Poveste lui Harap-Alb

De Ion Creangă
– Rezumat –

Împăratul Verde nu are moştenitori şi îi cere fratelui său să i-l trimită pe cel mai vrednic
dintre cei trei fii ai săi, căruia să îi lase împărăţia. Fiul cel mare şi cel mijlociu se oferă pe rând, dar
se întorc umiliţi din drum după ce le iese un urs în cale care este tatăl deghizat pentru a le verifica
curajul.
Fiul cel mic nu vrea să îşi dezamăgească tatăl şi, la sfaturile unei bătrâne gârbovite (Sfânta
Duminică), îi cere tatălui hainele, armele şi calul pe care le-a folosit în tinereţe. Bătrâna îl învaţă pe
fiul cel mic cum să îşi aleagă calul: să ducă o tavă cu jăratic în grajd şi să îl aleagă pe cel care va
veni să mănânce. Calul care mănâncă jăratic, aparent o mârţoagă bătrână, se dovedeşte a fi un
armăsar înzestrat cu darul vorbirii şi al zborului.
Când să pornească la drum şi fiului cel mic îi iese în cale ursul fioros. Mezinul trece testul
tatălui, care îi oferă blana de urs şi un sfat important: să se ferească de omul spân şi de omul roş,
însă tocmai această învăţătură nu o va putea urma: refuză de două ori ajutorul Spânului, dar a treia
oară, rătăcindu-se în pădure, este nevoit să îl accepte.
Spânul îl păcăleşte, îl obligă să devină slujitorul său, numindu-l Harap-Alb, iar el se dă drept
nepotul Împăratului Verde. Ajungând în sfârşit în împărăţia acestuia, Spânul încearcă să scape de
Harap-Alb, trimiţându-l în misiuni periculoase. Cu ajutorul calului său, dar şi al Sfintei Duminici,
Harap-Alb reuşeşte să depășească cele trei probe: să fure salatele din grădina Ursului, să ucidă
cerbul cu diamante încrustate în piele și să o aducă pe fata Împăratului Roş.
În ultima călătorie, spre împăratul Roș, pe drum, alege să cruţe o nuntă de furnici şi să ajute
un roi de albine. Ca mulţumire pentru bunătatea sa, insectele se oferă să îl ajute: îi dăruiesc câte o
aripă pe care va trebui să o ardă când va avea nevoie de ele. De asemenea, se întâlneşte cu Gerilă,
Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă, pe care îi ia cu el spre tărâmul Împăratului Roş.
Ajunşi acolo trebuie să treacă de anumite probe în care talentele noilor prieteni se dovedesc
necesare: să doarmă într-o casă foarte fierbinte (suflă Gerilă), să mănânce şi să bea cantităţi uriaşe
de mâncare şi vin (este salvat de Flămânzilă și Setilă), să aleagă macul din nisip (unde îl vor ajuta
furnicile), să păzească pe fata Împăratului peste noapte (ajutor primit de la Ochilă și Păsări-Lăți-
Lungilă), să o deosebească faţă de sora ei vitregă, ce îi semăna foarte mult (unde îl va ajuta regina
albinelor).
O ultimă probă este propusă chiar de fata Împăratului Roş: o întrecere între turturica ei şi
calul lui Harap-Alb pentru a aduce trei smicele de măr dulce, apă vie şi apă moartă de unde se bat
munții în capete. Calul reuşeşte să îndeplinească şi această ultimă condiţie, aşa că Împăratul Roş
este nevoit să i-o dea pe fiica sa lui Harap-Alb.
Pe drumul înapoi cei doi se îndrăgostesc, fata dă în vileag secretul Spânului şi le spune
tuturor că Harap-Alb este adevăratul nepot al Împăratului Verde. Spânul îi retează capul lui Harap-
Alb, calul îl omoară pe Spân, iar fata Împăratului Roş se foloseşte de smicelele de măr dulce, de apa
vie şi apa moartă pentru a-l readuce la viaţă pe Harap-Alb.
În final se căsătoresc, rămân moştenitori peste împărăţia unchiului şi petrec fericiţi până în
momentul de faţă.