https://psihologbun.wordpress.

com/2013/08/29/rolul-motivatiei-in-viata-noastra/
Motivatia este un concept fundamental n psihologie si, n genere n stiintele despre o
m, exprimnd faptul ca la baza conduitei umane se afla ntotdeauna un ansamblu de mo
biluri trebuinte, tendinte, afecte, interese, intentii, idealuri
care sustin rea
lizarea anumitor actiuni, fapte, atitudini .
Omul desfasoara multe activitati: mannca, se joaca, nvata, colectionea
za lucrari de arta, si agreseaza semenii, i ajuta. O trasatura comuna acestor acti
vitati este motivatia, fiind primul lor element cronologic.
A cunoaste motivatia unei persoane echivaleaza cu gasirea raspunsului la ntrebare
a ,,de ce inteprinde o activitate. Raspunsul este dificil, deoarece cauzele declan
satoare sunt multiple si nu se pot reduce la stimulii externi. Activitatea, reac
tiile sunt declansate si de cauze interne; ansamblul lor a fost numit motivatie
de la latinescul motivus (care pune n miscare). Pentru unii psihologi, motivul es
te numele generic al oricarei componente a motivatiei fiind definit ca fenomen p
sihic ce declanseaza, directioneaza si sustine energetic activitatea.
Motivatia actioneaza ca un cmp de forte (Kurt Lewin) n care se afla att
subiectul ct si obiectele, persoanele, activitatile. Pentru a caracteriza o comp
onenta a motivatiei s-a folosit conceptul de vector care poseda n fizica: marime,
directie si sens. Analog vectorilor fizici, vectorii-motivatiei sunt caracteriz
ati prin intensitate, directie si sens, proprietati care pot fi masurate prin an
umite metode psihologice. Directia si sensul unui vector exprima atractia, aprop
rierea sau evitarea sau respingerea. Intensitatea lui, se regaseste n forta de ap
ropiere sau respingere. ntre motivatiile active la un moment dat, ca si ntre forte
le fizice, pot exista relatii diverse, dar mult mai complexe.
Rolul motivatiei
Motivatia este esentiala n activitatea psihica si n dezvoltarea personalitatii, as
tfel:
este primul element cronologic al oricarei activitati
semnalizeaza deficituri fiziologice si psihologice (ex: foamea semnalizeaza
scaderea procentului de zahar din snge sub o anumita limita, n vreme ce trebuinta
de afiliere este semnalizata de sentimentul de singuratate)
selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare propriei satisfaceri
si le sustine energetic (trebuinta de afirmare a unui elev declanseaza activitat
ea de nvatare, participare la concursuri)
contribuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la formarea s
i consolidarea unor nsusiri ale personalitatii (interesul pentru muzica favorizea
za capacitatea de executie a unei lucrari muzicale).
La rndul ei, personalitatea matura functioneaza ca un filtru pentru anumite motiv
e: cele conforme orientarii ei generale sunt retinute, cele contrare sunt respin
se.
Sistemul motivational
Componentele sistemului motivational sunt numeroase, variaza ca origine, mod de
satisfacere si functii. Asa cum s-a afirmat, motivatia umana include trebuinte,
motive, interese, convingeri, tendinte, intentii, dorinte, aspiratii
Trebuintele sunt componente ale motivatiei care semnalizeaza o stare de dezechil
ibru fiziologic sau psihologic. Modelul ierarhic al trebuintelor umane (A .Maslo
w) ne demonstreaza faptul ca trebuintele umane sunt organizate ntr-o structura ie
rarhica, la baza fiind plasate trebuintele fiziologice, iar n vrful piramidei treb
uintele referitoare la realizarea de sine.

Modelul ierarhic al trebuintelor umane elaborat de Maslow cuprinde urmatoarele c

ategorii:
trebuinte fiziologice (trebuinta de hrana, de apa, trebuinta sexuala, trebui
nta de odihna)
trebuinte de securitate (aparare, protectie, echilibru emotional)
trebuinte de iubire si apartenenta la grup ( trebuinta de a apartine unui gr
up, de a fi acceptat, de a oferi si primi afectiune )
trebuinte de stima de sine ( trebuinta de prestigiu, de a beneficia de aprob
are si pretuire, de a atinge obiective)
trebuinte cognitive (trebuinta de a ntelege, de a cunoaste, de a explora, de
a descoperi)
trebuinte estetice (trebuinta de frumos, de ordine, de simetrie, de armonie)
trebuinte de autorealizare si de valorificare a propriului potential (trebui
nta de a-si utiliza potentialul creativ, de a gasi automplinirea).
Trebuintele lui Maslow sunt trebuinte de deficienta (primele patru clase de treb
uinte) si trebuinte de crestere sau dezvoltare (dorinta omului de a avea succes,
de a sti, de a-si valorifica aptitudinile si care includ ultimele trei clase de
trebuinte).
n viziunea lui Maslow, o trebuinta superioara nu se exprima dect atunci cnd sunt sa
tisfacute, macar partial, trebuintele de nivel inferior, iar cu ct o trebuinta se
afla mai spre vrful piramidei,v cu att ea este mai specific umana, iar satisfacer
ea ei produce multumire si dezvolta o tensiune placuta n organism. Cea mai nalta m
otivatie, autoactualizarea, poate fi atinsa daca celelalte nevoi sunt satisfacut
e.
Trebuintele mai sunt clasificate si astfel:
a. Trebuinte inferioare prezente la om si la animale, dar satisfacute de primul
diferit si trebuinte superioare specifice omului si plasate spre vrful piramidei.
b. Trebuinte homeostazie si trebuinte de crestere. Homeostazia este o notiune mpr
umutata din fiziologie si care denumeste tendinta organismului de a mentine cons
tanti parametrii mediului intern. Trebuintele homeostazice explica doar activita
tea de adaptare. Trebuintele de crestere nu urmaresc mentinerea starii date, ci
atingerea unor parametrii superiori, ce presupun perfectionarea.
Cunoasterea ierarhiei trebuintelor este utila n explicarea comportamentelor deoar
ece:
diferite trepte apar pe rnd n functie de dezvoltare psihica, prima cuprinznd tr
ebuinte dezvoltndu-se n copilarie, adolescenta sau mai trziu
intensitatea trebuintelor scade de la baza spre vrf
trebuinta superioara nu se satisface dect daca n-au fost satisfacute ntr-o oar
ecare masura, cele inferioare ei, (este dificil pentru un profesor sa activeze t
rebuinta de a sti a unui elev daca cele de hrana si adapost nu sunt satisfacute)
cu ct o trebuinta este mai nalta, cu att este mai caracteristica pentru om.
Psihologia moderna recunoaste doua tipuri de motivatie:
intrinseca
n care persoana urmareste o activitate (sau chiar mai multe) stric
t cognitiva, cnd actiunile ntreprinse sunt pentru sine; de ex. aspiratia spre com
petenta profesionala, sociala
Motivatia intrinseca cuprinde:
curiozitatea

atitudine epistemica stabila prin informatiile furnizate de procesul nvatarii

interesele cognitive
aspiratia spre competenta.
extrinseca
n care persoana urmareste, prin activitatile depuse anumite recomp
ense morale:prestigiu, notorietate, faima, bani, statut, pozitie
Motivatia extrinseca vizeaza:
asteptarea laudei, notei, recompensei materiale
dorinta de afiliere (elevul nvata pentru a face pe plac familiei care l lauda,
l recompenseaza
elevul nutreste dorinta de a corespunde asteptarilor profesorului; doreste s
a fie mpreuna cu copiii de aceeasi vrsta
tendintele normative (obisnuinta de a se supune la norme, la obligatii)
teama de consecinte neplacute (teama de esec, de pedeapsa)
ambitia
trebuinta de statut ridicat .
Interesele sunt nclinari si preocupari pentru anumite situatii ale mediului. n cur
sul dezvoltarii individuale, ele devin mai mult sau mai putin permanente si diri
jeaza cu predilectie persoana spre un anume complex de situatii exterioare, dete
rminnd desfasurarea activitatii n anumite directii, mai mult sau mai putin constan
te.
R. Terman leaga interesele de efortul voluntar atunci cnd afirma ca vointa este mn
ata spre actiune de puterea dinamica a intereselor. La rndul sau, M. Freyer face
distinctia ntre interesele subiective (de exemplu, o persoana poate afirma ca i pl
ace cartea pe care a citit-o) si interesele obiective (de exemplu, o persoana po
ate sta n fata unei vitrine cu carti pe care le urmareste cu atentie, din aceasta
situatie putndu-ne da seama ca persoana n cauza manifesta interes pentru o carte
anume sau pentru lectura). Ambele categorii de interese implica un proces afecti
v n cadrul relatiei subiectului cu obiectul, a carei intensitate poate fi repreze
ntata continuum: la un capat se afla placerea, iar la celalalt neplacerea (avers
iunea). ntre cele doua extreme se pozitioneaza indiferenta.
Optimum motivational se obtine prin actiunea asupra celor doua variabile care in
tra n joc: obisnuirea indivizilor de a percepe ct mai corect dificultatea sarcinii
(prin atragerea atentiei asupra importantei ei, prin sublinierea momentelor ei
mai grele etc.) sau prin manipularea intensitatii motivatiei n sensul cresterii s
au scaderii ei ( inducerea unor emotii puternice, de anxietate sau frica, ar put
ea creste intensitatea motivatiei; anuntarea elevilor sau a subordonatilor ca n c
urnd va avea loc o inspectie a sefilor se soldeaza cu acelasi efect).
Activitatea de nvatare ncepe pe suportul unei motivatii extrinseci, care n mod trep
tat se poate transforma ntr-o activitate motivata intrinsec.
Pentru crearea motivatiei este necesar sa se prezinte elevilor scopul nvatarii, s
a fie apreciati pozitiv si ncurajati sa-si realizeze scopurile vietii, sa li se a
rate progresele facute, sa li se trezeasca curiozitatea pentru ceea ce trebuie s
a nvete, precizndu-se sarcinile nvatarii individuale n raport cu ritmul de munca al
fiecaruia. Exigenta ridicata, recompensele si activitatile extrascolare sporesc
motivatia