Fisa de lectura

Titlu: Greuceanu

Basm din popor ,cu autor anonim, cules de Petre Ispirescu

Semnificatia titlului: Personajul principal din basm

Personaje: Greuceanu, fratele acestuia, împăratul Roșu, fiica

sa, cei trei zmei, mama zmeoaică și fiicele acesteia, diavolul,
sfetnicul, Faurul-Pământului.

Rezumat: Au fost odată nişte zmei care au furat soarele şi

luna care străluceau deasupra împărăţiei lui Roşu Împărat. El
trimise veste pretutindeni că cine va aduce luna şi soarele
înapoi pe cer va primi jumătate din împărăţie şi pe fiica lui de
soţie. Încercară mulţi, dar nimeni nu reuşi.

Într-o zi veni să îşi încerce norocul şi Greuceanu. Pornind, îl

luă pe fratele său cu el şi trecură pe la Faurul-pământului. Se
sfătuiră ei ce se sfătuiră, iar Greuceanu şi fratele lui plecară,
în timp ce faurul îl creea pe voinic din fier. Atunci când cei doi
ajunseră la o răscruce, fratele rămase acolo, continuând doar
Greuceanu. Intră într-o pădure. Acolo veniră trei zmei pe
rând, unul mai mare ca celălalt, pe care eroul îi omorî, iar de
la al treilea îi tăie un deget care era cheia cufărului unde ţinea
ascunse soarele şi luna pe care le eliberă.

Când se întâlni din nou cu fratele, îşi luară doi cai şi porniră
spre palatul impăratului. Pe drum făcură un mic popas într-o
grădină foarte frumoasă, cu fluturi şi flori şi cu apă limpede
unde vrură a bea, dar Greuceanu, simţind pericolul, cu paloşul
lovi apa şi o floare din care ieşi un sânge negru a fetei celei
mari a zmeului. Mai înainte de asta dădură de un pom cu pere
de aur. Fratele vru să guste, dar voinicul lovi cu paloşul şi
îndată căzu un sânge negru a mamei zmeoaică. Începuse să îi
fugărească până la Faurul-pământului. Zmeoaica vru să îi
înghită în acel moment, dar în loc de Greuceanu înghiţi statuia
lui şi muri.

Îşi continuară călătoria spre palat într-o trăsură construită de

făurar. Mai departe merse doar băiatul pentru că fratele luase
un cal să se ducă înaintea împăratului că să vestească venirea
lui.

Pe drum întâlni un diavol care scoase cuiul din capul osiei

făcându-l să meargă acolo, uitându-şi paloşul. Diavolul luă
paloşul şi, dându-se de tri ori peste cap, se făcu stană de
piatră. Băiatul îşi continuă drumul.

La castel, sfetnicul se prefăcu în faţa împăratului că el a adus

soarele şi luna. El de fapt se aliase cu diavolul, căci fără paloş
nimeni nu mai credea că Greuceanu este el. Venind şi voinicul şi
aflând de toate acestea se duse înapoi pe drum, sparse stana
pe piatră pentru aş lua paloşul. Dovedi că el este adevăratul
erou, o luă pe prinţesă de soţie şi jumătate de împărăţie, cel
puţin până la moartea împăratului.

~Telcean-Mustoiuc Irina-Maria~