Nume: Grăjdeanu Relu-Alexandru

Anul: III
Grupa: a III-a
Specializare: Pastorală

Examen Spiritualitate
Sem II

II. Patimi de ultimă generație: dependențele digitale și mijloace duhovnicești de

combatere a lor.

Cunoaștem cu toții, într-o oarecare măsură, niște informații cu privire la tehnologie,

cum se folosește, dar și cum se manifestă asupra sănătății sau a relației cu cei din jur. Valul
acesta de a tehnologiza totul, pare în primă instanță un lucru bun, care poate ajuta omul în
diverse activități. În ceea ce privește impactul pe care îl are tehnologia asupra vieții și asupra
sufletelor noastre, câteodată poate fi dezastruos dacă nu este folosită așa cum trebuie și la ce
trebuie.

În ziua de astăzi vedem copii la vârste foarte fragede, care manevrează extraordinar de
bine un telefon mobil, sau o tabletă, iar ce este și mai catastrofal, este faptul că parinții
tretează cu indiferență această indoctrinare digitală sau patimă digitală, care este prezentă
aproape la fiecare om. Deasemenea, sunt adulți sau chiar bătrâni care judecă tinerii și
dependența lor digitală, pe când chiar ei sunt prinși captivi în această patimă, fiind la curent
cu orice zvon sau știre care circulă pe rețelele de socializare.

Oamenii sau lumea întreagă, se îndreaptă catre o lume, putem spune, digitalizată total,
în care omul este cel care stă, lenevind pe facebook, iar tehnologia va face totul, rupându-se
chiar și legăturile emoționale dintre semeni, lucru ce ține aprinsă flacăra armoniei în lume.
Într-o astfel de lume, cred că Dumnezeu va fi înlăturat, în favoarea adoptării a cât mai multe
aparate digitate, cu mai mulți sau mai puțini inch, iar lucrul acesta este dovedit de lipsa
icoanelor și a colțurilor de rugăciune din casele oamenilor, din cauza faptului că modernul nu
se împacă cu sacrul.

Putem spune legat de patima digitală, cum de altfel putem spune despre orice altă
patimă, că odată ce suntem dependenți de ceva, in cazul nostru de lumea digitală, noi nu ne
mai putem numi robi ai lui Dumnezeu, din cauza faptului că noi punem pe primul plan
digitalizarea sau tehnologia în general, iar pe Dumnezeu pe locul al doilea, pe când lucrul
acesta ar trebui să fie invers.

Pe de altă parte, luând în considerare nevoia de internet, de telecomunicații sau de

televizor(mijloc de informare), nu ne putem debarasa în totalitate de aceste lucruri, fapt ce ne
face mult mai grea lupta cu această dependență. Pe lîngă faptul că dependența digitală, ne
rănește sănătatea grav, același lucru ăl putem spune și legat de sănătatea sufletească, cea care
are mult de suferit. Înlocuirea rugăciunii comune sau personale cu statul pe telefon,
perturbarea posului prin ispitele lumești dar digitalizate, înlocuirea participării la Sfânta și
Dumnezeiasca Liturghie, cu vizionarea ei la TV Trinitas alături de o cafea și eventual o
țigară, sub pretextul „Dumnezeu este peste tot…” sau „Am credința mea…”, acestea fiind
doar câteva din armele tehnologiei asupra vieții spirituale, din ce în ce mai firavă în
contemporaneitate, iar acest lucru s-a dovedit în anul ce a trecut, prin ușurința cu care unii
creștini au renunțat la participarea la slujbele bisericești, accentuând participarea online.

Remediile duhovnicești sunt cat se poate de clare: spovedanie deasă, Împărtășire,

participarea la privegheri, o legatură strânsă cu viața Bisericii, sunt câteva din leacurile ce
ajută la eliberarea din închisoarea pătimirii, în care suntem cu toții condamnați de vremurile
pe care le trăim. Cred că a trăi așa cum se cuvine, a nu uita rolul nostru atât de important în
familie și societate, a conștientiza rolul legaturii emoționale și spirituale cu cei din jur, sunt
țeluri ce ar trebuie să le avem în lupta despătimirii.

Cu toate aceste, având nădejdea în Dumezeu, să sperăm la o viață normală, în care

digitalul să fie folosit doar în scopuri nobile și atât cât trebuie, adică la limita umanului și
sentimentalului, în prim plan având credința în Domnul.