c
 


    
Am auzit de Äpărintele Ghelasie de la Frăsinei´ înainte de a-l cunoaşte ca persoană în anii 1998-
1999; un frate al unei rude prin alianţă a fost recuperat în mod miraculos din ultimul stadiu al
unei ciroze hepatice prin ÄReţetele medicinii isihaste´ prescrise de Părintele. Ulterior, prin
lectura cărţii cu acelaşi nume a Părintelui şi discuţiile directe cu acesta am avut acces la
învăţăturile cu privire la ÄActul Sacru´ al Hranei, care înseamnă ÄTaina Vieţii de Creaţie´ pentru
omul în Äplin´ de DIVIN; în antiteză, pentru omul în Ägol´ de DIVIN, a se Ährăni´ - trăit ca o
ÄRelaţie Memorială a Originii proprii´ a devenit în subsidiar un ÄRemediu Terapeutic´ în cadrul
unei ÄMedicini Isihaste´.
În cei câţiva ani care s-au scurs până la dispariţia trupească dintre noi a Părintelui, Äscrieri´ cu
aceste învăţături şi altele au fost Äapropiate´ progresiv de tot mai mulţi oameni, care au devenit
astfel martorii necesităţii acestora în lumea actuală de la noi şi nu numai.
În duhul iubirii lui Hristos din care trăieşte şi în baza criteriului înrâuririi învăţăturii asupra vieţii
± în virtutea legăturii între conştiinţa dogmatică şi actul vieţii, Biserica noastră în mod inevitabil
va examina în anii care vor urma toate aspectele cărţii mai sus menţionate şi ale celorlalte scrieri
ale Părintelui.
În aceste cărţi în mod esenţial se conturează ipoteza unei creştinări imemoriale ± simultană şi
miraculoasă şi calea apropierii de Dumnezeu prin ÄIcoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus´-
mijlocitoare în ruptura cotidiană între Divin şi Om; această cale este între cea a minţii şi cea
slavă ± a minţii în inimă, ilustrată în secolul trecut în mod pilduitor şi tulburător totodată de
stareţul Siluan (cu o biografie ca un original Äcatehism´ practic al spiritualităţii ortodoxe).
Îndrăzneala cuvintelor stareţului Siluan, care a depăşit uneori capacitatea de înţelegere a unor
monahi, a fost a lucrării Duhului Sfânt ± certificată prin adormirea Cuviosului şi continuarea
lucrării lui în oameni; am încredinţarea că îndrăzneala din unele scrieri ale Părintelui Ghelasie
are aceeaşi natură ± cu aceeaşi certificare, iar acestea vor lucra în timp în acelaşi mod.
La originea acestei convingeri intime se află cred procesul oarecum iniţiatic şi simultan al
cunoaşterii Părintelui ± ca persoană şi prin scrieri. Apropierea de Părinte se făcea după un drum
de ore printr-o natură învăluitoare prin forme şi culori ± dar liniştită şi apoi sacralizată prin
nesfârşitul număr de troiţe în atmosfera riguros athonită a mănăstirii, îndulcită de blândeţea şi
smerenia Părintelui şi a altor monahi; dar ceea ce te cuprindea după un timp cu totul era predania
adevărată şi curată a duhului şi cea a ascultării ± după modelul ascultării depline a Părintelui ±
petrecute uneori chiar şi la sala de mese de o persoană care se hrănea exclusiv isihast ± ca în
vechime.
Apoi apropierea se săvârşea în conversaţiile cu Părintele ± în care situarea fermă în interiorul
Sfintei Tradiţii a Bisericii şi Sfintei Scripturi nu excludea din start unele practici iniţiatice (de ex.
yoga), ci le evidenţia limitarea (şi mai ales orientarea spre neant ± în afara lui Dumnezeu). Totul
după cuvântul nespus ÄA crede în Dumnezeu e un lucru, a-L cunoaşte e altceva´ şi pentru găsirea
adevăratei libertăţi ± în Dumnezeu sau măcar a unei credinţe corecte.
Şi astfel, acolo unde s-a sfârşit biografia spirituală a Părintelui ± rememorată aici fugitiv şi
selectiv, continuă lucrarea Duhului Sfânt.

Conf. Dr. Mihai Rebenciuc

Departamentul de Matematică
Univ. Politehnica Bucureşti