IV.

DEPENDENȚA DE ALȚII – Căutarea aprobării

Pentru a se simți bine cu ei, au nevoie de aprobarea/recunoaștere din partea celorlalți
Acordă importanță excesivă obținerii de APROBARE și RECUNOAȘTERE de la alții,
sacrificându-și împlinirea propriilor nevoi emoționale de bază și înclinațiile înnăscute. Pentru
că de obicei se focusează pe reacțiile altora în loc să-și urmărească propriile reacții, nu-și pot
dezvolta un simț al sinelui sănăto, stabil.
Sunt două categorii
1. Caută aprobarea și dorește ca toată lumea să îl placă, vrea să se potrivească și să fie
acceptat.
2. Caută recunoaștere, așteaptă aplauze și admirație (ex. Narcisici). Subliniază în mod
exagerat statusul, aparențele, banii sau realizările ca mijloace prin care pot obține
admirația altora.
“Prefer să par că am o viață bună decât să am o viață bună dar să nu fie vizibil”
“Dacă mă aprobă sau mă admiră, oamenii mă vor accepta”
„Merit doar dacă oamenii îmi dau aprobarea”
„Dacă îi fac pe oameni să mă admire, îmi vor da atenție”
Alice Miller, Prizonierii copilăriei, 1975 – cazuri de narcisici care în copilărie au învățat să
lupte pentru recunoaștere, pentru că așa i-au i-au încurajat sau împins/forțat părinții.
Schema Căutarea aprobării este legată de multe ori, dar nu întotdeauna, de schema Deprivării
emoționale. Există și varianta ca un copil să fie iubit, dar părinții să fie orientați către
aparențele exterioare, și atunci copilul nu va putea să-și dezvolte un simț al sinelui sănătos,
stabil, iar reacția celor din jur va dicta sinelui. Narcisicii sunt astfel.
Comportamente tipice
- Conformiști, complianți pentru a obține aprobare
- People-pleasing pentru a obține aprobare
- Subliniază aparențele, banii, statusul, realizările, succesul pentru a obține
recunoașterea celorlalți
- Caută complimente, par încrezuți și se laudă cu realizările lor pentru a obține
recunoașterea din partea celorlalți
- Alții pot fi mai subtili și manipulează discuțiile astfel încât să ajungă să vorbească
despre realizările lor pentru a obține recunoașterea celorlalți
Cei din jur se pot simți inconfortabil în jurul celor care caută aprobare cu orice preț, pentru că
par atât de disperați să fie pe plac.
Schema Căutarea aprobării/recunoașterii este diferită de alte scheme care determină
comportamente de căutare a aprobării, în funcție de motivația pe care o are pacientul.

1
Schema Căutarea aprobării/recunoașterii ≠ Schema Standarde Nerealiste (hipervigilență
și inhibiție). Primii luptă să obțină aprobare/recunoaștere exterioară, cei cu a doua schemă
luptă să atingă un anumit set de de valori internalizate.
Schema Căutarea aprobării/recunoașterii ≠ Schema Subjugării (Dependența de alții). Cei
cu subjugare se comportă astfel de frică, se tem să nu fie abandonați, pedepsiți, nu pentru a
obține recunoașterea/aprobarea celorlalți.
Schema Căutarea aprobării/recunoașterii ≠ Schema Autosacrificiului. Cei cu schema
Autosacrificiului au comportamente de căutare a aprobării bazate pe dorința de a-i ajuta pe
alții percepuți ca fragili, ei nu vor să-i rănească pe cei din jur.
Schema Căutarea aprobării/recunoașterii ≠ Schema Revendicare/Grandomanie. Cei cu
schema de Revendicare/Grandomanie au comportamente de căutare a aprobării/recunoașterii
în încercarea de a se exagera pe sine pentru a se simți superior. Cei care au schema
Grandomaniei au ca scop obținerea puterii, tratatement special, control.
Self-esteemul pacientilor depinde de aprobarea/recunoașterea celorlalți. De multe ori, dar nu
întotdeauna, schema Căutarea aprobării/recunoașterii, este o supracompensare pentru altă
schemă (Defect/Rușine, Deprivare emoțională sau Izolare socială). Există forme sănătoase și
dezadaptative ale acestei scheme. E o schemă comună în politică și divertisment.
Scopurile terapiei
Scopul principal = să ajungă să vadă, să recunoască faptul că au un sine autentic, diferit de
sinele fals care caută aprobări/recunoașteri. Să se focuseze mai puțin pe obținerea
recunoașterii/aprobării, și mai mult pe cine sunt și care le sunt valorile intrinseci.
Cei mai mulți nu știu cum este/ce înseamnă să fie autentici, nu-și cunosc nevoile și înclinațiile
naturale, nu știu cum să și le îndeplinească.
Strategii în tratament
4 componente principale ale tratamentului
1. Cognitiv
- Să demonstrezi pacientului importanța exprimării propriului sine decât continuarea
căutării aprobării/recunoașterii din partea celorlalți. E normal să vrei aprobare și
recunoaștere, dar când dorința este extremă, este disfuncțională.
- Pacienții pot examina argumentele pro și contra schemei: avantajele/dezavantajele
descoperirii propriului sine și ale comportamentului de căutare a
aprobării/recunoașterii celor din jur. “Credeam că mă duc în sus, când de fapt mă
duceam în jos”
- Recunoașterea și aprobarea oferă satisfacție doar temporar, sunt adictive, nu oferă
împlinire în profunzime și de durată.
2. Experențial
- Pot fi de ajutor, mai ales în lucrul cu modul schemei.

2
 - Terapeutul îl ajută pe client să identifice modurile Căutător de aprobare și Copilul
vulnerabil (sau orice nume preferă pacientul). Clientul retrăiește incidentele din
copilărie de căutare a aprobării din partea părinților și alternează între modul Căutător
de aprobare și modul Copilul Vulnerabil, exprimându-și ambele moduri vocal.
- Întrebări de pus: Ce nevoi avea pacientul la momentele respective? Ce gândea copilul
cu adevărat? Ce simțea copilul cu adevărat? Ce era de făcut? Ce trebuia să facă
părintele? Ce-i cerea părintele copilului?
- Copilul manifestă furie față de Părintele solicitant și se întristează pentru copilăria
compromisă de căutarea aprobării. Adultul sănătos, jucat întâi de terapeut, apoi de
pacient, îl ajută pe copil să lupte cu Căutătorul de aprobare și să se comporte ca un
Copil Vulnerabil.
3. Comportamental
- Automonitorizarea gândurilor și sentimentelor
- Un scop important: să învețe să tolereze dezaprobarea din partea altora, să învețe să
accepte situații în care nu primesc aprobări/recunoașteri, ca în lucrul cu adicțiile:
învață să renunțe la adicția de a primi aprobări, apoi să tolereze abstinența, iar în final
o înlocuiesc cu alte forme, mai sănătoase, de gratificare. Procesul poate fi dureros, mai
ales la început, dar terapeutul ajută prin confruntări empatice.
- Dacă pacienții nu-și mută focusul de la ce gândesc alții către a fi mai sinceri cu ei
înșiși în situații de zi cu zi, mai ales în relațiile cu oamenii importanți pentru ei, atunci
strategiile nu vor funcționa pe termen lung.
4. Relația terapeutică
- Terapeutul trebuie să urmărească situațiile în care pacientul încearcă să obțină
aprobare sau recunoaștere, fiindcă schema apare mereu și în relația terapeutică.
- Atunci când observă, terapeutul trebuie să sublinieze comportamentul prin confruntare
empatică și îl încurajează pe client să fie mai bine deschis și direct decât să-și ascundă
reacțiile negative.
Probleme speciale cu această schemă
- Îi oferă pacientului un câștig secundar (câștiguri interpersonale), este o schemă
apreciată social
- Obținerea de recunoaștere, aplauze, faimă sunt apreciate social, astfel că terapeutul se
luptă cu ceva ce societatea, în fapt, apreciază. În fapt, terapeutul trebuie explice că
excesiva căutare a recunoașterii și aprobării nu merită efortul. Nu se urmărește
eradicarea schemei complet, ci moderarea tendinței de căutare a aprobării, fiindcă
această schemă are și părți pozitive când este în balanță cu auto-îmbunătățirea.
- De cele mai multe ori, acești pacienți par sănătoși, iar terapeuții ajung fără să vrea să
le hrănească schema. Pacienții muncesc din greu pentru a obține
aprobarea/recunoașterea terapeutului, dar dacă ceea ce fac pacienții se bazează pe
sinele lor fals, atunci acest comportament este un impediment către succes.