Strat Andrei

Anul IV, Grupa a III-a, Teologie Pastorală

..................................
Bibliografie:
Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze
-. Cateheza 2 – Spre Hristos pe calea Fericirilor
- Cateheza 9 – Milostenia și viața duhovnicească
- Cateheza 16 – Experiența extazului în lumină
- Cateheza 31 – Cercetarea conștiinței după Fericirile Evangheliei

..................la Fericiri

”În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!„

”Bucurați-vă și vă veseliți că plata voastră multă este în ceruri.” (Matei 5,12)
Iubiți credincioși,
În cuvântul meu de astăzi am să vă vorbesc despre Fericiri după învățăturile
din Catehezele Sfântului Simeon Noul Teolog.
1..”Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor.” (Matei 5,3)
Oamenii trebuie să se cerceteze pe ei înșiși dacă au în ei această smerenie
sau............Sărăcia duhovnicească este cel mai important și mai vrednic lucru, în
ajutorul căruia se intră în Împărăția cerurilor.
Mulți oameni nu doresc decât să își împlinească voia proprie și să își atingă
scopul lor , iar pentru lucrurile trecătoare ei se luptă punându-și însuși sufletul
lor. Gândirea noastră trebuie îndreptată spre Hristos, iar cei care L-au văzut și L-
au contemplat nu mai doresc nimic altceva.
Sfântul Simeon ne îndeamnă să nu ne împotrivim și să nu fugim dinaintea
Domnului și să ne facem robi ai Mântuitorului Hristos, care pentru noi S-a
întrupat și a murit și ”să ne smerim sub mâna Lui cea puternică.” (I Petru 5,6)
 Însuși Iisus Hristos a spus că ”Împărăția cerurilor este înăuntrul nostru”
(Luca 17, 21) și dovada că această Împărăție se află în interiorul nostru este non-
atașamentul față de lucrurile materiale și bucuriile trecătoare ale acestei lumi.
2. ”Fericiți cei ce plâng , că aceia se vor mângâia.” (Matei 5,4)
Din nou Sfântul Simeon ne îndeamnă să ne cercetăm pe noi înșine și să
vedem dacă avem în noi plânsul și mângâierea care îi urmează.
Cei smeriți neavând nici un atașament față de cele materiale nu au nici un
motiv de întristare pentru suferințele lumești. Doar oamenii credincioși care
respectă întocmai poruncile lui Dumnezeu și duc o viață curată și fără de
prihană, vor plânge cu plânsul cel cu adevărat preafericit” primind mângâierea.
Pentru cei smeriți prin pocăință nu va trece nici o zi fără plâns și lacrimi.

Acolo unde sunt multe lacrimi și o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, este
și strălucirea luminii dumnezeiești și ”pecetea Duhului Sfânt”. Tot acolo sunt și
blândețea, bunătatea, credința , milostenia, pacea , compătimirea , îndurarea ,
înfrânarea (...................5,22-23) și bucuria în ispite, lauda în necazuri (Romani
5,3)
Mângâierea care urmează plânsului adevărat reprezintă o plată în avans
pentru Împărăția cerurilor.
3. ”Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul.” (Matei 5,5)
Plânsul neîncetat din fiecare zi domolește și potolește irascibilitatea din suflet
care ajunge să dispară. Este necesar ca acest om să se analizeze și să vadă dacă
este blând cu adevărat , deoarece el nu admite nici o încălcare a poruncii lui
Dumnezeu. El plânge fără oprire pentru cei din jur care păcătuiesc.
4. ”Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate , că aceia se vor sătura.”
(Matei 5,6)
De asemenea, este necesar să ne cercetăm dacă flămânzim și însetăm după
Dumnezeu ”fiindcă dreptatea este Dumnezeu” (I Corinteni 1, 30) și Dumnezeu
este numit și ”Soare al dreptății” (................4,2)
 Oamenii care s-au atașat pătimaș de cele lumești și gândesc la cele
pământești , sunt potrivnici lui Dumnezeu , deoarece toate cele materiale sunt
impedimente în iubirea față de Dumnezeu.
Cei care flămânzesc și însetează după Dumnezeu consideră total lipsite de
importanță lucrurile vremelnice și nu iau în seamă deloc cinstirile omenești
”căci nimic nu poate sluji lui Dumnezeu și viețui după om.” (Matei 6, 24;
Romani 8,12).
5. ”Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.” (Matei 5,7)
Cei ce dau bani săracilor și îi hrănesc nu sunt cei cu adevărat milostivi. Cei
ce sărăcesc după Cel ce a sărăcit pentru noi (II Corinteni 8,9), cei care în
permanență nu uită de săraci, văduve, orfani, neputincioși îi compătimesc și
plâng pentru ei, cei care nu au nimic de oferit – aceia sunt într-adevăr milostivi.
A fi sărac material nu este un rău în sine , iar atunci când este din propria
voință este o imitare a Mântuitorului care S-a întrupat , făcându-se pentru om
sărac. (.................)
Toate lucrurile din lume și banii sunt ale tuturor oamenilor la fel ca lumina și
aerul dar lăcomia din oameni i-a făcut pe unii să pună stăpânire pe bunurile date
de Dumnezeu , marea majoritate a celorlalți rămânând săraci. Proprietarii de
bunuri trebuie să le considere pe acestea doar ca pe niște bunuri date lor de
Dumnezeu pentru a le oferi, fără zgârcenie, celor care au nevoie.
Sfântul Simeon ne atrage atenția ca nu cumva să credem că Dumnezeu nu ar
putea să aibă grijă de cei săraci, dar ne-a poruncit nouă să fim milostivi cu
aceștia pentru mântuirea noastră.

6.”Fericiti cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe

Dumnezeu”(Matieş,8)
Primim sfat de la Sfântul Simeon, să depărtăm de la noi toată grija
lumească şi iubirea de viaţa aceasta, să nu fim robiţi de patimi, să avem credinţă
sinceră în Dumnezeu, cuget merit şi inimă curăţită de păcate prin lacrimi de
pocăinţă.
Cine plânge mereu, este blând, însetează şi flămânzeşte după Dumnezeu
şi se curăţă de patimi, „acela care ajunge aşa vede pe Dumnezeu mereu şi se
împacă cu El”(II Corinteni 5,20) şi face pace între Dumnezeu şi sufletul său.
Îndeplinind poruncile lui Dumnezeu şi curăţându-ne inimile prin pocăinţă
şi lacrimi, putem încă din această viaţă şă vedem lumina cea dumnezeiască, iar
pe Mântuitorul Hristos „să-L avem rămânând în noi, hrănind şi făcând vii
sufletele noastre prin Duhul Sfânt”
7. “Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”.
(Matei 5,9)
Făcătorii de pace sunt acei oameni care s-au împăcat în mod conștient pe
ei cu Hristos, Care a venit să aducă pacea pe pământ și Care ne-a împăcat pe noi
cu Dumnezeu Tatăl.
Trebuie să ne dorim să-L vedem pe Iisus Hristos , să-l iubim din tot
sufletul pe Iisus Hristos așa cum ne-a poruncit chiar El.
Chiar dacă cineva ar face pace între toți oamenii, dar încălcând poruncile
lui Dumnezeu se războiește cu El, rămâne dușman lui Dumnezeu, deoarece nu
face această pace așa cum îi place îi place Domnului.
8.”Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este Împărăția cerurilor”.
(Matei 5,10)
Este nevoie să ne certăm pe noi înșine dacă am fost prigoniți pentru
poruncile lui Dumnezeu, deoarece „toți câți vor să viețuiască în Hristos, vor fi
prigoniți” (II Timotei 3,12).
9. „Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot
cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea” (Matei 5,11)
Această fericire reprezintă p sinteză a tuturor Fericirilor anterioare,
deoarece numai cine e smerit, plânge ăn fiecare zi, e blând, însetează și
flămânzește după Dumnezeu, e milostiv, își curăță inima de păcate, vede pe
Dumnezeu și se împacă cu El, se face făcător de pace, doar unul ca el poate să
rabde cu bucurie și veselie atunci când este prigonit, lovit, ocărât, bârfit,
defăimat.
„Bucurați-vă si vă veseliți, că plata voastră este în ceruri.”
Sfântul Simeon ne sfătuiește să nu încetăm niciodată să ne cercetăm și să
ne judecăm sârguincios în fiecare zi, să păzim toate poruncile lui Dumnezeu ,
deoarece așa urcăm puțin câte puțin, ca pe niștre trepte ale scării și ajungem în
cetatea cerului unde ne așteaptă Mântuitorul Care ne-a zis: „Veniți la Mine toți
cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11,28)
Doar cei ce au suferit în această lume își vor primi răsplata în ceruri și să ne
judecăm sârguincios în fiecare zi, să păzim toate poruncile lui Dumnezeu,
deoarece așa, urcăm puțin câte puțin, ca pe niște trepte ale scării și ajungem în
cetatea cerului unde ne așteptă Mântuitorul care ne-a zis: „ Veniți la Mine cei
toți osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”.