Biserica Jui Mateiu Basarab �i a Jui Varlaam, maica spirituaJii a neamuJui romanesc,

care a niiscut unitatea Jimbei �i unitatea etnicii a poporuJui.

Arhanghelul
(M. Eminescu)

Revista trimestriala de cu/tura �i religie rura/a, editata de Asociafia Arhanghe/u/" din Birdo, 2023, an XII, nr. 2 (46)
11

Editorial:

Viața și învățăturile Sfântului Paisie de la Neamț. Aplicabilitatea în

contemporaneitate
lăuntric al Marilor Părinţi, dobândind ceea ce el
Monahismul este o cale care, prin excelenţă, numea „cugetul”5, viziunea şi perspectiva lor
duce către întâlnirea cu Dumnezeul cel Viu1. existenţială. Dacă vrem să-i „urmăm pe Sfinţii
Această întâlnire are loc mai puţin printr-o asumare Părinţi“, acest lucru necesită nu doar exactitate
ascetică de tip esoteric, dar, cu siguranţă, ea are loc istorică, ci şi imaginaţie intuitivă; „căci tradiţia este
în urma unei nevoinţe lăuntrice profunde. Școala mult mai mult decât un depozit static moştenit din
monahală de la Essex prin părintele Zaharia vremuri anterioare. „Tradiţia”, spunea el, „nu este
Zaharou preluând mărturisirile doar un principiu protector şi
sfântului Sofronie, ne descrie starea conservator; este, în primul rând,
omului aflat la măsura sfinţeniei, principiul creşterii şi al
dând exemplul Sfântului Siluan, a regenerării... Tradiţia este
cărei stare duhovnicească ajunsese sălăşluirea neîncetată a Duhului,
aşa de înaintată, încât nu mai făcea şi nu doar amintirea cuvintelor.
diferenţă între prieten şi duşman2, Tradiţia este un principiu
din perspectiva împlinirii poruncii harismatic, nu istoric sau
de a ne iubi aproapele. Aşadar, memorialistic“6. Această tradiţie
monahismul este întrariparea cu în viaţa monahală nu poate fi alta
dumnezeiescul dor3, care, printr-o decât tradiţia isihastă a rugăciunii
„priveghere a pocăinţei“4, cum neîncetate. Dincolo de toate
găsim menţionat în grăirea liturgică moştenirile în plan monahal care
a Octoihului, duce monahul către pot însemna reguli, canoane,
descoperirea apofatismului lăuntric, rânduieli tipiconale ale modului
locul de întâlnire reală cu de vieţuire etc., experienţa
nemărginita iubire a lui Dumnezeu. rugăciunii neîncetate a fost mereu
Tot acest tablou duhovnicesc calea către gnoza divină.
cuprinde în sine o tradiţie vie de Adevărata teologie este în mică
aproape două milenii de nevoinţă măsură abordarea academică, ci
sfântă pe care, în măsura puterii noastre de asumare, este teologia dată de experienţa rugăciunii
ar trebui să o urmăm. Sarcina noastră este, aşa cum neîncetate. Pentru acelaşi părinte Georges Florovski
mărturisea marele teolog al secolului al XX-lea există o legătură esenţială între teologie şi
Părintele Georges Florovski, să pătrundem în duhul rugăciune, între dogmă şi slujirea liturgică.
Protos. dr. Ioanichie Petrică
1
Evrei 3, 12. (Continuare în p. 11)
2
Arh. Zaharia Zaharou, Pecetea prezentei lui Hristos in inima
5
omului, Ed. Basilica, Bucureşti, 2020, p. 46. Georges Florovsky, Scrieri esenţiale, Ed. Doxologia, Iaşi,
3
Octoih Mare, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 351. 2021, p. 13.
4 6
Ibidem, p. 125. Ibidem.

1
 Spre seară,
Obosiţi,
Se ogoiesc
Vor mai înflori zile ca În scoica timpului.
acestea…
Şi-n zori,
Litania arângului
Va adânci durerea,
Nina Ceranu
Cu încă un sunet,
Ca şi când marea
Povestea
Şi-ar izbi limanul,
Mai poposeşte,
Iar şi iar,
Un timp,
Necurmat.
În memorii uituce.
După care şi ea se duce,
Şi, iar, orele chindiei
Se duce…
Aduc cu ele acordul simfoniei
De seară…
În noapte,
Satul va versui în somn
Timpul a rămas pe-dinafară
Şi-şi va pomeni plecaţii
De facerea lumii.
Mamele, copiii şi taţii.
Lumina lunii,
Dalbul de pribeag
Lunecă
Va trece dincoace de pragul alb…
Pe albul pietrelor
Lustruite de vreme
Întrupat în fiecare din noi
Alene,
Va coborî dealul,
Zidite-n straturi,
Va veni-n vale
Ca-ntr-un vesel cimitir.
Cu picioarele goale
Spicul ierbii,
Să-şi adune paşii,
Spinări de arătări
Uitaţi ori pe unde
Văruite de dalba lună,
Şi orişcum.
Se adună,
Se desfac,
Va intra-n case văduvite,
Vrăjite,
Pe porţi văduve,
Năluci.
Cu zăvorul tras,
De înstrăinatul
Litania arângului
Rămas
Adânceşte durerea
În războaie străine,
Cu încă un sunet
Cu soldă plătită-n uitare.
Ca şi când marea
Şi-ar izbi limanul,
Memoria paşilor
Iar şi iar,
Va descoperi
Necurmat.
În drumul înierbat,
Urma copitei de cerb
S-a trezit dimineaţa în coarnele melcilor
În scocul secat.
S-o miruie-n holda de rouă.
Mirosul,
La facerea zilei ea însăşi lucrează,
Memoria,
C-un fir de busuioc
Gestul,
C-o pală de vânt, şi-un vis de noapte…
Dau ocol muntelui chel,
C-un pahar din apa casei,
Apei sălcii,
Tămâiată
Oţetarilor cocârjaţi,
Şi-n miros de pită nouă…
Smocurilor de iarbă rară,
Şi,
(Va urma)
2
 Doamne!
Simbol
Î. P. S dr. Laurențiu Streza Te joci
cu mine
...Cruce din răscruce de vânturi – fără să mă
Crucea de hotar dintre învrăjbite pământuri, Pălmuiești?!

Crucea troiței din cătunul de jos, Când te întorci acasă

Crucea din pârleazul nopții,
Crucea încrustată din stâlpul porții, Când te întorci,
sărută stâlpul porții;
Crucea corului celor din țintirim, uită-te în sus
Crucea cusută cu ibrișin, la cei care s-au dus!
Crucea din masă,
crucea din casă, Când o să treci pragul
Crucea voinicului, peste piatra morii,
crucea pământului, să nu te sperie
Crucea din foi – cârâitul,
trifoi, ciorii
Crucea de la struga de oi,
Crucea subțire, Te uit-apoi în cobileț
Crucea lată, și vezi
Crucea treflată, de-a mai rămas vreun strop de ceară
și tot atâta
Și încă una, alta cerneală-n călimară!
Crucea de la Malta
Săpată cu dalta... Întoarce-te-n ocol,
privește înapoi, în sus...
Imaterială, undeva în văzduh Rămâi!
Deasupra tuturora, Tu, nu ni-i mai vedea:
Atotputernică stă Crucea Demult, noi ne-om fi dus!
Sfântului Duh.
Omul-Pasăre
Rugăciune
P.S. dr. Lucian Mic Pe cumpăna fântânii
încovoiată
Mă rog Ție, ca un semn de întrebare,
Doamne, pe hotarul
și Tu dintre cele două lumii,
aștepți cântă privighetoarea.
și asculți ruga mea,
Lacrimile
De fiecare dată cântului,
îmi ierți stropi de rouă
greșalele adun în ulcior
,,cele de voie pentru slobozirea izvorului
și cele fără de voie”. celor trecuți...
Și eu,
păcătosul, Prof. univ. dr. Dumitru Jompan
din nou... (de pe Ulița Dorului, Marga, jud. Caraș-
Severin)
Cât de bun,
ce îngăduitor
ești Tu,

3
Restituiri: societăţi, care îşi propunea să susţină un număr de
tineri români din Transilvania, Banat, Crişana,
Maramureş, Bucovina, la studii universitare în
Occident9.
Fundațiile școlare și rolul lor în De un astfel de stipendiu a beneficiat şi Ioan
formarea intelectualității românești Sârbu din Rudăria (astăzi Eftimie Murgu), fiul
bănățene (II) preotului Iacob Sârbu. Ioan Sârbu, absolvind cu
distincţie bacalaureatul la liceul românesc din
Braşov, solicită Societăţii „Transilvania” o bursă
1865-1918 pentru continuarea studiilor, mărturisind că, dacă i
s-ar împlini dorinţa, ar reveni în satul lui, solid
Societatea ASTRA va fi din plin sprijinită de
pregătit, „pentru a lua iniţiativa şi a dezvolta o nouă
Banca Albina în acţiunile pe care le iniţiază. Între
energică activitate politică între fraţii şi părinţii mei
anii 1874-1918, Banca Albina o înzestrează cu
subjugaţi…”; el se gândea „la luminarea poporului
148.580,48 k7.
de la sate”, dorind să alcătuiască „scrieri de tot felul
Această sumă va fi folosită de Societatea
[…] care să fie cetite în comun de întreaga
ASTRA pentru subvenţionarea muzeelor
poporaţiunea unui sat […]”; „pe luminarea prin grai
etnografice de la Sibiu şi Lugoj, înzestrarea cu cărţi
viu aş pune eu cel mai mare pond”10.
a bibliotecilor comunale etc.
Solicită bursa pentru a-şi desăvârşi studiile
Reuniunile femeilor române
(de la fundaţia Gozsdu n-a
din Sibiu, Lugoj şi Braşov vor
primit11) şi, întorcându-se acasă, să
primi stipendii băneşti în vederea
intensifice activitatea politică
sprijinirii diferitelor şcoli şi
naţională în Banat şi Transilvania.
internate şcolare pe care le
Căile de urmat ar fi luminarea
patronau8.
poporului de la sate „despre
Reuniunea femeilor române
drepturile lui” şi unirea
din Lugoj, înfiinţată în 1863 şi
naţionalităţilor asuprite pentru o
sprijinită de ASTRA, şi-a propus,
luptă comună. El a declarat că şi-
ca prim ţel, adunarea de fonduri
ar putea face studiile de istorie şi
pentru acordarea de „stipendii”
filozofie în germană, franceză,
elevilor şi studenţilor lipsiţi de
engleză sau italiană.
mijloace.
După aşteptări şi cereri
Societatea „Transilvania” a
insistente, în septembrie 1889,
luat fiinţă la 3/15 V 1867, ziua de
Societatea Transilvania îi aprobă o
aniversare a marii adunări
bursă de 1600 lei aur, spre a-şi
naţionale de la Blaj, când mai mulţi
continua studiile la Universitatea
studenţi de la Universitatea din
din Viena12.
Bucureşti, originari din
Societatea „Transilvania” a
Transilvania, convinşi că, în
avut drept scop primordial ajutorarea studenţilor
condiţiile pactului dualist austro-ungar, românii vor
români merituoşi prin burse, la care puteau concura
avea să ducă o luptă politică grea, pe care vor
tineri români din provinciile subjugate de Imperiul
câştiga-o numai dacă la conducerea lor se vor găsi
Habsburgic. Ţinând seama de greutăţile şi lipsa
oameni energici şi cu o serioasă pregătire
condiţiilor materiale din statul dualist pentru
intelectuală. Ei au hotărât, astfel, înfiinţarea acestei
populaţia românească, scopul şi activitatea societăţii
societăţi care să ajute cu stipendii (burse) pe
erau deosebit de meritorii. Datorită acestui sprijin,
studenţii români din „Transilvania şi părţile ei”. La
numeroşi studenţi şi-au putut continua studiile la
23 iunie / 5 iulie 1867 societatea şi-a ales un
Paris, Anvers, Bruxelles, Liège, Viena, Berlin,
comitet, având ca preşedinte pe Al. Papiu Ilarian,
printre membri figurând Aron Florian, B. P.
Haşdeu. Recunoaşterea ei oficială, prin decretul 9
Ion Ionaşcu, Bănăţenii Slavici şi Sârbu studenţi la Viena, în
domnesc din 8/20 decembrie 1867, a făcut să „Studii de istorie a Banatului”, II, Timişoara, 1970, p. 174.
10
crească numărul celor dornici să contribuie la Ibidem, p. 179.
11
asigurarea unei serioase baze materiale a acestei AEC, Protocolul Şed. Sen. Şcolar, doc. 467/1886. Cerând
un stipendiu de 500 fl., Ion Sârbu pune condiţii care nu sunt
publicate în concursul de obţinere a bursei. Cererea sa nu este
7
Drecin, op. cit., p. 164. aprobată.
8 12
Lăzărescu, op. cit., p. 165. Ionaşcu, op. cit., p. 179.
4
München, Budapesta, Zürich etc. Printre aceştia,
amintim: istoricul literar Gh. Bogdan-Duică,
Onisifor Ghibu, istoricii Ioan Lupaş, Ilie Minea,
scriitorul Octavian Goga, naturalistul Alexandru
Borza, savanţii dr. Victor Babeş, dr. Iuliu Haţegan
etc. .
Treptat, societatea şi-a extins sfera de
activitate şi asupra tinerilor care îmbrăţişau diferite
meserii, al căror număr era în continuă creştere13.
O importantă formă de sprijinire a tineretului
studios pentru a urma diferite şcoli şi universităţi
din imperiu şi din afara acestuia au constituit-o
fundaţiile. Avram Iancu şi-a lăsat toată averea
pentru acest scop, iar Alexandru Şuluţiu a înfiinţat o
fundaţie specială14.
Ilustru deschizător de drumuri, mitropolitul
Andrei Şaguna a fost, de asemenea, un exemplu în
acest sens.
Grija sa pentru
elevii Institutului Teolo-
gic de la Sibiu s-a
materializat prin ajutoare
băneşti, parte din
veniturile sale proprii,
parte din fundaţiuni
întemeiate anume pentru
asemenea scopuri. Între
acestea, cea dintâi este
Fundaţiunea „Francisc
Josefină”15, înfiinţată în
1853. În scurt timp,
pentru această fundaţiune s-au colectat sume
frumoase care, până în anul 1854, s-au ridicat la un
capital de 12.594 fl. 38 cr. Prin colecte şi donaţii,
Fundaţiunea Francisc-Josefină a ajuns să dispună, în
1864, de un capital de 22664 fl. şi 12 ½ cr. în valută
austriacă16.
Din această fundaţie, în anul şcolar
1854/1855 s-au acordat 11 stipendii (burse)
„studenţilor” de la seminarul din Sibiu. S-au bucurat
de stipendii din această fundaţie şi elevii
(„studenţii”) de la gimnazii, dar şi de la Academia
de drept din Sibiu17.
13
Unirea Transilvaniei cu România (sub redacţia Ion
Popescu-Puţuri şi Augustin Deac), ediţia a II-a, Bucureşti,
1972, p. 392.
14
Istoria României, vol. IV, Bucureşti, Edit. Academiei, 1964,
p. 699.
15
Fundaţia a purtat doar numele împăratului, ea fiind realizată
prin donaţii, colecte de la binefăcători.
16
Actele Sinodului bisericii greco-răsăritene în Ardeal din
anul 1864, pp. 203-207, la I. Lupaş, Mitropolitul Andreiu
baron de Şaguna, Scriere comemorativă, Sibiu, 1909, pp. 150-
151.
17
Lupaş, op. cit., p. 150.
Mai mult decât atât, prin testamentul său,
Andrei Şaguna lasă Bisericii o avere de aproape
600.000 coroane, precizând, până în cele mai mici
amănunte, modul cum trebuie să fie administrată
această avere, spre progresul Bisericii, Şcolii şi
Culturii naţionale. „Eu – scrie Şaguna în
testamentul său – … rânduiesc ca toată averea ce se
va găsi după moartea mea să rămână arhiepiscopiei
noastre spre scopuri bisericeşti, şcolare şi
filantropice, prin o fundaţiune pentru toţi timpii
viitori”18.
Activitatea de ajutorare desfăşurată de
Societatea ASTRA, de Societatea „Transilvania”,
de Banca Albina de la Sibiu, au fost doar câteva din
numeroasele acţiuni ce au demonstrat solidaritatea
românilor de pretutindeni.
Acţiunile de binefacere, concretizate prin
donaţii, ajutoare, fundaţii
ale iluştrilor înaintaşi, au
fost apreciate şi urmate cu
profundă înţelegere de
către foarte mulţi oameni
de suflet greco-ortodocşi
din Episcopia Caransebe-
şului.
Fundaţii, testamente,
donaţii în slujba Şcolii
Româneşti. Consideraţii
generale:
Consistoriul
Episcopiei Caransebeşului,
în frunte cu ierarhii săi – episcopul Ioan Popasu,
episcopul Nicolae Popea, episcopul Miron Cristea,
arhimandritul Filaret Musta – au considerat
problema Şcolii româneşti, ridicarea ei şi formarea
unei intelectualităţi româneşti, o datorie sfântă,
expresie a dragostei de neam.
În acest sens înţelegem grija deosebită, cât şi
încurajarea înfiinţării unor fundaţii şcolare care să
răspundă scopului urmărit.
Documentele de arhivă, cât şi studiile de
specialitate ne ajută să realizăm o sistematizare şi o
ierarhizare a acestor fundaţii de care s-au bucurat
tineri studioşi, români ortodocşi din Episcopia
Caransebeşului sau din episcopii învecinate.
O primă categorie de fundaţii o reprezintă
fundaţiile care erau administrate de Mitropolia de la
Sibiu, şi anume: Fundaţia „Emanoil Gojdu” şi
Fundaţia „Ioan şi Maria Trandafir”.
Prof. Dr. Virginia Ardelean
18
Ibidem, pp. 386-387.
5
Documentar:
Coruri bisericești și școlare din zona Deta
În cadrul cultului public divin a fost
folosită cântarea atât sub formă responsorială, cât
și polifonică, în care toți participanții la
rugăciunea publică au dat răspunsurile la
rugăciunilor clerului în comun.
Corul este o formație polifonică, dar poate
fi numită așa, chiar și impropriu, obștea de
credincioși sau un grup de bărbați și femei care
dau răspunsurile la Sfânta Liturghie melodic sau
polifonic.
În societatea bănățeană, corul bisericesc a
apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
După prof. Vasile Vărădean, corurile au proliferat
nu numai în mediul urban, ci și, mai ales la sate.
În numeroase localități, fie rurale, fie urbane,
existau chiar și câte două formații corale. Numai
între 1880 și 1900 au apărut
140 de astfel de astfel de
formații.
Între corurile sătești
amintim Corul bisericesc
din satul Chizătău, înființat
la stăruința preotului Trifu
Șepețianu în 1857. O altă
mișcare remarcabilă a fost
cea de la Mercina, jud.
Caraș-Severin. Corul
bisericesc de aici a fost
înființat de învățătorul
Vicențiu Gurguț în 1865. Din șirul celor 16
dirijori pe care i-a avut corul de-a lungul timpului
îi amintim pe Vidu Guga (1918-1961) și Nistor
Miclea, dirijori și compozitori care au înființat
numeroase coruri în diverse localități bănățene.
Profesorul și compozitorul bănățean Zeno
Vancea (1900-1990), cu lucrări în componistica și
muzicologia bisericească a pledat în lucrarea
Muzica bisericească la români. Studiu
critic, Editura Mentor, Timișoara, 1944, pentru
necesitatea întoarcerii creatorilor la sursele
muzicii bizantine și psaltice, cu o viziune
preponderant polifonică a tratării muzicale.
Gruparea corală din Banloc a avut mai
multe denumiri Corul Căminului ,,Înfrățirea”
(1935), Corul lui ,,Ștefi” din 1945 până în zilele
noastre. Primul dirijor a fost învățătorul Augustin
Ioan Mihuți (1893). Între dirijori sunt amintiți
învățători, profesori și preoți. Între dirijorii
cunoscuți îi pomenim pe învățătorul Ioan Ștefi
6
(1945-1950; 1984), prof. Ioan Iedu (1961-1972) și
preotul Petru Achim (1990-prezent).
Corul a făcut câteva deplasări la concursuri și
recitaluri: București (1928), unde a obținut locul II pe
țară, Deta (1901), Opatița (1935), Gătaia (1972), Jamu
Mare (1974), Lugoj (1981) și în alte localități: Gaiu
Mic, Livezile, Parța și Toager.
Din chestionarul trimis părintelui Gaitin Grecu
s-a aflat că acest cor are o alcătuire univocală, cor de
bărbați (1894; 1945; 1980), când una mixtă (1963).
Numărul coriștilor s-a situat între 40 (1894) și 80
(1963). Din repertoriu amintim ,,Bănățeana” de Sabin
V. Drăgoi, ,,Brazi flăcăi ai României” și ,,Sara pe la
noi” de Iosif Velceanu.
Documentele atestă și existența unui Cor de
copii (1934) care s-a deplasat la Timișoara unde a dat
răspunsurile la Sfânta Liturghie1.
Corul bisericesc din Banloc activează și astăzi
dând răspunsurile la Sfânta
Liturghie și Sfintele Taine.
Revista ,,Foaia Diece-
zană” a Episcopiei Caranse-
beșului amintește că în anul
1903 cu prilejul ,,vizitațiunii
canonice” a protopopului de
la Buziaș a cântat ,,corul
bărbătesc (de) nou
înființat” de învățătorul
George Usonescu la
Berecuța. Din anul 1904
corul a devenit mixt. Ultima
informație pe care o avem se
referă la concertul, însoțit de o producție teatrală de la
Mănăstirea ,,Sfântu George”, cu prilejul sfințirii școlii
din Berecuța. Atunci Corul Bisericesc Greco-Ortodox
Român a interpretat: ,,Iată ziua triumfală” de Alexandru
Podoleanu; ,,Cântecul străinătății” și ,,Lugojeana” de
Ion Vidu2.
Formația muzicală de la Birda a fost apreciată
ca una din cele mai vechi ,,pârghii de ridicare a culturii”
din Banat considera prof. univ. dr. Dumitru Jompan.
Prima știre legată de acest cor o avem din ziarul
,,Albina” din Budapesta care în 1873 au fost enumerate
patru piese muzicale în interpretarea ansamblului din
Birda: ,,Chemarea patriei”; ,,Hora Unirii”; ,,Marșul lui
Iancu” și ,,Sabia lui Traian”. Activitatea corului a
continuat, astfel că în 1898, preotul Ioan Mărgineanțu a
1
Dumitru Jompan, Coruri din Banat. Lexicon I (A-J), Editura
Banatul Montan, Reșița, 2006, p. 19-20 (Se va prescurta în
continuare Coruri I…).
2
Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 28.
fost dirijorul corului. Corul potrivit chestionarului
dr. Nicolae Ilieșu, a activat până în 1920. În anul
1937, corul s-a numit ,,Doina” și a fost condus de
dirijorul Vidu Guga din Mercina3.
După Revoluția din 1989, activitatea
corală a fost reluată în anul 1995, când a fost
reactivat corul bisericesc condus de prof. Ion
Petrescu, licențiat al Institutului Teologic din
București.
A treia perioadă de viață a corului a fost
cea între anii 2005-2011, când Corul de tineret a
fost dirijat de educ. Jana Sărăndan.
Două surse documentare, trimit la anul
1924, când Reuniunea de Cântări din Butin
bisericești condusă și dirijată de preotul Nicolae
Câlniceanu, clericul care a ridicat actuala biserică
a localității a participat la un concert caritabil, iar
suma de bani strânsă a fost folosită la făurirea
bisericii4.
Corul din Cebza a fost una din cele mai
vechi instituții și educație muzicală rurală. Prima
atestare documentară i-o datorăm cercetătorului
Ștefan Mărcuș, care
fixează începuturile
acestei formații în anul
1859. Corul a avut mai
multe denumiri: Cor
Bisericesc (1910), Corul
Plugarilor (1869) și
Reuniunea Română de
Cântări și Muzică (1935).
După reorganizare, for-
mația corală a funcționat
până în 1965. Istoria
muzicală a consemnat
șapte dirijori între care au
fost învățători, țărani și preoți. În pomenim aici pe
preotul Tiberiu Buru.
Cu prilejul sfințirii bisericii satului, corul a
dat răspunsurile la Liturghia arhierească din
19465.
Corul din Ciacova a luat naștere în anul
1886 cu titulatura Corul Bisericesc Greco-
Ortodox (1892). În șirul dirijorilor sunt pomeniți
învățătorul Iuliu Vuia (1899), Trifu Petcu și înv.
Vasile Rebigia (1923-1962).
Corul a dat concerte în împrejurimi:
Petroman (1891), Caransebeș (1892), Ghilad,
Șipet (1893), Timișoara (1894; 1936; 1958;
1972), Jebel (1886), Lugoj (1909; 1970), Buziaș
(1935; 1969); Gătaia (1958; 1972), Arad (1969).
3 6
Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 34-35.
4 7
Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 56.
5 8
Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 95.
În 1950 Reuniunea de Cântări din Ciacova s-a desființat
prin hotărâre judecătorească.
Corul a fost de bărbați până în 1943, apoi mixt
până în 1972 și a fost compus din 70-85 de coriști.
Formația și-a avut locul de repetiții în incinta
hotelurilor ,,Național” și ,,Rössel”, iar în ultimii ani pe
scena Căminului Cultural6.
Informațiile despre Corul din Clopodia sunt
foarte sumare și de o mică extensie în timp (1922-
1928). În anul 1922 aici a activat un cor bărbătesc,
dirijat de Achim Iser, primar. Un ,,dirijor-primar”, caz
unic în istoria muzicii corale din Banat.
În anul 1928 activau aici un Cor bisericesc
ortodox și unul Greco-Catolic, dirijat de Ioan Dulea7.
Corul de bărbați din Denta și cel mixt s-au
înființat în anul 1907 prin strădania învățătorului Vasile
Stoica și a cetățeanului Ion Gongea. Denumirea inițială
a formației, Reuniunea de Cântare (1907) s-a schimbat
în Corul ,,Tinerimea Română” (1912) și Corul ,,Lira”
(1928).
Conducătorii acestui cor au fost Vasile Stoica
(1912-1923), învă- țător-director; Ion Gongea; Simion
Stoica jr. (1926-1931),
doctor în teologie; Iosif
Micu (1928-1934), dirijor
și compozitor-țăran;
Gheorghe Căpățână
(1934-1970), țăran.
Corul a avut
reprezentații în localitățile
Buziaș (1936; 1937),
Banloc, Deta, Gad, Gaiu
Mic, Ghilad, Jamu Mare,
Jebel, Radna (1958) și
Voiteg8.
Reuniunea de
Cântări din Deta a luat naștere în anul 1882 și a fost
dizolvat printr-un Decret al Consiliului de Miniștri în
1950. Corul a fost reactivat în anul 1976, iar singurul
dirijor cunoscut a fost Ștefan Planzer.
Mișcarea culturală a fost susținută a fost
susținută și promovată de Reuniunea Culturală
,,Sentinela” din Deta. Secțiunea culturală a fost
compusă din Alexandru Chevereșan (președinte) și
Aurel Colojoară (Denta), Petru Bizeria, P. Crăciunescu,
Zaharia Gheorghe (Mănăstire), Iliia Iedu (Gaiu Mic).
Pr. Valentin Bugariu
(Continuarea în numărul viitor)
Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 105.
Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 111.
Dumitru Jompan, Coruri I…, p. 128.
7
Pagini de literatură:
Monografia existenței umane în
romanul românesc interbelic
ADAM ŞI EVA (1925)
Rebreanu tratează splendid o temă delicată
şi nouă în literatura română: fenomenul “déjà vu”
prezentat asemeni romanticilor prin reîncarnare
sau metempsihotză. Doar Eminescu avusese
curajul de a aborda metempsihoza în Avatarii
faraonului Tla. Geneza romanului se află într-o
experien-ţă personală a autorului de “déjà vu”
“Pretextul romanului Adam şi Eva e o
scenă trăită prin septembrie 1918, la Iaşi. Pe
strada Lăpuşneanu, pe o răpăială de ploaie, am
întâlnit o femeie cu umbrelă. Din depărtare m-au
uimit ochii ei verzi şi mari, parcă speriaţi, care mă
priveau cu o mirare, ce simţeam că trebuie să fie
şi în ochii mei. Femeia mi se părea cunoscută,
deşi îmi dădeam perfect seama că n-am văzut-o
niciodată. Am trecut privindu-ne cu bucurie şi
curiozitate, ca şi când ne-am fi revăzut după
vreme îndelungată. Nu ne-am oprit deşi ne-am fi
dorit amândoi. După ce am trecut câţiva paşi, mi-a
părut rău că m-am oprit şi am întors capul. Făcuse
şi ea aceeaşi mişcare, îndemnată, desigur, de
acelaşi imbold. Pe urmă a dipărut pentru
totdeauna9.”
Romanul are şapte capitole ce reprezintă o
călătorie iniţiatică, în religia, cultura ţinutului şi
timpului respectiv.
Făcând abstracţie de problema
reîncarnării, romanul tratează una din cele mai
mari dorinţe ale fiecărui om, găsirea perechii
potrivite. Personajele trăiesc o iubire enormă după
o singură privire. Din păcate, iubirea este tragică,
fiecare capitol sfârşindu-se cu moartea unuia sau
ambilor protagonişti.
În capitolul I, El - indianul Mahavira
aparţine castei inferioare, iar Ea - fecioara
Navamalica este viitoarea soţie a regelui Arjuna.
Capitolul prezintă India, viaţa şi obiceiurile
oamenilor simpli şi săraci dar şi ale celor bogaţi.
Autorul tratează câteva probleme legate de religia
Indiei, viaţa călugărilor care trăiesc izolaţi de
lume, binecuvântările şi rugăciunile lor care sunt
benefice pentru om, sunt prezentate invocaţii către
câţiva zei: Surya, Aruna. Eroul sfârşeşte tragic.
În capitolul al II-lea, El – egipteanul
Unamonu se îndrăgosteşte pierdut de una din
9
Rebreanu, Fanny, Jurnalul doamnei, “Eu şi eroinele
mele”, nr. 3/1983.
8
sclavele faraonului, Isit. Pe lângă iubirea celor doi
autorul prezintă Egiptul şi chiar elemente ale religiei
egiptene: înmormântarea, concepţia despre judecata
sufletului după moarte, sacrificiul vacii, chiar Unamonu
este preot la templul lui Isis, Osiris şi Horus.
În capitolul al III-lea, El – babiloneanul
Gungunum se îndrăgosteşte de Ea –Hamma. Iubirea
este transferată în plan oniric. Acţiunea se petrece în
Babilon. Ne sunt furnizate elemente religioase ale
babilonienilor. Marduc este zeul zeilor, vaca albă
animal sfânt, credinţa în zeiţa Iştar şi practicarea
prostituţiei sacre.
În capitolul al IV-lea, El – romanul Axius – o
iubeşte pe Ea – sclava Servilla. Personajul handicap
este soţia lui Axius, pentru că ea decide moartea unuia
din membrii cuplului etern.
Observăm că în capitolele I şi IV intervine
diferenţa socială.
Mahavira e un Sudra iar Servillia e sclavă.
Capitolul al IV-lea prezintă viaţa şi obiceiurile
romane în linii mari. Sunt prezentate elemente ale
religiei romane: credinţa în zeul Eros, pelerinajul de la
Delphi; Axius va studia filozofia: epicureismul,
stoicismul şi hedonismul.
Apare pomenit Iisus. (p. 148)
Capitolul al V-lea este cel mai ciudat, deoarece
Ea – Maria este fictivă, născută din “coasta” imaginaţiei
lui prin animizarea unei icoane. El – este călugărul
catolic Adeodatus.
Capitolul furnizează informaţii despre ispitele
cărnii din călugărie, plecarea din mănăstire şi
pelerinajul prin lume, autorul prezintă una din temerile
omenirii din jurul anului 1000: aşteptarea cu nerăbdare
a sfârşitului lumii.
Capitolul al VI-lea plasează acţiunea în Franţa
în timpul revoluţiei franceze din 1789. Autorul
realizează în linii generale o schiţă a epocii: ateismul,
combaterea credinţei, anticlericismul; este semnalată
apariţia lui Emile (Sur l’education) de J.J Rousseau.
Yvone este călugăriţă, fiind judecată pentru credinţă;
Gaston, deşi ateu, nu numai că o apără, dar se şi
îndrăgosteşte de ea; eroii sunt decapitaţi.
Capitolul al VII-lea aduce acţiunea romanului în
România. El – Toma Novac este profesor universitar de
filosofie, iar Ea – Ileana este căsătorită, plănuind să-şi
părăsească soţul. Acesta îl împuşcă pe Toma foarte
grav.
Un teoretician al reîncarnării este Aleman
prieten cu Toma.
Observăm că există o simetrie la sfârşitul şi
începutul fiecărui capitol.
Prof. Manuela Matits
Director Școala Gimnazială Săcălaz
Cateheza:
Invitația lui Dumnezeu și răspunsul
nostru
Pregătirea aperceptivă:
Părintele Stăniloae, marele nostru teolog,
spunea că „Timpul cu care ne confruntăm noi şi
ne batem, clipă de clipă, nu este nimic altceva
decât distanţa dintre chemarea lui Dumnezeu şi
răspunsul omului!”. Chemarea din partea lui
Dumnezeu şi răspunsul din partea omului sunt
lucruri esenţiale pentru viaţa noastră, întreaga
noastră existenţă se derulează în spaţiul dintre
chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul nostru la
această chemare. Din păcate,
prea puțini oameni sunt atenţi
la această chemare şi multi
sunt acei care o lasă fără
răspuns. Este o mare
responsabilitate a omului
aici. Dumnezeu ne vrea şi ne
cheamă să-I fim parteneri în
creaţia continuă şi în
susţinerea lumii.
Anunțarea temei:
Astăzi, cu ajutorul lui
Dumnezeu, as dori să vorbim
despre chemarea pe care ne-o
adresează Dumnezeu și
răspunsurile noastre felurite
la această chemare
Tratarea temei:
La începutul Vechiu-
lui Testament, vedem cum
oamenii resping chemarea
lui Dumnezeu la mântuire,
trăind în păcate, de aceea a venit peste ei
potopul, căci Domnul "n-a cruţat lumea veche, ci
a păstrat numai pe Noe (II Petru, 2, 5). Cei care
au credinţă ascultă chemarea lui Dumnezeu şi fac
voia Lui, aşa cum ,,prin credinţă Avraam, când a
fost chemat, a ascultat de a ieşit la locul pe care
era să-l ia spre moştenire, şi a ieşit neştiind
încotro merge" (Evrei 11, 8). Neascultarea
oamenilor însă a continuat, deși Dumnezeu și-a
continuat chemarea prin proorocii săi. O pildă
care ne-o spune Mantuitorul nostru Iisus Hristos
explicit despre aceasta chemare este “Pilda celor
poftiți la cină” (Luca 14, 16-24), care se citește
in Duminica a XXVIII-a după Rusalii si care
arată în chip tainic cum Dumnezeu cheamă pe toţi
oamenii la mântuire. Iisus a întrebuinţat parabolele şi
metaforele de cele mai multe ori ca instrumente de
cunoaştere. Iată, şi de data aceasta, o clarificare a
împărăţiei cerurilor e descifrată printr-o scurtă
parabolă. Ce ne vorbește Mântuitorul in acesta pildă
așadar?
,,Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat
pe mulţi; Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să
spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata. Şi
au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi
i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o
văd; te rog iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi
am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă. Al
treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.
Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea.
Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în
pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi,
şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici.
Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut
precum ai poruncit şi tot mai este
loc. Şi a zis stăpânul către slugă:
Ieşi la drumuri şi la garduri şi
sileşte să intre, ca să mi se umple
casa, Căci zic vouă: Nici unul din
bărbaţii aceia care au fost chemaţi
nu va gusta din cina mea”.
,,Înțelegem că omul care
face cina este Tatăl. Creatorul
universului și Părintele ceresc a
făcut cină, un ospăț pentru
întreaga lume, în cinstea lui
Hristos. La sfârșitul veacurilor și
la plinirea vremii, Fiul a înviat
pentru noi. A îndurat moarte
pentru noi și ne-a dat trupul Său
ca să-L mâncăm, adică acea pâine
din cer care dă viață lumii. Spre
înserat și la lumina torțelor,
mielul a fost jertfit, potrivit Legii
lui Moise. De aceea, pe bună
dreptate, chemarea la Hristos este numită cină” (Sfântul
Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 104,
trad. Lucian Filip).
Simplă și ușor de înțeles, pericopa trebuie
interpretata pe de o parte istoric, pe de alta parte
alegoric.
Istoric:
Dumnezeu a pregătit poporul ales prin profeții
Săi pentru participarea, in final, la Cina de taină sau
nunta Fiului Său - la nunta mantuitoare a lui Mesia
Hristos. Sub un pretext sau altul, poporul ales însă a
respins chemarea la Cina mantuirii, ba încă L-a rastignit
si L-a ucis pe Mire, pe Fiul împăratului care făcea
nunta. Atunci, Dumnezeu a adresat chemarea Sa nu
9
doar celor aleși, ci tuturor - iată vocația universală
a Crestinismului: „Ieși la drumuri și la garduri și
sileste-i pe toți să intre…”. Adică chemați pe toți
la mantuire!
Alegoric:
Pericopa se adresează nouă, credincioșilor
de astăzi. Cu toții suntem chemați la viața in
Hristos, la „Nunta”, sau „Cina de taină” pregatită
de Dumnezeu. “Greşeala celor invitaţi la cină a
constat în faptul că a fost o disproporţie foarte
mare între motivele invocate şi importanţa
evenimentului la care ar fi trebuit să participe”
spunea Preasfințitul Părinte Ignatie al Hușilor (PS
Ignatie: „A fost o disproporţie foarte mare între
motivele invocate de cei invitaţi la cină şi
importanţa evenimentului. Nu facem distincţia
dintre secundar şi principal”,
https://episcopiahusilor.ro).
Care ar fi motivele refuzului?
-Țarina reprezintă
materialitatea. Ne legăm prea
mult de bunurile materiale: de
case, de masini, de bani, și
lăsăm sufletul pe ultimul loc.
-Cele cinci perechi de
boi invocate de un alt invitat
sunt ca cele 5 simțuri trupești
ale noastre, ai caror slujitori
suntem. Boii mai reprezintă
animalitatea, irationalitatea
specifică animalelor.
-Femeia reprezintă
patimile și plăcerile cele
trupesti, care nu ne lasă sa ne
ridicăm cu mintea, cu simtirea
si cu fiinta noastra intreaga la
Dumnezeu.
Viața această se va sfârși într-o buna zi,
oricate bunuri, averi, bucurii ori plăceri lumești
am strange. Va veni o vreme cand toate își vor
vădi desertaciunea. Ceea ce ramane este răspunsul
la chemarea in Împărăția lui Dumnezeu, la
comuniunea sfântă, adresată către toți cei „de la
garduri”, de la „răspantii”, de pe „ulițe” - adică
tuturor, indiferent de neam, rasă, poziție socială
ori pregătire intelectuală. Trimite slugile Sale
după noi - adică pe ingerii pazitori și pe sfinții Săi,
pentru a ne atrage atenția să ne facem datoria de
buni creștini. Deasemenea pe preoții Săi i-a ales
pentru a ne îndruma spre calea cea buna care duce
la El. Atentie insa, nu oricum! Stapanul a fost
aspru cu cel ce s-a prezentat „cu indiferență” la
nunta. “Cum ai intrat aici fără haină de nuntă?”
intreaba împăratul? Apoi spune slugilor: “Legați-l
10
de picioare şi de mâini şi aruncați-l în întunericul cel
mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea
dinţilor.Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”
(Matei 22, 12-14). In ceea ce privește versetul 23,
“Siliţi-i pe toţi să intre” după cum este deslușit de unii
traducători, trebuie sa precizam ca alții traduc:
“îndeamnă-i să intre" (Noul Testament, Bucureşti,
1949) ceea ce e altceva. Acest verset a stat la baza unei
instituţii scandaloase din trecutul Occidentului romano-
catolic: Inchiziţia. Pe baza lui au fost condamnaţi la
moarte toţi cei care refuzau dogmele romano-catolice.
Erau arşi sau înecaţi, pentru a-i mântui cu sila. Cum ar
fi putut să se gândească la Inchiziţie Cel care spusese:
,,Cel ce voieşte să vină după Mine” Aşadar nesilit.
Recapitulare:
Cui face Dumnezeu chemare la cina Împărăției
in primul rand?
Pilda face referire la o
permanentă chemare pe care
Dumnezeu a adresat-o celor din
neamul ales, mai-marii sinagogilor,
cărora le-a trimis mereu poftire prin
prorocii şi drepţii Vechiului
Testament, invitându-i să participe
la Împărăția lui Dumnezeu.
A fost acceptata chemarea
de catre acestia?
De cele mai multe ori,
Dumnezeu S-a întâlnit cu refuzul
acestora. Unii numesc Duminica a
XXVIII-a după Rusalii ca fiind
Duminica pretextelor, sau
pretextele de Duminica. Pe buna
dreptate.
Ce prefigurează cina lui
Dumnezeu?
Cina aceasta prefigurează
Împărăția Cerurilor, de aici şi de dincolo, iar cei care
n-au onorat invitația la ea au rămas în afara ei. Cine n-a
intrat în ea aici, nu va fi în ea nici dincolo.
Asocierea:
Nu trebuie sa uităm că așa cum sunt toți oamenii
chemați la Împărăția lui Dumnezeu, așa au fost chemați
și ucenicii Sai, deveniți ulterior Sfinții Apostoli. Sa
luam de pilda, cazul lui Petru. Chemarea este evidentă.
Iisus Hristos i se adresează: “ Vino, şi te fac pescar de
oameni!” Iar Petru era un simplu pescar. Un om fără
carte, un om sărman, care nu ieşise din graniţele satului
său, care îşi cârpea mrejele, cum spune Sfântul Ioan
Gură de Aur. Era un om foarte simplu, care se trezeşte
la un moment dat că cineva, un învăţător, îl cheamă şi-i
cere să-L urmeze. Cine este acel Cineva, unde îl va
conduce, ce va urma acestei chemări, nici el nu ştia prea
mult. Dar nu ezită, deși erau multe necunoscute. Nici el,
nici Ioan si Iacob. Ei au identificat chemarea lui
Dumnezeu.
Generalizarea:
În Noul Testament, Mântuitorul acordă in
primul rand Împărăției lui Dumnezeu un caracter
spiritual: “Împărăția Mea nu este din lumea
aceasta” (Ioan 18, 36), ,,Căutați mai întâi
Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate
celelalte li se vor adăuga” (Matei 6 , 33).
Evanghelia pe care o aduce El in lume este
“Evanghelia Împărăției” (Matei 4, 23). Atât in
vorbirea directă, cat si prin pilde, Mântuitorul ne
descoperă modul in care Împărăția lui Dumnezeu
intră și se dezvoltă in inimile noastre. “Venirea
Împărăției cerurilor înseamnă abolirea prăpastiei
dintre cer și pamant, dintre Creator si creatura”
(Pr. Prof. Dr. Vasile, Mihoc, exegeza, “Împărăția
Cerurilor”, Duminica după Botezul Domnului).
Cuvantul lui Dumnezeu rodește pe fondul
credinței și a faptelor bune, iar Împărăția lui
Dumnezeu ne devine astfel accesibilă.
Aplicarea:
,,Iată, Eu stau la usa si bat; de-mi va auzi
cineva glasul si-mi va deschide usa, voi intra la el
si voi cina cu el si el cu Mine" (Apocalipsa 3, 20).
Chemării lui Dumnezeu trebuie să-i răspundem
fără ezitare, așa cum au făcut-o ucenicii. “
Chemarea ucenicilor la apostolat ar trebui să fie
pentru fiecare ca o oglindă, ca o lampă de control
prin care să ne verificăm dacă avem aceeași
promptitudine, aceeași rapiditate și eficiență în a-i
răspunde lui Dumnezeu atunci când suntem
chemați” (PS Ignatie, Episcop de Husi, predica,
“Chemarea lui Dumnezeu este irezistibilă”,
episcopiahusilor.ro, 05.09.2019). Chemarea Lui
diferă de la om la om. Dumnezeu trimite
oamenilor chemarea în multe feluri: prin cuvintele
Sfintei Scripturi, prin încercări şi ispite, prin vise,
prin pedepsele şi suferinţele cu care îl cheamă la
pocăinţă pe omul care a greşit şi nu se căieşte de
păcatele sale; chiar ,,când suferim pe nedrept
trebuie să ştim că asta se întâmplă cu îngăduinţa
lui Dumnezeu, fie pentru a ne spăla păcatele, fie
pentru a primi cunună", spune Sfântul Ioan Gură
de Aur. Nu e întotdeauna ușor să identificăm
chemarea lui Dumnezeu. Dacă te mişti, un pic, în
Duhul lui Dumnezeu, dacă eşti puţin familiarizat
cu cuvântul lui Dumnezeu, dacă eşti familiarizat
cu rugăciunea, încet-încet dobândeşti puterea şi
capacitatea să discerni lucrul la care te cheamă
Dumnezeu. Pentru ca omul să sesizeze
chemarea lui Dumnezeu, trebuie să se apropie de
El, să-l invoce, trebuie să-L cheme și de ce nu, să-
L iubească. Să nu mai căutăm pretexte pentru a-L
refuza mereu pe Domnul. Căci așa cum cei trei
poftiți ai Stăpânului caută diferite pretexte pentru a nu
da curs invitației, și noi căutăm diferite pretexte pentru
a nu „cina” împreuna cu Dumnezeu. Căutăm pretexte
pentru a nu participa la Sfânta Liturghie, la Sfintele
Taine.
Dacă procedăm aşa, într-o zi ne putem întâlni cu
refuzul Lui, pe care îl auzim în cuvintele Evangheliei:
“Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu vor
gusta din cina mea!” (Luca 14, 24). ‘Fericit este cel ce
va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu!’ spune
Evanghelia după Luca, 14, 15. Acceptând invitația
Domnului, pe pamant vom fi fericiți și multumiti, iar in
ceruri cu îngerii, cu Sfinții și cu însuși Mântuitorul Iisus
Hristos, vom prânzi in vecii vecilor.
Dumnezeu sa ne ajute și sa ne ocroteasca pe toți
pe urcușul spre Împărăția Sa, Amin
Gavril Ioan Georgiu,
Student teolog
(Urmare din p. 1)
La această afirmaţie a fost în consens şi cu un
alt mare teolog, Părintele Serghei Bulgakov, care i-ar fi
fost şi duhovnic pentru o perioadă de timp, şi care
spunea: „Teologia ar trebui să fie sorbită din potirul
euharistic“10. „Adevărata teologie“, era de părere
Părintele Georges, „nu poate izvorî decât dintr-o
experienţă liturgică profundă”11. Un discipol al
părintelui Georges Florovski, părintele Ioannis
Romanidis în lucrarea sa Teologia Patristică își punea
întrebarea: „Cine este teolog adevărat? Teolog este
numai cel ce a citit multe cărţi teologice şi este informat
asupra bibliografiei aferente? Acesta se aseamănă unui
microbiolog care, pe de o parte, a citit multe cărţi
referitoare la disciplina sa, dar care, pe de altă parte, nu
a folosit niciodată microscopul, nici nu a făcut vreodată
analize de laborator etc. In toate științele pozitive, cel
ce are ultimul cuvânt de spus şi este autoritate în ştiinţa
sa este întotdeauna cel ce are experiența obiectului sau
fenomenului la care se referă şi pe care 1-a studiat,
adică cel ce are experiența observației şi înțelege
fenomenul pe care îl observă”12.
În terminologia patristică experienţa observaţiei
lucrărilor Sfântului Duh se numeşte vedere
duhovnicească. Prima treaptă a vederii duhovnicești
este experiența rugăciunii Sfântului Duh cea lucrătoare
de la sine în inima omului.
(Continuare în numărul viitor)
10
Ibidem, p. 15.
11
Ibidem.
12
Ioannis Romanides, Teologia Patristică, ed. Metarfraze,
Bucureşti, 2011, p. 206.
11
Cronica parohială:
• Ziua Eroilor cinstită în parohia
Birda. La 40 de zile de la Praznicul Învierii
Domnului, Biserica a sărbătorit Înălțarea
Domnului și Ziua Eroilor. În parohia Birda,
Praznicul a debutat în Ajun, cu slujba Vecerniei
unită cu Litia, urmată de Utrenie, în biserica cu
hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, din Birda și
Sfânta Liturghie în biserica cu hramul ,,Sfinții
Arhangheli Mihail și Gavriil”, din Sângeorge.
După slujba Utreniei la Birda și cea a
Sfintei Liturghii la Sângeorge, a fost oficiată
Slujba Parastasului pentru eroi, la Monumentele
Eroilor din cele două localități. La slujbele
oficiate la Sângeorge a slujit alături de P. C.
Părinte Valentin Bugariu și P. C. Părinte Jivoine
Maletici de la Parohia Ortodoxă Sârbă din Denta.
La Monumentele Eroilor au fost depuse
coroane de flori prin
grija Consiliului Local
și al Primăriei Birda.
Cu acest prilej Primăria
Comunei Birda a fost
reprezentată prin d-nii:
Sorinel Marcu, vice-
primarul Comunei,
Daniel Moisă, secre-
tarul Primăriei și d-na
Dara Anderwald, refe-
rent cultural. Din partea
Postului de Poliție au
fost prezenți agenții: șef
de post Virgil Malcotă
și Adrian Ciolac.
Elevii de la Școlile din Birda și Sângeorge
îndrumați de prof. Mihaela Coman și prof. Maria
Miron au pregătit și susținut un bogat program
artistic compus din poezii și cântece patriotice. La
Sângeorge, preșcolarii de la Grădinița cu Program
Normal din localitate îndrumați de prof. Daiana
Curea au prezentat un buchet de poezii.
S-au bucurat de comuniunea de rugăciune
și de programul artistic mai mulți enoriași din
parohia Birda și filia Sângeorge.
• Pelerinaj de o zi în Serbia.
Sâmbătă, 18 iunie, în organizarea Parohiei
Berecuța, s-a realizat un pelerinaj de o zi la câteva
biserici reprezentative din Belgrad și Vârșeț și
câteva obiective istorice din Serbia.
După 53 de ani de la apariția celebrului
volum Belgradul în cinci prieteni (1969) al
poetului Nichita Stănescu, un grup mai mare de
prieteni din Berecuța, Birda, Deta, Gătaia,
12
Sângeorge, Rovinița Mare și Voiteg au plecat spre țara
vecină pentru a se bucura de priveliștea orașului de pe
Dunăre, străjuit odinioară de Iancu de Hunedoara în
veacul al XV-lea.
S-au făcut opriri la bisericile reprezentative ale
orașului: catedrala Sfântului Apostol și Evanghelist
Marcu, catedrala Sfântul Sava, biserica rusă, biserica
militară și cea a Cuvioasei Parascheva, iar la
reîntoarcerea în țară s-a făcut un popas la Mănăstirea
Mesici de lângă Vârșeț. Pe lângă lăcașele de cult au fost
clipe în care pelerinii au văzut diverse monumente,
clădiri (cea a Parlamentului, a fostului Palat Regal, a
Bibliotecii Naționale), dar și cetatea medievală a
orașului Kalemegdan.
• Ziua Universală a Iei la Birda. În
fiecare an la sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan
Botezătorul se amintește de Ziua Universală a Iei.
Sărbătoarea creștină a debutat în Ajun cu Slujba
Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia) în
biserica cu hramul ,,Sfinții
Arhangheli Mihail Și
Gavriil” din localitatea
Sângeorge, filia parohiei
Birda. În ziua cinstirii
Sfântului Proroc Ioan a fost
oficiată Sfânta Liturghie, în
biserica parohială, cu
hramul ,,Nașterea Maicii
Domnului” din Birda.
Cuvântul de
învățătură a fost susținut de
către P. C. Părinte Valentin
Bugariu care a expus
importanța cinstirii Sfântu-
lui Proroc pentru creștină-
tate, amintind de vechimea creștinismului popular al
străromânilor care a creștinat vechile sărbători ale
autohtonilor. Două momente din vechea istorie a
creștinismului sunt amintite în această zi: Sfântul
Niceta de Remesiana (338-420), cel care a predicat
Evanghelia și la daco-romanii din nordul fluviului și
Aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la
Suceava în 1415 de la Cetatea Albă în cetatea de scaun
a Moldovei.
Calendarul creștin-ortodox amintește în ziua de
astăzi de sărbătoarea Sânzienelor care potrivit
calendarului popular marchează ziua solstițiului de vară
când înflorește planta ce-i poartă numele. Potrivit
aceluiași calendar, Sânziana bagă bob spicului de grâu,
dă miros plantelor de leac, vindecă bolile și suferințele
oamenilor, apără holdele de grindină, furtuni și vijelie.
La momentul potrivit s-au împărtășit cu Trupul
și Sângele Domnului mai mulți copii.
Și în anul acesta a fost sărbătorită Ziua
Universală a Iei care a fost purtată de credincioșii
prezenți la Sfânta Liturghie. Prin amabilitatea
elevei Denisa Peia a fost prezentată o colecție de
costume populare.
La finalul Sfintei Liturghii a fost sfințit un
nou rând de veșminte donat Sfintei Biserici din
Birda de familia Daniela și Ion Matei împreună cu
copiii Ionela, Sebastian și Ovidiu.
Tot cu acest prilej a fost prezentat nr. 42 al
revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”
din Birda. Revista va rămâne pentru cei interesați
de astfel de scriitură în bisericile din Birda și
Sângeorge.
• Bocșa Film Festival la a doua
ediție. În orașul de la Bârzava s-a desfășurat a
doua ediție a festivalului de film în perioada 14-
17 iulie 2022. Organizat de Primăria Orașului
Bocșa în colaborare cu Biblioteca Orășenească
,,Tata Oancea” din localitate, festivalul își
propune promovarea Cărții, Filmului și Ținutului
Natal.
Festivalul a fost
deschis joi, 14 iunie
printr-o întâlnire cu
scriitorii bănățeni a
cărei amfitrion a fost
doamna Gabriela Șer-
ban, managerul Biblio-
tecii Orășenești, autor
de volume și redactor-
șef al revistei ,,Bocșa
Culturală”.
În partea intro-
ductivă d-na Gabriela
Șerban a adresat un
cuvânt de bun venit participanților și a mulțumit
prof. univ. și regizorului Ioan Cărmăzan,
președintele Festivalului și a enumerat
evenimentele care vor avea loc: lansări de carte,
vizionare de film și promovarea oamenilor
Bocșei.
Domnul Mirel Patriciu Pascu, primarul
Orașului Bocșa a îndemnat pe cei prezenți să
guste din actul cultural și a subliniat sprijinul
acordat de Primărie culturii locale.
La această întâlnire au fost prezenți
membrii Clubului de la Timișoara, cetățeni de
onoare ai orașului, edili locali, alți publiciști,
precum și iubitori de literatură.
Doamna Nina Ceranu a prezentat cele mai
noi volume ale membrilor Clubului de la
Timișoara, precum și proiectele editoriale între
care este pomenit Dosarul Brâncuși între real și
imaginar. Același scriitor a amintit de romanul
recent apărut, Cele trei fețe ale orașului, iar
criticul literar Maria Nițu apreciat volumul pentru
că creează un personaj literar unic. Rodica Pop a
amintit de un poem iscălit de Nina Ceranu, Pulberea de
sub piciorul tău.
Și-au prezentat cele mai noi volume și alți
scriitori: Silvia Cenegru, Manolita Dragomir-
Filimonescu, Maria Nițu, Irina Goanță, Constantin-
Tufan Stan, Vasile Bogdan.
Părintele Valentin Bugariu de la parohia Birda a
prezentat volumul ,,Arhanghelul” din Birda. 10 ani de
în slujba comunității parohiale, 2022 care aniversează
împlinirea unui deceniu de presă locală în parohia Birda
și filia Sângeorge din județul Timiș.
În zilele ce vor urma vor avea loc lansări și
carte, întâlniri cu edituri, precum și proiecții de film.
Amintim dintre filmele pregătite de vizionare:
,,Negustorul de amintiri” în regia lui Ioan Cărmăzan și
,,Tiberiu Bottlik. Culorile singurătății” în regia lui
Vasile Bogdan și Diana Trocmaier și reportajul ,,In
memoriam Vasile Coțoiu” în regia lui Vasile Bogdan.
• Omagierea Patriarhului Teoctist la
Sângeorge. Duminică, 31
iulie 2022 a fost oficiată o
slujbă de pomenire în cadrul
Sfintei Liturghii săvârșite în
biserica cu hramul ,,Sfinții
Arhangheli Mihail și
Gavriil”, din localitatea
Sângeorge, filie a parohiei
Birda, pentru sufletul
Patriarhului Teoctist
Arăpașu (1915-2007), cu
prilejul împlinirii a 15 ani
de la trecerea la cele
veșnice.
La momentul predicii, P. C. Părinte Valentin
Bugariu a creionat principalele etape ale vieții și slujirii
celui de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe
Române.
Născut într-o familie numeroasă, în care Toader
a fost cel de al 10-lea fiu al familiei Arăpașu, intrat din
pruncie în ascultarea monahală, călugărit sub numele de
Teoctist adică în traducere ziditor de biserici, a urmat
școlile teologice cu sprijinul mănăstiririi.
Hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah, hirotesit
arhimandrit, tânărul Teoctist a îndeplinit primele
ascultări la București și Iași. Devenit colaborator
apropiat al Patriarhului Justinian, arhimandritul Teoctist
Arăpașu a fost ales episcop-vicar patriarhal cu titlul de
,,Botoșăneanul” (1950-1962). Apoi a fost ales episcop
al Aradului (1962-1973), arhiepiscop al Craiovei și
mitropolit al Olteniei (1973-1977), arhiepiscop al
Iașilor și mitropolit al Moldovei (1977-1986) și
arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Munteniei și
Dobrogei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
(1986-2007).
13
 A îndeplinit o slujire liturgică și
predicatorială consemnată în 14 volume cu
titlul Pe treptele slujirii creștine, fiind un misionar
de excepție pentru care ,,Biserica a fost și este
concentrată înainte de toate, asupra lucrării de
sfințire a omului și a lumii. Din această lucrare
specifică izvorăște apoi și o prezență a sa mai
evidentă în plan exterior, social. Avem
convingerea că readucându-l mai întâi pe om la
Dumnezeu, acesta va dobândi pacea interioară de
unde va izvorî grija de semeni, preocuparea
pentru viața zilnică a cetății și a locuitorilor ei”
(Ștefan Oprea, Slujirea preoțească și activitatea
misionară în gândirea și scrisul Patriarhilor
Justin Moisescu și Teoctist Arăpașu, Editura
Doxologia, Iași, 2015, p. 219).
Autor de lucrări
istorice, editor de carte
bisericească și de zidire
duhovnicească, ctitor de
biserici, sprijinitor al
reactivărilor unor eparhii,
a înființării unor școli
teologice, Patriarhul
Teoctist nu a uitat
niciodată graiul natal și
bunătatea creștinilor de
aici.
Elevii Școlii Pri-
mare din Sângeorge, în
coordonarea prof. Maria
Miron au identificat
chipul Patriarhului Teoctist și au realizat o planșă
tematică închinată ierarhului amintit.
• Ziua Națională de conștientizare
a violențelor împotriva creștinilor în parohia
Birda. Luni, 16 august cu prilejul sărbătorii
Sfinților Martiri Brâncoveni se sărbătorește și
Ziua Națională de conștientizare a violențelor
împotriva creștinilor.
În 15 august 2022 după oficierea
Vecerniei în biserica cu hramul ,,Sfinții
Arhangheli Mihail și Gavriil” a fost organizată o
seară de poezie creștină dedicată poetului Vasile
Voiculescu, prin cateheză, expoziție de carte,
recitiri din opera literară și vizionarea filmului
documentar ,,Duhul literaturii”, produs de
Televiziunea Română.
Cateheza cu tema ,,Rugăciunea lui V.
Voiculescu” a detaliat viața și opera poetului
român, mărturia creștină a poeziei și suferințele
îndurate pentru a-L face cunoscut pe Mântuitorul
Iisus Hristos. În argumentarea catehezei,
vorbitorul s-a sprijinit pe caracterizarea făcută de
profesorul N. I. Herescu pe care o iscălea în
14
revista ,,Gândirea” din 1943: ,,Sunt scriitori care au
rămas cu o generație în urmă: scriu ca înaintașii și sunt
iubiți de bătrânii vremii. Sunt apoi scriitori care merg în
pas cu epoca; ei dețin rețeta timpului și sunt favoriții
contemporanilor. Sunt, în fine, scriitori care au ieșit din
rânduri, care au făcut un pas înainte; depășindu-și
vremea, ei scriu pentru generația următoare. V.
Voiculescu este unul dintre aceștia din urmă”.
Pornind de la această mărturisire a fost
dezbătută poezia religioasă din primele volume care au
apărut sub influența lui Al. Vlahuță și poezia postumă
de sorginte creștină, filocalică și alcătuită sub influența
,,Rugului Aprins”.
• Tabără de creație la Muzeul Satului
Bănățean. La sfârșitul verii, în 30 august – 1
septembrie 2022 s-a desfășurat la Muzeul Satului
Bănățean, o tabără de
creație în organizarea
Arhiepiscopiei Timișoarei
și cu sprijinul Consiliului
Județean Timiș.
Programul primei
zile a debutat în prezența
copiilor, profesorilor și
voluntarilor prin oficierea
Acatistului Mântuitorului
Iisus Hristos de către P.
On. Părinți dr. Nichifor
Tănase, consilier eparhial
și dr. Alin Cristian
Scridon, parohul locului,
în biserica cu hramul
,,Nașterea Maicii Domnului” din incinta complexului
muzeal.
După otpustul rugăciunii, participanții însoțiți de
formatori și voluntari s-au îndreptat spre atelierele
meșteșugărești de olărit, confecționat cruci, realizat
icoane și de legat carte veche. De aceste activități s-au
ocupat artiști plastici, etnografi și meșterii populari
Cosmin Matei, Novaci Dușan, Emilian Popa și Eva
Sarga.
După amiaza au fost derulate alte patru ateliere,
două de comunicare și documentare susținute de P. C.
Părinți Alin Cristian Scridon și Marius Ioana, profesori
la Facultatea de Teologie din Timișoara, unul de
arhitectură, condus de lect. univ. dr. Silvia Trion și unul
de activități socio-educative inițiat de psiholog Maria
Câmpean.
De aceste activități și de altele se bucură copii
din 29 de parohii, din cadrul Arhiepiscopiei, zece din
mediul urban (5 din Timișoara, 3 din Lugoj, una din
Făget și una din Gătaia) și 19 din mediul rural.
Din partea protopopiatului Deta au fost prezenți
copiii din parohiile: Birda, Cebza, Clopodia, Gătaia,
Stamora Germană și Voiteg, iar parohia Birda a fost
reprezentată de tinerii Weisz Markus, Roșu
Cristina și Orășanu Alexandru.
Tabăra a fost un bun prilej de comunicare a
copiilor din diferitele comunități parohiale, de
învățare și de deprindere a noi abilități prin
deconectarea de la mediul on-line și participarea
comună la diferitele momente pregătite de
organizatori.
• Limba română sărbătorită la
românii din Serbia. Pe 31 august se sărbătorește
Ziua Limbii Române. Inițiată în 1990 sub
genericul ,,Limba noastră cea română” la
Chișinău în Basarabia, sărbătoarea amintește de
un pilon al identității românilor Limba Română.
Anul acesta, în organizarea Asociației Românilor
Independenți din Serbia și găzduirea Școlii de
Înalte Studii de
Specialitate pentru
Educatori ,,Mihailo
Palov” din Vârșeț a
fost omagiată printr-
un spectacol de
poezie și cântec
Limba Română.
De orga-
nizare și de
desfășurarea specta-
colului s-au ocupat
Fam. Elena și
Dorinel Stan care
și-au primit goștii
din localitățile ro-
mânești din Voivo-
dina și Valea
Timocului pe care i-a întâmpinat cu o vorbă
bună, cu o expoziție de pictură și grafică,
artizanat și un spectacol pregătit de copiii români
din Serbia.
La această manifestare cultural-spirituală a
fost prezent Exc. Sa. Dinu Gheorghe, Consulul
României la Vârșeț care a fost primit tradițional
cu pâinea și sarea românilor.
În debutul spectacolului, dl. Dr. Dorinel
Stan a vorbit de genericul acestei manifestări
intitulat ,,Limba română ne unește”. Consulul
României la Vârșeț, Dinu Gheorghe i-a felicitat pe
organizatorii și participanții la acest eveniment de
suflet. Părintele Emanuel Tăpălagă, vicar
administrativ al Episcopiei Daciei Felix a citit
mesajul Preasfințitului Ieronim Crețu, ierarhul
titular al Eparhiei în care s-a amintit de rolul
Bisericii Ortodoxe Românești în păstrarea,
cultivarea și valorificarea Limbii Române prin
slujire liturgică și producții tipografice.
Au luat cuvântul și alți colaboratori ai
organizatorilor: Daniel Manda de la Consiliul Național
Român din Serbia, Ioan Ciama, președintele
Organizației ,,Avram Iancu” din Timișoara, prof. Dalia
Cârstea, Inspector General al Județului Olt, Ioan Birda,
președintele Organizației Românilor din Balcani.
Au fost răsplăți pentru sprijinirea Limbii
Române în Serbia, 22 de persoane printr-o plachetă Dl.
Dinu Gheorghe, Consulul român din Vârșeț și prin
diplome profesori, învățători și membrii în diferite
organizații românești. În șirul celor premiați îi amintim
pe Conf. univ. dr. Virginia Popovici, Conf. univ. dr.
Brândușa Juica de la Novi Sad, Prof. univ. dr. Marinel
Negru de la Belgrad, prof. Traian Trifu-Căta
(Petrovasâla).
Programul destinat sărbătorii a fost pregătit de
copiii și tinerii de la
primele clase și sfârșind
cu anii de facultate și
care au fost instruiți de
dăruiții profesori de la
școlile românești din
Voivodina. Au fost in-
terpretate poezii din
literatura română înce-
pând cu Ienăchiță
Văcărescu și continuând
cu Mihai Eminescu,
Nichita Stănescu,
Grigore Vieru, Corneliu
Vadim Tudor, Mihai
Duțescu, dar și poeme
originale ale unor elevi.
Poezia a fost continuată
prin cântec acompaniat la diferite instrumente, iar la
final Ansamblul ,,Mândrulițele de la Olt” a încântat
auditoriu printr-un program deosebit.
Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat a
fost reprezentată prin prof. Ioan Traia, președintele
Asociației și prof. Gheorghe Rancu. Ec. Petru Opruț și
preotul Valentin Bugariu.
• Debut de An școlar la Birda și
Sângeorge. În dimineața zilei de 5 septembrie 2022 a
fost deschis în mod festiv un nou an școlar în toate
unitățile școlare din România. Școlile din Birda și
Sângeorge și-au primit elevii. Emoția și bucuria
revederii după vacanța cea mare, întâlnirea cu
profesorii, precum și noul format al anului școlar au
fost tot atâtea motive care i-au ținut pe elevii din toate
clasele atenți și interesați în cea dintâi oră a anului
școlar 2022-2023.
Festivitatea de deschidere la Școala Gimnazială
din Birda a avut loc în prezența elevilor, profesorilor,
oficialităților locale, personalului nedidactic, părinților
15
și a debutat prin primirea de la Grădinița cu
Program Normal din Birda a celei mai fragede
clase a Școlii.
După intonarea Imnului de Stat, a urmat
slujba Tedeumului, oficiată de P. C. Părinte
Valentin Bugariu de la Parohia Birda și apoi
cuvântul de bun venit al d-nei prof. Sorina Onița,
directorul Școlii Gimnaziale Birda care a
mulțumit Autorităților Locale pentru grija arătată
școlilor și grădinițelor de pe raza comunei.
Vorbitorul a prezentat apoi structura anului școlar,
precum și profesorii care vor propune diferitele
discipline.
La Școala Primară din Sângeorge a fost
săvârșită slujba Tedeumului de la început de an
școlar, iar d-na prof. Maria Miron a rostit cu
cuvânt de bun venit elevilor și părinților prezenți
• Hramul bisericii ortodoxe din
Birda. Cu prilejul Nașterii Maicii Domnului,
biserica ortodoxă din Birda și-a sărbătorit hramul.
Prăznuirea a debutat în Ajun cu Slujba Privegherii
(Vecernia unită cu Litia și Utrenia) săvârșită de
către P. C. Părinți Călin Negrea de la parohia
Gătaia și Valentin Bugariu, parohul locului.
În ziua sărbătorii a fost oficiat Acatistul
Nașterii Maicii Domnului, Sfânta Liturghie și
ritualul tăierii colacului de către părintele Valentin
Bugariu. La momentul potrivit s-au împărtășit cu
Trupul și Sângele Domnului mai mulți copii.
Cuvântul de învățătură a fost susținut de
către părintele paroh care a scos în relief
importanța hramului pentru comunitatea parohială
de astăzi și contribuția clericilor și credincioșilor
din trecut la temeluirea actualei biserici a satului.
După otpustul Sfintei Liturghii a fost
săvârșită slujba de tăiere a colacului, împreună cu
nașii hramului, Ionela și Sebastian Matei și
credincioșii prezenți.
La final a fost prezentat numărul 43 al
revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”.
• Simpozion Partoș – Istorie. În
organizarea Mănăstirii Partoș s-a desfășurat
vineri, 9 septembrie 2022, un simpozion cu tema
,,Partoș – Istorie”, care își propune dezvelirea
unor aspecte din trecutul localității și a vetrei
monahale.
Manifestarea a fost găzduită de sala
,,Banatul” a complexului monahal și a fost
moderată de către P. Cuv. Arhim. Simeon Stana,
starețul mănăstirii și exarhul mănăstirilor din
Arhiepiscopia Timișoarei.
Starețul mănăstirii a rostit un cuvânt de
bun venit. Domnul Lucian Trifonescu, primarul
Comunei Banloc a prezentat satul aparținător
16
comunei, Partoș ca o localitate cu valori comunitare
întreținute de Mănăstirea de aici.
Șirul comunicărilor a fost deschis de
comunicarea ,,Mănăstirea Partoș – dovezi arheologice”
alcătuită de dr. Luminița Munteanu-Dumitriu care și-a
închinat lucrarea memoriei Înaltpreasfințitului
Mitropolit Nicolae. Lucrarea prezentată înșiruie
descoperirile făcute în vatra satului: locuințe de tip
bordei, 25 de morminte în cimitir, ansamblul monahal
din veacul al XV-lea.
Prof. Ioan Traia, președintele Asociației
Publiciștilor Presei Rurale din Banat, muzeograf și
harnic monograf a prezentat comunicarea ,,Mănăstirea
Partoș”. Rod al unei fecunde documentări din care a
izvodit volumul: Partoș. Contribuții monografice
(2018), lucrarea prezintă date legate de așezarea
topografică a mănăstirii, hramul și rostul mănăstirii de-a
lungul timpului, personalități ecleziale care au trecut
prin această mănăstire, elemente de artă bisericească.
Preotul dr. Valentin Bugariu a susținut
comunicarea ,,Viața Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la
Partoș” în cuprinsul căreia a vorbit de problema
canonizării Sfântului, izvoarele și lucrările care-l
menționează pe Sfântul Iosif, dezvoltarea cultului și
viața ierarhului bănățean.
Domnul Dan Radosav, cunoscut jurnalist și
manager al Muzeului Satului Bănățean, a scos în
priveliște importanța unui simpozion istoric pentru
localitatea Partoș și a detaliat etapele elaborării
Monografiei Partoșului a cărei co-autor și este.
Prof. univ. dr. Doru Radosav de la Universitatea
clujeană a susținut referatul ,,O nouă cronologie a
Mănăstirii Partoș” în care folosindu-se de precauția
metodică prezintă principalele izvoare ale mănăstirii:
istorice, arheologice și ficționale. Autorul propune ca
an al întemeierii vetrei monahale anul 1290, un an
acreditat prin tradiția locului.
La final au urmat discuțiile libere care au vizat
temele susținute cu acest prilej.
COLEGIUL DE REDACŢIE:
Dr. Nina Ceranu, Prof. univ. dr. Ioan Viorel
Boldureanu, Dr. Florin-Corneliu Popovici, Prof. Ioan
Traia, Pr. dr. Iliia Pavlovici Pătruț
Redactor-şef:
Pr. dr. Valentin Bugariu
ISSN 2284 – 7731
Redacţia: Birda, Str. Principală, nr. 229, tel.
0729145610, cod postal:307187, jud.Timiş, e-mail:
parohiabirda@yahoo.com