Fișă de lectură

Povestea lui Harap-Alb

Autor: Ion Creangă

Date despre autor: Ion Creangă (1 martie 1837, Humuleștii
Noi, Neamț, România – 31 decembrie 1889, Iași, România) a fost un scriitor, dascăl și
diacon român. Figură principală a literaturii române din secolul al XIX-lea, este cunoscut
pentru autobiografia „Amintiri din copilărie”, precum și pentru nuvelele și povestirile
sale.
Editura: -
Anul Apariției: 1877
 Rezumat

Era odată un crai ce avea trei fii, iar fratele acestuia era un împărat. Într-o zi, Verde
împărat îl roagă să trimită pe unul dintre fii săi pentru a-i conduce țara în locul său. Cei doi fii
mai mari eșuează când se întâlnesc cu un urs pe drum, neștiind că acesta era de fapt tatăl lor
deghizat, ca să le încerce curajul. După aceasta, craiul este dezamăgit și nu îi permite fiului cel
mic să încerce și el.
Până la urmă, băiatul prinde curaj de a se duce într-o astfel de călătorie, după ce se
întâlnește cu o babă și primește diverse sfatului de la ea. Astfel, se duce la tatăl lui să se roage
să-l lase să încerce și el, cerându-i și calul, armele și hainele pe care le-a folosit acesta în
tinerețe, precum și o tavă de jăratic.
Fiul cel mic se duce în grajduri cu tava, după cum i-a zis baba, și vede un cal bătrân și
slab venind să mănânce jăraticul. Acesta apoi se transformă într-un cal tânăr, ce poate zbura.
Cu toata acestea, fiul cel mic este pregătit să plece. Pe drum, se întâlnește și el cu ursul, dar
nici el și nici calul nu se sperie de bestie, precum frații săi. Înainte de a pleca mai departe, tatăl
său îi dă un ultim sfat, de a se ferii de spân.
Totuși, deși a rezistat insistențelor spânului de două ori, până la urmă fiul l-a lăsat pe
bărbat să-i arate drumul. Acesta îl conduce pe băiat la o fântână, unde spânul îl păcălește să
coboare în ea, ca apoi fiul cel mic să-i promită că devine sluga sa. Astfel băiatul primește
numele Harap-Alb de la acesta, iar spânul pretinde că este fiul craiului. Cei doi ajung la Verde
Împărat, unde spânul află despre delicioasele salate din Pădurea Ursului, un loc în care puțini
se încumetă să se ducă. Acesta, dorind să scape de Arap-Alb, îl trimite să-i aducă niște salate
de acolo. Însă băiatul este ajutat de baba care l-a încurajat să plece către împărăție, aceasta fiind
de fapt Sfânta Duminică, care îl adoarme pe urs, astfel Harap-Alb putând lua salate pentru spân.
Când se întoarce la palat, toată lumea este surprinsă să-l vadă teafăr și nevătămat. După
aceea spânul îl trimite din nou, de data aceasta în Pădurea Cerbului, să-i aducă nestemate
asemănătoare cu ale împăratului. Aici, ajutat din nou de Sfânta Duminica, omoară animalul și
îi jupoaie pielea încrustată cu pietre prețioase. De asemenea, întoarcerea sa îi surprinde din nou
pe toți, inclusiv pe împărat și pe fiicele sale.
Totuși, în timpul unui banchet la palat, spânul află de Roșu Împărat și de fiica acestuia și
îi cere lui Harap-Alb să îi aducă fata. Necăjit, băiatul pleacă din nou la drum, unde dă peste un
mușuroi de furnici pe care se hotărăște să le ocolească decât să le omoare, astfel primind o aripă
de la Crăiasa Furnicilor, drept mulțumire. Îi spune că dacă va avea nevoie vreodată de ele, să
ardă aripa și furnicile îi vor veni în ajutor. De asemenea, primește o aripă și de la Crăiasa
Albinelor, după ce le face albinelor un adăpost nou.
Pe drum, Harap-Alb se mai întâlnește și cu Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Pasări-
Lați-Lungilă, pe care băiatul se hotărăște că îi ia cu el în continuare. Odată ajunși la împăratul
Roș , acesta îi pune să treacă prin niște probe ca să-i ia fata. Mai întâi sunt închiși într-o cameră
de alamă și li se dă foc, dar scapă cu ajutorul lui Gerilă, care tot tremura de frig. După aceea
sunt puși la un ospăț imens și puși să mănânce tot, de la care au fost scăpați rapid de Setilă și
Flămânzilă. Împăratului îi pune apoi să aleagă firele de mac de cele de nisip, unde sunt ajutați
de Crăiasa Furnicilor. Neștiind cum să mai scape de ei, Roș îi pune să-i păzească fiica pentru
o noapte, iar dacă dimineața aceasta va mai fi acolo, i-o va da. Totuși, noaptea, fata se
transformă într-o pasăre și zboară pe geam. Este văzute până la urmă de Ochilă și prinsă de
Pasări-Lați-Lungilă.
Pentru o ultimă încercare, împăratul Roș îl pune pe Harap-Alb să o deosebească pe fata
sa de o alta, aranjată la fel. De data aceasta, Crăiasa Albinelor îi vine în ajutor și o alege pe cea
corectă. Nemaiavând ce să facă, împăratul îi dă fata lui Harap-Alb și, înainte să plece, cere să
i se aducă trei smincele de măr, apă vie și apă moartă.
Odată ajunși înapoi la Verde Împărat, fata împăratului îl dă în vileag pe spân. Acesta,
furios, îi taie capul lui Harap-Alb, însă este apoi dus până în înaltul cerului de către calul
băiatului, de unde spânul este făcut una cu pământul. După aceea fata folosește lucrurile primite
de la tatăl ei să-l readucă pe Harap-Alb la viață. Verde împărat, fericit că băiatul este adevăratul
său nepot, îi lasă acestuia împărăția. Harap-Alb și fata împăratului Roș se căsătoresc și trăiesc
fericiți până la adânci bătrâneți.