Povestea lui Harap-Alb

Împăratul Verde nu are moştenitori şi îi cere fratelui său să i-l

trimită pe cel mai vrednic dintre cei trei fii ai săi, căruia să îi lase
împărăţia. Fiul cel mare şi cel mijlociu se oferă pe rând dar se întorc
umiliţi din drum după ce le iese un urs în cale. Fiul cel mic nu vrea să îşi
dezamăgească tatăl şi, la sfaturile unei bătrâne gârbovite (Sfânta
Duminică), îi cere hainele, armele şi calul pe care le-a folosit tatăl în
tinereţe. Bătrâna îl învaţă pe fiul cel mic cum să îşi aleagă calul: să ducă
o tavă cu jăratic în grajd şi să îl aleagă pe cel care va veni să mănânce.
Aparent o mârţoagă bătrână, calul care mănâncă jăratic se dovedeşte a fi
un armăsar înzestrat cu darul vorbirii şi al zborului. Când să pornească la
drum şi fiului cel mic îi iese în cale ursul fioros, care se dovedeşte a fi
tatăl deghizat. Mezinul trece testul tatălui, care îi oferă blana de urs şi un
sfat important: să se ferească de omul spân şi de omul roş, însă tocmai
această învăţătură nu o va putea urma personajul principal: refuză de
două ori ajutorul Spânului dar a treia oară, rătăcindu-se în pădure, este
nevoit să îl accepte. Spânul îl păcăleşte, îl obligă să devină slujitorul său,
numindu-l Harap-Alb, iar el se dă drept nepotul Împăratului Verde.
Ajungând în sfârşit în împărăţia acestuia, Spânul încearcă să scape de
Harap-Alb, trimiţându-l în misiuni periculoase. Cu ajutorul calului său
dar şi al Sfintei Duminici, Harap-Alb reuşeşte să fure salatele din
grădina Ursului şi să ucidă cerbul cu diamante încrustate în piele. O
ultimă misiune este aceea de a o aduce pe fata Împăratului Roş. Pe drum
alege să cruţe o nuntă de furnici şi să ajute un roi de albine. Ca
mulţumire pentru bunătatea sa insectele se oferă să îl ajute: îi dăruiesc
câte o aripă pe care va trebui să o ardă când va avea nevoie de ele. De
asemenea, se întâlneşte cu Gerilă, Fomilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-
Lungilă, pe care îi ia cu el spre tărâmul Împăratului Roş. Ajunşi acolo
trebuie să treacă de anumite probe în care talentele noilor prieteni se
dovedesc necesare: să doarmă într-o casă foarte fierbinte, să mănânce şi
să bea cantităţi uriaşe de mâncare şi vin, să aleagă macul din nisip (unde
îl vor ajuta furnicile), să păzească pe fata Împăratului peste noapte, să o
deosebească faţă de sora ei vitregă, ce îi semăna foarte mult (unde îl va
ajuta regina albinelor). O ultimă probă este propusă chiar de fata
Împăratului Roş: o întrecere între turturica ei şi calul lui Harap-Alb după
trei smicele de măr dulce, apă vie şi apă moartă. Calul reuşeşte să
îndeplinească şi această ultimă condiţie aşa că Împăratul Roş este nevoit
să i-o dea pe fiica sa lui Harap-Alb. Pe drumul înapoi cei doi se
îndrăgostesc, fata dă în vileag secretul Spânului şi le spune tuturor că
Harap-Alb este adevăratul nepot al Împăratului Verde. Spânul îi retează
capul lui Harap-Alb, calul îl omoară pe Spân iar fata Împăratului Roş se
foloseşte de smicelele de măr dulce, de apa vie şi apa moartă pentru a îl
readuce la viaţă pe iubitul ei. În final se căsătoresc, rămân moştenitori
peste împărăţia unchiului şi petrec fericiţi până în momentul de faţă.