2 Dependența de mediul virtual

În socetatea actuală, suntem obișnuiți să considerăm internetul ca ceva util și mai ales un
spaițiu al libertății și al lipsei de manipulare. În contrast cu televizorul, care este un simbol al
perioadei industriale și care impunea omului un anumit program în vizionare, având în
vedere multitudinea de dispozitive de pe care poate fi accesat, internetul nu mai ține cont de
niciun tipar, servind omului oricând și oriunde. Dacă televizorul, conferă omului posibilitatea
de a-și impune un ritm, a-și planifica activitățile, și a-și vedea de treburile cotidiene,
internetul distruge orice limită temporală și astfel îi anihilează omului puterea de a-și
organiza timpul prin raportare la repere fixe.

La momentul actual, încă mai există oameni care și-au însușit norme de morală, un sistem
de valori bine definit și care sunt capabili să filtreze informațiile primite, dar generațiile în
formare și viitoare se vor confrunta cu avalanșa informațională care va destabiliza puterea de
discernere. Ei vor fi niște oameni liberi dar lipsiți de capacitatea da a valorifica această
libertate, în acest fel devenind „sclavi fericiți”

Libertatea de a utiluza sau nu internetul este o alegere personala dar atunci, cand spre
exemplu, locul de muncă presupune și accesul la internet, aceasta utilizare trece în domeniul
necesității. Acum putem spune că acea persoană nu este obligată să își păstreze locul de
muncă, dar în momentul in care este constrâns de factori sociali cum ar fi o familie
numeroasă sau rata șomajului în creștere ori altele, libertatea se restrânge la nevoie. Tendința
actuală a socetății este de descentralizare a activităților economice cum ar fi comerțul,
serviciile etc. Aceste activități economice au cunoscut o dezvoltare explozivă în ultimul timp,
în mediul online. Tranzacțiile, plățile, programările, accesul la informații, toate se pot realiza
în mediul virtual, unele din ele exclusiv în această formă de accesare. Acum deja se poate
vorbi despre o „dependență impusă” și astfel de o restrângere a libertății de alegere în a
utiliza sau nu această tehnologie.

Lumea contemporană este tot mai cuprinsă de fenomenul tehnologic. „Ori de câte ori
privesc în afara casei, văd oameni ocupați cu dispozitivele lor de înaltă tehnologie: în timp
ce conduc, la plimbare, în timp ce merg la cumpărături, în grupuri de prieteni, în
restaurante, în timp ce așteaptă în cabinete medicale și spitale, la toalete - peste tot. Deși
 sunt sunt conectați electronic, aceștia sunt inactivi și deconectați de realitatea fizică.”1
Rezultatul acestor acțiuni ale oamenilor este sclavia față de tehnologie. Aici mă refer la o
pierdere a libertății personale și a independenței pentru că un consum necontrolat al acestor
dispozitive ne acaparează timpul și ne consumă banii, bani care sunt de fapt o contravaloare a
timpul alocat pentru obținerea lor2.

„Văd că oamenii sunt prinși într-o relație patologică cu tehnologia care le irosește
timpul, în care aceștia servesc tehnologiei mai mult decât tehnologia le servește lor. Eu
numesc acesată situație sclavie față de tehnologie. Bine ați venit la viața virtuală. Pentru a
sparge marile amăgiri digitale, oamenii trebuie să ia în considerare cat de minunat trăiau nu
cu mult timp în urmă, fără toate tehnologiile impuse astăzi.”3. Internetul promovează una
dintre cele mai mari meledicții ale sicietății moderne. Este vorba despre devierea tehnologică.
Acesata constă în faptul că tehnologia, care a fost creată să ne facă liberi, în mod contrar, de
face mai dependenți, mai stăpâniți chiar de ea. Sfântul Apostol Petru spune: „Ei le făgăduiesc
libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi
stăpâneşte”(2Petru 2, 19). Nici nu ne dăm seama cat de actuală este în acest context afirmația
Sf. Ap. Petru, pentru că din concluziile pe care le-am tras până acum observăm că tehnologia
ne transformă în robi. Acest lucru ne face să ne întrebăm dacă nu cumva acesta este scopul
ei. Presupunând că această afirmație ar fi adevărată, ne punem o întrebare logică: Cine sunt
acei oameni care ne furnizează tehnologia, și dacă ea este menită să ne „stăpânească” nu sunt
oare acei oameni niște „robi ai stricăciunii”. Decizia de a fi sau nu stăpânit stă în mainile
fiecăruia.

Psihologul John Suler într-un studiu care are ca obiect determinarea motivelor pentru care
omul se izolează în mediul virtual, a analizat această situație pornind de la nevoile omului:

- physical needs: food, clothing, physical comfort (nevoi de bază: mancare, haine, confort
psihic)

1
Joel S. HIRSCHHORN, “Technology Addiction” in the Electronic Age: Worldwide Progress or Servitude? În Global
Research, 05 Ianuarie 2005. Disponibil la «http://www.globalresearch.ca/technology-addiction-in-the-electronic-
age-worldwide-progress-or-servitude/5317843», accesat la 29.04.2017
2
Trebuie precizat faptul că în societatea actuală, transformându-se în una de tip consumist, banul este ridicat la
rang de zeitate. Omul trebuie să fie conștient de faptul că tot ce cumpără este plătit cu timp din viața. Banii sunt
rezultatul timpului pe care îl consumăm muncind. De aici rezultă faptul că suntem de cel puțin două ori robi.
3
Joel S. HIRSCHHORN, “Technology Addiction”…
 - mental and intellectual stimulation (stimulare mentală și intelectuală)

- sexuality (sexualitate)

- friendships and a sense of belonging (Prietenii și un sentiment de aparteneță)

- self-esteem: achievement and mastery (Stima de sine realizare și stăpânire)

- love and romance (dragoste și romantism)

- spirituality/religion (spiritualitate sau religie)4

Internetul prin dezvoltarea și volumul imens de informații oferă omului iluzia satisfacerii
acestor nevoi. El oferă posibilitatea creării unei cyber-relații, dragostea fiind resimțită dar în
mod incomplet5astfel prieteniile se pot lega ușor mai ales pe siteuri de socializare sau pe chat,
punctele comune fiind preferințele în materie de jocuri, muzică, filme etc. Satisface nevoile
sexuale prin materialele pornografice ușor accesibile, poate hrăni stima de sine prin
popularitatea pe siteurile de socializare. Stimularea mentală în mediul virtual constă în
reușitele omului în a descifra noi utilizări ale internetului, învățarea funcționalității unor noi
programe și alte mici aspecte ce țin de utilizare. Religia și spiritualitatea sunt prezente masiv
în mediul virtual. De la spiritualitatea orientală până la religiile contemporane, pagâne sau a
antichității, toate au spații alocate, informații bine redactate, inlesnindui-se omului accesul la
„cunoaștere”.

De ce am enumerat toate aceste posibilități pe care internetul le oferă. Simplu, omul

contemporan suferă de o boală a mentalului numită comoditate care este adesea dedublată de
confort, și care impreună cu capacitățile de satisfacere a nevoilor omului, il transformă pe
acesta într-un cyborg vulnerabil, ușor manipulabil, și labil mental. Rezultă ceea ce spune
Părintele Sofronie de la Essex: "Confortul material aduce după sine inconfortul spiritual”6.
Ne trezim că suntem tot mai stresaţi folosind uneltele menite să ne facă liberi şi nu ştim ce se

4
John SULER, Full Immersion and f2f Isolation, în In the Cyberspace Bubble, martie 2000, disponibil la «
http://users.rider.edu/~suler/psycyber/immerse.html », accesat 28.04.2017
5
O relație presupune și prezența fizică. Gesturile, reacțiile, inflexiunile vocii, mimica feței, fiind indispensabile unei
relații reale, complete și de lungă durată
6
. Părintele SOFRONIE de la Essex, Despre temeiurile nevoinţei (trad. de Ierom. Rafail Noica), Alba-Iulia, 1994,
apud. Iulian NISTEA, Dependenţa de net în Internet şi ciber-relaţie.Comunicarea între., 2002 Disponibil la «
http://www.nistea.com/ciber-relatia.htm#_Toc523648363 »accesat la 29.04.2017
 întâmplă, nu putem să ne explicăm, nu înţelegem! Le folosim şi mai mult, şi din stresaţi
devenim dependenţi7.

John Shuler remarcă faptul că în spirutul uman a pătruns un nou tip de dependență pe
care a numit-o Cyberspace Addiction. Folosește această denumire pentru a îngloba diferitele
tipuri de dependență care sunt legate de computer, cum ar fi dependența de jocurile video, de
internet, de mediile de socializare, etc.8 Tot el face o diferențiere între un comportament
dependent sau nedependent. „Când oamenii au probleme la serviciu sau îl pierd, sau
întâmpină dificultăți în evoluţia şcolară, ori au probleme în familie si ajung la divorț pentru
că nu pot rezista tentaţiei de a petrece majoritatea timpului în lumea virtuală, atunci ei sunt
dependenţi patologic.[...] Dar, ca în cazul tuturor dependenţelor, problema este unde trebuie
trasă linia dintre entuziasmul normal şi preocuparea anormală. Dependenţele primind o
definiție într-un sens larg pot fi sănătoase, nesănătoase sau un amestec din ambele.”9

Până acum, micul dar în creștere corp al cercetării dependenței s-a extins în lexiconul
psihiatric și identifică probleme de natură socială, psihică sau profesională ale utilizării
internetului. Simptomele care indică o posibilă dependență sunt: anxietate crescută atunci
când individul este offline, ascunderea sau mințirea în legătură cu timpul petrecut online și
ritmul vieții și funcționalitatea acesteia sunt afectate. Acest mod de viață are ca rezultate:
izolarea socială, predispunere la depresie, discordie familială chiar divorț, eșecul academic,
pierderea locului de muncă și datorii financiare.10 Aceste rezultate ale studiilor și cercetărilor
au apărut ca urmare a creșterii, alarmante, a numărului de persoane care merg la psiholog și
reclamă internetul ca principală cauză a schimbărilor și problemelor din viața lor.

Rezultalul studiului „Cyber-Disorders: The Mental Health Concern for the New
Millennium” este că dependența de Internet este un termen larg care acoperă o varietate

7
Iulian NISTEA, Dependenţa de net în Internet şi ciber-relaţie.Comunicarea între., 2002, Disponibil la
«http://www.nistea.com/ciber-relatia.htm#_Toc523648363 »accesat la 29.04.2017
8
John SULER, Computer and cyberspace “addiction” în International Journal of Applied Psychoanalytic Studies,
2004, 1.4, pp.359-362. Disponibil la « http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/aps.90/full » accesat 20.04.2017
9
John SULER, Computer and cyberspace “addiction”…, p.360
10
Kimberly YOUNG, Molly PISTNER, James O ’MARA, Jennifer BUCHANAN, Cyber-Disorders: The Mental Health
Concern for the New Millennium în CyberPsychology & Behavior, 2000, pp. 475-479, disponibil la «
http://netaddiction.com/articles/cyberdisorders.pdf » accesat la 30.04.2017
 largă de comportamente și de control al impulsurilor. Acestea pot fi clasificate în cinci
subtipuri de dependență de internet:

1. Cybersexual Addiction - compulsive use of adult web sites for cybersex and
cyberporn. (Dependenta de cybersexual. Utilizarea compulsiva a site-urilor web pentru adulti
pentru cybersex si cyberporn)

2. Cyber-relationship Addiction – over-involvement in online relationships. (dependența

de cyber-relații. Supra-implicarea în relațiile online.)

3. Net Compulsions - obsessive online gambling, shopping, or online trading. ( Net

compulsiv. Obsesie pentru jocuri de noroc, cumpărături și tranzacționări online)

4. Information Overload - compulsive web surfing or database searches. (Supraîncărarea

cu informații. Căutare obsedantă de informații pe internet

5. Computer Addiction - obsessive computer games playing. (Dependența de

calculatoare. Joc obsesiv a jocurilor pe calculator)11

Făcând analiza acestor subtipuri, corelată cu concluziile psihilogilor, am remarcat faptul

că un factor principal care stă la baza utilizării patologice sau compulsive este anonimatul pe
care mediul online îl oferă. Acest anonimat a fost asociat cu patru zone care crează tulburări
morale și mentale.

1. Încurajează acțiuni deviante, înșelătoare, imorale cum ar fi vizionarea și descărcarea

de imagini obscene (de exemplu: pedofilia, fanteziile sexuale) sau ilegale
(pornografia infantilă) care sunt disponibile la scară largă pe siteurile pentru adulți.
Acest comportament a început din curiozitate și transformându-se în obișnuință iar
mai apoi în obsesie.
2. Conferă un context virtual care permite interacțiunea unor indivizi timizi sau mai
închiși în sine Încrederea prea mare în relațiile online a condus la probleme
semnificative ale relațiilor interpersonale și ocupațiilor reale.
3. Mediul virtual a facilitat apariția relațiilor extraconjugale care au avut un impact
negativ asupra mariajului sau a stabilității familiale.
11
Kimberly YOUNG, Molly PISTNER, James O ’MARA, Jennifer BUCHANAN, Cyber-Disorders… p.477
 4. Internetul oferă abilitatea de a crea o personalitate distinctivă față de cea reală, după
dorințele utilizatorului, care oferă o eliberare a dificultății de exprimare a emoțiilor
(stres, depresie ,anxietate) sau eliberare de problemele și greutătile personale
(insuccesul la lucul de muncă, eșecul academic, divergențe în familie).

Psihologul John Suler este cel care elaborează o definiție fără a folosi cauze probabile și
efecte. El spune că mutarea unor sentimente către calculator este greșit și în cazul acesta,
utilizatorul ajunge să se gandească la el mai mult decât la un obiect. Acest comportament
poate fi definitoriu pentru dependența de mediul virtual. Tot el afirmă mai explicit că
"dependenţa de computer înseamnă adesea că utilizatorul încearcă să folosească
cyberspaţiul pentru a satisface o nevoie internă puternică, dar acest lucru nu prea
funcţionează. Acela nu se simte niciodată satisfăcut sau împlinit pentru că nevoia frustrată
izvorăşte din ceva care a lipsit sau lipseşte din relaţia lui cu oamenii din lumea reală.
Computerul a devenit un substitut inadecvat pentru acea nevoie neîmplinită."12

În concluzie, mediul virtual are capacitatea de a substitui realitatea. Foarte mulți oameni
cad în plasa acestei pseudo-realități care le oferă aparent orice nu pot obține în viața reală.
Bineînțeles că vorbim de o iluzie, și cum orice iluzie este spulberată de realitate, așa și iluzia
mediului virtual. Problema apare când omul ia contact cu realitatea după o perioadă lungă de
ficțiune și își dă seama ca nimic nu mai seamănă cu ce i-a fost prezentat în mediul virtual.
Mediul virtual are capacitatea de a modifica percepția față de lume. Ruperea de realitatea are
ca unic rezultat destabilizarea sufletească a omului pentru că astfel pierde contactul cu natura
și ritmul normal al vieții, trăind doar într-o realitate artificială cu un ritm impus, inuman.

12
John SULER, Mom, Dad, Computer (Transference Reactions to Computers), în Psychology of Cyberspace
“addiction”, 2004, 1.4, pp.359-362, apud. PATIMA INTERNETULUI ŞI VINDECAREA EI disponibil la «
http://www.nistea.com/media/internet/pop_internet/patima_internetului.htm » accesat la 30.04.2017