FISA DE LECTURA

1. Titlul operei: Greuceanu

2. Numele autorului/ cules de : Petre Ispirescu .
3. Date despre autor :
Petre Ispirescu (n. ianuarie 1830, București — d. 21 noiembrie, sau 27 noiembrie dupa alte
surse, 1887), a fost un editor, folclorist, povestitor, scriitor si tipograf roman.Este cunoscut mai ales
datorita activitatii sale de culegator de basme populare romanesti pe care le-a repovestit cu un har
remarcabil.
In 1862, Ispirescu a publicat primele sase basme culese de el, in ,,Taranul roman’’, la indemnul
lui Nicolae Filimon. Este vorba de basmele ,,Tinerete fara batranete si viata fara de moarte’’, ,, Praslea
cel voinic si merele de aur ’’, ,, Balaurul cel cu sapte capete ’’, ,,Fata de imparat si pesarul ’’ si ,, Fiul
vanatorului ’’. Ele au fost reunite apoi, impreuna cu altele, in prima sa culegere de basme, astazi
devenita o raritate bibliografica.

4. Specia literara : basm .

5. Rezumat :

Au fost odată nişte zmei care au furat soarele şi luna care străluceau deasupra împărăţiei lui Roşu
Împărat. El trimise veste pretutindeni că cine va aduce luna şi soarele înapoi pe cer va primi jumătate
din împărăţie şi pe fiica lui de soţie. Încercară mulţi, dar nimeni nu reuşi.

Într-o zi veni să îşi încerce norocul şi Greuceanu. Pornind, îl luă pe fratele său cu el şi trecură pe la
Faurul-pământului. Se sfătuiră ei ce se sfătuiră, iar Greuceanu şi fratele lui plecară, în timp ce faurul îl
creea pe voinic din fier. Atunci când cei doi ajunseră la o răscruce, fratele rămase acolo, continuând
doar Greuceanu. Intră într-o pădure. Acolo veniră trei zmei pe rând, unul mai mare ca celălalt, pe care
eroul îi omorî, iar de la al treilea îi tăie un deget care era cheia cufărului unde ţinea ascunse soarele şi
luna pe care le eliberă.

Când se întâlni din nou cu fratele, îşi luară doi cai şi porniră spre palatul impăratului. Pe drum făcură un
mic popas într-o grădină foarte frumoasă, cu fluturi şi flori şi cu apă limpede unde vrură a bea, dar
Greuceanu, simţind pericolul, cu paloşul lovi apa şi o floare din care ieşi un sânge negru a fetei celei
mari a zmeului. Mai înainte de asta dădură de un pom cu pere de aur. Fratele vru să guste, dar voinicul
lovi cu paloşul şi îndată căzu un sânge negru a mamei zmeoaică. Începuse să îi fugărească până la
Faurul-pământului. Zmeoaica vru să îi înghită în acel moment, dar în loc de Greuceanu înghiţi statuia lui
şi muri.

Îşi continuară călătoria spre palat într-o trăsură construită de făurar. Mai departe merse doar băiatul
pentru că fratele luase un cal să se ducă înaintea împăratului că să vestească venirea lui.

Pe drum întâlni un diavol care scoase cuiul din capul osiei făcându-l să meargă acolo, uitându-şi
paloşul. Diavolul luă paloşul şi, dându-se de tri ori peste cap, se făcu stană de piatră. Băiatul îşi
continuă drumul.

La castel, sfetnicul se prefăcu în faţa împăratului că el a adus soarele şi luna. El de fapt se aliase cu
diavolul, căci fără paloş nimeni nu mai credea că Greuceanu este el. Venind şi voinicul şi aflând de
toate acestea se duse înapoi pe drum, sparse stana pe piatră pentru aş lua paloşul. Dovedi că el este
adevăratul erou, o luă pe prinţesă de soţie şi jumătate de împărăţie, cel puţin până la moartea
împăratului.