si randul celui mai mic fecior - Praslea. Acesta reuseste sa prinda hotul, care era defapt un
zmeu, si-l ranise c-o sageata. Dupa ce a luat cateva mere si i le-au dus tatalui sau, Praslea isi ia fratii si
pleaca iarasi spre zmeu. Au ajuns la o prapastie, insa numai Praslea era curajos si a sarit. Cand a ajuns in
partea cealalta, voinicul a gasit trei palate, iar in fiecare palat era cate un zmeu si cate o fata de imparat.
Fratii lui Praslea doreau sa scape de el, dar Praslea dupa ce a invins toti zmeii, a ajuns inapoi, in partea
cealalta a prapastiei cu ajutorul unei pasari zgripsor. Pana la urma, Praslea devine noul rege,
casatorindu-se cu cea mai mica fata de imparat.

Povestea lui HARAP ALB- ion creanga

Titlu:  Povestea lui Harap-Alb (Poveşti.Povestiri.Amintiri)

Autor:   Ion Creangă

Editura:  Ştefan

Locul şi anul apariţiei:  Bucureşti, 2006

Nr. pag: 56

Gen: Basm
Personaje: Harap-Alb, Spânul, Împăratul Verde şi fetele lui, Sfânta Duminică, Împăratul Roş şi
fiica sa, Gerilă, Fomilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă.

Rezumat:

Împăratul Verde nu are moştenitori şi îi cere fratelui său să i-l trimită pe cel mai vrednic dintre
cei trei fii ai săi, căruia să îi lase împărăţia. Fiul cel mare şi cel mijlociu se oferă pe rând dar se
întorc umiliţi din drum după ce le iese un urs în cale. Fiul cel mic nu vrea să îşi dezamăgească
tatăl şi, la sfaturile unei bătrâne gârbovite (Sfânta Duminică), îi cere hainele, armele şi calul pe
care le-a folosit tatăl în tinereţe. Bătrâna îl învaţă pe fiul cel mic cum să îşi aleagă calul: să ducă
o tavă cu jăratic în grajd şi să îl aleagă pe cel care va veni să mănânce. Aparent o mârţoagă
bătrână, calul care mănâncă jăratic se dovedeşte a fi un armăsar înzestrat cu darul vorbirii şi al
zborului. Când să pornească la drum şi fiului cel mic îi iese în cale ursul fioros, care se dovedeşte
a fi tatăl deghizat. Mezinul trece testul tatălui, care îi oferă blana de urs şi un sfat important: să se
ferească de omul spân şi de omul roş, însă tocmai această învăţătură nu o va putea urma
personajul principal: refuză de două ori ajutorul Spânului dar a treia oară, rătăcindu-se în pădure,
este nevoit să îl accepte. Spânul îl păcăleşte, îl obligă să devină slujitorul său, numindu-l Harap-
Alb, iar el se dă drept nepotul Împăratului Verde. Ajungând în sfârşit în împărăţia acestuia,
Spânul încearcă să scape de Harap-Alb, trimiţându-l în misiuni periculoase. Cu ajutorul calului
său dar şi al Sfintei Duminici, Harap-Alb reuşeşte să fure salatele din grădina Ursului şi să ucidă
cerbul cu diamante încrustate în piele. O ultimă misiune este aceea de a o aduce pe fata
Împăratului Roş. Pe drum alege să cruţe o nuntă de furnici şi să ajute un roi de albine. Ca
mulţumire pentru bunătatea sa insectele se oferă să îl ajute: îi dăruiesc câte o aripă pe care va
trebui să o ardă când va avea nevoie de ele. De asemenea, se întâlneşte cu Gerilă, Fomilă, Setilă,
Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă, pe care îi ia cu el spre tărâmul Împăratului Roş. Ajunşi acolo
trebuie să treacă de anumite probe în care talentele noilor prieteni se dovedesc necesare: să
doarmă într-o casă foarte fierbinte, să mănânce şi să bea cantităţi uriaşe de mâncare şi vin, să
aleagă macul din nisip (unde îl vor ajuta furnicile), să păzească pe fata Împăratului peste noapte,
să o deosebească faţă de sora ei vitregă, ce îi semăna foarte mult (unde îl va ajuta regina
albinelor). O ultimă probă este propusă chiar de fata Împăratului Roş: o întrecere între turturica
ei şi calul lui Harap-Alb după trei smicele de măr dulce, apă vie şi apă moartă. Calul reuşeşte să
îndeplinească şi această ultimă condiţie aşa că Împăratul Roş este nevoit să i-o dea pe fiica sa lui
Harap-Alb. Pe drumul înapoi cei doi se îndrăgostesc, fata dă în vileag secretul Spânului şi le
spune tuturor că Harap-Alb este adevăratul nepot al Împăratului Verde. Spânul îi retează capul
lui Harap-Alb, calul îl omoară pe Spân iar fata Împăratului Roş se foloseşte de smicelele de măr
dulce, de apa vie şi apa moartă pentru a îl readuce la viaţă pe iubitul ei. În final se căsătoresc,
rămân moştenitori peste împărăţia unchiului şi petrec fericiţi până în momentul de faţă.
GREUCEANU

Au fost odată nişte zmei care au furat soarele şi luna care străluceau deasupra împărăţiei lui Roşu
Împărat. El trimise veste pretutindeni că cine va aduce luna şi soarele înapoi pe cer va primi
jumătate din împărăţie şi pe fiica lui de soţie. Încercară mulţi, dar nimeni nu reuşi.

Într-o zi veni să îşi încerce norocul şi Greuceanu. Pornind, îl luă pe fratele său cu el şi trecură pe
la Faurul-pământului. Se sfătuiră ei ce se sfătuiră, iar Greuceanu şi fratele lui plecară, în timp ce
faurul îl creea pe voinic din fier. Atunci când cei doi ajunseră la o răscruce, fratele rămase acolo,
continuând doar Greuceanu. Intră într-o pădure. Acolo veniră trei zmei pe rând, unul mai mare ca
celălalt, pe care eroul îi omorî, iar de la al treilea îi tăie un deget care era cheia cufărului unde
ţinea ascunse soarele şi luna pe care le eliberă.

Când se întâlni din nou cu fratele, îşi luară doi cai şi porniră spre palatul impăratului. Pe drum
făcură un mic popas într-o grădină foarte frumoasă, cu fluturi şi flori şi cu apă limpede unde
vrură a bea, dar Greuceanu, simţind pericolul, cu paloşul lovi apa şi o floare din care ieşi un
sânge negru a fetei celei mari a zmeului. Mai înainte de asta dădură de un pom cu pere de aur.
Fratele vru să guste, dar voinicul lovi cu paloşul şi îndată căzu un sânge negru a mamei
zmeoaică. Începuse să îi fugărească până la Faurul-pământului. Zmeoaica vru să îi înghită în acel
moment, dar în loc de Greuceanu înghiţi statuia lui şi muri.

Îşi continuară călătoria spre palat într-o trăsură construită de făurar. Mai departe merse doar
băiatul pentru că fratele luase un cal să se ducă înaintea împăratului că să vestească venirea lui.
Pe drum întâlni un diavol care scoase cuiul din capul osiei făcându-l să meargă acolo, uitându-şi
paloşul. Diavolul luă paloşul şi, dându-se de tri ori peste cap, se făcu stană de piatră. Băiatul îşi
continuă drumul.

La castel, sfetnicul se prefăcu în faţa împăratului că el a adus soarele şi luna. El de fapt se aliase
cu diavolul, căci fără paloş nimeni nu mai credea că Greuceanu este el. Venind şi voinicul şi
aflând de toate acestea se duse înapoi pe drum, sparse stana pe piatră pentru aş lua paloşul.
Dovedi că el este adevăratul erou, o luă pe prinţesă de soţie şi jumătate de împărăţie, cel puţin
până la moartea împăratului.

FAT FRUMOS DIN LACRIMA- MIHAI EMINESCU

Acum foarte mult timp exista un rege intunecat si o regina zâmbitoare.Timp de cincizeci de ani, regele se
lupta cu un vecin de-al sau.Dupa ce el murise,sotia lui merse in fata unei icoane de argint în fata unei
bolte sa se închine în fata ei.Dupa 9 luni ea aduse pe lume un baiat cu numele de Fat-Frumos din
lacrima.Feciorul crescu si pleca sa lupte pentru regatul tatalui sau.El merse tot merse cu buzduganul lui
pâna ajunse la un castel.Când intra in castel se intalni cu vecinul regelui si discutara.În sat se tot auzea
de o anumita Mama-a Padurilor.Dinspre miazanoapte se auzea cum vine ea,i-ar pastorasul îsi ia
buzduganul si merge sa o înfrunte.Cum venea vuind el o lua de mijloc si o arunca cât colo,intr-o piua
mare de piatra.Mama-Padurilor scapa de lanturi si o lua la fuga peste dealuri.Fat-Frumos se ospata si
pleca dupa urma lasata de piua pâna ce ajunse la o casa alba si frumoasa.Pe prispa statea o fata
frumoasa.Fata îl zari pe printisor si îl chema sa îl cunoasca.El se indragosti peste cap de ea si hotarîra sa
fuga de la casa Mamei-Padurilor.Mama se întoarse si i-a spus feciorului ca a scapat de lanturi si ca vrea
sa lupte.Fata i-a spus pastorului ce îi da putere Mamei-Padurilor.Fat-Frumos a baut putere si Mama-
Padurilor a baut apa,asa a învins-o pe Mama-Padurilor.Apoi el duse fata împaratului.El si împaratul
planuisera sa rapeasca fata Genarului.Pe drum se întalni chiar cu fata Genarului într-un castel
minunat.Un cal îi spune Genarului ca fata lui a fost rapita de Fat-frumos din lacrima.Dupa ce-si recupera
fata,Genarul pleca, dar Fat-Frumos stia drumul spre castel asa ca se reîntoarce si o gaseste pe fata
singura si pleaca cu ea noaptea.Genarul se întoace dupa fata si il azvârle pe fecior cât colo spre norii
negri,de ramâne cenusa din el.Din cenusa lui Fat-Frumos s-a facut un izvor.Domnul si Sf.Petrea il
facusera pe print la loc om.El merse iarasi la castelul Genarului sa rapeasca fata.Când ajunge la fereastra
fetei, vede ca plange dar când l-a vazut pe Fat-Frumos ea se lumina.Ei doi planuira sa ia un cal de-al
imparatului si sa fuga,si ca sa nu-l vada Genarul pe Fat-Frumos,fata l-a transformat intr-o floare
rosie.Fat-Frumos ajuta câteva animale sa ajunga in mare sau sa scape de soarele dogoritor.El ajunse la
un bordei urât si murdar.Pe prispa statea o baba batrâna si zbârcita.El îi spuse ca a venit sa-I duca la
pascut iepele.Mânca ce-I daduse baba si pleca cu iepele la pascut.El a pierdut caii dar i-a adus înapoi
Regele Racilor si al tântarilor.Ajuns acasa la baba, el a crezut ca era moarta ca nu se misca,dar ajutorul ei
i-a spus ca doarme adanc.Se împlinise anul lui Fat-Frumos asa ca baba i-a dat un cal.El se urca pe cal,îsi
lua buzduganul si pleca.Ajunse într-o padure unde-l astepta fata Genarului.Fata-i spuse feciorului ca o
arde spatele asa ca sa arunce peria,cutea si naframa.