ASPECTE ALE COMUNICĂRII ORALE

"Pentru a ajuta elevii sa structureze oralul, este necesar si

> lucreze asupra aspectelor conventionale si codificate ale
expc siei. E vorba de modalitati de comunicare relativ
formale a  permit si pretind un anume control si care
contribuie la an1 liorarea planificarii discursului. In mod
contrar, nu ni se p: pertinent sa-i invatam «tot oralul»
pentru ca elevii stapa» deja genurile orale informale, pe
care le utilizeaza fiecare. in practicile spontane cotidiene.'

1. Directii dominante

Modelul comunicativ se defineste, asa cum am aratat, prin

conturarea de domenii noi si prin redimensionarea celor
deja existente. in seria noilor domeni inscrie problematica
discursului oral, specificata de documentele scolare
pe i  paliere: comprehensiune (dezvoltarea capacitatii de
receptare a mesajului oral producere de text (dezvoltarea
capacitatii de exprimare orala).

Formalizate in obiectivele-cadru, capacitatile de comunicare

orala apar toate programele de gimnaziu; ele impun
structurarea unor parcursuri didaa coerente, ce vizeaza
initierea elevilor in "genuri' diverse (monologul inform
expozitiv si demonstrativ, rezumatul oral, descrierea orala,
alocutiunea, dialt simplu si complex si dialogul formal si
informai).

Noutatea acestei perspective - asa cum se desprinde din

lectura obiecte cadru, a obiectivelor de referinta si a
continuturilor - consta in depasirea va traditionale ce statua
oralul ca mijloc de invatare. Fara a exclude aceasta abori
modelul comunicativ propune explicit studierea oralului ca
"obiect' / "continut studiului si evaluarii.

Survenita in Europa de Vest in anii '70-'80, aceasta

modificare de statut a int configurarea unui domeniu
didactic nou; in spatiul lui, reflectia a urmarit constiH unei
metodologii capabile sa asigure atat invatarea tehnicilor de
comunicare, ti practicarea lor in contexte diverse si
semnificante. Configurata doar in ultimelec decenii,
didactica oralului prezinta inca nesigurante si neclaritati, iar
prezenta ei imi ramane precara, chiar si in tarile unde
modelul comunicativ are deja traditie 1 acelasi timp, insa,
trebuie remarcat faptul ca didactica oralului nu are ca
obiectiv doar formularea unor strategii ce permit elevului sa
comunice eficient, corect si fluent; in didactica
anglosaxona, de pilda, ultimii ani se definesc prin
conturarea unei directii ce intentioneaza remodelarea
functiei traditionale a comunicarii orale: functia de mijloc al
invatarii. Viziunea este de provenienta constructivista si
pledeaza pentru abordarea dialogului ca modalitate de
apropriere a unor continuturi dificile, de realizare a unor
corelatii, de constructie a sensului. Tehnicile predilecte sunt
conversatia exploratorie si discutia, iar parcursurile
didactice care le integreaza urmaresc sa permita elevului
sa-si largeasca sfera intelegerii prin dialogul cu profesorul
si colegii.26 Pornind de la aceste consideratii, se poate
incerca definirea domeniului prin doua sintagme ce numesc
abordarea oralului ca scop si ca mijloc al invatarii: "a invata
strategii de comunicare' si "a comunica pentru a invata,
pentru a duce intelegerea mai departe'.

in didactica romaneasca, reflectia asupra oralului este abia

la inceput si se rezuma la abordarile riguroase ale
profesorului V. Goia27, la o serie de traduceri, cu impact
relativ restrans asupra invatamantul preuniversitar 28si la
articolele din numarul 2/2002 al revistei "Perspective
'  (2/2002).

Data fiind orientarea noilor programe, precum si noutatea

problematicii pentru didactica romaneasca, expunerea mea
va viza oralul ca obiect al invatarii. Gandit astfel, demersul
va urmari structurarea unor trasee metodologice orientate
spre invatarea de tehnici. Structurarea acestor trasee va fi
precedata de analiza programelor si de formularea unor
principii ce pot articula corect demersul didactic.

Elemente de didactica oralului

2.1. Structura programelor

O lectura a programelor, realizata din perspectiva formarii

capacitatilor de comprehensiune si de producere de text,
presupune parcurgerea obiectivelor si a continuturilor ce
specifica problematica oralului. Grila de lectura pe care o
propun s-a structurat in functie de urmatoarele modele.

E vorba, in primul rand, de modelul competentei de

comunicare, formalizat de C. Simard si din care preiau doar
componenta verbala, definita de autor prin trei dimensiuni:

dimensiunea lingvistica  (cunoasterea si utilizarea corecta a

aspectelor ordin fonetic, lexical si a celor de sintaxa a
propozitiei si frazei); 

dimensiunea textuala  (cunoasterea si utilizarea corecta a

regulilor si pi cedeelor care asigura organizarea generala a
unui text: legatura im fraze, coerenta intre parti, structura
textuala narativa, descriptiva, arg mentativa, expozitiva
etc); ,

dimensiunea discursiva  sau situationala  (capacitatea

subiectului de aj construi discursul in functie de identitatea
partenerilor de schimb, i finalitatea schimbului, de tema
discutata si de circumstantele materi ale comunicarii). 29

E vorba, in al doilea rand, de un model global al

competentei de comunii orala, ce reuneste verbalul cu
paraverbalul si nonverbalul. Sursa acestei reprezenta! afla
in studiul de didactica oralului semnat de J. Dolz si B.
Schneuwly, dar tabloul care il propun o remodeleaza din
motive de claritate si consonanta terminologica: 30