Povestea începe într-o țară în care trăia un crai cu trei fii.

Craiul avea un frate mai

mare, Verde-Împărat, care era împărat în altă țară. Verde-Împărat nu avea feciori, ci
doar fete. Frații nu se mai întâlniseră de mulți ani, iar verii nu se cunoșteau.
Împăratul Verde, aproape de moarte, îi scrie craiului, cerându-i să trimită cel mai
vrednic dintre nepoții săi pentru a-l lăsa împărat în locul său.
Primul fiu al craiului se oferă să plece, dar în drumul său se întâlnește cu un urs care
îl sperie și se întoarce acasă. Al doilea fiu al craiului încearcă și el, dar întâlnește
aceeași situație și se întoarce și el. Împăratul, dezamăgit de nepoții săi, își îndoiește
de calitățile lor de lideri.
Cel mai mic fiu al craiului este întristat de respingerea fraților săi și de critica tatălui
său. În grădină, întâlnește o bătrână care îi oferă un sfat: să ceară tatălui său hainele,
armele și calul cu care a fost el mire. Acestea sunt vechi și ponosite, dar calul va fi
ales prin metoda atractării cu o tavă de jăratic. Bătrâna îi spune că acest cal îl va
duce la împărăție și îl va salva din multe primejdii.
Fiul craiului urmează sfatul babei și își cere tatălui său lucrurile necesare. Cu greu,
craiul acceptă și fiul pornește în călătorie. Ajungând la podul unde frații săi s-au
întâlnit cu ursul, fiul cel mic al craiului este confruntat și el cu ursul. Cu toate
acestea, calul ales prin metoda tavii de jăratic îl salvează și îl duce la împărăție.
Fiul craiului devine împărat și conduce țara cu înțelepciune și dreptate, devenind
iubit și respectat de toți. În cele din urmă, se întâlnește cu bătrâna din grădină, care
îi dezvăluie că este de fapt o zână și că destinul său a fost ghidat de forțe
supranaturale.
Fiul craiului, pornind într-o călătorie aventuroasă, primește un cal din partea tatălui
său, care se dovedește a fi un animal aparent obișnuit la început, dar care se
transformă într-un mânz frumos și puternic. Calul îi oferă sfaturi și îl ajută să
înțeleagă pericolele și provocările întâlnite în călătoria sa.
Pe drum, fiul craiului este întâmpinat de un om spân care îi oferă ajutorul său. Fiul
craiului ezită, deoarece tatăl său îi avertizase să se ferească de oamenii roșii și mai
ales de cei spâni. Cu toate acestea, când îi este dificil să-și găsească drumul prin
pădure, acceptă ajutorul Spânului.
Spânul îi povestește despre pericolele din zonă și își oferă serviciile sale ca slugă. Cu
toate acestea, fiul craiului este ezitant, dar din lipsă de opțiuni acceptă în cele din
urmă propunerea Spânului.
Pe parcursul călătoriei, fiul craiului este din nou întâmpinat de Spân sub diferite
forme și în diferite situații. Fiecare dată când îl întâlnește, fiul craiului se confruntă
cu dilema de a-l accepta sau respinge pe Spân.
Deși fiul craiului este constient de avertismentele tatălui său și de pericolul
reprezentat de oamenii spâni, el se află într-o situație în care trebuie să aleagă între
a-și urma propriul discernământ și a asculta sfatul primit.
Fiul craiului și Spânul, însoțiți de Harap-Alb, pornesc să meargă la drum, ghidați de
Spânul către o fântână. Pe drum, Spânul se preface că-i este sete și varsă apa din
plosca lui Harap-Alb, spunând că apa era bâlhăcită. El promite că vor găsi curând o
fântână cu apă dulce și rece. Ajunși la o fântână, Spânul îi impune lui Harap-Alb un
jurământ de supunere și ascultare, amenințându-l cu moartea dacă îi încalcă
poruncile.
Cei doi continuă să călătorească, iar Spânul se prezintă în fața împăratului Verde ca
fiul pierdut al acestuia, însoțit de Harap-Alb, pe care îl prezintă drept sluga sa.
Spânul își asumă controlul asupra averii și a autorității fiului craiului, amenințându-l
și umilindu-l constant pe Harap-Alb.
Într-o zi, când Spânul cere sălata rară din Grădina Ursului, Harap-Alb este trimis să o
aducă. Ajutat de Sfânta Duminică, care îi oferă un costum de urs, Harap-Alb reușește
să păcălească ursul din Grădina Ursului și să aducă salata promisă.
Pe drumul de întoarcere, Spânul încearcă să-l atace pe Harap-Alb, dar acesta își
aruncă costumul de urs și fuge spre Sfânta Duminică, care îl ajută să scape de
pericol.
În cele din urmă, Harap-Alb reușește să scape de sub controlul Spânului și să își
recapete libertatea și demnitatea.
Harap-Alb, ajutat de Sfânta Duminică, îndeplinește cerințele date de Spân pentru a-i
aduce pielea cerbului cu cap cu tot. Sfânta Duminică îi oferă lui Harap-Alb o sabie și
un obrăzar și îl trimite să pândescă cerbul în Pădurea Cerbului. Harap-Alb execută
planul și reușește să-l omoare pe cerb, dar în procesul de a lua pielea și capul,
aproape este înecat în sângele cerbului care curge în groapă. Capul cerbului îl roagă
pe Harap-Alb să iasă afară pentru a fi văzut și apreciat pentru fapta sa, însă Harap-
Alb rămâne tăcut. După asfințitul soarelui, Harap-Alb iese din groapă, ia pielea și
capul cerbului și se întoarce la Sfânta Duminică.
Sfânta Duminică îl felicită pe Harap-Alb pentru reușita sa și îi spune să nu își facă
griji în privința Spânului, pentru că nicio faptă nu rămâne nepedepsită. Harap-Alb
primește încurajările Sfintei Duminici și se pregătește să meargă să îndeplinească
cerințele următoare ale Spânului.
În povestea lui "Harap-Alb", eroul și tovarășii săi, Gerilă, Flămânzilă, Setilă, și Ochilă,
se întâlnesc cu diverse personaje fantastice în călătoria lor spre a cuceri mâna fiicei
împăratului Roș. În acest fragment, aceștia se confruntă cu trei personaje ciudate:
Ochilă, Păsări-Lăţi-Lungilă și Gerilă.
Ochilă este un om cu un singur ochi imens în frunte, care vede lucrurile altfel decât
ceilalți oameni. El poate vedea prin pământ și înțelege lucruri pe care alții nu le pot
vedea sau înțelege. Deși pare să aibă o perspectivă unică asupra lumii, ceilalți
personaje îl consideră nebun.
Păsări-Lăţi-Lungilă este un om care poate să se întindă și să se comprime la voință.
El vânează păsări cu arcul sau chiar le prinde din zbor și le mănâncă crude. Deși este
puternic și abil, ceilalți îl consideră un pericol pentru că prinde și mănâncă păsările
fără milă.
Gerilă este un tovarăș al lui Harap-Alb care pare să cauzeze probleme și conflicte în
grup. El se certă cu ceilalți și se mândrește cu propriile sale reușite. Gerilă este
adesea criticat de ceilalți pentru comportamentul său provocator și egocentric.
De-a lungul fragmentului, tovarășii lui Harap-Alb se confruntă cu aceste personaje și
discută despre modul în care acestea ar putea influența călătoria lor către împăratul
Roș. În final, toți ajung să doarmă într-o casă de aramă înfocată, dar Gerilă, cu un act
de ingeniozitate, reușește să facă casa să fie confortabilă pentru toți, deși ceilalți îi
reproșează comportamentul său.
După ce Harap-Alb și ai săi au trecut prin diverse încercări și peripeții, ajung în
sfârșit la palatul împăratului Roș. Aici, se confruntă cu provocări noi și inedite, în
special legate de ospitalitatea oferită de către împărat și de modul în care sunt
tratați oaspeții.
Împăratul Roș îi primește pe cei călătoriți, dar nu înainte de a le pune la încercare
răbdarea și priceperea. Îi supune la diverse sarcini, inclusiv la curățarea gospodăriei,
iar apoi îi plasează într-o situație neobișnuită: le cere să aleagă fir de mac de nisip și
nisip de mac.
Harap-Alb și ai săi, fiind în imposibilitatea de a îndeplini această cerință, se văd
ajutați de o minune: aripa de furnică a lui Harap-Alb aduce o mulțime de furnici care
îndeplinesc sarcina în locul lor. Împăratul, impresionat de această îndeplinire
miraculoasă, se simte obligat să le ofere un tratament adecvat.
Totuși, bucuria lor este de scurtă durată, deoarece se confruntă cu o altă provocare:
furnicile invadează palatul și încep să-i usture pe împărat și pe cei din jur. Această
situație îl determină pe împărat să-și pună la îndoială judecata și să caute o soluție
pentru a rezolva situația.
În cele din urmă, Harap-Alb și ai săi reușesc să treacă de această încercare și să-i
impresioneze pe împărat și pe cei din jur prin abilitățile lor neobișnuite. Astfel, își
câștigă recunoașterea și admirația, dar și respectul și ospitalitatea împăratului, care
le oferă un tratament corespunzător și își exprimă aprecierea pentru abilitățile lor
neobișnuite.
După ce Harap-Alb reușește să-i aducă fata împăratului Roș, împăratul Verde
organizează pregătirile pentru întâmpinarea lor. În același timp, Spânul, care
plănuise să-l omoare pe Harap-Alb, se confruntă cu fata împăratului Roș. Ea îl
respinge și îi arată că a venit pentru Harap-Alb, adevăratul nepot al împăratului
Verde. Spânul, în furia sa, încearcă să-l ucidă pe Harap-Alb, dar este învins și distrus
de către calul lui Harap-Alb.
În timp ce Harap-Alb este rănit mortal de Spân, fata împăratului Roș îi aduce înapoi
la viață folosind cele trei smicele de măr dulce și apa vie și moartă, pe care le-a adus
turturica. Harap-Alb revine la viață și, împreună cu fata, îngenunchează în fața
împăratului Verde și își jură credință unul altuia.
Nunta lor este organizată cu fast și participă numeroși oaspeți de seamă, inclusiv
Crăiasa furnicilor, Crăiasa albinelor și Crăiasa zânelor. Veselia și bucuria domnesc
pentru ani de zile, iar cei prezenți se distrează în cadrul festivităților.
Această poveste transmite mesajul că dreptatea și credința sunt întotdeauna
răsplătite, iar binele triumfă în cele din urmă asupra răului. Harap-Alb și fata
împăratului Roș trăiesc fericită până la adânci bătrâneți, iar povestea lor continuă să
fie povestită și astăzi ca exemplu de curaj și loialitate.