VINDECAREA TRAUMELOR

SAU
RESCRIEREA TRECUTULUI,
PRIN FOLOSIREA TERAPIEI
E.M.D.R.
 Repere teoretice despre TRAUMĂ
- gr. Trauma – rană somatică;
Freud - șoc violent, cu consecințe asupra
ansamblului organismului;
Neveanu - acele evenimente în care reflexul
de apărare este insuficient. (1978);
Papadopoulos (2006) – semn pe care îl lasă o
rană, ca o experiență cathartică.
”Surpriza, frica, revelația vulnerabilității și
sentimentul de neputință, de incapacitate de a
reacționa, de a se apăra față de amenințare
sunt corelate cu traumatismul psihic.”
(Enăchescu, 1996)
Sillamy (1998) - trauma ... pune în joc
echilibrul psihologic și poate duce adesea la o
decompensare de tip psihotic sau nevrotic sau
la diverse somatizări;
nu stimulul este cel care determină răspunsul
individului, ci modul în care acesta îl percepe,
felul în care interpretează situația respectivă;

rezultatele RMN ale pacienților suferind de

stres post traumatic arată că s-au produs
transformări fizice la nivelul creierului,
afectând funcționarea celor două emisfere
cerebrale precum și capacitatea ulterioară de
a adopta o atitudine adaptată situațiilor de
stres;
Francis Macnab (2000) descrie 6 traume centrale.
-fiecare persoană traumatizată are mai multe tipuri
de traume;
-este important să fie detectată și stabilită trauma
centrală. Aceasta este cea care afectează cel mai
intens persoana și care determină rana cea mai
adâncă;
-rana produsă de evenimentul traumatizant poate
afecta individul la diferite niveluri ale psihicului:
nivelul funcțional (fizic, psihic, social, spiritual),
nivelul vieții afective, nivelul imaginii de sine,
viziunea asupra viitorului
Marcelli (2003) consideră traumatice pentru
copii:
a) situațiile sau evenimentele care intră în
rezonanță cu dorințele sau fricile
fantasmatice ale copilului
b) evenimentele cu o intensitate care
depășește posibilitățile de adaptare ale
Eului copilului (violențele fizice între
părinți, petrecute în prezența copilului).
 Trauma produce disfuncții la nivel cerebral,
inclusiv la nivelul corpului calos, cel care este
răspunzător de integrarea informațiilor
emoționale și nonverbale, din emisfera dreaptă
și cele cognitive, din emisfera stângă. Se produce
o tulburare a acestei funcționări, un
dezechilibru, emisfera dreaptă devenind
preponderentă.
 Eye Movement Desensitization and
Reprocessing (E.M.D.R.) este o abordare
terapeutică integrativă, structurată de Francine
Shapiro, în 1985.
• folosește mișcările oculare sacadate, asociate
unor senzații, imagini sau gânduri care au
legătură cu evenimentul traumatic.
• mecanismul prin care acționează cuprinde
asocierea, relocalizarea și reconsolidarea
emoțiilor, amintirilor, cognițiilor.
 Folosind metoda E.M.D.R., clientul
reușește într-un timp scurt:
-să realizeze o discriminare între pericolul real și
cel care nu este real,
-poate atribui un sens emoțiilor resimțite în
legătură cu amintirea traumatică,
- integrează evenimentul în memoria
declarativă.
Folosirea terapiei EMDR presupune
parcurgerea a opt etape:
Prima etapă:
-conturarea istoriei clientului
-selecționarea punctelor target pentru
tratament,
-stabilirea obiectivelor și a planului al terapiei,
-identificarea elementelor care au contribuit la
starea actuală;
-sunt identificate schemele cognitive
disfuncționale, căutând în amintirile clientului
momentele în care acestea s-au format.
 G.I., în vârstă de 38 de ani, intelectual, acuză că se simte lipsit de
putere, tristețe, oboseală intensă, alternând cu accese de furie.
-spune că nu se mai descurcă, nu mai poate face față solicitărilor vieții
-repetă expresiile: ”Nu mai pot nimic”, ”Nu am putere”, ”Totul este mult prea
greu”, ”Nu mai pot să duc” în legătură cu starea resimțită în trezent.
-pentru toate relațiile despre care povestește, din trecut, resimte sentimente
de vinovăție.
-evită relațiile și apropiere cu cei din jur, pentru că nu are încredere în ei și
aceste relații sunt până la urmă obositoare.
-îi este frică să facă diverse lucruri, uneori simte teamă să meargă pe stradă și
folosește filtrarea negativă și suprageneralizarea în exprimarea cognițiilor,
credințe iraționale catastrofice.
-probleme legate de somn, se trezește de câteva ori noaptea, readormind
dificil, se simte în permanantă stare de veghe, de alertă.
-a limitat activitățile profesionale și relațiile cu cei din jur.
-a folosit, la recomandarea medicului generalist, anumite medicamente, cu
ani în urmă, când acuzase stări de anxietate.
-cu un an în urmă o separare traumatizantă, moment din care aceste stări
perturbatoare au reapărut. Simptomele actuale sunt rezultatul activării
amintirilor care au fost stocate și elaborate în mod inadecvat.
- abordare în trei părți: trecut, prezent și viitor.
în prezent: factorul/factorii declanșatori,
imaginea care apare, cogniția (”Eu nu pot
nimic”), emoția (Frica)și senzația corporală
(Înțepenire). Se evaluează pe o scală de la 1 la
7 validitatea cogniției (VoC), unde 1 semnifică
complet fals și 7 semnifică complet adevărat. -
G.I. – Voc - 7
- Pe o scala de la 0 la 10 se evaluează măsura în
care clientul se simte tulburat de amintirea
evenimentului traumatizant și este localizată
senzația la nivel corporal.
A doua etapă:
-consimțământul informat, se explică metoda;
-construirea Locului sigur pentru client, prin
care este familiarizat cu stimutarea bilaterală,
este ajutat să își construiască un spațiu psihic
relaxat, unde să se simtă bine.
Locul sigur are valoare de prognostic, dacă
clientul reușește să își găsească Locul sigur, el
are resurse pentru vindecare.
După ședințele în care s-a urmărit creșterea abilităților de
relaxare și de analiză și evaluare a cognițiilor, de
conștientizare a paternurilor, G.I. a reușit să își vizualizeze
Locul sigur, în care simte libertate și siguranță, dar, în
partea stângă a imaginii pe care o descrie se afla ”ieșirea
dintr-o grotă adâncă și întunecoasă”, pe care insista să o
păstreze acolo, pentru că ea îi putea reaminti ”cât de rău
a fost ”, așa putând să se bucure mai mult de ce este în
prezent. Cu greu a acceptat să ”acopere” întrarea grotei
cu plante, cu flori și chiar să o scoată din peisaj. Ulterior a
mărturisit că se simțea dator să o păstreze, că făcea parte
din el, și că de abia când a renunțat la acea grotă din
imaginea locului sigur, s-a simțit pe deplin liber, bucuros și
în siguranță.
Etapa a treia:
-sunt accesate și măsurate componentele
amintirilor: imaginea, cognițiile, emoțiile, senzațiile
corporale.
-se solicită clientului să exprime o convingere
despre sine, legat de experiența trecută, dar privind
din prezent =convingerea pozitivă, măsurată pe
scala VoC . (Eu sunt putere! Voc 7)
-clientul va exprima emoțiile pe care le simte în
prezent, asociate cu evenimentul target, și se vor
măsura cu ajutorul Scalei Unităților Subiective –
compasiune, tristețe
-sunt conștientizate și exprimate senzațiile
corporale – eliberare, putere
Etapa a patra: desensibilizarea
Prin mișcări oculare se reelaborează rețeaua
amintirii target, au loc legături asociative.
După fiecare set de stimulări oculare, clientul dă
feedback despre schimbările produse.
Investigând amintirea evenimentelor semnificative
din copilărie, aflăm că părinții s-au separat cand G.I.
avea 3 ani, după care nu și-a mai văzut tatăl decât în
două sau trei situații. Nu își amintește despre acesta
decât că îi era teamă de el și singurele amintiri pe
care le are cu acesta sunt despre evenimente
violente, dinaintea separării în care clientul era
împietrit de frică, în puținele momente când s-au
mai revăzut.
 Relatează zâmbind un episod de violență desfășurat
între părinți, la care a fost martor, eveniment care a însemnat
și momentul de separare al părinților. În timpul acestei scene,
G.I. povestește cum își vede mama agresată de către tată, își
dorește să își oprească tatăl, să fie ca o barieră între cei doi,
dar se simte mic, foarte mic, neputincios, neauzit. Mâinile
sale, care se întindeau ca să își oprească tatăl, sunt
neputincioase.
Emoțiile sunt foarte puternice în timpul relatărilor,
clientul are nevoie de suport și susținere pentru a-și reveni și
relatează că își simte corpul amorțit, înghețat, face legătura
dintre senzația corporală și cogniția conform căreia nu are
putere în mâini, că nu poate, că este mic, că nu este auzit, că
nu este luat în seamă.
Schimbările apar deoarece rețelele mnezice sunt
integrate, amintirea nu mai apare izolată, incompletă.
 Etapa a cincea: se instalează și se verifică
cogniția pozitivă.
Voc -7 : ”Eu sunt putere!”
Când anxietatea este scăzută și cogniţia
pozitivă este puternic acceptată, i se cere
clientului să asocieze cogniţia pozitivă cu
amintirea traumei.
 Etapa a șasea: se face scanarea corporală.

Clientul verifică dacă la nivel corporal mai

există vreo senzație de disconfort. Sesizează
eliberare și putere în brațe, o senzație de
creștere fizică.
 Etapa a șaptea, închiderea
- se verifică starea clientului, se fac
recomandări legate de perioada dintre ședințe.
Clientul reușește în timpul terapiei
săptămânale, pe parcursul a 3 luni, să își schimbe
perspectiva asupra imaginii inițiale, pe care o
repovestește dintr-o perspectivă diferită, în care
vede doi adulți care se agresează în fața unui copil,
cognițiile inițiale se transformă, clientul își
descoperă cogniții pozitive a căror valabilitate este
verificată prin scala VoC. Emoțiile și sentimentele
resimțite în timpul procesului sunt într-o paletă ce
cuprinde frica, rușinea, furia, singurătatea, tristețea.
• își poate explica, în relație cu resemnificarea acestui
eveniment traumatizant, anumite aspecte de viață, din
acel moment începând o reorganizare a rețelei
memzice și emoționale.
• Cognițiile pozitive despre propria persoană câștigate își
fac efectul asupra stării emoționale a clientului, la nivel
corporal au dispărut acele elemente perturbatoare, în
comportamentul social s-au produs schimbări, G.I. și-a
reluat activități pe care le abandonase, acceptă ideea
de experiențe noi.
• Clientul a împărtășit faptul că simte că a lăsat trecutul
în urmă, a reanalizat și revalorizat natura relațiilor cu
cei apropiați sau cu alte persoane. Se simte ușurat de o
greutate și se simte mai bine și fizic, senzațiile la nivel
fizic fiind de libertate și putere.
 Etapa a opta: Reevaluarea
-se face la începutul unei ședințe succesive.
-acum se accesează din nou targetul inițial,
pentru a vedea dacă clientul mai are probleme.
Deși terapia continuă vizând alte aspecte,
problemele acuzate la începutul folosirii
metodei EMDR au fost înlăturate.
 Intervenția prin metoda EMDR a permis
-accesarea într-un timp relativ scurt, a
amintirilor unui eveniment traumatizant din
copilărie – trauma centrală,
-a facilitat rescrierea cognițiilor negative,
instalarea unor cogniții pozitive,
-conturarea propriei istorii de viață și
resemnificarea acesteia,
-conștientizarea motivației de a se manifesta
într-o anumită manieră în situații în situații
stresante,
-diminuarea treptată a stărilor de anxietate și
aducerea acestora la un nivel normal.