PSIHOTERAPIA

PSIHOTERAPIA
COPILULUI
COPILULUI ŞI
ŞI
ADOLESCENTULUI
ADOLESCENTULUI
 STIMA DE SINE
• Definiţii comportamentale
• Incapacitatea acceptării complimentelor.
• Verbalizarea remarcilor negative despre sine;
imaginea unei persoane neatractive, fără valoare,
cu capacităţi intelectuale reduse, ratată, o povară
pentru cei din jur, neimportantă; asumarea foarte
uşor a vinei.
• Refuzul contactului cu adulţii sau prietenii.
• Căutarea excesivă de a plăcea sau sau de a atrage
atenţia şi de a fi lăudat / recunoscut de adulţi şi
prieteni.
 Definiţii
comportamentale
• Neputinţa identificării sau acceptării
caracteristicilor pozitive sau a propriilor
îndemânări.
• Frica de respingere de către ceilalţi, mai ales în
cadrul grupului de prieteni.
• Reacţii negative denătând căutarea captării
atenţiei celor din jur.
• Dificultăţi în a refuza vreun lucru în faţa altora;
frica de a nu fi plăcut de către cei din jur.
 Obiective pe termen
lung
• Creşterea încrederii în sine.
• Continuarea construirii unei imagini de sine
pozitive.
• Demonstrarea imbunătăţirii imaginii de sine prin
acceptarea complimentelor, identificarea
caracteristicilor personale pozitive, posibilitatea
de a spune nu altora, absenţa remarcilor
negative despre sine.
• Menţinerea încrederii că el / ea poate fi iubit(ă)
de către cei din jur şi capabil(ă).
 Obiective pe termen
scurt
• .Verbalizarea conştiinţei crescânde în faţa
remarcilor negative despre sine.
• Tendinţa de reducere a frecvenţei apariţiei
remarcilor descriptive negative.
• Tendinţa de reducere a verbalizării fricii de
respingere conlucrate cu creşterea afirmaţiilor
de autoacceptare.
• Identificarea propriilor părţi pozitive şi a
îndemânărilor.
• Dezvoltarea abilităţilor de identificare şi
manifestare a sentimentelor.
 Obiective pe termen
scurt
• Creşterea frecvenţei contactului vizual
direct cu interlocutorul.
• Identificarea rezultatelor pozitive ce ar
putea îmbunătăţi imaginea de sine.
• Dezvoltarea abilităţii de a identifica şi
enunţa verbal propriile nevoi.
• Recunoaşterea verbală sau în scris a
câştigurilor colaterale unor
comportamente negative.
 Obiective pe termen
scurt
• Asumarea responsabilităţii pentru activităţile
zilnice de autoîngrijire specifice vârstei.
• Întocmirea unei liste a ceea ce ar putea face
el / ea pentru a-şi construi o imagine de sine
pozitivă şi moduri de implementare pentru
fiecare,
• Recunoaşterea pozitivă şi acceptarea verbală a
laudei şi complimentelor.
• Dezvoltarea unor mesaje autoreflexive pozitive
în încercarea de a creşte încrederea în sine.
 Obiective pe termen
scurt
• Identificarea de către părinţi a modurilor
specifice prin care ar putea ajuta la dezvoltarea
imaginii pozitive despre sine a clientului.
• Verbalizarea unor aşteptări realiste din partea
părinţilor în privinţa clientului.
• Verbalizarea de către părinţi a încurajărilor
acordate clientului în formarea încrederii în
sine.
• Creşterea frecvenţei de a vorbi cu încredere în
diferite situaţii sociale.
 Intervenţii terapeutice
• Confruntarea şi redirecţionarea remarcilor
negative despre sine ale clientului.
• Asistarea clientului în a deveni conştient de
felul în care îşi exprimă sentimentele negative în
legătură cu propria persoană.
• Probarea interacţiunii dintre client şi părinţii
acestuia în timpul şedinţelor cu familia şi
redirecţionarea oricărui model de interacţiune
sau oricărei metode de impunere a disciplinei
care ar putea avea repercursiuni negative asupra
clientului.
 Intervenţii terapeutice
• Referinţa către un grup cu grad mare de
aprecieri pozitive.
• Cerrea adresată clientului de a face o afirmaţie
pozitivă despre sine în fiecare zi şi
înregistrarea ei într-un tabel sau jurnal.
• Direcţionarea clientului către construirea unor
enunţuri autoreflexive pozitive ca un mod de
recunoaştere a imaginii despre sine şi a
caracteristicilor ei.
 Intervenţii terapeutice
• Alcătuirea împreună cu clientul a unei
liste de afirmaţii pe care ar putea să o
citească de trei ori pe zi.
• Reluarea în mod verbal a folosirii
enunţurilor pozitive proprii clientului.
• Ajutorul acordat clientului în stabilirea
de contacte vizuale cu interlocutorul.
 Intervenţii terapeutice
• Direcţionarea clientului către stabilirea contactului vizual
în timpul discuţiilor cu terapeutul, cu profesorii la şcoală
sau cu părinţii.
• Selectarea unor exerciţii de îmbunătăţire a imaginii
despre sine (culegeri ca “The Building Blocks of Self-
Esteem” Shapiro) sau întocmirea unor exerciţii proprii.
• Folosirea jocurilor terapeutice ca “Vorbind, simţind,
făcând” sau “The Ongame” pentru a promova
conştientizarea propriilor sentimente.
• Educarea clientului în vederea identificării sentimentelor
de bază.
 Intervenţii terapeutice
• Folosirea tehnicilor terapeutice de rol
pentru a identifica cauzele imaginii
negative despre sine a clientului.
• Folosirea jocurilor de rol şi repetiţiilor
comportamentale pentru îmbunătăţirea
comportamentului social al clientului.
• Asistarea clientului în dezvoltarea
capacităţii de identificare şi verbalizare
a propriilor nevoi.
 Intervenţii terapeutice
• Organizarea unor şedinţe cu familia pe parcursul
cărora clientul îşi exprimă propriile nevoi
familiei şi invers.
• Folosirea povestirilor terapeutice în scopul
identificării sentimentelor şi nevoilor proprii
clientului.
• Folosirea tehnicii de programare neurolingvistică
sau a unor metode de redirecţionare, îm care
mesajele privind imaginea de sine sunt
schimbate în mesaje pozitive.
 Intervenţii terapeutice
• Asistarea în vederea reducerii fricii de
respingere.
• Asistarea clientului şi familiei în identificara şi
implementarea responsabilităţilor zilnice ale
clientului. Monitorizarea ducerii lor la bun
sfârşit şi acordarea unui feed-back verbal
pozitiv atunci când este cazul.
• Discutarea şi interpretarea incidentelor de abuz
(emoţional, fizic sau sexual) , precum şi
identificarea impactului asupra sentimentelor
clientului şi a imaginii despre sine.
 Intervenţii terapeutice
• Asistarea clientului în recunoaşterea părerilor
distorsionate, negative despre propria persoană şi
desptre lume.
• Reluarea unor mesaje realiste, pozitive folosite de către
client în interpretarea evenimentelor.
• Direcţionarea părinţilor spre cursuri de specialitate;
discutarea aplicării unor tehnici achiziţionate în timpul
acestor cursuri.
• Asistarea în alcătuirea şi implementarea de către părinţi a
modalităţilor specifice de construire a imaginii pozitive
dspre sine a clientului.
 Intervenţii terapeutice
• Direcţionarea părinţilor către implicarea
clientului în activităţi de construire a
personalităţii (cercetaşi, tabere
experimentale, muzică, sport, grupuri de
tineret, programe specifice)
• Explorarea aşteptărilor familiei şi
direcţionarea lor, dacă este necesar,
către părţile realiste.
 Sugestii pentru
diagnostic
• Axa 1:
• 4. Sindrom distimic
• 1. Deficit de atenţie / Sindromul
hiperactvităţii / Tipul
predominant hiperactiv – impulsiv
• 23. Fobie socială
• 266.xx Sindromul depresiei acute
– Anxietate în cazul divorţului
– Anxietate generalizată
 Sugestii pentru
diagnostic
• V61.21 Abuzul fizic al copilului,
996.54 Victima
• V61.21 Abuzul sexual al copilului
995.53 Victima
– Dependenţa de alcool
– Dependenţa de canabis
 Sugestii pentru
diagnostic
• Axa 2:
• 317. Retardare mintală minoră
• V62.89 Funcţionare intelectuală
minoră / la limită
• 9. Diagnostic diferenţiat
• V71.09 Fără diagnostic
 COMPORTAMENT
DEVIANT/DELINCVENTA
• Definitii comportamentale
• Esec continuu in acceptarea regulilor si a
asteptarilor acasa, la scoala sau in
comunitate.
• Lupta excesiva, intimidare sau altele,
cruzime sau violenta asupra oamenilor sau
animalelor si distrugerea proprietatii.
• Cunostinte despre spargeri, efractii sau
furturi.
 COMPORTAMENT
DEVIANT/DELINCVENTA
• Adaptarea scolara caracterizata prin absente
repetate, lipsa de respect si comportament rau.
• Conflicte repetate sau confruntari cu
autoritatea de acasa, de la scoala sau din
comunitate.
• Esec in asumarea consecintelor actiunilor,
asumarea riscurilor si angajarea in
comportamente cu senzatii tari.
• Numeroase eforturi pentru a-i pacali pe altii
prin minciuna sau manipulare.
 COMPORTAMENT
DEVIANT/DELINCVENTA
• Esec consistent in acceptarea responsabilitatii
pentru comportamente rele, insotite de modele
de blamare a celorlalti.
• Mici remuscari, sau niciun fel de remuscare
pentru comportamentele rele din trecut.
• Lipsa sensibilitatii pentru gandurile,
sentimentele si nevoile celorlalti.
• Existenta mai multor parteneri sexuali, lipsa
angajamentului emotional si implicarea in relatii
sexuale care duc la aparitia bolilor cu
transmitere sexuala.
 Obiective pe termen
lung
• Demonstrarea cresterii onestitatii, acordului in
ceea ce priveste regulile, intelegerea
drepturilor si sentimentelor celorlalti,
controlului asupra impulsurilor, acceptarii
responsabilitatii pentru comportamentul ei/lui.
• Satisfacerea regulilor si asteptarilor acasa, la
scoala si in comunitate pe o baza consistenta.
• Eliminarea tuturor comportamentelor ilegale si
antisociale.
 Obiective pe termen
lung
• Incetarea oricaror acte de violenta sau cruzime
asupra oamenilor si distrugerea proprietatii.
• Examinarea nemultumirilor prin verbalizari
potrivite si modalitati nonverbale de exprimare
pe o baza consistenta.
• Demonstrarea imbunatatirii marcante in ceea ce
priveste controlul impulsurilor.
• Rezolvarea conflictelor interioare care
contribuie la descoperirea problemelor de
conduita.
 Obiective pe termen
lung
• Parintii stabilesc si mentin limitele potrivie,
cadrul ferm, limitele consistente in momentul in
care clientul actioneaza intr-o maniera agresiva
si rebela.
• Demonstrarea empatiei, grijii si sensibilitatii
pentru gandurile, sentimentele si nevoile
celorlalti pe o baza regulara.
• Eliminarea tuturor comportamentelor sexuale
promiscue.
 Obiective pe termen
scurt
1. Completarea testarii psihologice (1,3).
2. Completarea evaluarii psihoeducationale
(2,3).
3. Completarea unei evaluari referitoare la
abuz si indeplinirea recomandarilor
oferite de constatarile facute in urma
evaluarii (4,5,6).
 Obiective pe termen
scurt
4. Cooperarea la recomandarile si cerintele
mandatate de sistemul de justitie criminala
(3,5,6,7).
5. Indreptarea catre un cadru alternativ
potrivit sau facilitatea detentiei juvenile
(5,6,7).
6. Recunoasterea si verbalizarea modului in
care sunt legati de comportamente rele
(9,11,35).
 Obiective pe termen
scurt
• 7. Cresterea numarului de declaratii care reflecta
acceptarea responsabilitatii pentru
comportamente rele (10,12,13,22).
• 8. Scaderea frecventei verbalizarilor care
proiecteaza raspunderea pentru problemele
personale spre alte persoane (10,12,13).
• 9. Exprimarea supararii prin verbalizare
corespunzatoare si iesiri fizice sanatoase
(14,15,16, 17).
 Obiective pe termen
scurt
• 10. Reducerea frecventei si severitatii
comportamentelor agresive, distructive si
antisociale (8, 10,14, 16).
• 11. Cresterea acordului in ceea ce priveste regulile
pentru casa si scoala (8,9, 19,20,21).
• 12. Amanarea activitatilor recreative(ex.a juca
baschet cu prietenii) pana la terminarea temelor
sau a treburilor casnice (8,18,22,23).
 Obiective pe termen
scurt
• 13. Parintii stabilesc limite corespunzatoare,
descopera reguli clare si urmeaza consecintele
pentru rele comportamente (8,20,21,23)
• 14. Clientul si parintii lui sunt de acord si urmeaza
implementarea unui sistem bazat pe recompensa
sau un posisbil contract (8,20,22).
• 15. Parintii sporesc frecventa intaririi pozitive a
clientului si lauda acestuia (20,22).
• 16. Cresterea timpului petrecut cu parinti
neimplicati sau detasati, in activitati de timp liber,
scoala sau munca (24,25,26,27).
 Obiective pe termen
scurt
• 17. Parintii verbalizeaza limitele potirvite pentru disciplina,
pentru a preveni eventuale forme de abuz si sa se asigure de
siguranta clientului si a rivalului in competitia pentru
dragostea parinteasca(frate/sora) (25,28,29,30).
• 18. Verbalizarea si intelegerea modului in care
comportamentele agresive sunt asociate cu neglijari din
trecut, abuz, separare sau abandon (28,31,32,33,34).
• 19. Identificarea si verbalizarea sentimentelor asociate cu
neglijari din trecut, abuz, separare sau abandon
(31,32,33,34,35).
 Obiective pe termen
scurt
• 20. Cresterea participarii la activitati
extracurriculare sau activitati pozitive in grupuri
de aceeasi varsta (36, 38,39).
• 21. Identificarea si verbalizarea modului in care
comportamentele concrete ii afecteaza negativ pe
ceilalti (10,13,37).
• 22. Cresterea verbalizarii empatiei si preocuparii
pentru cei din jur (18,35,36,37).
• 23. Stabilirea si mentinerea unei ocupatii sigure
pentru a impiedica aparitia comportamentelor
impulsive ( 40,41).
 Obiective pe termen
scurt
• 24. Identificarea si verbalizarea riscurilor
implicate in comportamente sexuale promiscue
(42,43).
• 25. Identificarea si verbalizarea sentimentelor,
gandurilor irationale si nevoilor care contribuie la
aparitia comportamentelor sexuale promiscue
(28,42,43).
• 26. Cresterea comunicarii, intimitatii si
consecventei dintre parinti (24,25,44).
• 27. Luarea de medicamente prescrise de doctor
(1,45).
Interventii terapeutice
1. Pregatirea clientului pentru testarea psihologica
pentru a aprecia daca factorii emotionali sau
ADHD contribuie la impulsivitatea clientului si la
comportamente concrete.
2. Pregatirea clientului pentru o evaluare
psihoeducationala pentru a exclude prezenta unei
dizabilitati invatate care poate contribui la
comportamente impulsive si concrete in cadrul scolii.
3. Asigurarea feed-back-ului clientului si parintilor sai,
oficialilor scolii sau oficialilor justitiei criminale in
ceea ce priveste testarea psihologica si/sau
psihoeducationala.
Interventii terapeutice
4. Pregatirea pentru evaluarea referitoare la abuz
si/sau tratament pentru client.
5.Consultarea cu oficialii justitiei criminale despre
consecintele comportamentului antisocial al
clientului(ex. restituirea de bani, serviciu in cadrul
comunitatii, verificare, supraveghere intensiva).
6. Consultarea cu parintii, oficialii scolii si oficialii
justitiei criminale despre nevoia de a plasa clientul
intr-un cadru alternativ (ex.copii lipsiti de
adapost, program rezidential, facilitatea detentiei
juvenile).
Interventii terapeutice
7.Incurajarea si provocarea parintilor pentru a nu
proteja clientul de consecintele comportamentelor
sale antisociale.
8. Asistarea parintilor clientului in stabilirea clara a
regulilor, a limitelor si a consecintelor pentru
comportamente rele.
9. Construirea progresiva a nivelului de incredere a
clientului in sedintele de terapie prin: contactul
vizual, ascultare activa, cosideratie neconditionata
si calda acceptare in ajutorul cresterii abilitatii
clientului pentru a identifica si a exprima
sentimente.
Interventii terapeutice
10.Confruntarea ferma a comportamentelor
antisociale ale clientului si atitudine, sublinierea
consecintelor pentru client si pentru ceilalti.
11.Asistarea clientului in a face conexiunea dintre
sentimente si comportamente reactive.
12.Confruntarea declaratiilor in care clientul ii acuza
pe ceilalti pentru relele sale comportamente si
esueaza in acceptarea responsabilitatii pentru
actiunile sale.
13. Explorarea si procesarea factorilor care
contribuie la modelul clientului de a-i blama pe cei
din jur.
Interventii terapeutice
14. Invatarea de stategii pentru detinerea controlului
propriu(relaxare, “stop privire”, ascultare si
gandire) pentru a ajuta clientul sa-si exprime furia
prin verbalizari potrivite si modalitati de exprimare
nonverbala.
15. Incurajarea clientului pentru a folosi listele de
monitorizare proprie acasa sau la scoala pentru a
descoperi mai eficient controlul asupra furiei si a
impulsurilor.
16. Utilizarea cartii terapeutice “Monstrul furios”
pentru a-l ajuta pe client sa descopere intr-un mod
mai eficient controlul asupra furiei si a impulsurilor.
Interventii terapeutice
17. Clientul sa invete comunicarea efectiva si
priceperi declarate pentru a-si exprima
sentimentele intr-un mod controlat si sa-si
intalneasca nevoile prin actiuni mai constructive.
18. Asistarea parintilor in cresterea structurii
pentru a-l ajuta pe client sa invete sa amane
realizarea obiectivelor pe termen lung
(ex.finalizarea temelor sau a muncilor casnice
inainte de a juca baschet).
19. Stabilirea de reguli clare pentru client acasa sau
la scoala; clientul este pus sa repete regulile
pentru a demonstra ca a inteles.
Interventii terapeutice
20. Desemnarea unui sistem bazat pe recompensa sau
un eventual contract pentru client pentru a intari
comportamentele pozitive identificate si pentru a
impiedica aparitia comportamentelor impulsive.
21.Desemnarea si implementarea unei economii
simbolice pentru a spori comportamentele sociale
pozitive ale clientului si pentru a impiedica aparitia
comportamentelor impulsive si concrete.
22.Incurajarea parintilor pentru a prevedea lauda
frecventa si intarirea pozitiva pentru
comportamentele sociale pozitive ale clientului si
pentru bunul control al impulsurilor.
Interventii terapeutice
23.Sarcina pentru parinti sa citeasca “1-2-3 Magic:
Cum sa-ti antrenezi prescolarul sa faca ce vrei
tu”(Phelan), “Regulile familiei”(Kaye) si “Disciplina
asertiva pentru parinti”(Canter si Canter).
24. Dirijarea sedintelor de terapie familiala pentru
explorarea dinamismului care contribuie la
urgentarea problemelor comportamentale ale
clientului.
25.Utilizarea tehnicii “ family-sculptin” in care
clientul defineste rolurile si comportamentele
fiecarui membru al familiei intr-o scena proprie in
care alege sa evalueze dinamismul familiei.
Interventii terapeutice
26. Dirijarea sedintelor de terapie familiala in care
membrilor familiei clientului li se dau sarcini sau
probleme de rezolvat impreuna(ex.construirea unui
vas, observarea interactiunilor in familie si
procesarea experientei cu ei pe viitor).
27.Trasarea de directive parintilor neimplicati sau
dezinteresati, sa petreaca mai mult timp cu clientul
in activitati de timp liber, scoala sau munca.
28. Investigarea trecutului familiei clientului pentru a
afla istoria unui abuz fizic sau sexual care poate
contribui la problemele comportamentale ale
clientului.
Interventii terapeutice
29.Confruntarea parintilor clientului pentru a inceta
sa mai aplice metode de disciplina punitive sau de
abuz fizic.
30.Implementarea pasilor necesari pentru
protejarea clientului sau a rivalului in competitia
pentru dragostea parinteasca(frate/sora) pentru
un eventual abuz(ex. raportarea abuzului la cea
mai apropiata agentie; luarea clientului sau a
autorului abuzului de acasa)
31.Incurajarea si sprijinirea clientului in a-si
exprima sentimentele asociate cu neglijarea,
abuzul, separarea sau abandonul.
Interventii terapeutice
32. Dirijarea sedintelor de terapie individuala prin joc
pentru a informa clientul in legatura cu posibilitatea
de a-si exprima sentimentele legate de neglijarea
din trecut, abuz, separare sau abandon.
33. Interpretarea sentimentelor exprimate in terapia
prin joc si legarea lor de furia clientului si
comportamentele sale concrete.
34.Trasarea unei sarcini clientului de a scrie o
scrisoare unui parinte absent sau folosirea tehnicii
scaunului gol pentru urmarirea clientului in a se
exprima si a lucra prin intermediul sentimentelor de
furie si suparare despre abandonul din trecut.
Interventii terapeutice
35.Utilizarea jocului terapeutic “Vorbind, simtind,
facand” pentru sporirea constientizarii gandurilor
si sentimentelor sale.
36.Pregatirea clientului pentru participarea la un
grup terapeutic pentru a imbunatati judecata sa
sociala si deprinderile interpersonale.
37.Trasarea pentru client a sarcinii de a arata
empatie, bunavointa si sensibilitate fata de
nevoile celor din jur (ex.sa citeasca o poveste la
culcarea unui rival in competitia pentru dragostea
parinteasca(frate/sora), sa coseasca iarba pentru
bunica).
Interventii terapeutice
38.Incurajarea clientului sa participe la activitati de
grup de aceeasi varsta, extracurriculare sau
pozitive, pentru a demonstra o depasire sanatoasa
a furiei, pentru a-si imbunatati deprinderile
sociale si pentru a spori stima de sine.
39. Indrumarea clientului spre organizatii tip Big
Brother/Big Sister pentru a vedea un model de rol
pozitiv.
40.Indrumarea clientului spre training-uri
vocationale pentru a descoperi deprinderile de
baza pentru munca si gasirea unui loc de munca.
Interventii terapeutice
41.Incurajarea si intarirea asumarii responsabilitatii
pentru o munca a clientului, acceptarii autoritatii
unui supervizor si regulilor angajatilor.
42.Educatia sexuala a clientului si discutarea
riscurilor care apar in relatii sexuale promiscue.
43.Explorarea sentimentelor clientului bazate pe
gandire irationala si nevoi nesatisfacute care
contribuie la urgentarea comportamentelor
sexuale promiscue.
Interventii terapeutice
44.Evaluarea diadelor maritale pentru
posibile conflicte care plaseaza problema
pe comportamentele concrete ale clientului
si departe de sursele mariajului.
45.Pregatirea pentru evaluarea medicala a
clientului pentru a prevedea controlul
impulsurilor si stabilizarea starilor.
 Strategii legate de
diagnostic
• Anexa I: 312.81 Comportament
deviant/Tipologia copilariei
– Comportament deviant/Tipologia adolescentei
– Tulburari grave opuse
– Comportament deviant dezbinat NOS
– Deficiente de atentie/Tulburari hiperactive, Tip impulsiv
hiperactiv predominant
– Deficit de atentie/Tulburari de hiperactivitate NOS
– Tulburari explozive intermitente
• V71.02 Comportament antisocial la copii si
adolescenti
• V61.20 Probleme in relatia parinte-copil
 RETARDAREA
MINTALĂ
• Funcţionarea intelectului la o cotă semnificativ sub media
demonstrată de un punctaj de 70 de puncte sau sub 70 de
puncte obţinut la testul de inteligenţă.
• Deteriorarea semnificativă a abilităţilor de comunicare,
de gestionare şi dezvoltare a vieţii personale. Dificultăţi
în utilizarea abilităţilor sociale, a utilizării resurselor
comunitare, a abilităţilor academice şi în gestionarea
muncii şi a timpului liber.
• Dificultăţi în înţelegerea şi urmărirea instrucţiunilor
acasă, la şcoală şi pe plan vocaţional.
 RETARDAREA
MINTALĂ
• Deteriorarea memoriei de scurtă şi lungă
durată.
• Gândire concretă sau abilităţi deteriorate de a
discuta (raţiona) în mod abstract.
• Abilităţi sociale diminuate (sărăcite)
manifestate prin uilizarea frecventă a
intelectului fără discernământ şi înţelegerea
limitată a antecedentelor şi consecinţelor
acţiunilor sau nuanţelor sociale.
 RETARDAREA
MINTALĂ
• Lipsa de intuiţie (perspicacitate, discernământ,
înţelegere) şi neputinţa de a învăţa din
experienţe şi greşeli – în mod regulat.
• Respect de sine scăzut (subapreciere)
evidenţiat prin remarci depreciative la adresa
propriei persoane ( ex., „Sunt atât de prost!”).
• Model periodic de comportament – acţionarea
fără a lua în considerare consecinţele acţiunilor.
 OBIECTIVE PE
TERMEN LUNG
• Îndeplinirea tuturor scopurilor (obiectivelor)
academice identificate în Planul Educaţional
Individual (IEP) al clientului.
• Realizarea tuturor obiectivelor
comportamentale, social interpersonale şi
personale identificate în Planul Individual de
Serviciu.
• Funcţionarea la un nivel corespunzător de
independenţă la debutul rezidenţial, educaţional
şi vocaţional.
 OBIECTIVE PE
TERMEN LUNG
• Stimularea acceptării şi cunoaşterii (conştientizării)
limitărilor cognitive şi intelectuale de către client astfel
încât acesta să-şi poată autoevalua sentimentele şi să se
exprime verbal cu consecvenţă (fermitate).
• Conştientizarea şi acceptarea capacităţilor intelectuale şi
cognitive ale pacientului de către părinţi/îngrijitori astfel
încât aşteptările acestora să fie realiste.
• Consimţirea şi supunerea cu consecvenţă la o rutină zilnică
prin directive simple primite acasă, la şcoală sau în
planificarea vocaţională.
Reducerea frecvenţei şi gravităţii comportamentelor
sociale neadecvate.
 OBIECTIVE PE
TERMEN SCURT
• Efectuarea unei evaluări cognitive şi
intelectuale cuprinzătoare.
• Efectuarea testării psihologice.
• Efectuarea testării neuro-psihologice.
• Efectuarea unei evaluări fizice de către
un terapeut.
• Efectuarea unei evaluări a limbajului şi a
modului de exprimare.
 OBIECTIVE PE
TERMEN SCURT
Obţinerea consimţământului părinţilor pentru
intervenţii educaţionale privind şcoala,
conformându-se recomandărilor făcute de o
echipă de evaluare multidisciplinară.
Mutarea clientului în clase adecvate într-un cadru
educaţional sau program educaţional.
Mutarea pacientului într-o aşezare rezidenţială
potrivită.
Implementarea de către părinţi şi profesori a unor
strategii educaţionale care maximizează puterea
pacientului de învăţare şi compensează
slăbiciunile lui ăn acest sens.
 OBIECTIVE PE
TERMEN SCURT
Asigurarea unor servicii auxiliare adecvate (i.e.,
fizice, vorbire/limbaj, terapie ocupaţională şi
consiliere).
Păstrarea de către părinţi a unei comunicări
permanente cu profesorii şi alţi reprezentanţi
apropriaţi ai şcolii.
Implementarea unei recompensări cu jetoane în clasă
sau în cadrul plasamentului pentru reîntărirea
comportamentului pe sarcină, îndeplinirea
atribuţiunilor şcolare, controlarea impulsivităţii
şi a comportamentului social pozitiv.
 OBIECTIVE PE
TERMEN SCURT
Determinarea părinţilor să încurajeze şi să stimuleze
clientul, aducându-i laude pentru performanţele
şcolare şi comportamentul social.
Căderea de acord asupra unui contract
circumstanţial cu clientul, părinţii şi profesorii
acestuia pentru îmbunătăţirea performanţelor
şcolare, împiedicare unui comportament impulsiv
şi dezvoltarea comportamentului pozitiv în
societate.
Stoparea negării verbale de către membrii familiei a
deficitului cognitiv şi intelectual al pacientului.
 OBIECTIVE PE
TERMEN SCURT
Părinţii recunosc şi mărturisesc aşteptările lor
nerealiste sau presiunea excesivă exercitată
asupra pacientului.
Părinţii recunosc şi mărturisesc că tiparul lor
supraprotector interferează cu dezvoltarea
intelectuală, emoţională şi socială a pacientului.
Reducerea ponderii activităţilor pe care părinţii le
efectuează în numele pacientului în ciuda faptului
vă acesta este capabil de a realiza independent
(ex. vorbit în numele acestuia).
Creşterea implicării pacientului în activităţile familiei
(excursii sau responsabilităţi).
 OBIECTIVE PE
TERMEN SCURT
Părinţii implementează tehnici de organizare
comportamentală pentru a reduce frecvenţa ţi
violenţa izbucnirilor temperamentale şi a
comportamentului agresiv.
Pacientul şi părinţii acestuia se pun de acord asupra
unui program de alocare a banilor, care să ajute
pacientul în progresul de învăţare a gestionării
acestora în mod eficient.
Crearea unei rutine zilnice (baie, duş, pieptănat,
spălat pe dinţi, aplicarea deodorantului).
Preluarea iniţiativei în situaţii de socializare
(adresarea salutului, zâmbetul, contactul vizual)
 OBIECTIVE PE
TERMEN SCURT
Sporirea frecvenţei afirmaţiilor pozitive pe
care pacientul le face despre sine.
Dezvoltarea abilităţilor pacientului de a
identifica şi exprima sentimentele.
Recunoaşterea şi identificarea vrebală a
comportamentului sexual adecvat sau
neadecvat.
Urmărirea tratamentului medicamentos
prescris de medic.
 INTERVENŢII
TERAPEUTICE
Stabilirea unei evaluări intelectuale şi cognitive pentru
determinarea prezenţei întârzierii mentale şi pentru
o aprofundare în capacitatea de învăţare a
pacientului (plusuri şi minusuri – calităţi şi defecte).
Efectuarea unei testări psihologice unei testări
psihologice pentru a decie dacă există simptomatică
ADHD sau dacă alţi factori emoţionali interferează
cu funcţionarea intelectuală sau academică a
pacientului.
Efectuarea unei examinări neuropsihologice pentru a
exculde posibili factori organici care ar putea
contribui la deficitul cognitiv sau intelectual al
pacientului.
 INTERVENŢII
TERAPEUTICE
Asigurarea informaţiilor (feed-back) necesare părinţilor,
cadrelor didactice şi personalului medical cu privire
la rezultatele testelor de inteligenţă, psihologice şi
neuropsihologice.
Îndrumarea pacientului către un terapeut (specialist)
educaţional şi ocupaţional, pentru a evalua deficitele
motor-senzoriale sau de percepţie şi pentru a lua o
decizie optimă cu privire la necesitatea continuării
terapiei fizice şi/sau ocupaţionale.
Îndrumarea pacientului către un psiholog, pentru a evalua
deficienţele în exprimare şi pentru a decide dacă
este nevoie de terapie în acest sens.
 INTERVENŢII
TERAPEUTICE
Frecventarea şedinţelor unui Comitet de Planificare
Educaţională Individualizată împreună cu
părinţii. Profesorii şi alţi prfesionişti, direct
implicaţi pentru a determina eligibilitatea
pacientului pentru servicii educaţionale speciale,
pentru a crea intervenţii educaţionale şi a stabili
obiective.
Discuţii cu pacientul, cu părinţii, profesorii şi alte
cadre direct implicate cu privire la întocmirea
unor programe de învăţare sau alte intervenţii
care să dezvolte calităţile pacientului, prin
compensarea slăbiciunilor.
 INTERVENŢII
TERAPEUTICE
Discuţii cu pacientul, cadrele didactice sau alţi
specialişti în sănătate mentală despre nevoia de
plasare a pacientului într-o instituţie specialzată
sau într-un program rezidenţial.
Îndrumarea pacientului spre un atelier sau centru
educaţional de reabilitare, în vederea dezvoltării
unor îndeletniciri elemnetare.
Încurajarea părinţilor pentru a comunica constant cu
profesorii pacientului pentru a monitoriza în
permanenţă progresul educaţional,
comportamental, emoţional şi social al acestuia.
 INTERVENŢII
TERAPEUTICE
Crearea unui model de gratificare cu jetoane pentru
îmbunătăţirea performanţelor şcolare, controlul
impulsurilor şi abilităţilor sociale.
Încurajarea părinţilor să susţină frecvent pacientul
şi să-l laude pentru comportamentul său social
(pozitiv) şi pentru performanţele şcolare.
Crearea unui sistem de recompensare, sau unui
contract pentru clauze neprevăzute pentru a
stimula manifestarea adaptabilităţii şi unui
comportament social adecvat.
 INTERVENŢII
TERAPEUTICE
Educarea părinţilor pacientului cu privire la simptomele
şi caracteristicile retardării mentale.
Dezbaterea tendinţei părinţilor de a nega deficienţele
intelectuale ale pacientului, pentru ca aceştia să
coopereze cu specialiştii, în vederea intervenţiilor
educaţionale şi de plasare a pacientului.
Programarea unuo şedinţe de terapie familială pentru a
afla dacă părinţii exercită o presiune excesivă
asupra clientului pentru ca acesta să aibă rezultate
pe care practic nu este capabil să le obţină.
 INTERVENŢII
TERAPEUTICE
Provocarea părinţilor la dezbateri pe tema
exercitării presiunii excesive asupra pacientului.
Obesrvarea interacţiunii părinte-client în vederea
luării unei decizii corecte cu privire la influenţa
asupra dezvoltării sociale, emoţionale şi
intelectuale a pacientului provocată de
comportamentul supraocrotitor al părinţilor.
Susţinerea părinţilor şi îngrijitorilor
(aparţinătorilor) clientului în dezvoltarea unor
aşteptări realiste cu privire la capacitatea sa
intelectuală şi nivelul de adaptare funcţională.
 INTERVENŢII
TERAPEUTICE
Încurajarea părinţilor şi a membrilor familiei să
stimuleze participarea clientului la activităţi şi
ieşiri în are liber (ex. evenimente soprtive, atinaj,
vizite la muzeu, etc.)
Atribuirea unei sarcini clientului, în viaţa de zi cu zi a
familiei (ex. pregătirea msei, grădinărit) care să-i
dezvolte simţul responsabilităţii sau proprietăţii.
Consultarea cu personalul didactic sau medical în
legătură cu un loc de muncă potrivit clientului
pentru a dezvolta respectul de sine al acestuia
cât şi pentru a-l stimula pe acesta în asumarea
responsabilităţii.
 INTERVENŢII
TERAPEUTICE
Prezentarea unor tehnici eficiente de organizare
comportamentală, pentru reducerea frecvenţei
şi a violenţei temperamentale şi a
comportamentului agresiv.
Încurajarea părinţilor să reacţioneze în mod natural,
logic a comportamentul social nepotrivit sau
greu adaptabil al clientului.
Consilierea părinţilor pentru a fi capabili să
efectueze un plan de alcoare (raţionalizare) a
resurselor financiare ale clientului, pentru ca
acesta să devină mai responsabil şi să dezvolte
abilităţi de gestionare a banilor.
 INTERVENŢII
TERAPEUTICE
Crearea unui sistem de recompensare pentru a stimula
efectuarea de către pacient, în mod independent, a
activităţilor rutiniere zilnice, ce ţin de igiena personală.
Prezentarea clientului a unor strategii de mediere şi
autocontrol (ex. oprire, gândire, ascultare, privire) care să
amâne satisfacţiile de moment, cu scopul inhibării
impulsurilor.
Identificarea şi reîmprospătarea comportamentului social
adecvat clientului.
Organizarea unor scenete cu manechine şi marionete în cadrul
şedinţelor individuale pentru a îmbunătăţii abilităţile
sociale ale clientului.
 INTERVENŢII
TERAPEUTICE
Încurajarea clientului să participe la Olimpiade
Speciale pentru a-şi dezvolta respectul de sine.
Consilierea clientului pentru a ajunge la înţelegerea
şi acceptarea limitărilor provocate de deficitul
său intelectual şi adaptativ.
Predarea tehnicilor de comunicare (ascultarea
activă, contactul vizual, asumarea opiniei) pentru
a îmbunătăţii abilităţiile acesteia de a-şi
exprima ideile, sentimentele şi nevoile într-un
mod consecvent.
 INTERVENŢII
TERAPEUTICE
Educarea pacientului cu privire la diferite
stări emoţionale sau sentimente implicite.
Asigurarea educaţiei sexuale pentru a ajuta
clientul să recunoască şi să identifice
verbal comportamentele sexuale
adecvate şi inadecvate.
Evaluarea tratamentului medicamentos
prescris pacientului.
 SUGESTII DE
DIAGNOSTIC
• Axa I
• 299.00 Autism
• 299.80 Simdromul Rett
• 299.8 Sindromul Asperger
• 299.10 Tulburarea
dezintegrativă a copilăriei
• Axis II
• 317 Retard mental uşor
• 318.0 Retard mental moderat
• 318.1 Retard mental sever
• 318.2 Retard mental profund
• 319.1 Retard mental. Severitate
nespecificată
• V62.89 Funcţionare Intelectuală de tip
Borderline
– Diagnostic amânat
• V71.09 Nici un diagnostic