Mădălina Andronic

Data naşterii: 24 noiembrie 1989

Studii: 2010-2011Camberwell College of Arts,
University of the Arts London, UK
2007-2010 Universitatea Naţională de Arte,
Bucureşti, secţia graphic design
Mădălina Andronic este o tânără ilustratoare şi
graphic designer fascinată de folclorul românesc şi
basmele populare cărora încercă să le ofere o nouă
înfăţişare prin excepţionalele ilustraţii pe care le
realizează. Aşa s-a întâmplat cu Zâna Zorilor de
Ioan Slavici apărută la Editura Vellant în colecţia
Pasărea Măiastră 2012 sau cu Prâslea cel Voinic şi
merele de aur, proiect Vodafone 2012. Ilustraţiile,
felicitările, cărţile ilustrate, obiectele decorative
sau accesoriile din porţelan sunt încărcate de
bucurie, culoare, optimism, delicateţe. Împreună
cu prietenul ei, designerul Claudiu Ştefan creează
obiecte şi accesorii din porţelan decorate cu motive
din folclorul românesc, The Awesome Project.
Creaţiile Mădălinei Andronic sunt poveşti cu detalii
încântătoare şi presărate cu magie.
 Poveşti de Ioan Slavici
        Ioan Slavici (1848-1925) a fost un scriitor şi jurnalist român.
A debutat în Convorbiri literare (1871), cu comedia Fata de birău.
Împreună cu Eminescu a pus bazele Societăţii Academice Sociale
Literare România Jună şi a organizat, în 1871, Serbarea de la Putna a
Studenţimii române din ţară şi din străinătate. La finalul anului 1874, s-a
stabilit la Bucureşti, unde a fost secretar al Comisiei Colecţiei
Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul. Împreună cu I. L.
Caragiale şi G. Coşbuc, a editat revista Vatra. În timpul primului război
mondial, a colaborat la ziarele Ziua şi Gazeta Bucureştilor. A fost distins
cu Premiul Academiei Române (1903).
Doi feţi cu stea în frunte
de Ioan Slavici Boierul şi Păcală
de Ioan Slavici

Păcală în satul lui

Ileana cea şireată
de Ioan Slavici
de Ioan Slavici
 Spaima zmeilor
Floriţa din codru Limir-Împărat
de Ioan Slavic
de Ioan Slavici de Ioan Slavici

Zâna Zorilor Stan Bolovan

Rodul tainic
de Ioan Slavici de Ioan Slavici
de Ioan Slavici
Zana suparata
Zana suparata trimite paznicii sa-l gaseasca pe Petru
Petru prin padurea de arama
Petru la Zana Zanelor
Petru aruncat in fantana
Noaptea peste imparatie
La Sfanta Miercuri
Impartul cu cei trei fii

mai multe https://www.voci.ro/zana-zorilor-de-ioan-slavici/
 Ordonați ideile principale
______ Împăratul avea un ochi care râdea și unul care plangea.
_____Era odata un împarat ce avea 3 feciori.
______Frații cei mari nu au reușit, dar feciorul cel mic, s-a luptat cu
balauri, vâlve și a reușit să ajunga la fântana. Când a ajuns acolo a
adormit pe toți cu sabia dată de Sfânta Joi. A pus o cunună de flori pe
capul Zânei-Zorilor.
_____El a spus feciorilor sai ca daca ii vor aduce apa de la fântana
Zânei-Zorilor, le va spune povestea lui.
_____Cel mic a recunoscut că el a luat-o și a fost scos din fântâna de
Sfânta Miercuri.
____ Frații lui i-au furat apa și pe el l-au aruncat în fântănă. Au fost
trimiși să dea apa și să spună că ei au luat-o. Zâna a orbit, când și-a dat
seama că ei mint.
Rezumatul povestei
• Traia odata un imparat mare si puternic . Acesta avea un ochi care zambeste si un ochi care
plangea , dar el mai avea si trei feciori : Pe cel mai mare il chema Florea , pe cel mijlociu il
chema Castanul ,iar pe cel mai mic il chema Petru . Pentru le-a spus fratiilor mai amri sa mearga
sa-l intrebe pe tatal lor de ce un ochi ii zambeste si altu ii plange , dar cei doi nu au mers . Cand
a vazut ca cei doi nu au vrut sa mearga a decis sa mearga el l-a imparat si sa-l intrebe. Voievodul
s-a maniat si i-a tras o palma cand a azuit intrebarea baiatului . Petru a mers si a doua oara la
imparat si l-a intrebat din nou aceeasi intrebare , intr-un final acesta ii raspunde  de ce un ochi
plange si unu ii zambeste. Tatal i-a zis lui Petru sa-i aduca apa din fantana Zanei Zoriilor , ca
atunci ii va zambii si celalt ochi . Atunci cei trei feciori s-a hotarat sa mearga dupa aapa . Pe
drum s-au intalnit cu o vrajtioare care il tot pacale ape Petru . Aceasta facu sa apara un cal si el
se sui pe acesta si au mers pana ce au dat de o punte . Acolo a fost un balaur cu doisprezece
capete . Petru taie toate capetele zmeului . Dupa aceea a mers mai departe pana ce a dat de o
padure de arama si flori de arama . Cand Petru a rupt niste flori a aparut o Valva cu care a
trebuit sa se lupte .Acesta s-a mai luptat cu multi , dar nu s-a mai intors cu apa .
• Rezumat Zâna Zorilor de Ioan Slavici
       A fost odată un împărat despre care toată lumea ştia că un ochi îi râde şi unul plânge, dar nu spusese nimănui de ce.
       Împăratul avea trei feciori: Florea, Costan şi cel mai mic, Petru. Mezinul se încumetă să îl întrebe pe tatăl lor despre ochii lui. Împăratul îi spuse că ochii lui vor
râde mereu amândoi când îi vor aduce apă de fântână de la Zâna Zorilor, dovadă a voiniciei lor.
       Florea plecă primul şi spuse să vină după el Costan, dacă nu se întoarce într-un an, o lună, o săptămână şi o zi. Când ajunse la marginile împărăţiei, de jur
împrejur era o prăpastie adâncă şi numai o singură punte. Pe punte ieşi un balaur înspăimântător, iar Florea o luă la fugă şi nu mai ştiu nimeni nimic despre el.
       După un an, o lună, o săptămână şi o zi, porni şi Costan, dar păţi acelaşi lucru ca şi Florea. După acelaşi răstimp porni Petru. Acesta, însă, se repezi la balaur cu
sabia scoasă. Oricât s-a luptat cu el, nu a reuşit să-l doboare. Calul a obosit şi atunci s-a întors acasă ca să ia altul.
       Acasă, găsi armăsarul pe care călărise împăratul în tinereţea lui şi baba Birşa îl făcu să arate ca pe timpurile acelea, un murg frumos şi fermecat, cu şeaua şi
frâul împodobite cu aur şi pietre scumpe. Calul îl duse în zbor la punte şi îl învăţă cum să îl învingă pe balaur.

Murgul îl duse peste un pustiu întins, ca vântul şi ca gândul, ca dorul şi ca blestemul. După patru zile ajunseră la marginea pustiului, într-o pădure de aramă. Aici
Petru nu ascultă de vorbele murgului şi se apucă să rupă flori, să facă o cunună. Îndată veni Vâlva Pădurii de Aramă şi se porni lupta. După trei zile, Petru izbuti să
arunce în capul Vâlvei frâul, cum îl învăţase Murgul, şi ea se făcu un cal frumos, un frate al Murgului.
Luă Petru şi calul acesta şi porni mai departe. Ajunseră la Pădurea de argint şi lucrurile se petrecură ca la Pădurea de Aramă, iar Petru avea acum trei cai voinici.
       La Pădurea de Aur lupta fu şi mai grea, căci vâlvele fuseseră din ce în ce mai puternice, dar voinicul învinse până la urmă. Acum avea patru cai şi trei cununi de
flori, pe care Murgul îi spuse să le păstreze.
Trecură apoi pe la Sfânta Miercuri, care îi dărui o cutie în care văzu ce mai face tată-său, pe la Sfânta Joi şi pe la Sfânta Vineri. Aceasta îi dărui şi ea un fluier care
adormea pe oricine şi îl învăţă ce să facă în Împărăţia Zorilor.
       Când ajunse la cetatea de scaun, Petru prinse a cânta din fluier, şi adormi şi paznicii cu un ochi în frunte şi balaurii cu şapte capete şi leii cu părul şi colţii de aur.
Intră în grădina Zânei Zorilor, adormi şi zânele care erau acolo şi merse către palat. În cea mai frumoasă dintre odăi se afla fântâna, iar lângă ea era chiar Zâna
Zorilor, care dormea într-un leagăn de aur. O sărută, îi puse pe cap cununa din Pădurea de aur, umplu ulcioarele cu apă şi luă calea întoarsă.
       Pe drum trecu iar pe la cele trei sfinte, iar Sfânta Joi îi spuse să nu aibă încredere în nimeni şi îi dădu o năframă care îl apăra de orice, de suliţă, de sabie sau de
glonţ.

       Cei doi fraţi ai săi îi ieşiră în cale cu vorbe dulci, dar cu gânduri negre, căci tatăl lor spusese că lasă împărăţia celui care va aduce apa de la Zâna Zorilor. Îi luară
apa şi îl aruncară într-o fântână adâncă, apoi plecară la împăratul, care împărţi împărăţia în două şi le dădu lor câte o jumătate.
       Zâna Zorilor, când se trezi, văzu coroana, văzu că luase cineva apă din fântână şi trimise paznicii şi balaurii şi leii să îl găsească pe cel care făcuse asta. Nu îl
găsiră. Zâna porunci soarelui să îl caute, dar nici acesta nu îl găsi. Atunci ea porunci soarelui să nu mai lumineze, izvoarelor să nu mai curgă, florilor să nu mai
miroasă, şi dădu de veste în lume că va fi întuneric beznă până când va veni cel care luase apa din fântână.
       Împăratul zise celor doi fii să meargă unul dintre ei. Nu avură încotro, plecă întâi Florea, pe urmă Costan. Pe amândoi îi dovedi zâna că mint şi le luă lumina
ochilor.
       Dacă văzu Sfânta Vineri că Zâna Zorilor nu are de gândă să dea lumina soarelui înapoi la oameni, trimise Vântoasele să îl caute pe Petru. Vântul de primăvară îi
găsi oasele în fundul fântânii. Cele trei sfinte îl făcură la loc, de o sută şi de o mie de ori mai frumos şi mai voinic şi mai mândru decât fusese.
       Petru se duse la Zâna Zorilor, iar când aceasta îl văzu, în sfârşit, de bucuria ei soarele începu a străluci, izvoarele a curge şi florile a mirosi dulce. Voinicul se duse
acasă şi îşi aduse părinţii, făcu o nuntă mare şi deveni stăpân pe amândouă împărăţiile. Iar celor doi fraţi, zâna le dădu vederea înapoi, ca să vadă şi ei fericirea lui
Petru Făt-Frumos.