Pr. Nicolae Popescu: „Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui” (Ps.

150)

Fiind din Muereasca de Sus, Jud. Vâlcea, de

lângă Mânăstirea Frăsinei, am urmărit bucuros
toate succesele pe plan spiritual ale Mânăstirii şi
mă lăudam că sunt din satul de lângă această
Mânăstire. Aveam o oarecare mâhnire că nu
erau în această Mânăstire şi scriitori renumiţi.
Dar iată că într-o zi îmi cade în mână cărticica
părintelui Ghelasie de la Frăsinei –
Minidogmatica. Am mers la Părintele şi l-am
felicitat. Mi-a zis:

"- Vezi, mai corectează, pe unde găseşti

greşeli!”
„- Ce să corectez, Părinte? Sunt uimit de aceste scrieri şi felul cum o faci. Nu numai că
Mânăstirea Frăsinei are şi un condeier de seamă, dar vii cu nişte noutăţi atât de impresionante şi
un stil atât de neobişnuit şi neîntâlnit încât parcă ai zice către contemporani:
-Vreţi filosofie? Vă arăt eu filozofie!
Vreţi teologie? Vă arăt eu teologie!”

Modest cum era, mi-a răspuns:

„-Ei, tăticule, mâzgălesc şi eu acolo câte ceva! Întotdeauna m-am gândit că crucea oricărei
generaţii creştine este a prezenta mesajul Mântuitorului Iisus Hristos la nivelul epocii, cu
mijloacele şi în formele epocii, pentru călăuzirea fiecărei generaţii".

Părintele Ghelasie nu aduce în esenţă nimic nou în Teologie. Învăţătura creştină Ortodoxă e
respectată întocmai. Însă vine cu nişte reflectoare noi şi în termeni profunzi, studiaţi, adecvaţi. O
luminează din unghiuri neobişnuite, punând-o mereu în contrast cu filozofia antică, medievală şi
actuală şi cu diferite curente eretice din cadrul creştinismului sau cu spiritualităţi din alte religii
care au supravieţuit până azi în diferite forme.

Părintele Ghelasie a fost un om minunat. N-am nici o îndoială că e acolo în ceruri alături de alţi
mari vieţuitori ai Mânăstirii Frăsinei şi, în general, ai Bisericii Strămoşeşti.

Blaise Pascal spunea că omul e ca o trestie gânditoare. Lucrul acesta se potrivea şi cu părintele
Ghelasie şi la propriu, nu numai la figurat. Era subţirel ca o trestie blândă, voioasă şi gânditoare.
Spun că era un om minunat pentru că nici acum nu înţeleg cum în viaţa aspră de mânăstire şi
slujirile de zi şi de noapte, cum putea să se informeze şi să fie la zi cu toate teoriile şi mişcările
filozofice şi religioase din lumea actuală.
Cred că scrierile Părintelui Ghelasie vor fi puţin studiate în prezent şi mai mult în viitor,
deoarece comunică prin nişte termeni care presupun un exerciţiu serios şi îndelungat în
spiritualitatea creştină şi, în general, în spiritualitatea omenirii înglobată în diferite culturi.
Pr. Nicolae Popescu,
Bucureşti, biserica "Sf. Andrei"

(articol apărut în volumul "Ghelasie Isihastul, Iubitorul de Dumnezeu", ed. Platytera, 2004, pp.
68-69)