Social media și viața duhovnicească

Prin aceasta tema îmi doresc sa răspund la următoarele 4 întrebări in măsura cunoștințelor mele:

1. Cat de util este social media pentru noi ortodocșii?

2. Tehnologia este darul cunoașterii pe care Bunul Dumnezeu ni l-a dat?
3. Este bine ca Biserica Ortodoxa sa fie prezenta pe social media?
4. Ce este viața duhovniceasca?

1. Cat de util este social media pentru noi ortodocșii?

Social media este de departe cea mai noua invenție a omenirii. Acum cea mai noua invenție a
omenirii a fost făcută cu îngăduita lui Dumnezeu sau nu? Nu-mi propun a discuta despre acest lucru
pentru ca nu am cunoștințele necesare pentru a demonstra acest fapt. Știm ca tot ceea ce avem pe
pământ este cu voia Bunului Dumnezeu așadar putem merge mai departe.

Folosirea in exces a social media ca de altfel a oricărui lucru tehnologic cred ca este problema de
baza a societății. Faptul ca ne schimbam obiceiurile pentru a plăcea in mediul online, faptul ca ajungem
sa trăim pentru acea reacție pe care o primim in online, ca nu mai suntem noi, ca devenim falși in
exprimare si in trăiri, ca nu mai avem întrebări existențiale, ca vrem totul acum si aici, ca devenim ușor
ușor niște roboti umani care nu mai au conștiință de sine (sau mai bine spus o avem dar nu o folosim din
cauza lenei de a gândii ) si lăsăm trăirea offline undeva departe pentru ca nu mai este cool cred eu ca
este o problema pe care suntem obligați sa o rezolvam noi cei din aceasta generație. Acest lucru nu
poate fi rezolvat decât prin aplecarea spre credință, spre rugăciune si spre cele lăsate noua de Bunul
Dumnezeu sa le respectam.

Faptul ca avem “idoli” precum faimosul Yuval Noah Harari care predică și el prin cărțile lui
realizările tehnologiei de care beneficiem astăzi si il exclude pe Dumnezeu ne fac sa ne îndepărtam de
credința creștin ortodoxa pe care o avem.

„Oamenii de știință de azi pot face mult mai multe decât Dumnezeul Vechiului Testament.
Grație îngrășămintelor artificiale, insecticidelor industriale și speciilor modificate genetic, producția
agricolă de azi depășește cu mult cele mai mari așteptări pe care fermierii din vechime le aveau față de
zeii lor”

Însă noi suntem oameni cu conștiința si cu credință in Dumnezeu si atunci mă întreb ce-ar putea
fi în neregulă cu rețelele de socializare, atâta vreme cât intrăm pe grupuri creștine și ne „share-uim”
poze cu icoane și citate din Sfinții Părinți? Și, mai departe, de ce nu am putea propovădui cuvântul
Sfintei Evanghelii pe Instagram şi Tiktok? Sau, în curând, poate… în Metavers?

Uitați ce spune Horia Pătrașcu in articolul „Îți permiți un copil? Sterilizarea psihologică din zilele
noastre” :

“Pe scurt, sa ții un copil cu mingea in spatele blocului in era tehnologiei e ca si cum l-ai fi avortat!
Asta e realitatea, ”copilul consumator” trebuie sa se adapteze societății de consum pentru a evolua sau
măcar pentru a supraviețui! Deci ai, n-ai bani, te dai de-a rostogolul si cumperi copilului calculator,
telefon, îl îmbraci decent, ii dai acces la informație, si mereu trebuie sa fii cu un pas înaintea lui! De fapt
cred ca aici e greșeala părinților…sunt prea prinși in prejudecați si refuza sa privească înainte! Pe scurt,
daca pe vremea noastră mergea cu lacăt pe telefon, cu urzici la prânz si cu „te îmbraci cu ce ai”, cu ore
impuse in fața televizorului si cu „înveți matematica ca așa e cel mai bine pentru tine, daca nu te
pedepsesc”, ei bine in ziua de azi toate aceste interdicții si pretenții pot transforma copilul, in cel mai
fericit caz, într-un inadaptat si in cel mai rău, Doamne ferește….zilnic citim despre drogați si sinucideri in
rândul adolescenților. La Google, daca aplica pentru angajare, nu-i întreabă de iarba verde de acasă,
despre situația financiara sau daca a fost olimpic la vreo materie, ci despre cunoștințele lor in
calculatoare, programare, etc. Asta-i copilul ‘produs” si consumator…n-ai ce face! Nu vad nimic trist in
asta ... se cheamă evoluție!”

Acum ca sa închei acest punct cred ca este necesar sa fim conștienți ca exista câteva riscuri in
utilizare excesiva a social media pe care le amintesc mai jos:

1. Mutarea accentului pe online în dauna trăirii în realitatea concretă. Privilegiind contactul cu

distanța ratăm sau strivim adesea întâlnirea cu aproapele cel din proximitate. Ce ar trebui sa
facem in acest caz? Pai să fim prezenți în familie, în casă, în parohie, punând în față întâlnirea
om cu om, de la suflet la suflet, atingerea bucuroasă a celuilalt, strângerea de mana,
îmbrățișarea.
2. Tentația de a valida succesul misiunii, lucrării tale prin like-uri. De unde raportarea falsă la
realitate. Statul în social media este aparent recompensatoriu, problema rămânând însă
superficialitatea relațiilor. Ce ar trebui sa facem in acest caz? Pai să mergi cu aproapele în
întâlnire spre cât mai profund ascultându-l activ (nu ascultarea prin care reproducem ceea ce am
ni s-a spus fără nici o greșeala însă nu înțelegem nimic), empatia fata de celălalt, comuniune
reală, complicitate adâncă cu recunoaștere a celuilalt întru Cel care te animă lăuntric, și pe tine
ca și pe el.
3. Ambiguitățile morale care te invită cu un imbold de plăcere la ceea ce mai târziu devine
vinovăție. Ce ar trebui sa facem in acest caz? Pai să încercăm sa ne ferim ochi de prilejuiri
păcătoase, de imagini si discuții (dupa cum scriam mai sus) care ne pot duce ușor spre păcat, sa
îl întâmpinăm pe celălalt cu pacea inimii, fără al judeca, a încerca să întâlnești omul cel de
dincolo de fațada manifestării neprietenoase, chiar ostile uneori.
4. Rătăcirea printre diversele postări. Personal mă pierd în tot felul de zapări care la un moment
dat nu au măsură, e un fel de des-frânare care cere ca răspuns opusul, în-frânarea. Ce ar trebui
sa facem in acest caz? Pai să închizi telefonul și te aduni lăuntric, sa faci o rugăciune, sau poate
sa te pui la culcare ca deja este târziu (aici eu am o regula: fără gadget-uri in dormitor –
televizor, telefoane, tablete, laptop-uri sau ce or mai fi).

2. Tehnologia este darul cunoașterii pe care Bunul Dumnezeu ni l-a dat?

Dat fiind că studiile sunt astăzi principalele surse de autoritate intelectuală aflăm dintr-un articol
de pe site-ul Greater Good al Universității Berkeley că „Oamenii care cred cu fermitate în progresul
științifico-tehnologic au credința că știința și tehnologia pot ajuta omenirea să construiască un viitor mai
bun. Ei tind să creadă că știința și tehnologia ne fac viața mai sănătoasă, mai ușoară și mai confortabilă și
că tot ele creează mai multe șanse pentru generațiile viitoare și fac lumea mai bună”. Articolul face
referire la un studiu din 2016 al Universității din Cologne conform căruia credința în progresul științifico-
tehnologic asigură „enoriașilor” o stare de bine și o satisfacție personală superioară credințelor
tradiționale.

Daca lăsăm oameni din diverse domenii sa-si expună si sa credem “punctele de vedere” despre
progresul tehnologiei ajungem sa ne credem Dumnezeu pe acest pământ, ajungem sa credem după cum
spunea, Elon Musk, acum câțiva ani: “La ritmul actual de creștere tehnologică, omenirea este pe cale să
devină precum Dumnezeu în capabilitățile sale” sau Craig Venter, geneticianul care a creat prima schiță
a genomului uman: “Viața este o mașinărie. Viața devine o formă de tehnologie pe măsură ce învățăm
să o manipulăm și să o reproducem.” sau Daniel Drucker un matematician și un “computer scientist”,
fost președinte al Societății Americane a Inginerilor și al Academiei Mecanice Americane “Cu puțin efort,
mă pot identifica, de asemenea, cu obiectele. Pot vedea obiectele care mă înconjoară strălucind de
lumină interioară”.

Ca si încheiere spun ca tehnologia este un dar de cunoaștere pe care Bunul Dumnezeu ni-l oferă,
iar noi ca si oameni trebuie sa avem mare grija cum folosim acest dar pentru a nu devenii stăpâniți de
tehnologie. Este clar ca nu mai putem sa trăim fără ea, este clar ca tehnologia este in viețile noastre la
fiecare pas. Pe tot ce punem mana, tot ce folosim este de fapt tehnologie.

3. Este bine ca Biserica Ortodoxa sa fie prezenta pe social media?

La acest punct nu cred ca as putea eu sa răspuns însă aduc in atenția voastră 2 expuneri clare
cred eu pe care le au mai marii Bisericii Ortodoxe, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu si Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Romane Daniel

“Sunteți copiii erei Facebook și Instagram, dar deprinderile epocii nu vă lasă să vă bucurați de
comunicarea cu persoana celuilalt! Acest lucru se întâmplă, iubiții mei prieteni, deoarece comuniunea cu
celălalt înseamnă interacțiune, chenoză, golirea de egoism, înseamnă jertfă. Comuniunea dintre
persoane nu este ușoară, dar nici imposibilă. Adevărata comuniune, adevărata comunicare umană este
marele adversar al egoismului. Din nefericire, noi, mai marii voștri, v-am abandonat la ecranul unui
laptop, v-am luat din mâini mingile și v-am oferit telefoane moderne, v-am adunat din zona rurală, v-am
stivuit în orașe de ciment și v-am introdus într-o realitate virtuală. Vă trimitem la programe de instruire
și la activități extra curriculare pentru a deveni oameni de știință, dar am uitat să vă învățăm că
adevărata formare este omenia, este iubirea de Dumnezeu, de aproapele și de mediul înconjurător, de
întreaga creație. Această formare este deplina și adevărata poezie și literatură a neamului omenesc”. -
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. “

”Biserica noastră are datoria de a înțelege modul de funcționare al societății informaționale din zilele
noastre, pentru a folosi cu discernământ mijloacele de comunicare spre a comunica valorile Ortodoxiei şi
de a intra în rețelele de socializare pentru întâlnirea cu omul de astăzi, utilizator de noi tehnologii
comunicaționale în Areopagul modernității.”– Patriarhul Daniel

4. Ce este viata duhovniceasca?

Viața duhovniceasca o punem înțelege prin expunerea Arhimandritul Serafim Alexiev in cartea
sa “Viața Duhovniceasca a creștinului ortodox”. Așadar “pentru omul de azi, viața este o realitate cu
multe chipuri. Toate aceste chipuri nu o pot defini, ci doar rezuma. Cu atât mai mult, viața
duhovnicească, „pârga vieții noastre,” este mai greu de povestit celor care nu o trăiesc. “ Astfel
Arhimandritul Serafim Alexiev ne cheamă la viața cea adevărată prin intermediul celor cinci scrieri ce
explică şi detaliază, pe înțelesul tuturor, spovedania, vrajba și împăcarea, mândria și smerenia,
suferințele.

Pentru ca viața pe care o trăim este plina de păcate, viața duhovnicească nu este ceva de la sine
înțeles si lesne de dobândit. Cel ce voiește să dobândească mântuirea sufletului, pentru ca acesta este
rezultatul trăirii vieții duhovnicește, pentru a ajuta si pe alții pe calea lor către Dumnezeu, se cuvine să-si
pună propria sa viată duhovnicească pe o temelie sănătoasă.
Unde își are început viața duhovnicească? In credința în Dumnezeu, Care este Duh. El ne-a zidit
după chipul si spre asemănarea Sa, /Fac. 1:26-27/ a sădit în noi temeiul duhovnicesc si năzuința
duhovnicească de a-L căuta, si El vrea de la noi „cu Duhul să umblăm." /Gal. 5:25/ De credința în
Dumnezeu sânt strâns legate nădejdea si dragostea pentru El. Si „fără de credință nu este cu putință a
bine plăcea: căci cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creează că Este, si că acelora ce caută pre
Dânsul dătător de plată se face." /Evrei 11:6/.

Pârțile alcătuitoare ale vieții duhovnicești sunt credința, nădejdea si dragostea. Temelia vieții
duhovnicești se cuvine sa fie sănătoasă. Astfel la temelia vieții duhovnicești, Arhimandritul Serafim
Alexiev, ne îndeamnă sa punem:

- Smerenia
- Osândirea de sine
- Hotărârea de a nu mai repeta păcatele grele
- Râvna după o viață bineplăcută lui Dumnezeu
- Rugăciunea

Voi încheia acest text prin a spune ceea ce cred eu. Poți duce o viată duhovniceasca si in
vremurile noastre, in care tehnologia este un mod de a trai, însă pentru asta este nevoie de multa
munca, strădanie, post si rugăciune. Postul in vremea noastră il putem vedea si ca o înfrânare de
exemplu de la social media pentru o anumita perioada de timp. Trebuie sa fim atenți la păcatele pe care
le săvârșim pentru ca ele pot deveni patimi. Păcatele repetate se transforma in patimi care pun
stăpânire pe viața noastră si slăbesc stăruința in viața duhovniceasca pe care o ducem.