Era odata un crai cu 3 feciori si craiul avea un frate care el era un imparat si avea 3 fete.

Intr-o zi imparatul
trimite o scrisoare craiului in care ii cere ca unul dintre fii lui sa vina la el in imparatie sa devina imparat
in locul lui deoarece era batran. Craiul isi cheama feciorii si ii intreaba care vrea sa ii ia locul fratelui sau.
Fiul cel mare se intoarce acasa fiind speriat de un urs. Fiul cel mijlociu se intoarce acasa fiind speriat de
un urs la fel ca cel mare, iar fiul cel mic se hotaraste sa plece fiind povatuit de SF DUMINICA. Craiul ii
spuse ca daca se intaorce acasa si el la fel ca fratii lui nu il mai primeste acasa. Fiul cel mic ii ia hainele
tatalui cu care a fost mire, calul cu care a fost la nunta si cateva arme si pleaca. Tatal sau ii spuse sa nu se
lase pacalit de omul span sau de omul ros, cu toate acestea el devine pacalit de catre un span care prin
viclenia sa il face sluga lui. Spanul ii da numele fiului mic Harap Alb. Ajungand la imparat, spanul se da
drept nepotul lui si il supune pe Harap Alb la incercari periculoase cu speranta de a scapa de el: sa-i
aduca salati din gradina ursului, pielea unui cerb fabulos batuta in nestemate, si sa-i aduca fata
Imparatului Ros ca sa se casatoreasca cu ea.

Ajutat de Sf. Duminica, de furnici, de albine, de Gerila, Ochila, Setila, Flamanzila si Pasari-Lungi-Latila
aduce in final fata Imparatului Ros la curtea Imparatului Verde. Fata respinge spanul, si le spune ca Harap
Alb este adevaratul nepot al Imparatului Verde. Spanul nervos se repede la capul lui Harap Alb dar fata il
stropeste cu apa vie si il invie. Atunci calul fermecat il arunca pe span in inaltul cerului de unde cade si
moare. Cei doi se casatoresc, iar la nunta lor au fost chemati toti prietenii care l-au ajutat pe Harap Alb.