Frica

Frica este un mecanism de supraviețuire ce apare ca răspunsul unui om la o amenințare concretă, de

obicei negativă. Frica este legată de anxietate. Aceasta depinde de persoană și poate varia de la prudență
la fobie și paranoia. Ea ține de mai multe stări, printre care grija, anxietatea, teroarea, paranoia, oroare,
panică.
O frică de o intensitate extremă, persistentă, sesizată de către subiect ca fiind iraționlă se numește fobie.
Fobia este determinată de prezența sau doar anticiparea prezenței unui obiect, a unei vietăți sau a unei
situații.
Frica este o emotie primara, deja programata la nastere si este foarte devreme resimtita, chiar si de nou
nascuti, fiind declansata in mod automat de anumiti stimuli, ca de exemplu un zgomot brusc. Insa, cele
mai multe dintre reactiile noastre de frica rezulta din deprinderile invatate din experientele anterioare –
invatam sa ne temem de foc, de inaltime, de obiectele contondente. Experienta noastra modeleaza
imaginile mentale rezultate din frica, ceea ce ne permite ca la varsta adulta sa sesizam nuantele subtile ce
decurg din ea, cum ar fi tracul unui artist inainte de intrarea pe scena, spaima care ne tintuieste pe
loc, teama amestecata cu placere, ca atunci cand practicam un sport care implica si in anumit pericol.

Desi, in general, se crede ca fugim din cauza unui pericol din cauza ca anticipam producerea unei situatii
si mai rele daca am sta pe loc, cercetarile au aratat ca reactia la frica nu depinde de aprecierea constienta
pe care o facem legat de ceea ce ni se intampla. Recunoasterea unui stimul si evaluarea lui emotionala
sunt procesate separate in creier. Acesta evalueaza pericolul inainte de a fi recunoscut obiectul. De
exemplu, fugim la vederea unui urs pentru ca ne-a fost frica de el inainte de a-l putea identifica.

Exista 5 frici importante:

– frica de anihilare, de disparitie, de moarte:

Aceasta frica nu apare la persoanele care stiu sa isi opreasca mintea si sa intre in stare de meditatie.
Teama de anihilare si moarte apare atata timp cat omul crede ca daca nu gandeste, este anulat. Aceasta
teama este frecventa in societatea noastra pentru ca filozofia de viata a noastra este bazata pe principiul
„Gandesc, deci exist!” Daca ajung sa cred ca este adevarat principiul „gandesc, deci exist”, inseamna ca si
opusul lui este la fel de adevarat „nu gandesc, nu exist”.

In subconstientul nostru s-au creat aceste legaturi si explicatii la care nici macar nu ne gandim constient,
rational. Asa ca apare aceasta teama de a sta in liniste, noi cu gandurile noastre si de a medita. Culmea,
chiar meditatia, oprirea gandurilor, este solutia pentru aceasta teama. Pentru ca atunci cand ajungi sa iti
opresti gandurile si inca observi ca existi, dar pe alt nivel, iti dispare teama ca tu esti limitat la gandurile
tale. In meditatie, observi foarte bine ca si dupa ce nu gandesti tu inca existi, ba chiar te simti mult mai
bine, viu si mai prezent.

– frica de mutilare:
Aceasta frica de a pierde o parte a corpului sau o functie a corpului poate sa duca la teama de orice boala.
Fobiile de animale, de inaltime etc. pot sa fie provocate de aceasta frica profunda. Eu inca am o usoara
fobie de inaltimi si cand am analizat bine aceasta fobie mi-am dat seama ca imi era teama ca nu cumva sa
raman invalid daca o sa cad de pe ceva inalt. Nu are legatura cu teama de moarte, pentru ca nu am nicio
teama in avion, ba chiar imi place la nebunie sa zbor si nici nu ma gandesc ca as putea sa cad cu avionul.
Daca as cadea cu avionul stiu ca as muri, dar nu de asta imi e teama, ci imi e teama daca as cadea de pe o
scara inalta si mi-as rupe ceva. Cui ii e teama de zborul cu avionul se confrunta cu teama de moarte si nu
cu teama de mutilare.

Rezolvarea acestei frici ti-o zic la final pentru ca o sa dau o tehnica pentru toate tipurile de frica.

– frica de pierdere a libertatii/autonomiei:

Aceasta frica are legatura cu nevoia ta de libertate. Daca esti paralizat, inchis, legat, controlat, te simti rau
si tu stii asta. Asa ca simti teama de orice ar putea sa conduca la o pierdere de libertate. In plan psihic,
aceasta este teama de spatii inchise, claustrofobia, dar se poate extinde si la relatii de cuplu. In cuplu unul
dintre parteneri poate sa aiba teama ca celalalt il lipseste de libertate, asa ca o sa fuga.

Teama asta are legatura si cu faptul ca esti dependent de ceilalti, ca nu poti sa te descurci singur, din punct
de vedere fizic sau emotional. Oricare dintre aceste frici, daca este puternica, iti va dicta modul tau de
gandire si de comportament in viata.

– frica de abandon/separare:
Teama de abandon este, de fapt, data tot de lipsa de incredere in tine. Te simti bun de a fi abandonat
atunci cand nu crezi ca ai valoare suficient de mare in ochii unui om. Te consideri neinsemnat, asa ca
poate oricand sa te paraseasca pentru ca tu „nu esti bun de nimic”.

Oamenii care au scapat de teama de abandon sunt acei oameni care stiu ca au ceva suficient de valoros
incat nimeni nu vrea sa ii paraseasca. Cea mai proasta pedeapsa posibila data unui copil este sa ii spui:
„Nu te mai iubesc”. Copilul nu sta sa isi constientizeze propria valoare, propriul statut, asa ca el chiar se
simte lipsit de valoare cand parintele ii spune (chiar si in gluma) ca nu il mai iubeste.

Copilul considera ca nu are nimic valoros incat sa merite iubirea. Apoi creste si devine adult si incepe sa
ceara de la partenerii de cuplu tot timpul dovezi de iubire, ca sa simta si el ca intr-adevar conteaza, ca e
valoros, ca nu face degeaba umbra pamantului.

Cu aceasta frica e un pic mai complicat pentru ca nu iti dai seama exact ce anume provoaca frica. Apare o
anxietate, o senzatie fizica de disconfort, dar parca nu are o cauza clara. Asa ca pentru a lucra cu aceasta
frica e nevoie sa iti analizezi bine modul in care te vezi tu pe tine.

– frica de umilire
Aceasta e una dintre fricile pe care le invatam de mici, cand ne e jena de ce am facut, cand suntem
dezaprobati. Nu are legatura cu teama de abandon, ci cu faptul ca ne simtim rau pentru o greseala, dar
stim ca putem sa o indreptam.

E teama de rusine, teama ca esti prins facand ceva ce nu ai voie sa faci. Cea mai buna metoda ca sa scapi
de teama asta am gasit-o in cartea Cele patru legaminte a lui Don Miguel Ruiz. Explica acolo ca cea mai
buna metoda este sa te porti in asa fel incat niciodata sa nu iti fie rusine de nimic din ceea ce faci sau
gandesti.
Egoul tau nu vrea sa fie umilit, asa ca daca ceva te jigneste, de fapt, aduce atingere acestui ego. E ca si
cand il ataca ceva. Frica de moarte are legatura cu corpul fizic, frica de umilire e la polul opus si are
legatura cu psihologia ta.