50 MONAHISMUL

zadarniciile lumii si de chinurile îndoielii metafizice ar îmbräca

haina renunàrii. Astfel înve_smântai, ar putea coborî într-un mediu
tainic unde duhul singurtii potole_tebatäile tâmplelor
înfierbântate. unde lini_tea i puritatea vietii aducîmpäcarea de
sine
_i unde mai ales cugetarea, desprins o clip de slovele hrisoavelor
sfinte, se înalta tot mai sus, spre zrile albastre, pe aripa reveriei i VIII. ÎN CUTAREA
a extazului mistic.

BRILIANTULUI DESÄV
La temelia Bisericii cre_tine st jertfa cea de
bunvoie a
Mantuitorului nostru lisus Hristos, ,Mielul lui Dumnezeu, Cel ce
ridic påcatul lumii"(loan 1, 29).
Sfintii Apostoli au primit pild de jertfá de la Mântuitorul
_i au vestit Evanghelia printre neamuri, biruind toate
împotrivirile. Mare parte dintre Sfinii Apostoli, augreutäile _i
pecetluit
credinta, dragostea _i propoväduirea lor cu preül vieii, prin fapte
martirice. Fär încetare, în Biserica
lui Hristos S-au ridicat oameni
plini de zel apostolic, care au rspândit _i aprat în lume"
Evanghelia Domnului chiar cu jertfa viei lor.
Valuri tulburi au lovit mai bine de 300 de ani Biserica lui
Hristos. Dar ea a fost aprat de martiri, iar ca recuno_tin din
partea urma_ilor, läca_urile de cult, bisericile, se zideau pe
mormintele acestor sfini eroi ,,Sangèle martirilor este
smâna
Crestinismului", zice apologetul Tertulian
Darîn Biserica lui Hristos întalnim _i altfel de jertfe, la fel
e pläcute lui Dumnezeu. Una dintre jertfele bineplacutelui
Dumnezeu i folositoare Bisericii Sale este cinul cälugarese sau
monahal.
Astfel, apariia monahismului înseamn apariia ideii de
esavár_ire cu intenia de a egala eroismul din perioada
persecutiilor. Cu alte cuvinte, monahism înseamn strdaniile
eroice, eroismul de fiecare clip a vieti întru dobândirea
desavår_irii. Dac pentru cre_tinii obi_nuii desävår_irea este
 TVIUI
HISMUL
52 MONAHISMUL

gåndul, n zuinta _i
este
53
pentru
monahi ea
scump, dar îndeprtat, ea este painea i apa monahuhui. Monahii se silesc så moar moartea purttoare de viat _i
de fiecare clipa, sufletele lor, pline de simtirea vieii venice, se lärgesc în viziunile
hrana sufleteasc
duhului lui pana la sfâr_it, dac se poate
plamanul vietii lui, sângele unor lumini nemateriale, a_teptånd în pace, în credin, în nádejde
spune astfel. si în dragoste venirea Aceluia pe Care L-au cunoscut ,.ca dragoste
dedicat ascezei în pustie sau în mânstire ca.
Monahul s-a
så regseasc ctionita în extazele i contemplaiile prea sfintelor lor rugciuni
de patimile reprobabile, ca
s-si curete sufletul neincetate.

.frumusetea originara" a sufletului

_i s devin desvâr_it în De aici se vede clar c ei anticipeaz moartea trupeasc
Domnul.
printr-o moarte ca predare în iubire lui Dumnezeu. La aceasta
Dup Sfântul Antonie cel Mare, monahul rupe orice indeamn_i Sfântul Siluan Atonitul: ,Pentru a-ti pástra ravna
se lupta
relaie cu lumea _i cu cele ale lumi. Liber de toate, trebuie s-ti aduci aminte neîncetat de Domnul _i sa cugeti:
împotriva patimilor lui prin rugciuni, privegheri, postiri _i munc .
sfar_itul meu e aproape, a sosit, trebuie s m înfäi_ez acum
Trebuie s tin poruncile lui Hristos, în iube_te pe El.
semn c-L
inaintea judecii lui Dumnezeu. Dac sufletul este astfel neîncetat
,Monahul nu subestimeaz virtutea dragostei active fatã de gata s moar, el nu se va mai teme de moarte ci va cunoa_te
locul iubirii prin mintea ta se va curi
aproapele, dar prefer desvâr_irea, plinind smerita rugciune de pocin. Prin pocäin
de lume. Vei iubi pe toi oamenii _i vei
dispoziia läuntric a iubirii" (Dialoguri la Athos, p. 64). _i nu se va mai lsa amågit
Monahul nu d odihn viei
sale în cutarea desvâr_irii. v rsa lacrimi pentru ei. $i, când vei dobândi aceasta, s _tii ce un
Zi _i noapte, el vâsle_te pe marea vieii în cutarea acestui dar al lui Dumnezeu dar.c, prin el însu_i, omul nu e decât pämânt
mårgritar. Uneori puterile i se sleiesc, dar ndejda nu-l prse_te Si p cat".
niciodat. Monahul _tie c acest briliant al desvâr_irii l-au c utat natura eshatologic a vieii cre_tine,
Monahul personific
milioanele de monahi _i monahii ai Bisericii: de la Sfântul Antonie la orice în ,lumea
imposibilitatea de a reduce cre_tintatea
la Sfantul Vasile cel Mare, la Sfânta Macrina, la Ieronim, la Paula, Corinteni 7, 31). El stie foarte
aceasta", al crei ,.chip" trece (I.
acum, de aceea nu
la Eustochia, la Sfântul loan Scrarul, la Sfântul loan Damaachin, bine c împäräia lui Dumnezeu începe aici i
la Teofan al Niceei, la Sfântul Grigorie Palama, la Varlaam, la lui Dumnezeu i scen a mântuiri,
dispreuie_te lumea ca oper a
Paisie Velicicovschi, la Veniamin Costache. Ei s-au straduit s valorific timpul la maximum.
ajung la desvâr_ire, dar n-au pretins niciodat c au ajuns la concentrarea in sine _i
Prin retragerea din lume, prin
desvâr_ire. A. cuceri în întregime cetatea desvar_irii nu e lucru sine. Tot omul constat
insingurare, sufletul se regse_te pe natural :
omenesc. Dar e' lucru omenesc _i mai ales c lug resc s se
cele din untru ca pe o necesitate
cucereasc ntoarcerea spre vostru" (Luca 17, 21).
pri din desvâr_ire _i, uneori, chiar multe påri. lui Dumnezeu este înáuntrul
Monahismul urmre_te aparatia lumina lui se gâsese
s pstreze
toat puterea
cu
ntreag bogia omului, valoarea, nobletea, sufletului se
amintirea strii dumnezeie_ti a omului Intoarcerea spre lumea spiritual a
dinainte de cdere, sa-l nauntrul su. pårintesc.
aminteasc tragedia cderii, s la c minul
lupte cu ajutorul darului lui Hristos, cu întoarcerea ,,fiului risipitor" Sufletul se
s sterg stigmatele stricciunii 4Scaman se adunlaolalta.
adamice, s-l
,frumuseea originar _i dintâi creata" _i s-l treac la întoarcaa ueTe sutletului cheltuite ,risipitor"

sânurile lui Dumnezeu. fericirea din Tegase_te pe sine însu_i.

ce voie_te s
urmeze

Mare spune: ,,Cel

Stântul Vasile.cel destacà de legarurile
se
Dumnezeu trebuie sä
adevarat lui
54 MONAHISMUL MONAHISMUL

55
iar aceasta realizeaz
se
se
intr-o
str daniilor
vieii,
retragere,este prin
cu neputina
_i
uitarea vechilor obiceiuri
vechilor obiceiuri.
ca noi sä atin Fard
Fârapul aceast
de a retragere .Corinteni 5, 1) unde, intr-0 Z1, se va
sälä_lui definitiv. Aceasta
des vâr_it
ca noi s atingem convingere ne-o ofer un fapt cu totul minunat din viaa Sfantului
Domnul însu_i spunând de Doisie. Dustnicul cruia i s-a arätat Sfantul
lui
Dumnezeu".
nd a hotärat împrat Constantin,
binepläcea
voi, care n u se leapãd de tot ce are, nu descoperindu-i dragostea i bunatatea deosebit a lui Dumnezeu
.oricine dintre poate fi fat de monahi.
14, 33).
ucenicul Meu"(Luca Pogorât din cer, trimis
de Dumnezeu,
Sfantul Siluan Atonitul mårturise_te un împäratul
ne

vazut oameni care erau bun:

lucru Constantin i-a zis
pustnicului: ,,Fericii suntei voi care v-atia
ce zice: ,Am
interesant. lat invrednicit a avea petrecere monahiceascà pentru c, dup adevr,
venit la mânstire,
dar care apoI l-au pierdut însu_irile lori voastrá este îndumnezeita fericire a Mântuitorului. Ci m
care au venit Cu multe naravuri dar care, mai a prihänesc
Am väzut _i alii _i m ocrsc pe mine c n-am nimerit o rånduial atât de mare ca
au devenit smerii i blânzi i e o bucurie pentru suflet s-i
aceasta, a monahilor, v fericesc _i m defaimez pe mine c nu
priveasc. Cunosc un monah care, atunci când era tânr, fácea m-am învrednicit la o îndrznire ca aceasta. Ci, de-a_ fi läsat, mcar
înconjurul unui sat ca så nu cada in ispit, dar care, nu de mult a la sfâr_it, vremelniceasca împårie i haina împrteasc _i coroana
ramas dou ceasuri privind cu porta i lacomie o mulime de _i sä fi purtat sac i s fi primit _i alte nevoine ale petreceri
pasageri de pe vapor i mi-a spus el însu_i c iube_te lumea
un monahice_ti!".
Astfel, sufletul unui monah se poate schimba i întoarce spre lume. La aceste cuvinte, pustnicul Paisie i-a rspuns: ,Toate
$i, totu_i, venise la manastire de tänar, la _aptesprezece ani, i träise bine le zici, o sfinite împrate, i ne mângai pe noi. Dar dreptul
vreme de treizeci _i cinci de ani. Prin
aceasta se vede cât de mult Judecätor toate cu dreptate le d; dup vrednicia fiecruia _i dupa
trebuie s ne temem s nu se sting în noi acest foc care ne-a ostenelile fiecruia îi da lui plat. Ca tu aveai multe feluri de
împins s ne lepädäm de lume _i s iubim pe Domnul". rânduieli, de îndulciri _i de odihne. lar monahii, defäimând toate
Acest foc al iubirii extatice ardea în Fericitul Augustin cele dulci i veselitoare ale acestei vieti, au luat pe Dumnezeu în
astfel încât, într-un moment de exaltare, strig: ,ar fi mai bine loc de bunatile lumii i pe îl au
El bogtie si fericire i a face cele
binepläcute Lui socotese cateste desfatàre i mare îndulcire. Drept
pentru mine s nu fiu deloc, decât s fiu fr Hristos".
Noi toi suntem pelerini care ,,nu avem aici cetae aceea, cuneputin îti este fie, împratul meu, s te faci întocmai ca
Slatatoare,.ci o cãut m pe aceea ce va s fie "(Evrei 13, 14). Noi to
aceia
Dac monahii se învrednicesc de slavä cereasc este
trecemspre eternitate trind vieile noastre ca _i copii al pentru c, a_a cum arat Sfântul Grigorie Palama: ,,ei au präsit
Dumnezeu _i încercând s urmm calea pe care El a a_ezaro
Adev ra ii
placerile materiale (sräcia), slava lumii (ascultarea) si patimile
mantuirea noastr. Deci, lumea noastr .
nu este casa
monahi îneleg bine acest lucru. Maica Alexandra (principe
cele rele ale trupului (castitatea) _i au preferat viata evanghelic" si,
România, astfel, cei desvâr_ii ,au ajuns la vâarsta adult a lui Hristos" (P.G.
lleana) îmi scria în 14 decembrie 1990: ,,Revedereamnului od 1228). Acest lucru e posibil pentru c, pe påmånt find,
dup 42 de ani, a fost plin de duio_ie. Am multumit Domnulua biruiesc pasiunile înrobitoare i se fac .prta_i dumnezeie_ti firt
(II. Petru 1, 4).
sunt calugari _i, deci, fiind fr un «acas» la care sa
gsit-o în Biseric". Monahii nu triesc dupä fire din moment ce exercit
gusie

cstoria. Monahul calc

Cine simte ajuns sa mai presus de fire. Firea cere

Ducuria existent
se
,,acas" în Biseric deja nic i a
ceru
în acea .cas nefäcut de mâini, vë
b6
MONAHISMUL
monahul zice nu.
u. Firea cere
porunca ei.Firea
dar el se face
cere hran,
rob de bunvoie. Triete bertate,
aici, dar se gândeste la cele
de sus. Petrece pe påmånt,
dar priveste dumnezeiesti pe
la cele

ele se indreapta, pe acelea le dorest

acelea _i le închipuieste, spre
dispreuieste cele de jos i tråie_te cele de dincolo. Monahul te
ceea ce este natural cu ceea ce este supranatural. E un amestec de
prezent _i viitor, de trecátor _i ve_nic, de påmânt i duh, de animal
_i înger, de omenesc si dumnezeiesc. IX. ARTA RAFINATA DE A TRAI
Prin viaa lui se înscrie în elita aristocratic a duhului, care
EVANGHELIA
inseamn eliberare i particip permanent la banchetul spiritual la
care se hrneste din unicul necesar" (cf. Luca 10, 42). Deta_at de
.,

grijile lumesti _i unit cu cele de sus, cälugrul des vâr_it arat lumii
A fost o vreme când îmbri_area vieii monahale _i'
noua ierarhie a valorilor: întâietatea
spiritului fa de materie, a pelerinajele la mânstiri erau categorisite, la noi, drept
,,mistiism
harului asupra necesitii. altceva decât
bolnvicios _i când prin misticism nu se întelegea
Cu toate acestea, i
obscurantismul împins la ultima lui expresie.
în viaa românilor. A_a
atunci mân stirile au jucat un rol important
anilor grei de dictatur ateo-comunist ,
se face c, de-a lungul unele chiar s prospere,
mânästirile au continuat s existe _i
oamenii alergând spre ele fär a tine seama
de opreli_tile ce li se
cu devotament rolul de
puneau în cale, iar duhovnici lor împlineau
pårihti suflete_ti pentru foarte muli in_i.
Man stirile sunt locuri de lini_te _i-de permanent.
la biseric,
rigaciune. Dac într-o parohie mergem numai duminica
în mân stire ciclul liturgic este
servit în biseric zi _i noapte prin:\
Utrenia _i Ceasurile liturgice. O
Sfanta Liturghie, Vecernía,
sufletul zbuciumat î_i poate afla lini_tea|
mânästire 'este locul unde are porile deschise zi _i noapte
în Dumnezeu. Orice mânästire î_i s se
viziteze, s se odihneasc ,
pentru oricine care vrea s o
relaxeze spiritual sau s studieze.
ce îndeamn
Viata monastic este viat îngereasc, via unui
pe fiecare vietuitor
s devin mai bun în orice clip. Dac
clugrite
unei i se întmpl s sesupere sau s
monah sau
metanie celui ce l-a
trebuie s fac o
deranjeze pe cineva, el (ea) cuvântul
de ru, s-i^cear iertare, dup
suprat _i, cu mare prere
soarele întru miânia voastr ".
scripturistic: ,,Sa nu apun
 MONAHISMUL MONAHISMUL
S8 59
a ne ranstigura pe noi în_ine si
Scopul monastic éste de adancul sufletelui omenesc, Ci mereu caut ie_irea în afar, în
în care tr im. Monahul trebuie s fie In
de a transfigura societatea
folositoare pentru cei ce-l vad
Dumnezeu _i aproapele nostru. Stäntul Maxim Mrturisitorul zice:
toate purtàrile _i faptele lui, pildå Pe cine iube_te cineva, pe acela se i gräbe_te s-l slujeasc. Dac
Virtuile lui trebuie s sträluceasc
înaintea 0amenilor ca ni_te raze
iubeste cineva pe Dumnezeu, acela se i gräbe_te så fac cele
adev rului så recunoasc fr nici
luminoase, încât _i vrjma_ii placute Lui. lar dac î_i iubeste trupul, se gräbe_te s împlineasca
obiecie c monahismul este cinstit i aprec1at pentru frumusetea cele ce-1 desfáteaz pe acesta" (Filocalia, vol. II, p. 78). Scrierile
Vetii specific spirituale ascetice ale Rsäritului ortodox afirm c Domnul ni se da întai
Dup cäderea în päcat, libertatea.voinei
nu s-a
distrus, a
slabit doar, firea înclinând acum mai mult spre ru (cf. Romani 7,, prin porunci. ,,Domnul este ascuns în poruncile Sale _i cei ce-L
caut pe El I gsesc pe msura împlinirii lor", spune Sfântul
18). Prin întruparea Logosului se produce _i restaurarea libertii de Marcu Ascetul (Filocalia, vol. I, p. 247).
voin a omului. Cu ajutorul harului divin, omul se poate ridica la o
Sfantul loan Scrarul spunea c trebuie s-L iubim pe
stare morala superioar, dar numaB dac dore_te acest lucru.
Dumnezeu cum î_i iube_te logodnicul iubita (Scara, treapta XXX,
Credinciosul nu trebuie s rmân pasiv în a_teptarea 5). Un îndrgostit, un pasionat de ceva ar spune: ,.Pentru mine eal
mântuirii, ,nu întinde mâinile goale cerând harul", ci î_i încordeaza
este totul... Restul nu conteaz, este inexistent". Sfântul Grigorie de
vointa spre svár_irea faptelor bune. Credinta, teama, dar, mai ales, s-i suspin: ,Tu, Cel
dragostea de Dumnezeu angajeaz persoana uman în educarea Nyssa, în culmea uimirii sale, las scape acest
pe Care sufletul meu il iube_te..(PG. 44, 377 B). Acest suspin
con_tiintei i cáluzirea viejii conform chemrii divine. ,, Cel ce nu adânc îl are monahul autentic care, prsind lumea pcatelor,
se teme de Domnul nu crede c exist
Dumnezeu " (Psalmul 13, 1). vietuie_te în mânstire ca într-un antreu al etenitäii _i este îmbibat
Dar ,,cel ce crede c exist, se teme de El _i pze_te poruncile", zice
Sfantul Simeon Noul cu,.parfumul Paradisului".
Teolog. Nu credina se na_te din frica de Iubirea ve_nic, cea care na_te orice iubire, se strecoar în
Dumnezeu, ci frica din credin.Deoarece, ca s-i fie fric de E1,
trebuie s crezi în El.
,0 credint ce n-a ajuns la fric sau nu este noi cu scopul ca noi s putem reînvia în El. Dumnezeu spune
însotitá de la început de fric, nu _i-a oricrui suflet: ,,Ca pecete pe sânul tu m poart, poart-m pe
îndestulätoare pentru pornirea la fapte" (Preot câ_tigat dr. eficient
o iubirea moartea e de tare _i ca iadul
mâna ta ca pe o brar! C ca
Profesor Dumitru de grozav este gelozia. Sågetile ei sunt de foc _i flacra ei
ca
Stäniloae, Teologia moralá ortodoxä vol. I,
începe s se curete sufletul de pcate. Cat vreme p. 100). Prin fric
fulgerul din cer" (Cantarea Cantärilor 8, 6). De aceea Scriptura
ne

sufletul e face s auzim: ,,Fii sfini precum Eu, Domnul

Dumnezeul vostru,
nepásátor
,
i dornic de pläceri, nu simte
cand începe s se frica de Dumnezeu. Dar Sunt" (Leviticul 19, 2). In mânstire, monahul cum arat Paul
-

curete cu mult luare-aminte, atunci

de Dumnezeu ca simte frica Evdokimov proclam abolirea istoriei profane _i anun
pe un medicament al vieii.
-

ajunge la dragostea desvâr_it, în Curindu-se astfel tot _i oameni

mai mult,
neptimire", zice Diadoh al Foticeei
21,p. 340, 341, 342).
intemeierea cetäii celei noi. Ei sunt ,îngeri pmânte_ti
care nu mai e fric,
c cere_ti".
(Filocalia, vol. I, cap. 16, T7; Sfântul Grigorie de Nyssa vorbe_te de
o alt umanitate:

de Duhul Sfânt nu este fiint

lubirea este pentru el omul care nu este mi_cat
ubire", principiul vieii pentru c este într-adevär acest
ne spune
Sfântul loan ,Dumnezeu este uman . Insemn tatea mrea a monahismului
este
simmntul care nu Evanghelistul (1. Ioan 4, 8). Iubirea
se închide undeva înluntrul dinamism, aceast violen _i acest maximalism. care
nu dore_te

nebunie a
aspir decât la acea
nostru, decât cele din urm (eshatonul) _i nu
60
MONAHISMUL MONAHISMUL
61
Sfântul Apostol Pavel.. Dac într-adevr
Crucii de care vorbe_tenu ne cere chiar atatea, se cre_tinul atent la chemrile Evangheliei, la gama fericirilor, care
monahismsl
atunci
spune c , Dumnezeu
caut smerenia i curenia inimii cu scopul de a träi profund în
orbi: Dumnezeu este redutabil în gelozia sa
Hristos.
proclam urbi et Hristos este un Mire gelos care
cere totul _i fr nici un rest! Da, c o inim împrtitä
Omul e sub nivelul su; asceza monastic îl înal
reclam în întregime inima miresei Sale, deasupra sa redându-i. demnitatea sa vertiginoas, aceea de creatur
6, 24).
Matei noua în Hristos. Iat minunea nuntii din Cana Galilei, imaginea
est pentru El (cf. iubirea uman la
loan de Sarug, scriitor sirian, înalt, clasic a transformrii fiintei umane, acea metanoia, a doua na_tere,
lui Hristos: ,Ce so, întreaba el, a murit vreodatä pentru moarte _i înviere ia modul cel mai real cu putint.
nivelul Metanoia înseamn a te schimba, a deveni o creatur
sotia lui _i ce soie a ales vfeodat drept sot un crucificat? Domnul
mare: un reviriment complet al
S-a logodit cu Biserica, i-a stabilit o dot din Sangele Su _i i-a nou, caci e vorba de o pocina
fäcut un inel din cuiele Rstignirii Sale". Nimeni nu înelege acest intelectualului _i al întregii fiinte umane. Dar pentru aceasta se cere
mister al iubiri în afar de monahul care a primit logodirea o lupt, o violent care ia cu asalt cerurile _i le sile_te spre

Marelui-ehip îngeresc. Impäräie.

,Acum totul este nou" scrie Sfântul Pavel. Nicolae
Monahul este un om srman, dar el _tie c exist cineva _i
Cabasila spune, în legtur cu dezbrcarea (de omul vechi) de la
mai srman, acest Cer_etor al iubirii la poarta inimii. ,Jata, stau la
bså si-bat;-dacd cineva aude glasul Meu i deschide, Eu voi intra i botez, c ,atunci când mergem c tre adevrata lumin, får s o
voi cina cu el i el cu Mine" (Apocalipsa 3, 20). Fiul vine
luam în noi, dezbrcându-ne de aceste haine de piele, ne întoarcem
pämânt pentru a se a_eza la masa celor pctoi.
p iar la haina împäräteasc... apa botezului nimicind viaa veche i
instaurând viaa cea nouä".
Prima _i cea mai important virtute clugreasc este
In ambiana vieii celei noi chipurile îngerestj, adic
lepädarea de lume i de bunurile materiale sau moartea desvâr_it
smeriii monahi triesc într-o armonie rupt parc din fealitatea
a
pläcerilorlume_ti materiale. Mantuitorul lisus ne face chemare la cere_ti, unde iubirea nu cunoa_te dezacord. /
monahism spunând acestea: ,Las morii sã-i îngroape morii lor, Impriei
Noi gsim în viaa monahal cel mai bun mijloc de
a

tu vino i urmeazá Mie" (Matei 8, 21-22). ,Mortii lor; în Sfanta atinge unirea cu Hristos _i de aici cea mai bun
cale de a îndeplini
Scriptur, simbolizeaz grijile lume_ti cu toate aspiraiile lor. acea nou creaie, care adun oameni de fiecare neam, seminie,
Tunderea la intrarea în monahism înseamn oferirea în unitatea spiritului i a inimii.
popor i limbä (cf. Apocalipsa 7, 9)
întregii vieti, înseamn acceptarea de bunvoie a tuturor Aceasta a fost o trstur clar a vieii monahale în pustia sketic
exigentelor absolute ale Evangheliei. De acum monahul e gata sa de la Darul Sfântului Macarie a fost c, în
special al
reziste la proba timpului _i la asaltul început.
s adune laolalt
ispitelor, convins c Hristos va calitate de îndrumtor, spiritual, a fost în stare
lupta împreun eu El. de clase sociale i rase diferite.
oameni de temperament, opus, Avva
Hristos a
spus: ,,Nu vå mai numesc Printre fii lui duhovnice_ti áu fost Moise, un bandit nubian,
slujitori,
prieteni" (loan 15, 15). Acest cuvânt al Domnului
ci vä numesc
_i tutore al copiilor
precum _i Arsenie, un filosof
roman
starea
adult în care omul dep_e_te omul. Viata spiritual anun impåratului, färani egipteni analfabei
aläturi de priniiMaximus _i
ctre Prietenia Divin.
Aceast
se
orienteaza Domadius. i ei toi triau într-o
armonie sufleteasc perfect prin
de via a
început s fie numit asce a Sfantului
Clement Alexandrinul i care a fost
suflarea de via
patimi i, dobândind harisme,Origen. Prin ascez omul se
purnhca marele duh al dragostei,
cre_te în viaa spiritual. Ascetul
es
62
MONAHISMUL
transmis de el contemporanilor si si oi
Macarie _i care a fost vremea noastr .
în
mo_tenitorilor si spirituali pån
De aici vede c viefuirea monahala este paradigma
se
între oamenii pmântului
comuniunii ideale între cre_tini _i
mereu din sursa iubiri infinite
Aceasta fiindc monahii se adapå
Ioan 4, 8).
caci ..Dumnezeu este iubire "(I.
Dumnezeu _i omul sunt corelativi, ca Tatäl _i fii si.
X. ÎN CONTEMPLAIE PE
Abisul inimii noastre aspir ctre Dumnezeu (Psalmi 41.
abisul lui

9). Fericitul Augustin exclam : Ne-ai fäcut,pentru Tine, Doamne. CULMILE MUNILOR
se va odihni în Tine
_i inima noastr va fi nelini_tit pân când nu
TRANSCENDENTEI
lar Nicolae Cabasila observ c ,inima omului a fost creat pe
másura lui Hristos, o raclä atat de largå cât s încap Dumnezeu în
ea. De aceea, aici jos nimic nu te satur.., cäci sufletul uman e Manstirile noastre dinuiesc prin veacuri ca ni_te mrete
însetat de infinit... orice lucru a fost creat cu scopu lui, iar dorinta
sisuperbe daltuiri în piatr ale slavei trecute _i ca martore täcute ale
inimii pentu a se avânta spre Hristos". celei mai mari evlavii. Este pläcut s te închini la altarele sfintelof
Avantul acesta dinamic spre Hristos îl au cei care, mânstiri, pzite cu profund pietate de venerabilii tgãduitori ale
Tetrgându-se în mânästire, nu caut altceva decat pe Dumnezeu i celor din lume. In a_ezämintele monahale putem strânge în suflet
mântuirea sufletelor lor. Prin pocáin (metanoia) se adance_te a tezaurele artistice
i spirituale incomparabile, îngrmädite aici de
douana_tere Botezului prin
a
care
ei täiesc deja ,mica învierea
sufletului nemuritor, a_teptând Invierea cea mare _i de ob_te a
veacuri ca într-un relicvariu diamantin în
,,aceste corturi iubite ale
Domnului"(Psalm 83, 1).
trupului. In mânästiri cuvio_ii pårini intoneaz neîncetat,,Doamne,
Voinja de predare întru ascultare ofer monahilor mult strigat-am ctre Tine, auzi-m" _i imnele lor täcute. Ascultându-i,
multumire _i fericire. Aceasta n-ar trebui s apar a_a de ciudat, simti cum ei î_i trimit spre Pärintele ceresc sfintele lor nostalgi,
dac martirii au
gsit bucurie când erau du_i la moarte pentru vezi cum porumbeii albi ai gândurilor lor sfinte, plini de dragoste,
Hristos, tot a_a cre_tinii, acum, bucurie
o gsesc în similar prind aripi, înälându-se spre, cerul albastru _i cristalin.
Tepumfareavoluntar la vieile lor
pentru Hristos. Ce frumos este s te afli pe înaltimi _i s fii în colocviul
în
Prin setea de Impårie,
mânstirea _i pustia se transformå rugáciunii ctre Dumnezeu pe culmi. Înaltimile înalta fr voie
prticele microcosmice
ale viitoarei Cetai cere_ti. Aici duhul, deta_ându-l de tot ce este pmântesc. De aceea psalmistul
giganii duhului, luminând locul sacru cu triesc
arta rafinat de a tri strälucirea lor, învfana exclama:,La muni, suflete, s ne ridicm, mergi acolo de unde
Evanghelia _i
na_terea fápturii celei noi. daroperând încet, prec1s vine ajutorul".
La vederea frumosului oferit de colinele naturii încerc m
o dulce patimire, suntem emotionai, fermecai, uimii _i înaifati.
alt
ar, tofu_i, nu suntem deplin satisfäcui. Simim existena unui
trumos, dupa a crui contemplare însetm, a unei frumuse
pntuale pe care nu o vedem. Simim c între frumos i sufletul
 MONAHISMUL MONAHISMUL
54 65
înrudire.
onizarea simpatetic într-un mod
într-un
o
exist
frumosului, Este greu
s urci la înälimile unirii mistice cu Dumnezeu
loc în noi din
nostru contemplarea da
are
0arecare,
care
a înrudiriiE în mijlocul zgomotelor acestei lumi, mai ales în epoca unei viteze
devine o recunoa_tere de
afirma ii,
na_tere unei suntem, Care ne cheam s ametitoare. Sfântul loan Damaschin impune în con_tiinta Bisericii
înrudire cu
Dumnezeu, al Crui chip ideea c dac Apostolii n-ar fi läsat pe påmânt .grijile nsctoare
mai frumos dintre fii oamenilor
asemnàm cu Fiul Su,,Cel de care
de nepsare" nu ar fi vázut lumina necreat a dumñezeie_tii
Crinii câmpului i påsärile cerulur vorbeste Schimbri la Fat. Deci, grijile pmânte_ti, oricât de bun ar f
ináltare spre noiunile
de
Domnul (Matei 6) reprezint trepte scopul în care ele S-ar depune, de_i î_i au meritul lor, nu permit
ale frumusefi, bunata ii si întelepciunii lui
sufletului omenesc så pätrundá în sfera transcendentului. A alege
spirituale înalte acela care
cugeta petrece in
Dumnezeu. La toate acestea
lat de ce marii maestri
,,locul înalt" ca spaiu de petrecere a viei înseamn, prin urmare, a
.preafrumoasa pustie/ bun de cälugårie. lepäda ,,toat grija cea lumeasc*, cum cântäm la Sfänta Liturghie.
în pe_terile munilor. Iat de ce Monahii sunt aprin_i de dorina unei apropieri cât mai
ai vietii duhovnicesti s-au adpostit
cuvio_ii monahi ai plaiurilor românesti _i-au fäcut schituri si mare cu putint, de dragostea de a-L vedea pe Dumnezeul nostru
mânästiri pe versantele Carpailor, ca în singurtatea acestor creste ,fat catre faa" (le_irea 33, 11), de a convorbi cu El, de a gsi
sa-L adore pe ,,Cel dintru Inälime". pacea desvâr_it în sânurile Lui. Strigtul Fericitului Augustin:
Dumnezeu le-a facut pe toate ,,bune foarte" (Facerea 1, 0, Doamne, nelini_tit este sufletul nostru pân ce nu se va odihni
întru Tine" este al întregii lumi. Dezamågirea _i dorina de izbvire
31). Printre creaturi ne-a descoperit în mod palid întelepciunea Lui,
din ,,cortul" acesta pmântese constituie un caracter permanent al
iubirea Lui, frumusetea Lui. Creaia este descoperirea natural a
Dumnezeu. Dar Dumnezeu este necreat, este suprafrumos. Ninmeni
lur umanitii, manifestat în revendicri cu caracter de necesitate
nu întelege mai bine acest lucru decat sihastrul înfräit cu codrul i psihologic i care pune o pecete pe istoria popoarelor. In mijlocul
cu stânca. In mânästiri toate frumuse ile naturii parc se lupt cu unei lumi pctoase månstirile sunt adevrai stâlpi de foc care
zel s se prezinte în plenitudinea mreiei lor, s-_i arate puterea lor
caläuzesc neamul cre_tinesc, precum era cäluzit oarecând poporul
si sá înalte pe cei care le privesc spre contemplarea Mesterului Care lui Israel prin pustie (Numerii, cap. 9).
lat ce scrie Sfântul Vasile cel Mare despre pustie sau
Zis i s-au fäcut, a poruncit i
zidit"(Psalm 32, 9). Pelerinii
s-au
locul retras, unde monahul se purific de patimile reprobabile i
S
tunstii care intr în incinta sacra a a_ezmintelor noastre
monahale admir raiul de flori _i de verdeatäå care îi învata autentica filosofie: ,Pentru aceasta m mut în muni ca o

desfata aici.
întâmpin _i Vrabie _i petrec _i eu în aceast pustie în care a petrecut Domnul.
Aici este stejarul lui Mamvri; aici e scara cereasc; aici sunt cetele
,.Vorbind despre munti, ca spaii preferate pentru a_ezarca
SChiurilor i månstirilor, putem spune c patru scene importantc îngerilor väzute de lacob; aici e pustiul
în
care poporul curát
väzut
a

din viata lui Hristos au avut loc pe muni. Pe un munte (Coarne primit Legea _i a_a, intrând în pmântul fagduintei, a pe
Hatinului), El a rostit superba Sa ,Predic de pe munte Pe Domnul; aici e muntele Carmelului pe care, sálá_luindu-se, Ilie
a

doilea munte (Tabor) ^i-a artat slava Sa ca al Dinepläcut lui Dumnezeu; aici e câmpia în care retrgându-se Esdra
Teilea (Golgota) S-a Dumnezeu;
oferit pe Sine mortii, de bunvoie,
Po ru a cercetat, din porunca lui Dumnezeu, toate crile inspirate dea
pácatele noastre; pe al patrulea (Muntele pei Dumnezeu; aici este pustiul în care Ioan, mâncnd Tcuste,
Mäslinilor) S-a
ceruri. De aceea,
de vietuire monahii, urmänd pe Mirele ceresc, aleg 1nai
ca
locuri propoväduit oamenilor pocäina; aici e Muntele Mäslinilor pe care,
urcandu-se, Hristos S-a rugat;aici e Hristos, prietenul Pu_tiei; aici e
colinele i munjii.
66
MONAHISMUI MONAHISMUL
67
care duce la via; aici.sunt dascal:
calea stramtä _i îngust _i Tisuis ca s-i izbveasc în
grab de pasiünile
profetii care au rtcit în pustiuri, în munti _i terile pämântului; umole de lumina Sa sfänt. In rugciunile lor, cuînrobitoare _i s-i
inim smeritä, ei
Apostolii i Evangheli_tii i viaa monahilor, cetteni invoc, cu adânc strpungere, ajutorul Celui
aici sunt Preaînalt, zicând cu
pustiei". Sfantul Grigorie Palama: ,,lumineaz-mi întunericul, lumineaz-mi
Auzind o astfel de majestoas descriere a pustiei ne întunericul!".

la Tabor, pe care I-am vizitat _i eu de ataâtea or Iubitorii de muni _i de pustie ating cote de înalt sfinenie
gândim îndeosebi
unde Domnul s-a schimbat la faà _i ApOstolii Petru, lacob _i loan si nu o _tiu. Ei au ajuns la Simplitatea pruncilor, fiind ,,înelepti ca
mic raz din slava dumnezeiasc a lui Hristos. Serpii _i nevinovai ca porumbeii" (Matei 10, I6). Se roag pentru
au väzut o
alb decât. toat lumea, dar nu cunosc lucruri elementare despre patria lor.
Evangheli_tii ne spun c El era ,,mai zapada... mai
Marcu 9; Luca 9). Mergand din putere în putere _i urcând ca cerbii pe piscurile
Juminos decât soarele"(Matei 17; nemateriale ale munilor transcedentei, ace_ti îngeri în trup,. smerii
Ne amintim c,
dup ce a vorbit cu Dumnezeu pe Muntele monahi i monahii, uit de sinea lor în desfatarea contemplaiilor
Sinai, Moise avea fata strälucitoare ca un fulger, încât a trebuit s-o lor divine. Aproape tot timpul îl petrec într-o atitudine de
erau orbii de ea. Dar lumina din multumire recunosc toare faf de Pärintele ceresc pentru noianul
acopere cu un väl fiindc israeliii
fata lui Moise era o slav oglindit. De asemenea, Sfântul binefacerilor Sale. Prin aceasta, monahii um golurile
arhidiacon $tefan, aprändu-se înaintea sinedrului, are o faa de nerecuno_tintei noastre, iar inima lor nu se gole_te, înaltând rug de
îngerluminos. Dar _i aceasta erao slav oglindit. laud _i multumire ,seara _i dimineata, la amiaz _i în toat
vremea cätre Dumnezeu, a Crui buntate este nemrginit.
Stralucirea lui Hristos pe Tabor li aparinea. Ii era proprie.
Monahismul a dat Bisericii mari lumintori, pästori _i
Slava Sa dumnezeiasc nu a venit dintr-o dat asupra Sa ca i cum
învaätori. Vasile cel Mare, Ioan Gur de Aur, Grigorie Teologul,
Dumnezeu întorsese un mare reflector spre El. Aceast strälucire, Grigorie Palama, Simeon Noul Teolog, Nicodim Aghioritul _i toi
totdeauna prezentä, acum doar strålucea prin El. Pentru un
scurt Sfintii Prini ai Bisericii n-ar fi fost a_a fr petrecerea în muni _i
moment lisus a înlaturat välul umanitii Sale ca s îngduie în pustie. întreaga lor via subliniaz necesitatea ineluctabilä a
ucenicilor Lui s vad o mic parte din slava Sa ca Dumnezeu. practicii ascezei _i virtuii, ca inima sa fie curat _i mintea s devin
Din acest miraculos eveniment petrecut pe munte putem chivot al adevrate
contemplaiei iluminrile venite de la
prin
razele suprafiiniale ale luminii dumnezeie_ti necreate.
observa c, a_a precum Schimbarea la Fa s-a petrecut în timp ce
isus
se ruga pe culmea lini_tit, _i noi, în retragere, lini_te, Calugr se cheam cel care, urmând darul primit, d glas
inima mea
Tugaciune i meditaie, putem experia _i mrturisi mai u_or slava acestor cuvinte ale profetului David: ,,*nfierbântatu-s-a
U Dumnezeu. Rugciunea, isihia, cugetarea la cele înalte i lectura Inauntrul meu i în cugetul meu seflacvaraaprinde foc"(Psalm 38, 4).
Focul entuziasmului curat, iubirii extatice se
bica produc schimbare interioar în om, care devine oglindita Domnului" (Psalm 23,
într-o viat transfigurat. experimenteaz numai urcând în ,,muntele Tabor.
, precum au urcat Moise pe Sinai _i Apsotolii pe
UTCarea pe munte cere efort. Acest sui_ ostenitor De aceea, cât va fi lumea, cei care doresc s guste energia
inchipuiesc monahii care se silesc pe ei în_i_i, dupå cum a zis
fii" (II. Petru 1,
Domnul c ,,împria cerurilor se ia prin struint _i ce se Ocului divin _i s devin ,,pårta_i dumnezeiestii
lume_ti, urcându-se spre
SIlesc pun mâna pe ea" ne las prpstiile preocuprilor _i grijilor
din amonizarea (Matei 11, 12). Ace_tia primesc cele träiri. Aici pot s locuiasc de-a pururi în slava
voinei lor
cu
Culmile cere_tilor
váduva aceea din
voina Domnului. ,dreptate
cu Ei se aseamana
faf de Aceluia Care ne-a artat nou lumina.
potri vnicul ei"(LucaEvanghelie
care a cerut
18,3) _i stäruia neîncetat pe lânga juudectorul
 MONAHISMUL
69
Dup Sfinii Pårini, ascultarea este
mai plcut lui Dumnezeu decat orice mucenicie _i este
o

jertf, cci este o junghiere

trupeascäå i sufleteasc a vointei tale.
Un Sfant Pärinte s-a rugat s vad
räsplata ascultärii i a
vAzut în vis trei cete a_ezate în trepte diferite. Pe prima treapt erau
cei bolnavi, care au suferit cu mulumire i fr cârtire. Pe a doua
XI. RSTIGNIREA VOIN EI treapt erau cei milostivi, care au biruit läcomia, împarindu-_i
PROPRI; DUHUIL CARE averea såracilor. Pe treapta a treia se aflau cei plini de iubire
frteasc, care au rspltit aproapelui rul cu binele. Dar cununa
ASCULTA DUHUL care îi împodobea pe toi era a celor ascultätori, care _i-au biruit
vointa _i poftele, supunându-se unor îndrumâtori duhovnice_ti.
Predarea voluntar a voinei noastre altuia ne elibereaz de
botezat în Duhul de viatä existenta centrat în sine, egoist. Ne deschide spre posibilitatea de
Monahismul cre_tin_a fost
cu str lucirea razelor Harului _i a ne _i a primi iubirea, ne ridic din existenta noastr limitat,
factor allui Hristosi s-a îmbrcat toate virtuile cre_tine timp de unindu-ne în spirit cu tot neamul omenesc.
str lucind cu
puterea adevrului, släbiciune
înfäti_ând multime de sfini, dascali, Prin ascultare pe care unii poe s-o vad ca
aproape douäzeci de veacuri,
o

mari duhovnici _i martiri. lucreaz în noi puterea formidabil a rugciunii pentru lume; prin
nervii ascultare intrm în unire cu Hristos ,,care, în chipul lui Dumnezeu
Ei alcatuiescpodoaba mistic a Bisericii noastre _i model la moarte i
Biseric pe
fiind.. S-a smerit Sine, ascultäter facându-Se pâåna -

Ortodoxiei. Fara monahi _i pustnici ar lipsi din Duhului _i dorul

un

de viat care s tråmbiteze tcut puterea ve_nic a înc moarte pe cruce "(Filipeni 2, 6, 8).
Sufletului curjat în Hristos. Pe pmânt ei sunt ,,duhuri slujitoare Cel ce ascult, fiind predat deplin lui Dumnezeu, are
bine pentru un monah
(Evrei 1, 14), dar _i m surile fortei cre_tinismului. Ei _tiu ,,toate
sa
pacea inimii _i un optimism mângâietor. ,,E
så fie ascultätor _i s se m rturiseasc des: astfel, printele lui
s le rabde _i dragostea
e nadayduasc, toate s le acopere, toate Corinteni l5). duhovnicesc va _ti care sunt gândurile de care pätime_te
sufletul
Jor(fat de Dumnezeu _i frati) nu cade niciodata" (I. lui. Un astfel de monah va fi întotdeauna cu pace
în Dumnezeu, în
Fierbinti în Duhul, struitori în rugäciune, ei sunt în pace cu To dumnezeie_ti, mintea lui
va fi

surletul lui,se vor na_te gânduri inima lui va afla odihna în

ae o
Taspändind în jurul lor mireasma cerului _i umplând lumea
frumusete îngereasc. uminat de, aceste gânduri _i pmânt, în mijlocul
Acestea sunt posibile pentru ei fiindc,
asemenea
Dumnezeu.Un astfel de monah trie_te pe teme de nimic, caci
dar nu se
ingerilor, fac voia lui Dumnezeu _i ascultä chemarea lui Hrist anagirilor _i ispitelor de tot felul, iube_te pe El" (Sfäntul Siluan
Surletul lui e înt rit în Domnul _i-L
Oricine voiete s vin dup Mine, så se lepede de sine, sz*
crucea i s-Mi
urmeaze Mie"(Marcu 8, 34). Athonitul). este leacul împotriva
în comunitate
Ascultarea de un îndrum tor duhovnices nu este Ascultarea de alii sau punct de
c nu avem opinie
înjosire demnitii
a trivit BOISmului. Aceasta nu înseamn constant i noi
omene_ti, ci maidegrab o înältare, Ascultarea în iubire
este o lupt
a
cuvintelor Mântuitorului: , Cel ce se smere_te pe sine se va înälja re propriu.
treptat. Este
lucrarea secreta

(Luca 18, 14). C I n antrena i în aceasta în mod

70
MONAHISMUL MONAHISMUL

Cel ce snnfesIe i cei ce sunt sfi

71
c i
Duhului în noi .pentru conH,
tofi; de aceea nu Se ru_ineaz s -i numea feciorie. Ascultarea este adevarata cale a crucii _i
a purificrii. Clne
dintr-Unul sunt in nu invat, consacrat fiind, s depind i cu creierul, nu
frafilor mei numele Tau. depinde mai
frati, zicând «Spune-voi
läuda»" (Evrei 2, 11-12). Cei care mijlocul
råsp
mult, cu siguran, niCi cu inima. El poate face multe ceremonii sau
Bisericii Te voi discursuri, dar nu intr în a doua convertire. Pe de alt parte, dac
cum sa asculte, ei intr în legätira
chemärij Domnului înva
Biserica. y1 viaja de ascultare le d aripida intre consacrai nu existä aceast dorin de a schimba modul de a
ascultärii reciproce în se privi, de a gândi, de a fi în raport cu viaa zilnic, atunci nu e
se ridice deasupra tuturor patimilor. Astfel
vulur _i le permite s nimic nou sub soare. Hristos este ascultätor. Dac suntem
Preainalt, îniru acoperämântil
ei .Jocuiesc în ajutorul Celui consacrai, prima virtute pe care trebuie S-o învjäm de la Hristos
în ascultare, zice Sfântul
Dumezeului cerului"(Psalmi 90, 1). Viaa este aceasta.
l untrice. Acest lucrue valabil nu
loan Scrarul, ne d pacea vieii
dac vor c uta voia Domnului Pentru Impäräia cerurilor, pmântul sa miesorat în chip
numai pentru cälugri. Cci ceilali,
tainic, oferind Domnului su, cu mare zgârcenie, o-suprafaj
mai presus de toate, El îi va face vase stinite care vor deveni
extrem de mic, ,pentru c nu mai era loc în casa de gazduire"
locuinta Sa pentru vecie. Viaa în ascultare ne va face s cre_tem la
statura deplin a lui Hristos (Efeseni 4, 13). Nu exist limit a (Luca 2, 7).
lucrari Duhului în noi, cci dragostea lui Dumnezeu pentru noi nu Revelaia smerit începe cu na_terea unui prunc în iesle i
cunoa_te limite. Cei deschid Domnului c mara inimii lor, vor
care sfar_este cu moartea Lui pe cruce, la acel popor care era socotit
deveni izvoare de ap vie pentru cei din jurul lor. gunoiul umanitii.
Prin smerit ascultare, monahul se dovede_te virtuos i se
Ascultarea st în a-i tägdui cineva cu desvâr_ire
comport ca un destoinic mrturisitor al lui Hristos.
sufletul su, fapt artat în chip vdit prin trup. Sau, poate,
Un oarecare frate, pe nume tria în mânstire de
Avachir,
dimpotriv:, ascultarea este omorârea mådularelor printr-o cugetare
cincisprezece ani. Era nedreptitmai mult decât toi _i, uneori, era
vie. Ascultarea este mi_care de neînteles, moarte de bunvoie, via
neiscoditoare primirea primejdiei fârå grij, rspuns necãutat în alungat de la mas dintre slujitori, chiar dac se comporta cu
Taja lui buncuviin _i vorbea puin. Un pårinte a zis c tre el: ,Frate
Dumnezeu,netemere de moarte, neprimejdioas pe plutire
viei, cälätorie în somn. Ascultarea este mormånt al Avachir, pentru ce te vd în fiecare zi alungat de la mas _i
marea voine dormind de.multe ori nemâncae?". Iar el a. räspuns: ,Crede-m,
s
inviere a
smereniei. Nu se împotriveste mortul _i nu alege între
cele bune i între cele pärinte, c m încearc pärinii mei de sunt bun deîntâist clugr. Dar nu
prute rele. Cci cel ce _i-a omorät sui o fac aceasta får iubire. ^i eu,
cunoscând scopul t torului _i
din evlavie rspunde pentru toate. Ascultarea este lepdarea
va am cincisprezece ani
al celorlali, le rabd toate fr greutate. Iat,
uoecajil proprii din bogaia judecii" (Sfântul Ioan Scararu din cei treizeci cât socotesc, precum mi-au spus _i ei la intrarea mea
Despre fericita ascultare, Filocalia, vol. 9, de lume. i pe
pp. 78-79). în mânstire), c încearc pé cei ce s-au lepädat
Nu serve_te la nimic s vorbesti despre celelalte doua drept cuvânt, cci fr cercare aurul nu se desvår_e_te".
staturi evanghelice fär aacultare. In fapt, adevrata sårcië, Dup doi ani s-aDomnul, spunând pårinilor
mutat la
adevarata castitate a inimii, adic acu Domnului _i vou. Ca,
cu
modul de a'te compora când avea s plece: ,Multumesc, multumesc
ceilalti, de am r mas neispitit de
träi ispitindu-m voi pentru mântuirea mea, iat,
a
comuniunea, modul de a Tmâne în
inter
în
drept
ibertate spiritual, în toate
întälnirile, dracu _aptesperzece ani". Pentru aceasta,
întâistttorul,
ca un

ASCutarea este sunt /judecate de ascue fie a_ezat, dup. vrednicie, ca un

adevrata sräcie. Ascultarea judector, a poruncit s
este adevad
 MONAHISMUL MONAHISMUL

73
72
cu stinii adormii acolo (Sfantat monahii ascultätori înconjoar , ca ni_te Serafimi de foc, tronul
marturisitor (mucenic), împreuna vol
Despre fèricita ascultare, Filocalia, Pp. slavei dumnezeie_ti, aprin_i în dragoste de energiile frumuseii
Ioan Scärarul
-

94-95). Celui neväzut, despre care Sfåntul Vasile cel Mare se întreab: Ce
Ascultarea presupune jertf, care
întotdeauna este este, deci, mai demn de admirat decât Dumnezeu? Ce dor al
biruin. ,Cre_tinul trebuie s simt agonia sufletului este mai putermic i dedenesuportat ca cel
care vine de la
incununata de sfânt
Ghetsimani. Exact acest lucru se întâmplá cu Dumnezeu în sufletul curat orice rutate dintr-o
_i care,
Domnului din grdina
con_tiintei»*" (Dialoguri la spune: rnit de
dragoste eu?".
sunt
adevratul ascet sau monah:
«martiriul
dispoziie adevärat,
Athos p. 163). Natura dragostei dumnezeie_ti este astfel c sufletul e
Monahul las pe tat _i pe mam, pe frai i surori pentru continuu nelini_tit, alergând prin påduri i paji_ti, câutând pe
Domnul (Matei 19, 29), las comoditatea locuinei sale ca s se iubitul lui _i întrebând cu Mireasa din Cantarea Cântrilor: ,,Fetelor
din lerusalim, vä jur. De întâlnii pe dragul meu, ce-i vei spune
închid într-o mânstire departe de lume, pân la sfâr_itul vieii. El de iubire" (Cântarea cânt rilor 5, 8).
_i îmbrac cu bucurie rasa oare lui? C sunt rnit
leapd haina lumeasc a libertii
neagr monahal a robiei de bunvoie. Se osteneste în privegheri Astfel de simämânt nutre_te cel care a dobándit ascultarea
epuizante i în slujbe sfinte de zi cu zi. I se osific trupul, i se sapä _i _i-a supus spiritului. Exersat în arta smereniei, ,,el este,
trupul
obrajii, i se adâncesc ochii _i, apoi, priveste totul atât de lini_tit. cum arat Teognost, supus cuvântului lui Dumnezeu _i Legii Lui,
Lucrul acesta nu este o reu_it a vieii omenesti, este, mai degrab, ca un ascultätor desvâr_it".
apa care curge spre viaa vesnica" (loan. 4, 14) a lui lgnatie Un astfel de monah gust din încântätoarea stare de
lui Dumnezeu strigând:
Teoforul care spune: ,m duc la Tat l. eliberare, în care se prosterneaz în fata
Tine Te caut inima mea!".
lat ce poveste_te Sfântul loan Scrarul: ,Nevrând Pe Tine, Mirele meu, te dorese, pe
träie_te ,din bel_ug"
Domnul sä må lipseasc de rugciunile unui cuvios printe, înainte Avandu-_i propria sa vointä rstignitä,
Invierii.
cu o säptmâná de plecarea mea, l-a luat la Sine pe cel ce cârmuia libertatea ultim _i bucuria radioas a

caautor al pãstorului (starejului), pe un bärbat minunat, cu nunmele

Mina, care avea cincizeci _i nou de ani în ob_te i împlinise
ascultrile în ea. Deci, în ziua a treia, când svâr_eam
toate
no
Tånduielile adormirii cuviosului,
deodat se bund
umplu de
mireasná tot locul unde zcea trupul lui. Drept îngådul
aceea, ne
marele påstor s desfacem acopermântul în care era a_ezat. 9
acandu-se aceasta, vzurm toi pornind din tälpile lui, ca din doua
1ZV0are, buna mireasm a mirului. Atunci spuse învätorul
to: «Vedeti sudorile picioarelor i ostenelile lui, cu adevarat cau -au
dus s S-au
primit ca un mir»" (Sfântul loan Scrarul,
fericita ascultare, Despi
Filocalia, vol. 9, p. 98).
rericita ascultare nu este
acum cu Mirele ceresc a acelora carealtceva decât o întâlnire acl
Celui pe Care-L ascult. nu caut altceva decät sa pra
Eliberai de povara oare,
patimilor inio
 MONAHISMUL
75
distrugerea _i înlaturarea raului din no1. Numai a_a vom avea acea
capacitate de a ne bucura.
Un incident din viaa arhimandritului
Gabriel, staret la
Manstirea Eleazar, d încurajare mintilor tulburate. Odat, de
Pa_ti, câand toti radiau de bucuria praznicului, båtrânul a fost
întrebat de ce, cu trecerea anilor, se pare c omul î_i pierde
XII. AVÂND INIMA DE COPIL capacitatea de a se bucura. Discipolii säi î_i aminteau cu tristete c,
în tinerete, sufletele lor erau literalmente saturate de bucurie.
NEPRIHANIT Adresându-se nedumeririi lo, bätrânul a rspuns: ,,Motivul e c
mintea _i con_tiina nu mai sunt.clare. Bucuria vine singur într-o
inim curat. Nu poi s nu te bucuri. Cu anii, mintea, auzul, väázul,
Hristos, Cel care S-a nscut ca Prunc în ieslea imaginaia sunt contaminate de pcat. i, desigur, fiecare bucurie
Betleemului, ne arat clar c nimic nu este mai important pe acest spiritualä nu reu_e_te s ajung la inim, ci devine poluat înäuntrul
påmânt decât s devii asemenea pruncilor. ,Dac nu vä vei nostru _i se pierde".
intoarce si nu vei fi precum pruncii, nu vei intra în Continuand cu întrebrile, ucenicii au fost curio_i dac e
împårpia
cerurilor (Matei 18, 3), a zis El. Gândindu-ne la taina acestei posibil s recuceresti acea bucurie. ,Desigur, chiar suntei obligai.
conversiuni, suntem _i noi ca Nicodim care s-a mirat: ,.Cum poate Dac nu vei deveni ca pruncii, nu vei intra în împåria lui
un om så se nasc din nou când
e batrån?*" (loan 3,
4). Cum putem Dumnezeu... Calea este cäinta, curirea de pãcate _i paza minii _i
Tecástiga puritatea inimii pe care anii au _ters-o? $i, totu_i, a inimii". Noi _tim cä Biserica ne îndrum pe aceast cale prin taina
Mântuitorul ne asigur c încrederea _i dragostea pe care la citim Spovedaniei.
pe fetele deschise _i nevinovate ale Meditaia este o condiie important pentru cunoa_terea de
Adevratul cre_tin nu dore_te nimic copiilor
sunt cheile Impäriei.
mai mult decât så aib parte de sine. Cu ajutorul con_tintei trebuie s facem analiza interiorului
veynicia fericita a
Impriei. nostru. Consultarea cu duhovnicul în scaunul spovedaniei este un
La toate
întrebrile credinciosului gsim moment foarte important. El, duhovnicul, ca medic al con_tiinei
inváátura ce conduce viaa noastr rspuns la credinciosilor säi, e obligat s avertizeze asupra pericolului
Hristos am înväjat c spre zrile vesnice. De la reprezentat de ispite, care nu înceteaza niciodat, dar _i päcatul
Suflet nemuritor
fiecare om are o comoar de nepretuit,
destinat spre fericirea u dezndejdii. Nu e destul, îns, numai s meditm la pcatele
ve_nic. Pentru
noastrá El s-a întrupat, a ptimit, a murit mântuire svâr_ite, ci trebuie s le si înläturm din noi. ,,$i, precum vântori/
Atanásie cel Mare a _i a înviat. Sfani nu se multumesc doar s afle fiara în pädure, ci se strduiesc în tot
formulat explicit adevärul c
1acut om, pentru ca omul
dumnezeu prin har. Dar s se fac
,Dumnezeua
dumnezeu". Omul deviic
chipul s o i ucid, tot astfel _i tu, frate al meu päcätos, nu te
multumi doar sä-ti cereetezi _i s-ti afli påcatele. Pentru cà singur
mantuim. Sfântul far efort
personal nu putem s e acest lucru puin îti va folosi. Ci lupt-te în tot chipul sä-ti ucizi
Ambrozie,
tri, ya trebuiarhiepiscopu påcatele, cu suferinta inimii tale, adic cu zdrobirea inimii _i cu
Omul, atât cât va pul Milanului, unea:
spre a trai
ve_nic, de team s nu
s se osteneasc
_i s siarulas c îngrijorarea.. Dar, ca s dobânde_ti îngrijorarea, gânde_te-te la
rascumprat din moarte". moar dup ce a fost ja marea v t mare pe care pcatele tale ti-au pricinuit-o tie însui"
Apropierea de Dumnezeu se face p* prin
 76 MONAHISMUL M O N A H I S M U L

(Sfantul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet,

îndelungat
daltuire _iînläturare a nefolositor, tot a_a nici
ceea ce e

Timi_oara, 1986.p. 111).

Aceasta priveghere, meditaie, cunoa unirea tainic cu Dumnezeu spre care tinde asceza, nu se obine
zilnic, când sufletul, eliberat de naua
de sine, trebuie fcut
sub lumina
dup bunul plac al oricui i în orice clip. Ascetul raporteazla
treburilor zilnice, în lini_te, se recunoa_te pe sine
divinitate întreaga sa via. ,Asceza este, în felul ei, o art, findcä
Dumnezeu.
Nu ne puteam pstra pacea sufletului dac nu vephem
modeleaz pe viu, cu data chinurilor, un om cât mai desvâr_it. Dar
aceast formå dáltuita dupå chipul i asem narea lui Dumnezeu,
asupra mintii noastre, adic dac nu respingem gândurile care nu
aceast art auster _i deformatoare are totdeauna o înalt valoare
plac lui Dumnezeu _i dac, dimpotriv , nu påzim pe cele plcute
morald, pe când o oper creat de un artist poate s aib sau nu
Lui. Mintea noastr trebuie s fie mereu cu luare-aminte la ceea ce
valoare moral" (Nichifor Crainic, Istoria literaturi religioasesi
se petrece în inima noastr i s vad dac în ea este pace sau nu. bisericesti. Elementede teologie mistiqz, Bucuresti, 1933-1934, pp.
Sfantul Siluan Athonitul zice: ,Ca s ai pacea în suflet trebuie s fii
cumpatat _i înfranat, cäci pacea se pierde i din pricina trupului. Nu
222-223). uwm
Tot ascez este _i räbdarea suferintelor, atât cele fizice cât|
trebuie s fii curios i iscoditor, nu trebuie s cite_ti ziare, nici s dac vrei
cri _i cele psihice,,Drept aceea, fii gata de luptä
lume_ti, care fac sufletul de_ert _i-l arunc în întristare _i tulburare. la rbdärii.
Nu judeca pe ceilali, pentru c adesea se dobânde_ti biruina. Får lupt nu poti ajungi
s cununa

întâmpl c, fr s Dac nu vrei s suferi, înseamn c nu vrei s fii

încununat. Dac
cunoa_tem pe om, îl vorbim de ru, în vreme ce, prin duhul lui, el e îndur
îns dore_ti s prime_ti cununa, lupt-te bärbte_te,
cu
asemenea unui înger. Nu
te sili s cuno_ti treburile celuilalt, ci rabdare! Fär munc nu ajungi la odihn i nici fär luptä nu/
numai pe cele ale tale; nu te Urmarea lui Hristos
ocupa decât de ceea ce fi s-a dobânde_ti biruina" (Toma de Kempis,
încredinat de mai marii ti _i atunci, pentru ascultarea ta, Domnul Editura Mitropoliei Banatului, Timisoara, 1982, p. 115).
Acest
te va ajuta cu harul Lui Bisericii
_i vei vedea în sufletul tu roadele lucru 1-au îneles desvâr_it Maica Domnului _i sfinii
ascultari: pacea i rugciunea neîncetata". cre_tine.
Monahule omul care a lásat totul pentru a trai exclusiv dorina noastr de a recpäta pacea i
In
libertatea
pentru Dumnezeu, con_tient de faptul c realizarea suntem mult ajutai de
nu se identific cu simpla împlinire a religiei cre_tine copiläriei pentru a ne apropia de Dumnezeu,
Domnului. Puritatea inimii sale este
preceptelor unei morale exemplul _i rugciunile Maicii
utilitariste i antropocentrice, ci numit,copil al lui Dumnezeu",
are în centru
unirea omului cu a_ade mare încât mereu estesale
Dumnezeydup cum un
copila_ e
unit prin afectiune cu mama sa. indiferent ce moment al vieii este comemorat, fie Na_terea, fie
Cel cu' suflet de copil seamn cu un nobil care a Adormirea, fie altul
destátarea lumi _i s-a jugului blând al Domnului (Mateipårasit Calitätile care plcut
o fac lui Dumnezeu reies clar din
30), jug ce presupune unsupus
efort
l1,
multe documente ale Bisericii primare. Sfântul Ignatie, episcop
al

OBiectul ascezei, regenerator.

al Antiohiei (68-107) ne spune: ,Noi o slvim
ca Maic a lui

Ostenelilor lui zilnice, este privegherilor monahului i a Dumnezeu _i Fecioar, plin de har _i virtute; despre
ea se spune c

exCrescente nenaturale. curtirea inimii de multiplele este vesel în necaz _i nevoie, nu

numai c nu se månie pe cei ce o
miloas fa de
este blând,
lor;
Asceza este un supr, dar binefäc torul
este
Simplitatea _i
trupului _i a sufletului. exerciiuneîntrerupt de modela sraci, umil c tre toi; toti care o vd o slävesc".
chipul pe care îl A_a cum
sculptorul obtine dinuo
ciople_te într-un bloc denu marmura, C dup
78 MONAHISM
sfintenia sa sunt astfel încat ,natura uman pare unita
cu cea
angelic", zice Sfântul lgnatie.
Calugri_sunt_capruneu; eefuiesc_ca-alegoriCele
Däsri ateCerului" din Evanghelie (Matei 6), care nu
seamna si
nu secer, nici nu strâng în hambarele pe care nu le au. Domnul
este hrnitorul lor. Hainele lor Sunt mai frumoase decât ..crini
campului"indc sunt,îmbrcai.jn Hristos" (Romani 13, 14) s
sunt împodobii cu virtui _i cununi nevazute de lumin. Si-au XIII. MONAHUL, OM AL
limitat nevoile lor la foarte puin ca s fie
,liberi de toate'"a
Corinteni 9, 19). Au învat de la viaa lor foarte modest s fie RUGCIUNII PENTRU LUME
întelepti _i smerii cu cugetul. Se bucur pentru
bunurilor vitoare" (Tit. 1, 2), datorit crora au ,,nadejdea
renunatla
bunurile trectoare _i pieritoare. Aceasta este libertatea Monahul este omul evangheliei, aceasta înseamn c el
de copil
care te face s zburzi degajat printre colinele lumii unde te simti este o fiint uman care înseto_az dup mântuirea în Hristos cel
necontenit în ,,braele pärinte_ti". înviat. Radäcinile vieti monastice se afla în cäinä _i credintá,
Monahii sunt pe pmânt ,duhuri într-o continu metanoia înuntrul creia el träie_te realitatea
Dumnezeu. Träirea lor în mânstire e o liturghisitoare" ale lui cderii naturii umane, precum _i noua realitate a mântuirii în
suflete sfinte, iniierea únor liturghie prelungit a unor Hristos, la care el participä ca membru viu _i activ. In credin _i|
îngeri. Când ai
neprihnit atunci te Asemeni într-adevr cu inima de copil umilint el träie_te aceast continu metanoia ca o reînnoire a
iconografia ortodox, sunt reprezentai cu îngerii, care, în darului baptismal, ca o ,crestere în Dumnezeu"(Coloseni 2, 1), o
copila_ilor. chipurile ginga_e ale cre_tere cätre singurul tel unirea cu Dumnezeu în Hristos:
-

Dacà vieuitorii sfintelor De fapt, întreaga via cre_tin este înrdacinat în harul
a_ezminte monahale sunt
împgdobiti cu puritatea inimii, atunci triesc, Botezului. Chiar dac caracterul su de ,convertire responsabila"
fr îndoial, pe linia nu este pe deplin înteles, cälugrul redescoper harul _i apa
vofurilor încalugre_ti _i, alaturi de copii nevinovai, Botezului în lacrimile de ,,bucurie dureroasa", cum zice Sfântul
echilibni ordinea lumii. tin un puternic
de copii ai lui
loan Scrarul. Este cu adevärat via evanghelic
o
Gândindu-ne la aceasta,
avem o mare Dumnezeu, o viat în Hristos, în Duhul, o viatîn comunitatea
monakii no_tri care,
lepdandu-se de lume, ,au
admiraie pentru caut realizarea iubiri lui Hristos.
S ,care
ating imaterialitatea drept cetate ceru credintei, în comunitatea care
imbulzesc în jurul Mesei Sfinte a îngerilor" care zi _i noapte Sfantul Pavel aseam n Biserica cre_tin, ca totalitate a
tuturor credincio_ilor, cu un trup al crui cap este Hristos, iar noi,
închinându-se tainelor
Care traiesc _i se ,,duh _i adevr (loan 4, 23) lui duhovnice_ti,
în fiecare, mdulare în parte (I. Corinteni 10, 16-17; Efeseni 2, 20).
mi_ca (Fapte 17, 28). Dumnezeu, Fiecare parte din trup, pânä la cea mai mic celulä, î_i are rostul ei.
Dar a_a cum în trup prile mai putermice _i cu o mai
tainicul
rodnic funciune pot ajuta pe cele mai slabe, tot astfel _i în
mai mult,
Trup al lui Hristos, cei c rora li s-a dat mai mult _i pot
Sunt datori s ajute pe cei slabi.
 81
80 MONAHISMUL MONAHISMUL

Tocmai în aceasta a constatat valoarea deosebita

Rugãciunea este o parte foarte important a viei
trebuie sa fie pregåtit a socoti neca Monahul încearc s se roage tot timpul, nu numai în
monahismului. Calugnul manahale.
pentru Hristos bucurie,
iar plcerle lume_ti s-le socoteasc o decursul orelor consacrate rugciunii. Rugciunea constant poate
un absint (butur amar). Numai a_a poate depa_i aceast existentpe recitând una ,Doamne miluieste" sau
din urm toarele:
fi practicat
fragild, nesigurá, iar dragostea de Dumnezeu îi înväluie sufletul ca sau , Doamne Iisuse Hristoase,
Slav lui Dumnezeu pentru toate "
un nor luminos. Stapånit de o astfel de dragoste el träie_te _i se mine, påctosul" ori un vers
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe
roag pentru alii _i
aceasta este menirea lui. de asemenea, s practice acest tip de
din Psalmi. Muli laici pot,
Unii zic c monahii trebuie så slujeasc lumea ca s nu rugciune. Dac nu putem spune aceste rugciuni pe tot parcursul
unele momente
mnânce pe degeaba pâinea poporului. Dar trebuie bine înteles în zilei, putem, cel puin, face efortul de a le rosti în
ceconst slujirea lor.JMonahul este un om care se roag _i care libere ale zilei.
al
plânge pentru întreaga
lume, aceasta e principala lui ocupaie. Practicând aceste scurte rugciuni sau cultivând un sens

Credinta lui în Dumnezeu preface iubirea lui în rugciune. când nu putem fi

prezentei lui Dumnezeu, putem mângâia sufletul
pot fi abseni
Ei se roag neîncetat ,,pentru pacea a toat lumea", se
prezenti în biseric. Chiar unii cálugåridei s ncälugårie
tate sau având alte
mistuie în rugciuni pentru fraii lor de un suflet _i îngenuncheaza de la Sfânta Liturghie din motive
este binecuvântat de
ziua _i noaptea pentru îmbunarea lui Dumnezeu, în numele îndatoriri. Dar dorinta de a fi în biseric
omeniri päctoase _i indiferente. Bisericii despre un staret care
Dumnezeu. Exist o istorie la Prinii
Monahismul acord cea mai mare parte a timpului a väzut în biseric trupuri de clugri fr capete i capete fär
care aveau de
Tugciunii pentru sine, pentru întreaga lume, pentru tot sufletull clugrii
trupuri. El a înteles c ultimele reprezentaucare
cei erau prezenji fizic,
întristat i chinuit, pentru cei care nu se
roag niciodata. lucru _i nu puteau veni la biseric, iar
de trupuri fär cap.
Cine fl împinge s plângå pentru dar cu gândul în alt parte, erau reprezentai
întreaga lume? Cuvântul ,monah"- din grece_te
monachos înseamn
Domnul lisus Hristos, Fiul lui Dumezeu. El d
iubirea Duhului Sfânt _i aceast
iubire
monahului Monahul
,singur". duce viata în concentrare. Totu_i, el nu
î_i
este

durere pentru toi umple, inima monahului de

sugereaz cuvântul, ci în deplin
comuniune cu

oamenii, pentru c nu toi sunt pe calea mântuir. singur, dup cum

în
Domnul Insu_i a fost întreaga umanitate, oferind rugciunea continu. a Bisericii
pân într-atât de întristat poporul Sau Vino, Doamne
predat morii Crucii. Maica Domnului pentru
Dumnezeu:
ncat S-a drumul su spre întâlnirea final cu ,,

a purtat în inima ei 17 _i 20). EM

aceea_i comptimire lisuse,.. i Duhul i mireasa zic vino"(Apocalipsa 22,
cu toat
pentru oameni _i, ca _i Fiul ei preaiubit, dorea totul în inima lui _i, totu_i, este
solitar în faa lui
fiinta ei mântuirea poart
pentru tofi oamenii. Dumnezeu (Sfântul Isaac de Ninive).
Poate c urmätoarea

Domnul a dat acela_i Duh Sfänt Apostolilor, rugciune a Sfântului Simeon Noul Teolog exprim
cel mai bine
no_t+ Pårini _i pstorilor
Bisericii. în aceasta const
Sfinfilor
noastra-pentru lume. De aceea, nici slujire rugciunea neîncetat a cälugarului:
nu pstori Bisericii, nici monai" .Vino, lumin adevrat. Vino, via ve_nic. Vino, tain
rebuie s se
ocupe de treburile acestei trebuie mântuii.
urmeze
pilda Maicii Domnului lumi, ci trebuie sa ascuns . Vino, a_teptare infailibil a celor care
învierea morilor. Vino,
Cugeta ziuai care, în
Templu, în Sfânta Sfintelo Vino, desteptarea celor ce dorm. Vino,
pentru popor. noaptea 1la Legea Domnului _i stäruia în recreezi i transformi doar
rugacu Atotputernice, care întotdeauna creezi _i care e singuratic,
cci
voinfa Ta. Vino, Tu singuratic, la acela
prin
82
MONAHISMUL M O N A H I S M U L
83
vezi cã eu sunt pärasit. Vino, Tu, care m-ai despårit de toate a_te puterea rugáciunii _i puterea dragostei prietenilor lui
m-ai facut solitar în aceastà lume. Vino, Tu, care Te-ai
dorina în mine, care m-ai fcut dorinf în Tine. Vino, suflareafäcut
Dumnezeu.

mea in mânstirile noastre de ob_te se svâr_ea _i se svâr_este

de viat. Vino, bucuria mea, slava mea, placerea mea _apte laude _i alte slujbe
cele
nesfår_ita" si acum, zilnic,
Sfånta Liturghie, cu

aga viaà a calugårului este, asttel, o rugåciune oferita pentru credincio_i. Acesta era rolul principal al manästirilor:
lui Dumnezeu, o necurmat conversaie cu Dumnezeu. El de toate categoriile, cum dovedesc
este rugciunea pentru credincio_ii
.mort pentru toate, adic pentru pasiuni _i tentaii, dar, în acelasi documentele vremii. Domnitorii numesc pe cälugri ,rugåtorii
timp, ,,viu" pentru toi. Viaa lui este o via de cin, no_tri c tre Dumnezeu". Daniile se fceau întregii ob_ti, pentru
de
metanoia dania pentru
pomenirea celor vii _i celor morti. »Am fcut
Primul mijloc prin care clugrul1 intr
pe calea strrposatii, înainta_ii _i prinii no_tri _i pentru sntatea _i
desvâr_irni este fugciunea. Rugåciunea este aerul sufletesc pe mantuirea noastr ".. Pomenirile constau din citirea
psaltirei,
calugrul îl respir continuu i fr de care el piere. Rugciuneacaree svâr_irea privegherilor, parastaselor, Liturghiei, paracliselor,
numai o scar pe care sufletul urc la în
proscomidiei. ,,S scriei pe pårinii vo_tri la sfântul pomelnic,
nu
coboar în suflet, ci _i o nesfâr_it retea Dumnezeu _i Dumnezeu
de legturi sfanta proscomidie.."cu coliv _i parastas, într-o zi pe an cu mas;
Tugatorul înfai_eaz lui Dumnezeu bucuriile, necazurile, prin care biseric _i
,s m pomeneasc cu sfintii ctitori la toate strigrile în
nädejdile sale _i ale semenilor si. Prin legtura pe care cererile _i la mas" etc.
o stabile_te între sufletul cälugrului, Dumnezeu, oameni rugciunea ri spirituale le obinem de
întreag, sufletul se cur _i firea Cele mai mari binecuvântNoi
Dumnezeu decât prin rugciune.
nu

putem face mai mult bine prin

de egoism, se umineaz
celorlalte fiine _i se îmbunte_te prin prezena la
prin dragostea pe care o revars rugciune decât prin cuvânt. O influent ascuns porne_te de
asupra altora, rugându-se pentru el. De mesaj al
se face nu numai aceea, adevärata rugciune mijlocitor _i pätrunde atmosfera spiritual ca un

pentru cel care se roag, ci pentru cât mai telegrafiei, transmis de unde invizibile, atingând, prin misterioase
pentru toat lumea, chiar
pentru vii _i pentru mori, pentru oameni,mulfi, comunic ri,con_tiinta acelora pentru care ne rugm.
pentru animale, pentru Nu e treaba monahului s slujeasc lumea lucrul
Rugåaciunea nu va cere plante,
cu
pentru pmânt, aer, ape _i celelalte.
rul nimnui. Ea mainilor lui. Aceasta e treaba oamenilor din lume. Omul din lume
rugaciunea
Sincer, cu caldur trebuie fåcutajutându-ne
minti: i, dac se poate, fr întrerupere, din inimá,
de
rugáciunea minii. Cine vorbe_te
se roag puin, dar monahul se roag neîncetat. Multumit
cu Dumnezeu monahilor, rugciunea nu se întrerupe niciodat pe pmânt, iar
drept, tot curat _i drept va vorbi în tain, curat _ aceasta este de folos pentru întreaga lume, cci lumea däinuie prin
_i oamenii.
cu

lumea.
Prin rugaciunile lui, monahismul rugciune. Dar, când rugciunea va slabi; atunci lumea va pieri.
Rugciunile sfinilor influenteaz istoriasprijin _i întäre_te
, 8, 8, 3), Si ce poate face cu mâinile lui un monah? Pentru o zi de
fiindc, în dragostea Lui lumii (Apocalipsa munc el poate câ_tiga o foarte mic sum de bani, dar ce este
puterea Lui puterii unui infinit, Dumnezeu a supus aceasta pentru Dumnezeu? In vreme ce un singur gând pläcut lui
provocat. suspin ascuns, pe care El Dumnezeu face minuni. Vedem aceasta în Sfânta Scriptur.
Insu
SCop al Monahismul, ca o tagm a celor
Proorocul Moise se uga în untrul lui i Dumnezeu a zis:

vieii lui specifice afierosii, are (le_ire 14, 16) _i el i-a

rugciunea _i sfinenia, principlu ,,Moise, de ce strigi ctre Dumnezeu?"
fiindca
 84
MONAHISMUL MONAHISMUL
85
scpat pe evrei de la nimicire. Stantul Antonie a ajutat lumea Ce mii de talani din Evanghelie. Domnul i-a iertat toat
rugäciunea sa, nu prin lucrul mâinilor lui. prin
fabuloasa pentru un singur cuvânt. Care? Îl spune
Un batranel din Pateric, ridicându-i mâinile sale spre datoria aceea
cer
însu_i Hristos: ,,peniru c M-ai rugat"(Matei 18, 32).
acestea s-au fåcut ca de foc _I, numaidecat, S-au abätut norii si a ajute omul lui Dumnezeu, prin rugciune,
s
început s plouá. Aceast ploaie a fost a_a de intens încat popon lat cât poate
fraii si oameni. Dac numai aceasta o face monahul, poate fi
a strigat:,Coboar mâinile c ne înecm!". Iat c omul, chiar un pe

Fund, daca se roag poate salva un popor de secet i de foame. inul mulumit c î_i împline_te slujirea sa în mod desvâr_it,
Adev rate frumoase sunt cuvintele unui evlavios
_i
Sfantul Serghie de Radonej a ajutat poporul rus s se sufletele cuvioase _i iubitoare de
elibereze/ de sub. jugul tätarilor prin post _i rugãciune. pustnic din Athos, care gria: ,,

nev zut. De aceea sunt

Serafim de Sarov s-a rugat înluntrul lui i Duhul Sfânt a Sfantul pustie ofer multe pentru lume, noastrchip
îns în
pogorât de recuno_tina " (Dialoguri la Athos, p.
asupra lui Motovilov. Iat lucrul monahilor. Sfântul ierarh Calinic vrednice cel puin
de la Cernica s-a rugat pentru ob_tea monahal a
mânästirii sale în 205).
vreme de lips _i, în mod minunat, au sosit
carele cu alimente, spr
mångâierea frailor.
Dar dac monahul fär
de mult grij _i nu
e
vada neîncetat pe Domnul în sufletul lui în vreme ce ajunge
s

pelerini _i ajut în lucrul lui pe oamenii din lume, s sluje_te

_tie
pe
c _i
aceasta place Domnului, dar c e departe de monahism.
Ofranda monahilor se extinde pân la
frailor pentru care se
îns_i mântuirea
roag. Dumnezeu acoper, într-o anumit
mäsur, în urma
rugciunilor
nedesvâr_irile sufletelor, pentru bunpläcerea
sfinilor Lui, lipsurile _i
fcut Lui fat de ei, cum a
pentru Solomon, cruia Dumnezeu i-a zis: ,pentru
tu David" printele
Innumele frailor si
fat de Dumnezeu, el nerecunosctori _i nemulumitori
Produce ,bucurie în cer"înal neîncetat rugciuni _i doxolog11
prin metanoia lui. ^i când, prin
Domnului, devine sfânt, Biserica harul
Dumnezeu. Prin câ_tig un
mijlocitor în plus la
umane. ugciunile lui el influenteaz sensul istorie
La judecatauniversal, când, drepii vor sträluci ca ni_ie
Jumindtori" (Matei 13,
mprate, de dragul meu43), cel sfänt
nu Te uita la
monahul va spun
-

lmparatul va asculta aceast gre_elile robului Tau.

implorare. S-ne gândim la datornicu
 CUPRINS

Cuvânt înainte
Partea întai
MONAHISMUL -INIMA BISERICII . . 7

I.Identitatea vietii monahale. 9

II. Exodul din lume - m rturie a iubirii 14
III. Voturile monahale .. 19
IV. Pastoraia special a monahilor..
V. Mesajul ctre lume prin servire i proexistenä ...... 30
VI. Etosul monastic românesc 36

Partea a doua
MONAHII-CRAINICI AI ÎMPÄRIEI .
. . . 43
VII. Träind sublim întreaga bogie a spiritualitii
cre_tine 45
VIlL. In cutarea briliantului desvar_irii * * * * 51
IX. Arta rafinat de a träi Evanghelia 57
X. In contemplaie pe culmile munilor transcendentei .. 63
XI. Rastignirea vointei proprii; duhul care asculta
duhul .. 68
XII. Avand inima de copil neprihnit 74
XII. Monahul, om al rugäciunii pentru lume 79
 Fr monahism Ortodoxia noastr _i

falsific coninutul. Sfânta noastri Biseric este

ascetic i, ca Trup mistic al lui Hristos, trebuie s
se reboteze întreag în focul _i apa tradiiei
duhovnice_ti ortodoxe.

Doresc ca aceast succinta prezentare a

monahismului s fie spre folosul i mângâierea celor
ce iubesc viata cälugreasc, dar, totodat, s fie _i
spre luminarea acelora care privesc cu indiferent
cinul monahal. Cu toii trebuie s stim c din
desconsiderarea duhului ascetic monahal ce
caracterizeaz via a Bisericii Ortodoxe decurg toate
scandalurile _i dezbinrile în Biseric, diminuarea
sfinteniei, înmultirea rätäcirilor în teologie i în
viata moral i spiritual a cre_tinilor.
Irineu POP BISTRI EANUL

I.S.B.N. 973-96109-4-3