Au fost odată nişte zmei care au furat soarele şi luna care

străluceau deasupra împărăţiei lui Roşu Împărat. El trimise veste

pretutindeni că cine va aduce luna şi soarele înapoi pe cer va primi
jumătate din împărăţie şi pe fiica lui de soţie. Încercară mulţi, dar
nimeni nu reuşi.

Într-o zi veni să îşi încerce norocul şi Greuceanu. Pornind, îl luă pe

fratele său cu el şi trecură pe la Faurul-pământului. Se sfătuiră ei ce
se sfătuiră, iar Greuceanu şi fratele lui plecară, în timp ce faurul îl
creea pe voinic din fier. Atunci când cei doi ajunseră la o răscruce,
fratele rămase acolo, continuând doar Greuceanu. Intră într-o
pădure. Acolo veniră trei zmei pe rând, unul mai mare ca celălalt,
pe care eroul îi omorî, iar de la al treilea îi tăie un deget care era
cheia cufărului unde ţinea ascunse soarele şi luna pe care le
eliberă.

Când se întâlni din nou cu fratele, îşi luară doi cai şi porniră spre
palatul impăratului. Pe drum făcură un mic popas într-o grădină
foarte frumoasă, cu fluturi şi flori şi cu apă limpede unde vrură a
bea, dar Greuceanu, simţind pericolul, cu paloşul lovi apa şi o floare
din care ieşi un sânge negru a fetei celei mari a zmeului. Mai
înainte de asta dădură de un pom cu pere de aur. Fratele vru să
guste, dar voinicul lovi cu paloşul şi îndată căzu un sânge negru a
mamei zmeoaică. Începuse să îi fugărească până la
Faurul-pământului. Zmeoaica vru să îi înghită în acel moment, dar
în loc de Greuceanu înghiţi statuia lui şi muri.

Îşi continuară călătoria spre palat într-o trăsură construită de făurar.

Mai departe merse doar băiatul pentru că fratele luase un cal să se
ducă înaintea împăratului că să vestească venirea lui.

Pe drum întâlni un diavol care scoase cuiul din capul osiei făcându-l
să meargă acolo, uitându-şi paloşul. Diavolul luă paloşul şi,
dându-se de tri ori peste cap, se făcu stană de piatră. Băiatul îşi
continuă drumul.
La castel, sfetnicul se prefăcu în faţa împăratului că el a adus
soarele şi luna. El de fapt se aliase cu diavolul, căci fără paloş
nimeni nu mai credea că Greuceanu este el. Venind şi voinicul şi
aflând de toate acestea se duse înapoi pe drum, sparse stana pe
piatră pentru aş lua paloşul. Dovedi că el este adevăratul erou, o
luă pe prinţesă de soţie şi jumătate de împărăţie, cel puţin până la
moartea împăratului.