Rezumatul basmului „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă

Rămas fără moștenitori pe linie bărbătească, căci avea doar fete, Verde Împărat îi
trimite o scrisoare fratelui său, prin care îi cere ajutorul: trimiterea celui mai vrednic fiu al său
ca să îi urmeze la tron. Alesul se dovedeşte a fi cel mai mic dintre feciori, ceilalţi doi fii mai
mari nedepăşind proba impusă de crai (motivul podului). Astfel, sfătuit de Sfânta Duminică şi
primind binecuvântarea tatălui, mezinul pleacă spre curtea lui Verde Împărat. Nu ascultă,
însă, de sfatul tatălui său şi acceptă ajutorul Spânului (motivul pădurii-labirint) care, prin
vicleşug, îi va lua identitatea, transformându-l pe băiat în sluga lui. Devenit acum Harap-Alb
(motivul fântânii), feciorul de crai îşi va demonstra până în final loialitatea.

Ajunși la curtea Împăratului Verde, Spânul îl supune pe Harap-Alb la o serie de probe

primejdioase: să aducă salată din grădina ursului, pielea unui cerb şi fata împăratului Roş.
Reușește să treacă toate probele cu ajutorul celor cinci prieteni fabuloși: Ochilă, Setilă,
Gerilă, Flămânzilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă, dar şi a calului său năzdrăvan. Supus la alte
încercări şi de către Împăratul Roşu, pe care le depăşeşte cu maturitate, fata încheie aventura
feciorului-slugă prin inteligenţa de care dă dovadă, la rândul său. Îşi dă seama de identitatea
adevărată a fiului de crai şi dezvăluie taina că Harap-Alb este adevăratul nepot al lui Verde
Împărat. Spânul, răzbunător, taie capul tânărului, dar fata îl salvează prin puterile pe care le
posedă, calul restabilind ordinea prin uciderea Spânului. La nunta tinerilor participă toți
prietenii care l-au ajutat să treacă probele. Harap-Alb devine împărat şi toți trăiesc fericiți
până la adânci bătrâneţi.