Curs VT

CURS DE VECHIUL TESTAMENT – DIACON PROF.
GABI IZSAK
CUPRINS
1. INTRODUCERE GENERALĂ------------------------------------------------------------------------3
1.1 GENERALITĂŢI DESPRE BIBLIE------------------------------------------------------------------------------------3
1.2 IMPORTANŢA STUDIERII VECHIULUI TESTAMENT---------------------------------------------------------3
1.3 GENERALITĂŢI DESPRE VECHIUL TESTAMENT-------------------------------------------------------------4
1.4 CE VOM ÎNVĂŢA DESPRE FIECARE CARTE A VECHIULUI TESTAMENT ?-----------------------4
2 PENTATEUHUL------------------------------------------------------------------------------------------5
2.1 GENERALITĂŢI DESPRE PENTATEUH----------------------------------------------------------------------------5
2.2 GENEZA-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------5
2.3 EXODUL-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------7
2.4 LEVETICUL-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------8
2.5 NUMERI----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------10
2.6 DEUTERONOM-------------------------------------------------------------------------------------------------------------11
3 CĂRŢILE ISTORICE---------------------------------------------------------------------------------13
3.1 GENERALITĂŢI------------------------------------------------------------------------------------------------------------13
3.2 IOSUA-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------13
3.3 JUDECĂTORI---------------------------------------------------------------------------------------------------------------14
3.4 RUT----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------16
3.5 I ŞI II SAMUEL-----------------------------------------------------------------------------------------------------------17
3.6 I ŞI II ÎMPĂRAŢI---------------------------------------------------------------------------------------------------------19
3.7 I ŞI II CRONICI-----------------------------------------------------------------------------------------------------------20
3.8 EZRA--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------22
3.9 NEEMIA----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------23
3.10 ESTERA----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------23
1
CURS DE VECHIUL TESTAMENT – DIACON PROF. GABI IZSAK
4 CĂRŢILE POETICE-----------------------------------------------------------------------------------24
4.1 GENERALITĂŢI------------------------------------------------------------------------------------------------------------24
4.2 IOV-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------26
4.3 PSALMI-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------27
4.4 PROVERBELE--------------------------------------------------------------------------------------------------------------29
4.5 ECLESIASTUL--------------------------------------------------------------------------------------------------------------31
4.6 CARTEA CÂNTĂRILOR-------------------------------------------------------------------------------------------------32
5 CĂRŢILE PROFETICE-------------------------------------------------------------------------------33
5.1 GENERALITĂŢI------------------------------------------------------------------------------------------------------------33
5.1.1 CE ESTE UN PROFET------------------------------------------------------------------------------------------------34
5.1.2 MESAJUL PROFEŢIEI-----------------------------------------------------------------------------------------------34
5.1.3 IMPORTANŢA PROFEŢIILOR ÎMPLINITE---------------------------------------------------------------------34
5.2 PROFEŢI MARI------------------------------------------------------------------------------------------------------------35

5.2.1 ISAIA---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------35
5.2.2 IEREMIA----------------------------------------------------------------------------------------------------------------37
5.2.3 PLĂNGERILE LUI IEREMIA--------------------------------------------------------------------------------------40
5.2.4 EZECHIEL--------------------------------------------------------------------------------------------------------------42
5.2.5 DANIEL-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------44
5.3 PROFEŢI MICI------------------------------------------------------------------------------------------------------------46

5.3.1 OSEA---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------46
5.3.2 IOEL---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------48
5.3.3 AMOS--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------50
5.3.4 OBADIA-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------51
5.3.5 IONA---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------52
5.3.6 MICA---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------53
5.3.7 NAUM-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------55
5.3.8 HABACUC--------------------------------------------------------------------------------------------------------------56
5.3.9 ŢEFANIA----------------------------------------------------------------------------------------------------------------58
5.3.10 HAGAI-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------59
5.3.11 ZAHARIA----------------------------------------------------------------------------------------------------------------60
5.3.12 MALEAHI---------------------------------------------------------------------------------------------------------------62
2
1. INTRODUCERE GENERALĂ
1.1 GENERALITĂŢI DESPRE BIBLIE
Pentru Biserică, pentru adevăratul creştinism, Biblia a fost, este şi va fi o carte unică.
Creştinii au văzut în ea revelaţia lui Dumnezeu pentru omenire, scrierea infaibilă, singura autoritate
şi singura normă de credinţă.
 Provenienţa cuvântului ,,Biblie” – cuvântul ,,Biblie” provine din limba greacă, al cărui
substantiv plural: ,,Bibliorum” înseamnă ,,colecţie de cărţi”, iar cuvântul plural ,,Biblion”, fiind
diminutivul cuvântului ,,Biblos” – carte. Astfel Biblia este o carte ,,Biblos”, dar şi o colecţie de
cărţi ,,Bibliorum”.
 Alcătuirea Bibliei – Biblia este compusă din 66 de cărţi dintre care 39 de cărţi alcătuiesc
Vechiul Testament, iar 27 de cărţi alcătuiesc Noul Testament. La scrierea Bibliei au contribuit
aproximativ 44 de autori cu pregătiri şi poziţii sociale diferite, fiind scrisă în circa 1500-1600 de
ani.
 Limbile în care a fost scrisă Biblia – Vechiul Testament a fost scris în limba ebraică şi câteva
pasaje din cărţile: Ezra, Neemia, Ieremia şi Daniel în limba aramaică (Ezra 4:8-6:18; 7:12-26;
Ier. 10:11; Daniel 2:4- 7:28). Iar Noul Testament în limba greacă (dialectul KOINE sau
populară) vorbită între anii 300 î.H. – 500 d.H. Limba ebraică este limbă din Canaan vorbită de
Avraam, iar limba aramaică este dialect semitic, înrudit cu ebraica vorbit în Mesopotania.
 Importanţa Bibliei în viaţa credinciosului – 1Tim. 3:16,17. Cel puţin trei lucruri esenţiale,
Biblia le produce în viaţa credinciosului:
a.) aduce adevărata credinţă – Rom. 10:17;
b.) produce transformări radicale în viaţă – Iac. 1: 18;
c.) lucrează sfinţirea credinciosului – Ioan 17:17;
1.2 IMPORTANŢA STUDIERII VECHIULUI TESTAMENT
De ce este important să studiem şi să învăţăm Vechiul Testament?

1. Este parte din Cuvântul lui Dumnezeu – prin Vechiul Testament Dumnezeu, ni se descoperă. În
el se descoperă caracterul Său, planurile Sale cu privire la omenire.
2. El are un caracter educativ, pedagogic – 1Cor. 10:11, iar diferite momente, atât din viaţa
poporului Israel cât şi din viaţa unor personaje, ne ajută în a trăi o viaţă după voia lui
Dumnezeu.
3. El are un mesaj special – pentru toţi oameni în mod deosebit pentru cei credincioşi: Cărţile
3
poetice şi profetice, Pentateuhul, care descrie originea universului. Fără Vechiul Testament
multe lucruri nu ar avea explicaţie, sens.
4. El ne ajută să înţelegem lucrarea lui Isus Hristos – Luca 24:25-27; 44-46. Vechiul Testament
conţine nenumărate referiri la venirea şi lucrarea Domnului Isus Hristos. Tot prin Vechiul
Testament înţelegem Isus din Nazaret este Hristosul dat, iar profeţiile din Vechiul Testament
despre venirea lui Mesia reprezintă acreditarea lui Isus Hristos.
1.3 GENERALITĂŢI DESPRE VECHIUL TESTAMENT
Împărţirea Vechiului Testament:

a.) Pentateuhul – Geneza, Exod, Levetic, Numeri, Deuteronom;
b.) Cărţile istorice – Iosua, Judecători, Rut, 1Samuel, 2Samuel, 1Împăraţi, 2Împăraţi, 1Cronici,
2Cronici, Ezra, Neemia, Estera;
c.) Cărţile poetice – Iov, Psalmii, Proverbe, Eclesiastul, Cartea Cântărilor;
d.) Cărţile profetice – profeţii mari: Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia, Ezechel, Daniel; profeţii
mici: Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Ţefania, Hagai, Zaharia, Maleahi;
1.4 CE VOM ÎNVĂŢA DESPRE FIECARE CARTE A VECHIULUI

TESTAMENT ?
I. Provenienţa titlului – a denumirii în limba română.

II. Autorul – diferite dovezi în favoarea acestuia.
III. Perioada de timp – atât cea pe care o acoperă cât şi cea în care a fost scrisă.
IV. Mesajul cărţii – generalităţi despre carte (tema ei).
V. Particularităţile cărţii – diferite aspecte specifice ale cărţii.
VI. O schiţă a cărţii – împărţirea ei pe capitole.
VII. Versetul cheie – versete semnificative şi cuvinte cheie.
VIII. Hristos în carte – diferite simboluri sau antetipuri ce ni-L prezintă pe Domnul Isus Hristos.
4
2 PENTATEUHUL
2.1 GENERALITĂŢI DESPRE PENTATEUH
Primele cinci cărţi ale Bibliei se numesc Pentateuhul şi au fost scrise de Moise. (pentateuh =
cinci cărţi). Alte denumiri: Tora, Legea, Cărţile lui Moise.
Este partea cea mai importantă a Vechiului Testament, fiind secţiunea care constituie
temelia revelaţiei divine şi a vieţii poporului lui Dumnezeu:
 Geneza – descrie suveranitatea lui Dumnezeu în creaţie şi în alegerea poporului Israel.
 Exodul – descrie puterea şi măreţia lui Dumnezeu.
 Leveticul – descrie sfinţenia divină şi chemarea la dedicare prin separare (punere de-o parte)
pentru Domnul.
 Numeri – descrie dreptatea, suveranitatea şi bunătatea lui Dumnezeu manifestată în relaţia Sa cu
oamenii.
 Deuteronom – descrie credincioşia lui Dumnezeu.
2.2 GENEZA
I. Titlul – în limba română provine de la cuvântul latin ,,genesis” = început, în limba ebraică ,
cartea poartă numele de ,,Bere’chit” (beneşith), după primul cuvânt ,,La început”. În cartea
Geneza sunt prezentate cinci începuturi:
 începutul lumii,
 începutul omenirii,
 începutul păcatului,
 începutul mântuirii,
 începutul poporului Israel.
II. Autorul – Moise, este autorul acestei cărţi, în care se găsesc menţionate 11 documente
indicate de Dumnezeu:
 Imnul creaţiei – 1:1-2:3;
 Generaţiile Cerului şi pământului – 2:4-4:26;
 Cartea generaţiei lui Adam – 5:1-6:8;
 Generaţiile lui Noe – 6:9-9:28;
 Generaţiile fiilor lui Iafet – 10:1-11:1;
 Generaţiile lui Sem – 11:10- 26;
 Generaţiile lui Terah – 11:27-25:11;
 Generaţiile lui Ismael – 25:12-18;
 Generaţiile lui Isaac – 25:19-35:29;
 Generaţiile lui Esau – 36:1-43;
 Generaţiile lui Iacov – 37:2-50:26;
5
III. Perioada de timp – începe cu relatarea despre creaţie şi se încheie cu moartea patriarhului
Iosif în Egipt; aproximativ 2000 de ani.
IV. Mesajul cărţii – cartea ne dezvăluie caracterul şi intenţiile lui Dumnezeu. El are grijă de om
chiar după căderea lui în păcat, Îşi dezvăluie planul Său de mântuire.
V. Particularităţi – afirmaţia din Geneza 1:1, face să cadă următoarele teorii:

ateismul, evoluţionismul, fatalismul, materialismul, panteismul, politeismul.
a.) Teme importante ale Bibliei ce se găsesc în această carte:
– căderea omului în păcat – nu Dumnezeu este vinovat de dezastrul din lume ci omul
prin neascultare; Matei: 13 Pilda Neghinei.
– justificarea prin credinţă – 15:6;
– umblarea (trăirea) cu Dumnezeu: Enoh, Noe;
b.) Legămintele lui Dumnezeu cu omul sau Israel – opt legăminte sunt în Biblie dintre care
patru se regăsesc în Geneza:
– Edenic;
– Adamic;
– cu Noe;
– cu Avraam;
c.) Numele lui Dumnezeu:
– Elohim – pluralul lui Eloah – Geneza 11;
– Iehova – două consoane H, şi două semivocale Y,W, tetragramaton YHWH
(Yahweh);
– El Şaddai – Dumnezeu Atotputernic – 17:1;
– El Elyon – Cel prea Înalt – 14:18;
– Adonai – Domnul – 15:2;
VI. O schiţă a cărţii:

A. Generare – 1:1-2:25;
B. Degenerare – 3-15; a omului – 3; a familiei – 4-5; a societăţii – 6; a naţiunilor – 11.
C. Regenerare – 12-50; a oamenilor aleşi – 12-35:21; a familiei – 35:22-38:30; a societăţii
– 39-50:21; a unei naţiuni 50: 22-26;
VII. Versete şi cuvinte semnificative:

– 3:15 – Proto-Evanghelia sau prima Evanghelie.
– 12:3b – Binecuvântările lui Dumnezeu pentru întreaga omenire.
– Cuvântul cheie ,,creaţiunea”
VIII. Hristos în carte :

a.) Imagini care-L reprezintă:
– sămânţa femeii – 3:15;
– jertfa lui Abel – 4:4-8;
– jertfirea lui Isaac – 22:1-19;
– Silo – 49:10-11;
6
b.) Personaje:
– Adam ;
– Isaac;
– Iosif;
– Melhisedec;
2.3 EXODUL
I. Titlul: – provine din limba greacă (traducerea Septuaginta) ,,exodus”= ieşire, plecare. În
limba ebraică se numeşte ,,Iată Numele” sau ,,Numele”, după primele sale cuvinte.
II. Autorul: – Moise; cartea îl indică de trei ori ca şi autor: 17:14; 24:4; 34:27. Iosua 8:31, se
referă la Exod 20:25 ,, …cum este scris în cartea Legii lui Moise”. Domnul Isus în Mc.
12:26 afirmă: ,, …oare nu a-ţi citit în Cartea lui Moise …”.
III. Perioada de timp: – a fost scrisă posibil între anii 1445-1440 î.H., dar acoperă un interval de
430 de ani de la moartea lui Iosif până la sfinţirea Cortului întâlnirii.
IV. Mesajul cărţii: – ea prezintă în primul rând, intervenţia lui Dumnezeu spre binele poporului
Său; ea arată totodată cum Dumnezeu îşi ţine promisiunea făcută patriarhului Avraam (Gen.
15:13,14). Ieşirea evreilor din robia egipteană mai scoate în evidenţă puterea şi măreţia lui
Dumnezeu, dorinţa Lui de a-i mântui pe cei ce-Îi aparţin.
V. Particularităţi:
 Legământul Mozaic – cuprinde trei secţiuni:
– legea lui Dumnezeu despre neprihănire – 20.1-26;
– legile lui Dumnezeu pentru judecată, hotărând în problemele vieţii sociale ale
poporului Israel – 21:1-24;
– poruncile care reglementau aspectele închinării poporului Israel – 24:12-31:18;
 Revelaţia persoanei lui Dumnezeu ca:
– Mântuitor (salvator, eliberator);
– Conducător;
– Izbăvitor;
– Medic;
– Datătorul vieţii;
– Cel victorios;
 Cea mai eficientă formă de conducere socială – ,,Teocraţia” – Dumnezeu conduce în tot
şi toate, în comparaţie cu celelalte forme de guvernare omneneşti: manarhie, republică,
etc.

A. Israel în Egipt: 1-12:36;
B. Ieşirea din Egipt: 12:37-18:27;
C. Israel la Sinai: 19-40.
Întreaga acţiune a cărţii poate fi caracterizată prin trei cuvinte:
7
– robie: 1-5;
– eliberare: 6-18;
– organizare: 19-40;

– 3:14 - ,,Eu sunt Cel ce Sunt”;
– 12:12b - ,, …şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului. Eu Domnul”.
– 6:6-8 (conf. Evr, 4:2) – Vestea Bună pentru Israel.
– Cuvântul cheie: ,,Izbăvire”.
VIII. Hristos în carte:

a.) Imagini care-L prezintă:
– Mielul Pascal – cap. 12 – vezi Ioan 1:29;
– Mana cerească – cap. 16 – vezi Ioan 6:31,32,35,48;
– Cortul întâlnirii – cap. 25-30 – vezi Evrei 8:5;
b.) Personaje:
– Moise – conducător, cel ce a stat la dispoziţia lui Dumnezeu – Evrei 3:1,2,
– Aaron – Marele Preot – Evrei 5:4,5;
2.4 LEVETICUL
I. Titlul: – în traducerea greacă ,,Septuaginta”, cuvântul ,,Levetikus” înseamnă Cartea

Leviţilor (membri ai seminţiei lui Levi, consacraţi cultului public); în limba ebraică se
numeşte ,,Şi El a chemat”, după primele ei cuvinte. Talmudul o definea ca fiind Legea
preoţilor.
II. Autorul: – Moise; în 56 de locuri apare menţionat în text căci Dumnezeu I-a vorbit aceste
cuvinte: 4:1; 6:1; 8:1; 11:1; 12:1; etc. în Noul Testament avem referiri la Levetic şi acestea îi
atribuie tot lui Moise cartea: Mat. 8:4; Lc. 2:22; Evr. 8:5. Domnul Isus certifică că această
carte aparţine lui Moise: Mc. 1:44 – Lev. 13:49.
III. Perioada de timp: – în primul an de la ieşirea din Egipt (1445 î.Hr), după ridicarea Cortului
Întâlnirii, între 1 aprilie şi 20 mai, deci pe parcursul a 50 de zile.
IV. Mesajul cărţii: – cartea a fost scrisă pentru a arăta israieliţilor cum să trăiască în sfinţenie;
tema centrală este cum să ne apropiem de Dumnezeul cel Sfânt, cum să rămânem în
comuniune cu El şi cum să ducem o viaţă sfântă. Cartea ne arată totodată metoda lui
Dumnezeu pentru imprimarea unui tipar de sfinţenie:
 prin jertfe, conform mesajului ,, …fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evr. 9.22).
 prin porunci, ca o mărturie a caracterului divin şi a conduitei cerute de Dumnezeu.
 Prin pedepse, anexate poruncilor ca un avertisment despre reflexibilitattea sfinţeniei
divine.
În concluzie deci înţelegem căci Dumnezeu este Sfânt şi această sfinţenie lui Dumnezeu
ne descoperă mereu vinovăţia noastră şi nevoia noastră după harul şi iertarea divină.
8
 Sărbătorile evreilor:
 Sărbătoare săptămânală: – Sabatul – zi de odihnă;
 Şase sărbători anuale:
– Paştele – amintirea ieşirii din Egipt; luna întâi, ziua 14;
– Sărbătoarea Azimilor – simbol al despărţirii de păcat (hrană fără aluat);
– Sărbătoarea Cinzecimii (Rusaliile) – sărbătoarea ,,Săptămânilor” sau a ,,primelor
roade”- 50 de zile de la Paşte;
– Sărbătoarea Trâmbiţilor – anul nou; luna VII, ziua întâi;
– Ziua Ispăşirii – luna VII; ziua 10;
– Sărbătoarea Corturilor – luna VII, ziua 15;

Cartea răspunde la două întrebări:
1. Cum să ne apropiem de Dumnezeu? – cap.1-10
2. Cum să ducem o viaţă sfântă sub privirile Sale? – cap. 11-27
Răspuns:
1. Ne apropiem de El:
– prin jertfe şi daruri de bună voie – cap.1-7;
– prin mijlocirea preoţilor – cap. 8-10;
2. Comuniunea cu El se realizează:
– printr-o viaţă curată – cap. 11-15;
– prin cult – cap. 16-17;
– relaţiile umane (familie, societate) – cap. 18-22;
– sărbători şi diverse porunci – cap. 23-25;
– juruinţe şi zeciuieli – cap. 26-27;
VII. Versete şi cuvinte caracteristice:

a.) Expresii ce se repetă:
– ,,Domnul a vorbit lui Moise” – de 56 ori;
– ,,Eu Sunt Domnul” – de 21 ori;
– ,,Eu Sunt Dumnezeul vostru” – de 21 ori;
– ,,Eu Sunt” – de 3 ori;
b.) Cuvinte ce apar des:
– jertfă – de 42 ori;
– preot – de 189 ori;
– sânge – de 86 ori;
– ispăşire – de 46 ori.
2.4.1.1 Versetul cheie: ,,Fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt” – 11:44.
2.4.1.2 Cuvinte cheie: sfânt, sfinţenie – de 87 ori.
VIII. Hristos în carte: – în jertfe şi în diferite sărbători . îl putem vedea pe Hristos şi în lucrarea
Lui.
9
2.5 NUMERI
I. Titlul: - în limba română provine din limba latină unde se numeşte tot ,,Numeri”. În limba
ebraică poartă denumirea de ,,Bemmiolbar”, care înseamnă ,,În pustie”. În limba greacă (tr,
Septuaginta) - ,,Aritmoi” = ,,Numărătorile”.
II. Autorul: – Moise, conform 33:2 - ,, …la porunca Domnului”. Argumentele sociale în
favoarea autorului sunt listele detaliate ale recesământurilor şi precizările referitoare la
geografia pustiei, aceste puteau fi făcute doar de un contemporan. Capitolul 12:3 – este o
adăugire ulterioară ,,Moise însă era un om blând, mai blând decât orice om de pe faţa
pământului.”
III. Perioada de timp: – probabil între anii 1450-1410 î.Hr; şi acoperă o perioadă de 38 ani şi 10
luni.
IV. Mesajul cărţii:

Lecţia principală a cărţii este că poporul trebuie să umble prin credinţă dacă vrea sa
înainteze. Astfel se subliniază gravitatea cârtirilor, neascultărilor şi necredinţei. Cartea
Numeri avea în vedere tânăra generaţie, cea care avea să intre în Canaan; Moise îi pregăteşte
din punct de vedere spiritual, spre a intra cu credinţă şi curaj în Ţara promisă.
Mesajul pentru Biserică lui Hristos este acesta, aşa cum Dumnezeu a călăuzit prin
pustie poporul Său, scos din Egipt, El vrea să-l conducă pe creştinul scos din lume, din robia
păcatului, în drumul său spre Patria cerească, tranversând, prin credinţă şi îndrăzneală pustia
lumii (1Petru 2:11; Evr. 11:8-16; 12:1).
 Dumnezeu este drept; nu se uită la faţa omului, ci pedepseşte pe cel rău şi răsplăteşte pe
cel bun – cap. 13,14; (Ex. Iosua, Caleb)
– neascultarea lui Maria, Aaron – cap. 12;
– neascultarea lui Moise – cap. 20;
 Importanţa ascultării şi respectării liderului (răscoala lui Core, Datan şi Abiram) – cap.
16;
 Suveranitatea Lui în a alege slujitorii (alegerea lui Aaron) – cap. 17;
 Tot şi toate Îi sunt la dispoziţie şi Îi slujesc (măgăriţa lui Balaam) – cap. 22;
 Dumnezeu al rânduielii (aranjarea în jurul Cortului Întâlnirii) – cap. 2,3;

A. La Sinai – vechea generaţie – cap. 1:1-10:10;
B. De la Sinai la Iordan – eşecul vechii generaţii – cap. 10:11-25:18;
C. La Chitim – pregătirea noii generaţii – cap. 26-36.

 Cap. 6:22-27 – Binecuvântarea copiilor lui Israel;
 Cap. 33:1-49 – poposirile şi călătoriile lui Israel;
Cuvinte cheie: în deşert

10
 Stânca în pustie – cap. 20 – 1Cor. 10:4;

 Şarpele de aramă – cap. 21 – Ioan 3:14;
 Steaua ce răsare din Iacov – cap. 24:17;
 Cetăţile de scăpare – cap. ;
2.6 DEUTERONOM
I. Titlul: – numele cărţii provine din limba greacă prein unirea a două cuvinte ,,deoteros”= a
doua; ,,nomos”= lege (Deut. 17:18). În limba ebraică se numeşte ,,Mişne”= repetarea Legii,
iar în limba latină ,,Deuteronominus”= a doua Lege. Deuteronomul nu este o a doua lege, ci
numai o repetare a legilor înaintea noii generaţii de evrei născuţi în pustie şi aflaţi în pragul
intrării în Canaan.
II. Autorul: - tradiţia iudaică şi cea creştină sunt unanime în a-i atribui lui Moise această carte
(sunt totuşi obiecţi). Argumente care vin în sprijinul atribuirii acestei cărţii lui Moise:
– numele lui este menţionat de peste 40 de ori la persoana întâi;
– Iosua a atribuit cartea lui Moise (Ios. 1:7)
– unii autori ai Vechiului Testament (Jud 3:4; 1Împ. 2:3; 8:53);
– Domnul Isus citează din Deuteronom şi atribuie cartea ca fiind scrisă de Moise (Mat.
19:7; Mc. 7:10; Lc. 20:28).
Ultimul capitol 34, este scris de altcineva, probabil de Iosua.
III. Perioada de timp: – acoperă ultimile două luni ale şederii în pustie, în anul 1406 î.Hr.;
aproximativ cu o lună înaintea trecerii Iordanului.
IV. Mesajul cărţii: – cartea cuprinde trei discursuri ale lui Moise, iar lecţia principală este că
doar ascultarea de porunciile lui Dumnezeu oferă siguranţa cuceririi Ţării Promise. Autorul
mai subliniază credincioşia lui Dumnezeu faţă de poporul său (cap. 1-4): Domnul Îşi va
împlini făgăduinţele pe care le-a făcut, căci are puterea aceasta, cu condiţia ca poporul să-şi
respecte angajamentele pe care şi le-a asumat. Schema tratatelor de suveranitate în uz, în
Orient la cea dată – Domnul este Suveranul unic şi Atotputernic:
a.) asigură un viitor fericit poporului Său, dar cere loialitate necondiţionată în toate
amănuntele vieţii;
b.) prezintă consecinţele ascultării şi a neascultării;
c.) alegerea le aparţine evreilor.
 Iudaismul a scos din această carte rugăciunea pe care fiecare bun iudeu o rossteşte
dimineaţa şi seara: ,,Shema Israel”, combinând pasajele cărţii: 6:4-9; 11:13-21 cu Num.
15:37-41, precum şi rugăciunea de mulţumire pronunţată după masă 8:10.
 Motivaţia iubirii lui Israel – 4:37; 7:7-8; 10:5; 23:5.
 Tranziţia din viaţa lui Israel:
– spre o nouă generaţie (din cei vechi doar Moise, Caleb şi Iosua au rămas în viaţă);
– spre o nouă moştenire – se sfârşesc peregrinările şi se intră într-un teritoriu al
făgăduinţei;
– spre o nouă experienţă – spre o viaţă nouă, părăsirea celei nomade (corturi) şi
intrarea în cea stabilă;
11
– spre o nouă cunoaştere divină – Dumnezeu este credincios şi Atotputernic pentru a

împlini ceea ce a promis;
 Trinitatea lui Dumnzeu – cap. 6:4-5; numele lui Dumnezeu aioci este ,,Elohem” – o
formă la plural.

A. O privire în urmă – cap. 1:6 – 4:43
B. O privire în sus – cap.4:44 – 26:19
C. O privire înainte – cap. 27-30
D. Încheiere – cap. 31-34

– ,,suie-te, ia în stăpânire” – de 35 ori;
– ,,ţara pe care ţi-o dă Domnul” – de 34 ori;
– ,, a asculta” – de 20 ori;
– a lua aminte” – de 15 ori

Proorocul: – cap 18: 15-19 – Fapte 3:22-23 – apostolul Petru
Ioan 5:46;
12
3 CĂRŢILE ISTORICE
3.1 GENERALITĂŢI
Relatează istoria poporului Israel între moartea lui Moise (1406 î.Hr.) şi întoarcerea
ultimilor exilaţi din Babilon (432 î.Hr.). Trei perioade distincte caracterizate după forma de
guvernare:
 1406 – 1050 î.Hr. – teocraţie – Iosua, Judecători, Rut, 1 Sam. 9;
 1050 – 586 î.Hr. – monarhie – regii lui Israel; 1 Sam. 10 – 2 Împ. 17;
 586 – 432 î.Hr – aservire (dominarea străinilor) unor suverani străini; în exil sau în ţară – Ezra,
Neemia, Estera.
Perioada a doua se împarte la rândul ei în două secţiuni:
a.) 1050 – 931 î.Hr. – o singură împărăţie – 1 Sam. 10 – 1 Împ. 11; Saul, David, Solomon;
b.) 931 – 586 î.Hr. – împărăţia dezbinată – 1 Împ. 12 – 2 Împ. 17:
– Împărăţia de Sud – Iudeea (linia lui David), formată din două seminţii; 931–586 î.Hr. –
deportarea în Babilon;
– Împărăţia de Nord – Samaria (Israel), diferite dinastii; 931-722 Î.Hr. – deportarea în
Asiria.
Nu este o istorie completă, iar evernimentele relatate în Sfânta Scriptură au menirea să ni-l
descrie pe Dumnezeu şi modul Său de lucru pentru a-Şi îndeplini planurile faţă de Israel şi omenire.
3.2 IOSUA
I. Titlul: – este prima carte din Biblie care poartă numele autorului ei. El s-ar fi numit
,,Hosea” sau ,,Iehosua”= ,,Dumnezeu este mântuitorul” sau ,,Domnul mântuieşte”. Iosua se
traduce ,,Robul Domnului” sau ,,Cel ce împlineşte lucrurile Domnului”.
II. Autorul: – cartea face parte din din scrieriile (traducerea ebraică) ,,profeţilor anteriori” şi
despre aceste scrieri se spune că sunt anonime. Totuşi chiar traducerile iudaice i-o atribuie
lui Iosua.
 Argumente:
– autorul a fost martor ocular al evenimentelor deoarece face apel şi prezintă totul în
detaliu.
– cap. 5: 1,6 – se foloseşte cuvântul ,,noi”; indicând prezenţa lui Iosua.
– cap. 24:26 – Iosua a scris în cartea legilor.
– au mai completat – Eleazar – moartea lui Iosua, Fineas – moartea lui Eleazar – cap.
24:28-33.
III. Perioada de timp: – 1400-1370 î.Hr.; aproximativ 25-30 de ani. (Iosua 11:23-19:51, a durat
cam 6 ani)
IV. Mesajul cărţii: – cartea scoate în mod proeminent în evidenţă două scopuri:
13
a) Scopul istoric – al cărţii este acela de a povesti generaţiilor viitoare cum a luat poporul
lui Dumnezeu în stăpânire Ţara Promisă şi cum a fost ea împărţită;
b) Scopul spiritual – de a sublinia credincioşia lui Dumnezeu (făgăduinţa promisă lui
Avraam, s-a realizat în ciuda necredinţei şi neascultării poporului)
Pe scurt cartea prezintă campania de cucerire a Canaanului de către poporul evreu sub
conducerea lui Iosua.
 cartea este un mesaj peste veacuri;
 Evrei 3, 4 – aspectul simbolic al cărţii Iosua;
 minunile:
– cetatea Ierihon – cap. 6;
– oprirea soarelui – cap. 10;
 pedepsirea lui Acan – cap. 7;
 principiul lui Dumnezeu (conf. Fapte 10) – Rahav – cap. 2, 6;

A. Intrarea în ţară – cap. 1-5;
B. Cucerirea ţării – cap. 6-12;
C. Împărţirea ţării – cap. 13-21;
D. Epilog:
a) Problema transiordaniană – cap. 22 (Ruben şi Gaad)
b) Cuvinte de rămas bun; moartea lui Iosua – cap. 32, 24;

– Capitolul 24 ,,Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi” – prezintă o rededicare şi o reconfirmare
a credinţei în Dumnezeu;
– Cuvinte cheie: cucerire
VIII. Hristos în carte: - Iosua un prototip al Domnului Isus Hristos.
3.3 JUDECĂTORI
I. Titlul: - de la persoanele numite ,,judecători”, reprezentanţi ai lui Dumnezeu; judecători în

limba ebraică ,,sofetius” – guvernanţi administrativi.
II. Autorul: – este o carte cu autor anonim. Talmudul o atribuie lui Samuel. Autorul este de fapt
un editor care a utilizat documente vechi (cap. 5 – Cântarea Deborei). Se crede că Samuel a
adunat materialul (documentele), care ar fi fost elaborate şi editate ca tot unitar de unul din
profeţii pregătiţi în şcoala lui Natan sau Gad.
III. Perioada de timp: – pe vremea împăratului Saul, anul 930 î. Hr.. cartea acoperă o perioadă
cuprinsă între anii 1380-1050 î. Hr. (11:26); între 300 de ani şi 480 de ani (1 Împ. 6:1; 12
generaţii x 40 de ani). A fost scrisă pe vremea împăraţiilor. În vremea aceea nu era împărat
în Israel.
14
IV. Mesajul cărţii: – cartea prezintă o istorie a căderilor, a înfrângerilor, a robiei. Se subliniază
că neascultarea conduce la sclavie, apostozia la pedeapsă, dar că pocăinţa şi rugăciunea
condiţionează restaurarea.
– de 7 ori întâlnim:
 apostozie
 robie strigăt după ajutor
 eliberare (2:11-3:6)
– plăcerea lui Dumnezeu de a se folosi de lucrurile slabe:
 Ehud – infirm, stângaci;
 Şamgar – cu un otig de plug;
 Debora – o femeie;
 Ghedeon – cel mai mic dintr-o familie săracă;
 ceată mică de soldaţi;
 falcă de măgar;
– lucrarea Duhului Sfânt în Vechiul Testament, în viaţa unor oameni (vezi Zah. 4:6):
 Otniel;
 Ghedeon;
 Iefta;
 Samson;
– cele şapte învăţături importante din cartea Judecători:
 necredinţa este rădăcina anarhiei religioase şi sociale;
 privilegiile nu sunt o garanţie împotriva răului;
 tovărăşiile rele strică obiceiurile bune;
 cel ce nu biruieşte păcatul va deveni sclavul lui;
 neascultarea faţă de poruncile lui Dumnezeu are roade inevitabile;
 Dumnezeu ascultă pe cel decăzut, dacă se adresează Lui. Harul lui Dumnezeu nu are
margini (10:16)

A. Situaţia politică şi religioasă – 1-3:6
B. Judecători – 3:7-16:31
C. Adaos – 17-21

– ,,în vremea aceea nu era împărat în Israel. Fiecare făcea cei plăcea” – 17:6; 18:1;
21:25;
– acel ciclu – cap. 3:7,8,9;
– cuvinte cheie: anarhie (dezordine)

– judecători au fost prototipuri ale lui Hristos;
– Îngerul Domnului;
15
3.4 RUT
I. Titlul: - provine de la personajul principal al acestei cărţi; este una dintre singurile două cărţi
din Biblie care poartă numele unei femei, cealaltă este Estera cu care se contrastează şi se
completează reciproc. Cartea Rut este un apendice (prelungire) a cărţii Judecători.
II. Autorul: - Samuel a scris această carte probabil după ce l-a uns pe David ca nou împărat în
Israel.
III. Perioada de timp: - aproximativ în jurul anului 1000 î. Hr, iar evenimentele relatate în
această carte au avut loc pe vremea judecătorilor (1:1), când o foamete în ţară a dus multă
tulburare şi decadenţă.
IV. Mesajul cărţii: - cartea conţine mesajul harului lui Dumnezeu, care este un Dumnezeu al
văduvelor şi orfanilor, începând o lucrare atât de ciudată ca întemeierea casei lui David, cu
două femei sărace şi părăsite, din această familie se va trage mai târziu Mesia, Izbăvitorul
lui Israel. De aici se poate deduce foarte uşor căci Dumnezeu nu este legat de rasă sau de
vreun popor, iar mila Lui cuprinde omenirea toată. Cartea Rut ne arată triumful ,,spiritului”
legii asupra ,,literei” legii. Această carte scoate în evidenţă câteva atribute de obârşie divină
care trebuie să se regăsească în viaţa unui credincios:
 Credincioşie – moabita Rut îi este credincioasă lui Naomi, ca noră şi ca prietenă.
 Bunătate – Rut s-a purtat cu mare bunătate faţă de Naomi.

 Integritate – Rut a dovedit integritate morală în felul cum a muncit pentru Naomi şi nu
s-a dus să se ,,distreze” cu tinerii ţării.
 Providenţă – mâna nevăzută a lui Dumnezeru, este la lucru ca să pedepsească familia lui
Elimelec, pentru că şi-a părăsit moştenirea şi ţara încredinţată de Dumnezeu.
 Răsplată – ascultarea celor trei personaje principale: Naomi, Rut şi Boaz, le-a adus
prosperitate materială dragoste, respect reciproc şi prezenţa în linia Mesianică din care
avea să se nască împăratul David şi mai târziu Cristos.
– un mesaj spiritual ascuns, în semnificaţia numelor purtate de personaje, iese la lumină,
după o citire foarte atentă a cărţii:
 Betleem – ,,Casa Pâinii”
 Elimelec – ,,Dumnezeu este împăratul meu”
 Naomi – ,,plăcută”; ,,fermecătoare”
 Mahlon – ,,cântec”; ,,bucurie”
 Chilion – ,,desăvârşire”
 Rut – ,,prietena Domnului”
 Boaz – ,,În El este puterea”
– cartea ne prezintă căteva rugăciuni interesante a lui:
 Naomi – 1:9; 2:19-20;
 Boaz – 2:4,12; 3:10;
16
 Rut – 2:14; 4:11-12, 14-15;

– ,,goel” – reprezintă ruda cu drept de răscumpărare, iar în rânduiala lui Israel , cineva
căzut în robie putea fi răscumpărat de un astfel de ,,goel”, care trebuia să îndeplinească
trei condiţii:
 să fie cea mai apropiată rudă;
 să vrea să răscumpere;
 să poată să răscumpere;
– acel ,,cutare” (4:1) simbolizează pretenţiile Legii Mozaice.
– moabita Rut este un simbol al Bisericii, Dumnezeu ne-a răscumpărat prin Cristos,
dincolo de prevederile legii, printr-uin act de har şi de nemăsurată îndurare.

A. Dragostea lui Rut – cap. 1-2
a) În ţara Moabului – cap. 1
b) În câmpia Betleemului – cap. 2
B. Răsplătirea dragostei – cap. 3-4
a) În arie – cap. 3
b) La poarta cetăţii – cap. 4

– Cuvinte cheie: răscumpărare

– Boaz – ruda cu drept de răscumpărare.
3.5 I ŞI II SAMUEL
I. Titlul: – provine de la personajul principal Samuel = ,,Cerut de Dumnezeu”. Cele trei

grupuri de cărţi duble I-II Samuel; I-II Împăraţi şi I-II Cronici; au format o singură carte,
împărţirea se datorează traducătorilor în limbile greacă şi latină.
II. Autorul: – asupra autorului sunt diferite puncte de vedere :

 tradiţia rabinică – Samuel;
 talmudul babilonean – îi atribuie doar o parte din aceste cărţii lui Samuel, care a scris
cap. 1-24; Natan şi Gad au continuat şi scris restul în I Samuel şi II Samuel;
 teoria ,,redactorului final” – Samuel şi alţi prooroci au redactat documente care în final
au fost adunate şi aranjate astfel încât să alcătuiască o relatare completă a evenimentelor.
Sunt menţionate cinci surse :
 Cartea dreptului;
 Cronicile Împăratului David;
 Cartea lui Samuel văzătorul;
 Cartea proorocului Natan;
 Cartea proorocului Gad.
17
III. Perioada de timp: – perioada de tranziţie de la ,,Judecători” la ,,Împăraţi”, iar ca şi ani de la

naşterea lui Samuel (aprox. 1105 î.H.) până la moartea lui David (970 î.H.) = 335 ani.
Cartea a fost scrisă în jurul anilor 930 î.H.

– Subiectul principal: instaurarea şi consxolidarea monarhiei în Israel.
– Cum a debutat ea şi de ce a trecut de la Saul la David?
– O relatare a unor evenimente istorice şi a unei epoci tulburate de tranziţii politice şi
religioase (rezumatul în Ps. 78).
– Se cerea în mod impetios unificarea celor 12 seminţii ale lui Israel (ameninţarea
filisteană). Astfel Dumnezeu le dă un rege (1 Sam. 8), un centru religios în Sion (2 Sam.
5:7; 6:1-17).
– Datorită infidelităţii sale faţă de Dumnezeu primul rege Saul este lepădat iar în locul lui
este ales David.
– Scopul religios al cărţilor sunt lecţiile spirituale predate de Dumnezeu:
 Dumnezeu este la cârma istoriei naţiunilor;
 El judecă preoţii şi împăraţii şi îi înlocuieşte pe cei necredincioşi (Eli, Saul) cu cei
credincioşi (Samuel, David);
 El are alte criterii opuse celor omeneşti (1 Sam. 16:7);
 pretinde în tot şi toate ascultare (1 Sam. 15:22)
– în cărţi se regăsesc patru tandemuri:
 David – Saul – ,,Cum îţi tratezi duşmanul?
 David – Goliat – ,,Biruinţa este a Domnului!”
 David – Ioanatan – ,,Prietenul adevărat iubeşte oricând”
 David – Mefiboşet – ,,Bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu”
– trecerea de la teocraţie la monarhie – dreptul împăratului (1 Sam. 8)
– începutul profeţiei şi a şcolilor profetice;
– istorigrafie obiectivă – persoanele sunt prezentate atât cu calităţile lor cât şi cu
minusurile din viaţa lor (analele regilor egipteni şi asirieni erau pline de aspecte
propagandistice, preamărind pe suverani)
– 2 Samuel 7:11-16, prezintă ,,legământul davidic”
VI. O schiţă a cărţilor:

1 SAMUEL
A. Ultimii judecători – Eli şi Samuel – cap. 1-7;
B. Saul – cap. 8-15;
C. David – cap. 16-31;
2 SAMUEL:
A. Apogeul lui David – cap. 1-10;
B. Declinul regsatului lui Davuid – cap. 11-20;
C. Apendice la istoria regatului – cap. 21-24;
18
– conform masoreţilor: 1 Sam. 12:24 ,,Temeţi-vă numai de Domnul , şi slujiţi-I cu

credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşoară El ptrintre voi.”
este verset central.

 Samuel – slujitor credincios, preot, prooroc, guvernator;
 Ionatan – prietenul fidel, mijlocitor între David şi tatăl său;
 David – păstor şi rege;
3.6 I ŞI II ÎMPĂRAŢI
I. Titlul: – provine de la subiectul principal pe care-l tratează: împăraţii lui Israel; aceste cărţii
sunt continuarea cărţilor lui Samuel, iniţial formau o singură carte istorică. Dar aceste cărţi
nu sunt lucrări literare, ci sunt de fapt cronici regeşti.
II. Autorul: – traducerea evreiască atribuie cărţile lui Ieremia, datorită unei înrudiri de
vocabular şi stil cu cartea lui, cap. 52 este aproape identic cu 2 Împ. 24:18-25:30.
– iudeu anonim care ar fi folosit diferite surse;
– Ezra;
III. Perioada de timp:

– aproximativ 400 de ani (970-568 î. Hr.);
– 2 Împ. 25, merge până în al 37– lea an al captivităţii Babilionene, eliberarea lui Ioachim.
– anul redactării – aproximativ 550 î.Hr. în Babilon;
IV. Mesajul cărţilor:

 Cuprinde o istorie a celor 22 de regi ai lui Iuda (David şi Solomon) pe o perioadă de
345 ani, precum şi cei 19 regi ai lui Israel, proveniţi din 9 dinastii, în cei 210 ani de
istorie a Regatului de Nord;
 În ambele cărţi avem oglindirea stării spirituale, într-o perioadă de decădere şi umilire în
exil şi deci chemarea la pocăinţă sinceră şi întoarcere la Dumnezeu;
 În cele două cărţi ale Împăraţiilor găsim istoria vieţilor celor doi mari prooroci ce au
marcat această perioadă: Ilie şi Elisei, precum şi alţi prooroci, dar pe scurt despre vieţile
lor.
 Dumnezeu este cel ce dă calificativ vieţii fiecărui om : ,,a făcut ce este bine” sau ,,a
făcut ce este rău”. Acest calificativ El îl acordă în funcţie de modul de viaţă a fiecăruia:
 pozitiv: – păzeşte poruncile, conduce poporul cu înţelepciune şi dreptate, slujeşte pe
Dumnezeu şi păzeşte cultul singurului Dumnezeu Viu şi Adevărat, în cetatea aleasă
de el şi în Templul clădit în cinstea Lui;
 negativ: – slujeşte idolilor şi tolerează înălţimile idolatre unde se practică
sincretismul religios, asupreşte poporul, prigoneşte proorocii Domnului, se
angajează în acţiuni militare fără a avea consimţământul lui Dumnezeu
 Cei buni merg pe calea lui David, cei răi pe calea lui Ieroboam;
19
 Ascultarea de Legea Domnului duce întotdeauna la prosperitate, dar neascultareea la

nenorociri, înfrângeri şi captivitate. Unde nu există ascultare, nu există viitor;
 În ciuda numeroaselor gesturi de necredincioşie şi de neascultare din partea poporului
lui Dumnezeu, El rămâne credincios legământului Său cu El şi cu dinastia lui David.
Necredincioşia noastră nu anulează credincioşia lui Dumnzeu
 Pe lăngă petele negre, sunt subliniate şi puncetele luminoase:
– gloria lui Solomon (a domniei lui);
– prosperitatea lui Ezachia, a lui Iosia şi a lui Ioas;
– iertarea acordată chiar lui Ahab;
– credincioşia profeţilor şi a altor 7000 de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul
înaintea lui Baal;
 Pedepsele din partea lui Dumnezeu sunt cu scop pedagogic;

A. Istoria lui Solomon – 1 Împ. 1-11;
a. Stabilire – cap. 1-2;
b. Înălţare – cap. 3-8;
c. Declin – cap. 9-11;
B. Istoria lui Iuda şi Israel până în momentul prăbuşirii Samariei – 1 Împ. 12- 2 Împ. 17; an
722 î.Hr.
C. Istoria lui Iuda până la exil – 2 Împ. 18-25; an 586 î.Hr.

1 Împăraţi: ,,diviziune”
2 Împăraţi: ,,deportare”

– Solomon – domnia lui;
– Împărăteasa din Seba;
3.7 I ŞI II CRONICI
I. Titlul: – în limba ebraică cartea se numeşte ,,Cuvintele zilelor”;

– autorii traducerii, în limba greacă au numit-o ,,Paraleipomenon” (omisiunile);
presupunând că autorul voia doar să completeze celelalte cărţi istorice;
– în limba latină se numeşte ,,Cronicorum Liber” – Cartea Cronicilor;
II. Autorul:
– Tradiţia israelită le atribuie lui Ezra dar cert este faptul că el este un iudeu, preot sau
levit, contemporan cu prima generaţie de repatriaţi prin decretul lui Cir;
– Pentru redactarea acestor cărţi autorul s-a folosit de un mare număr de lucrări istorice
existente:
 Cartea Împăraţiilor lui Israel şi a lui Iuda – 2 Cron. 27:7;
 ,,Midraş” (comentariu) a lucrării de mai sus – 2 Cron. 24:27;
20
 Cartea văzătorului Samuel – 1 Cron. 29:29;

 Cartea proorocului Natan – 1 Cron. 29:29;
 Cartea proorocului Gad – 1 Cron. 29:29;
 Proorociile lui Ahia din Silo şi ale lui Ieedo – 2 Cron. 9:29;
 Cartea proorocului Şemaia – 2 Cron. 12:15;
 Cartea proorocului Ido – 2 Cron. 12:15;
 Istoria lui Iehu, fiul lui Hanani – 2 Cron. 20:34;
 Cartea proorocului Isaia – 2 Cron. 26.22;
 Vedenia proorocului Isaia – 2 Cron. 32:32;
 Cartea lui Hozai – 2 Cron. 33:19;
– Aceasta subliniază:
 autorul a cercetat mult înainte de a se apuca de lucru;
 faptul că sunt citate sursele folosite înseamnă că ele sunt demne de toată cinstea şi
încrederea;
 colectarea datelor istorice ale lui Israel a fost o îndelitnicire constantă a unor
cronicari, iar aceasta ne dă şi mai multă încredere în autenticitatea înregistrărilor
istorice pe care se bazează învăţătura Bibliei.
III. Perioada de timp: – acoperă o mare perioadă de timp de la creaţie până la edictul lui Cir în
anul 538 î.Hr.; probabil a fost scrisă în jurul anilor 450-400 î.Hr.
IV. Mesajul cărţilor:

– Cărţile Cronicilor descriu în mare aceleaşi evenimente ca şi cărţile : 1-2 Samuel; 1-2
Împăraţi; atitudinea celui care le scrie este însă alta şi scopul cu care sunt scrise este total
diferit. 1-2 Samuel; 1-2 Împăraţi, sunt cărţi cu un pronunţat caracter biografic pe când 1-
2 Cronici au un caracter statistic.
– Se urmăreşte formarea, educarea noii generaţii de evrei născută în captivitatea
babilioneană, astfel autorul reînoadă istoria provindenţială a lui Israel şi tot odată
subliniază rolul important al religiei adevărate (a educaţiei religioase) înaintea tinerei
generaţii.
– În acest context sunt scoase în evidenţă trei lucruri:
a) Genealogiile – pentru reaşezaresa naţiunilor în teritoriile ţării;
b) O recapitulare a iastoriei – pentru a nu se mai repeta;
c) Refacerea vieţii religioase – centrată în jurul Templului de la Ierusalim, în absenţa
tronului lui David, centru de greutate trebuia aşezat acolo unde simbolic se afla
tronul împărătesc al Cerului.
– sunt omise intenţionat anumite aspecte negative din viaţa lui Israelş (păcatul lui David,
cântarea de jale a lui Saul şi Ionatan, răscoala lui Absalom) – scopul formativ.
– sunt subliniate reformele religioase şi trezirile spirituale din vremea lui Asa; Iosafat;
Ioias; Ezechia; Iosia – pentru a stimula.
– se tratează doar istoria lui Iuda.
21
A. Geneologie – 1 Cron. 1-9;

B. Domnia lui David – 1 Cron. 10-29; idealul teocratic;
C. Domnia lui Solomon – 2 Cron. 1-9; templul şi cultul Domnului;
D. Împărăţia lui Iuda – 2 Cron. 10-35; reforme religioase şi victorii obţinute de regi
credincioşi;

– 1 Cronici – ,,David”
– 2 Cronici – împăraţii Iudeii;
– 2 Cron. 20:20 – rezumatul mesajului cărţilor Cronicilor.

– 1 Cronici 21 – Muntele Moria, care indică Golgota unde mânia lui Dumnezeu a fost
oprită – ,,Numărătoarea poporului”
3.8 EZRA
I. Titlul: – după numele celui ce a scris-o, cărturarul Ezra.
II. Autorul: – Ezra, revenit din Babilon cu cei 2000 de repatriaţi în anul 458 î. Hr. De el se
leagă cinci lucruri capitale pentru identitatea evreilor ca şi neam:
 ,,Sinagoga cea mare”, o şcoală rabinică înfiinţată în Babilon unde 120 de membri
(urmaşi ai profeţilor şi întemeietori ai grupării ,,cărturarilor”) învăţau să păstreze şi să
trasmită scrierile sfinte evreieşti.
 Alcătuirea canonului Vechiului Testament: Legea, profeţii şi Scrierile.
 Trecerea de la scrierea ebraica antică la cea evreiască cu caractere grafice evreieşti.
 Alcătuirea cărţii Cronicilor ca rezumat al istoriei evreieşti.
 Înfiinţarea sinagogilor locale ca locuri unde poporul să citească şi să înveţe perceptele
religiei evreieşti.
III. Perioada de timp: – în jurul anului 433 î.Hr. dar relatarea acoperă o perioadă de aproximativ
100 ani (538-433 î.Hr).

– Ezra prezintă cel de al doilea Exod al evreilor (după cel de sub comanda lui Moise);
– Scopul istoric – pentru generaţiile viitoare trebuia consemnat miracolul înapoierii
iudeilor în ţara lor (din cei peste3 2 000 000 de evrei ce trăiau în Babilon şi Persia
aproximativ 50 000 au acceptat să se întoarcă şi să refacă ţara);
– Scopul spiritual – Dumnezeu este la cârma istoriei de aceea rămăşiţa promisă prin
prooroci, preoţia sfântă, neamul sfânt trebuia să continuie planul lui Dumnezreu atât
pentru Israel cât şi pentru omenire;
– Templul Domnului care a fost reconstruit în 4 ani, 4 luni şi 10 zile şi care a determinat
refacerea cultului religios;
– despărţirea de femeile străine – De ce?
a) pentru că fusese categoric interzisă de Lege;
22
b) pentru că întotdeauna au influienţat bărbaţi spre idolatrie (ex, Ahab, Solomon)

A. Zorobael şi Iosua în lucrare – cap. 1-6;
B. Ezra în lucrare – cap. 7-10;

– Ezra 7:10 – decizia lui Ezra.
– Cuvinte cheie: zidirea Templulu
3.9 NEEMIA
I. Titlul: - provine de la personajul ei principal.
II. Autorul: -guvernatorul Neemia (1:1); el scrie la persoana întăi , ceea ce este unic în Vechiul
Testament, ca venind de la un bărbat de stat.
III. Perioada de timp: - acoperă un interval de 12-13 ani (444-432 î.Hr. sau 431 î.Hr.)

– pentru ca posteritatea să cunoască istoria unei epoci cruciale din viaţa naţiunii evreieşti;
– reinstalarea poporului în Ţara Făgăduinţei. Poporul restabilit în cetatea Ierusalimului îşi
îndeplinesc misiunea specifică: laudă şi adoră pe Dumnezeu;
– Dumnezeu este Suveran – se foloseşte de regi păgâni (Cir, Darius, Artaxerse şi de iudeii
(Ezra, Hagai, Zaharia, Zorobabel, Iona)
– Neemia, model de conducător – om al rugăciunii, credinţei, curajului, acţiunii.

A. Refacerea zidurilor – cap. 1-7;
B. Trezirea sprirituală a locuitorilor – cap. 8-13;

– Cap. 4:17 – este nevoie de sabie şi mistrie;
– Cap. 8:6-37 – rugăciunea lui Neemia – o sinteză a evenimentelor din Istoria lui Israel;

– Neemia – a lăsat prestigiul şi confortul de la curtea împăratului pentru a sluji şi a-şi ajuta
poporul.
3.10 ESTERA
I. Titlul: ,,Steaua Răsăritului” – după numele eroinei principale (în evreieşte Hadosa.numele
de Estera (de la personal stareh), i-a fost dat de rege datorită frumuseţii sale.
23
II. Autorul: – necunoscut, traducerea iudaică o atribuie lui Mardoheu dar nu sunt argumente
suficiente pentru a susţine aceasta. Totuşi autorul este un iudeu anonim , patriot înflăcărat şi
bun cunoscător al moravurilor concetăţenilor săi din timpul robiei, a obiceiurilor Curţii
regale, modului de funcţionare a guvernului. A folosit tradiţiile orale, anale oficiale persane
(2:23;10:2) şi istorisirea lui Mardoheu (9:20,23).
III. Perioada de timp: - între Ezra 6 şi 7, între anii 450 î.Hr. şi 400 î.Hr., probabil sub domnia lui
Artoxerse - ,,Mână Lungă” (464-425 î.Hr.), succesorul lui Xerxes.

Cartea ne vorbeşte despre providenţa lui Dumnezeu. El lucrează prin ordinea
naturală a evenimentelor, fără să prejudicieze voinţa liberă a vreunui om şi fără să întrerupă
curgerea firească a îmtâmplărilor. Totuşi El veghează şi conduce total cu grijă şi
înţelepciune pentru aceea pe care o iubeşte.
– absenţa numelui lui Dumnezeu;
– întreaga acţiune se desfăşoară în jurul a trei ospeţe:
 ospăţul dat de Ahasveroş în cinstea tuturor domnitorilor şi slujitorilor săi – cap. 1,2;
 ospăţul dat de Estera – cap. 7;
 ospăţ prilejuit de sărbătoarea Purim – cap. 9;
– dacă oamenii nu uită diferite fapte, cu atât mai mult Dumnezeu.

A. Preliminari – cap. 1-3;
B. Momentul de criză – cap. 4-5;
C. Izbăvirea providenţială – cap. 6-10;

– 4:14, un verset care a depăşit limita cărţii.
– Cuvântul cheie: - ,,providenţă”

– Atitudinea Esterei – spiritul de sacrificiu şi mijlocire.
4 CĂRŢILE POETICE
4.1 GENERALITĂŢI
Canonul ebraic cuprindea trei feluri de cărţi:

24
 Legea,
 Proorocii,
 Psalmi (Luca 24:44).
Toate acestea corespundeau celor trei căi prin care le-a şi ne vorbeşte Dumnezeu:
 Legea se adresează voinţei noastre,
 Profetul vorbeşte inimii noastre,
 Cărţile înţelepciunii – fac apel la raţiunea noastră, comunicând roadele experienţei umane şi
astfel completează datele obţinute pe celelalte două căi.
Din grupul acesta fac parte cinci cărţi: Iov, Psalmi, Proverbele sau Pildele lui Solomon,
Eclesiastul, Cartea Cărţilor. Ele conţin literatura poporului evreu.
A. IOV – Salvarea prin suferinţă
În cartea Iov ne întâlnim cu moartea ,,eului”. Trecut prin focul încercărilor şi dobândind o
înţelegere clară despre Dumnezeu, Iov se pleacă înaintea lui Dumnezeu cu pocăinţă şi acceptă
stăpânirea şi autoritatea Lui asupra vieţii sale.
B. PSALMI – Revărsare prin rugăciune
În cartea Psalmilor, este prezentată frumuseţea unei vieţi noi, ce izvorâşte din părtăşia
lăuntrică cu Dumnezeu.
Aceasta se exprimă prin laudă, rugăciune, adoraţie, cântec, bucurie, lacrimi, simpatie şi
mijlocire pentru oameni, credinţă, nădejde şi dragoste.
C. PROVERBELE – Pricepere prin înţelepciune
În cartea Proverbele suntem introduşi în şcoala lui Dumnezeu, unde înţelepciunea este
divină, iar aplicarea ei este practică în viaţa de zi cu zi.
D. ECLESIASTUL – Veşnicie dincolo de vremelnicie
În cartea Eclesiastul, suntem povăţuiţi să ne punem încrederea şi să nu manifestăm un
interes deosebit pentru nnici un lucru ,,de sub soare”. Gîndul nostru trebuie să se îndrepte spre ceea
ce urmează dincolo de această viaţă şi să ne pregătim cu atenţie viitorul.
E. CÂNTAREA CÂNTĂRILOR – Fericire prin mire

Cartea Cântărilor este o alegorie pentru dragostea dintre Dumnezeu şi fiinţa umană.
Cărţile pur poetice sunt:

 Psalmi,
 Iov
 Cântarea Cântărilor.
Cărţile didactice şi care se mai numesc ale înţelepciunii sau sapenţiale.sunt:
 Iov,
 Eclesiastul,
 Proverbele
 evantual Cartea Cântărilor,
 Psalmii: 1,19,37,49,104,107,112,119,127,128,133,147,148,
Poezia ebraică din Cărţile Poetice e foarte diferită de poezia limbilor europene. Ea nu se
bazează pe ritm sau rimă, ci pe paralelism, paralelismul ideilor pentru a da putere comunicării.
Există trei tipuri de paralelism:
25
1. Paralelismul Sinonim (sinonimic) – ideea din prima parte a versetului se repetă în ceea de a
doua linie cu alte cuvinte, dar având acelaş înţeles.
Ex: Ps. 2:4; 37:2,6,10,12; 51: 2,3,5,7,9,11; 103: 3,7-10; Is. 1:3; Ier. 17:10;
2. Paralelismul Antitetic – ideea din a doua parte a versetului este în contradicţie cu ideea din
prima parte a versetului.
Ex: Ps. 1:6; 34:10; 37:8; Prov. 10:1-5,7,9,12,15-17; 14:20; 15:20;
3. Paralelismul Sintetic – ideea din prima parte a versetului este continuată în partea a doua fără a
fi repetată şi fără a contrazice ideea din prima parte, aceasta pentru a o dezvolta.
Ex: Ps. 1:3; 37:4,5,13.
Uneori, prma parte enunţă un adevăr pe plan omenesc sau material, iar a doua reia ideea, pentru
a o aplica pe plan spiritual.
Ex: Ps. 103:13;
4.2 IOV
I. Titlul: – provine de la personajul ei principal Iov (ebr. – Ijyob). Personaj real ce se pare că a
trăit pe vremea patriarhilor. Se confirmă existenţa lui în Ezech. 14:14,20; Iac. 5:11;
II. Autorul: – cartea este anonimă. Există mai multe păreri cu privire la autorul ei:
 Moise
 Solomon
 la întoarcerea din captivitate
 traducere din aramaică, iar autorul ei ar fi trăit în afara Israelului (tradusă pentru că are o
teologie valabilă)
III. Perioada de timp: – ar trebui inclusă în cartea Genezei între capitolele 11-12 şi datorită
numelor propii care apar:
Uţ – cap. 1:1 Gen. 10:23
Saba – cap. 1:15 Gen. 10:28
Caldei – cap. 1:17 Gen. 11:31
Elihaz – cap. 2:11 Gen. 36:11
Suah – cap. 2:11 Gen. 25:2

În general suferinţa, iar în particular suferinţa în viaţa copiilor lui Dumnezeu. Cartea ne
prezintă două motive pentru suferinţă lui Iov:
 suferinţa ca şi consecinţă a înfruntării nevăzute dintre Dumnezeu şi Satan;
 suferinţa ca o disciplinare a mândriei şi a unei prea mari încrederi în sine.
 Iov în patru ipostaze:

 Iov – omul neprihănit persecutat de Diavolul pentru neprihănirea sa;
 Iov – omul plin de sine care se ceartă atât cu prietenii săi cât şi cu Dumnezeu;
 Iov – omul care se pocăieşte în faţa măreţiei lui Dumnezeu;
 Iov – omul binecuvântat din nou de Dumnezeu;
Cartea Iov este unul dintre mesajele lui Dumnezeu adresate omenirii.
26
V. Particularităţi
 Dumnezeu ţine totul sub control şi nimic nu se întâmplă fără acordul Lui – cap. 1-2;
 realitatea despre viaţa de dincolo de mormânt – cap. 19;
 doar privind la El ne vom vedea pe noi – cap. 42;
 nu se face aluzie la istoria poporului Israel şi a Legii lui Moise;
 numele lui IAHVE, Dumnezeul Legământului, apare în toată cartea doar odată
(12:9);
 când se vorbeşte de Dumnezeu, este folosit ELOHIM;
 dialogurile Dumnezeu – Satana;
 Acuzatorii lui Iov
 Elihaz – un credincios drept cu o morală severă, adeptul unei ortodoxii fără viaţă.
Baza învăţăturii sale era o vedenie (4:12-21), iar argumentul lui era suferinţa este
urmarea inevitabilă a unui păcat.
 Bildad – un filozof, toată înţelepciunea lui se bazează pe tradiţie (8:8-10), religia lui
se compune din fraze pioase, argumentul lui căci Dumnezeu este drept.
 Ţofar – un om mândru, cel mai neînţelept dintre cei trei, care se laudă în cunoaşterea
desăvârşită a căilor lui Dumnezeu.
 Elihu – încrezător în sine, încearcă să explice suferinţele lui Iov câteodată cu puţin
adevăr. Teza lui constă în: suferinţele aduc la iveală păcatele ascunse şi prin urmare
vindecarea.

A. Proolog – cap. 1-3;
B. Dialog: Iov şi prietenii săi – cap. 4-37;
C. Dialog: Dumnezeu şi Iov – cap. 38-42:6;
D. Epilog – cap. 42:7-17;
VII. Versete şi cuvinte semnificative

Cuvântul cheie: ,,suferinţă”

Iov – antetip a lui Hristos:
 adevăratul om al durerii;
 educat prin suferinţă;
 ispitit în toate felurile;
 a suferit din partea prietenilor, care nu l-au înţeles;
 a fost părăsit de Dumnezeu
4.3 PSALMI
I. Titlul – numele evreiesc este ,,Tehilim” – ,,laudele”. Numele românesc provine de la

traducerea din limba grecească ,,Psalmoi” care se pot traduce prin ,,cântări acompaniate cu
instrument muzical”.
27
II. Autorul: – această carte a fost scrisă de mai mulţi autori:

 David – 73 de Psalmi
 Asaf – 12 Psalmi
 Fii lui Core – 11 Psalmi
 Solomon – 2 Psalmi
 Moise – 1 Psalm
 Hemon ezraielitul – 1 Psalm
 Elon ezraielitul – 1 Psalm
 Anonimi – 49 Psalmi
III. Perioada de timp: – a fost scrisă într-o perioadă de timp mai mare începând din perioada lui
Moise, continuând cu perioada revenirii din robia babiloniană, colecţia fiind terminată în
secolul VI- lea î.Hr., de către Ezra

Cărţile Psalmilor vorbesc tuturor:
 oamenilor
 sentimentelor
 situaţilor
Psalmi au mesaj foarte diversificat:
 psalmi de învăţătură – 1,19,39;
 psalmi de laudă – 8,29,93,100;
 psalmi de mulţumire – 30,65,103,107,116;
 psalmi de pocăinţă – 6,32,36,51,102,130,143;
 psalmi prin care răzbate încrederea – 3,27.31,46,56,62,86;
 psalmi al necazurilor – 4,13,55,64,88;
 psalmi ai dorinţelor – 42,63,80,84,137;
 psalmi care recapitulează istoria – 78,105,106;
 psalmi profetici – 2,16,22,24,40,45,68,69,72,97,110,118;
 este cartea cea mai des citată în Noul Testament;
 metoda de interpretare:
 în context – diferă perioada istorică – 13 Psalmi din viaţa lui David: Ps.
3;6;7;18;34;51;52;54;56;59;63;142;
 asociaţi cu anumite aspecte din închinarea poporului Israel şi trebuiesc înţeleşi în
asamblul procesiunilor de la Templu – Ps. 5:7; 66:13; 68:24-25;
 psalmi ce conţin expresii de blestem, de ocară – Ps. 95:8; 55:15; standardul se află în
Mat. 5:44, cheia ,,Dar Eu vă spun…” – sunt cuvintele unei revelaţii întregite a voii lui
Dumnezeu cu privire la noi;
 diferite aspecte:
a) aceste cuvinte sunt rugăciuni – el nu a intreprins nimic asupra duşmanilor săi – ex.
Saul;
28
b) psalmistul identifică nevoile lui cu cele ale lui Dumnezeu – duşmanii Domnului şi ai
poporului sunt şi ai lui;
c) psalmistul este realist – dreptatea cere pedepsirea vinovaţiilor;

A. Cartea lui David – Ps. 1-41;
B. Cartea fiilor lui Core Ps. 42-72;
C. Cartea lui Asaf – Ps. 73-89;
D. Cartea poeţilor necunoscuţi – Ps. 90-106;
E. Cartea cântărilor festive – Ps. 107-150;

 Cuvântul cheie: închinăciune

 despre esenţa lucrării mesianice –Ps. 22:22;
 despre slujirea Sa ca Mare Preot – Ps. 40:8; 22:49; 110;
 despre oficiul de Împărat – Ps. 2:21; 45; 72;
 despre suferinţele Sale – Ps. 22:69;
 despre Învierea Sa – Ps. 16;
4.4 PROVERBELE
I. Titlul: – în Biblia ebraică cartea poartă numele ,,Mişle Shelomoh”. Cuvântul ,,Maşal”,
,,Mişle” (plur.) înseamnă în esenţă o comparaţie, o cuvântare expusă în metafore.
II. Autorul: – textul cărţii îl menţionează pe Solomon ca şi autor al ei, la începutul fiecărei
secţiuni a ei (1:1; 10:1; 10:25). Despre Solomon este consemnat:
 că a fost autorul a 3000 de proverbe şi a 1005 cântări (1 Împ. 4:32);
 el s-a rugat Domnului pentru înţelepciune (1 Împ. 3:5-9), rugăciunea lui a fost ascultată
primind o înţelepciune deosebită (1 Împ. 4:29-31);
 contribuţia lui Solomon la ridicarea Israelului a fost imensă.
Redactarea definitivă a acestei cărţi nu este lucrarea lui Solomon, ci se pare căci ultimul
redactor să fi fost Ezra.
III. Perioada de timp: – această culegere de proverbe a fost alcătuită în preajma anului 931
î.Hr., de către Solomon. Capitolele 25-29 ale cărţii au fost culese şi adăugate mai târziu de
către Ezechia.

Scopul cărţii este exprimat foarte clar în primele versete: ,,…pentru cunoaşterea
înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii; pentru căpătarea
învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire; ca să dea celor
neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoştiinţă şi chibziunţă”.
29
În capitolul opt al cărţii ,,înţelepciunea” este personificată şi descrisă în toată

perfecţiunea ei:
 este de origine divină (8:22-31)
 este izvorul vieţii biologice şi spirituale (8:35-36)
 este neprihănită şi adevărată (8:8-9)
 se oferă tuturor celor care o caută (8:1-6; 32-35)
 Forma literară a cărţii – Proverbele exprimă scurt, şi clar adevărul dorit pentru ca acesta să
rămână în minte. Carte se foloseşte de trei mijoace pentru atingerea acestui scop:
 antiteza (16:22)
 comparaţia (17:22)
 metafora (27:25)
 Valoarea proverbelor – multe dintre proverbe au o valoare relativă şi nu absolută.
 Teme deosebite – înţelepciunea divină nu este în afara sferei noastre de viaţă ca un secret, ci
ea influienţează viaţa noastră într-un mod real şi cuprinde în această carte mai multe teme:
 teama de Dumnezeu
 viaţa curată
 zgârcenia
 binefacerea
 minciuna
 îngâmfarea
 lenevia

A. Prima colecţie a lui Solomon – cap. 1-9
B. A doua colecţie a lui Solomon – cap. 10-22.16
C. Proverbele înţelepţilor – cap. 22:17-24:34
D. A treia colecţie a lui Solomon – cap. 25-29
E. Proverbele lui Agur şi Lamuel – cap. 30-31

 Cuvântul cheie: ,,înţelepciunea adevărată”

,,Înţelepciunea” – peste veacuri Ea s-a întrupat în persoana Domnului Isus Hristos (Col. 2:3):
 Prov. 8:23 – comp. cu Ioan 1:1
 Prov. 8:27 – comp. cu Ioan 1:1-2
 Prov. 8:29 – comp. cu Evrei 1:2
 Prov. 8:30 – comp. cu Luca 3:22
 Prov. 8:14 – comp. cu 1 Cor. 1:30
 Prov. 2:4 – comp. cu Col. 2:3
 Prov. 8:5 – comp. cu Luca 10:21
 Prov. 1:33 – comp. cu Mat. 11:28
30
4.5 ECLESIASTUL
I. Titlul: – în original cartea s-a numit ,,Kohelet”, acesta fiind un termen rar al limbii ebraice
folosit numai în această carte din Biblie. Termenul este derivat din ,,kahal” = a convoca o
adunare, a aduna împreună. Traducerea grecească Septuaginta foloseşte titlul ,,Eclesiaites”.
II. Autorul: – fără îndoială căci autorul ei este Împăratul Solomon (1:1). Tradiţia evreiască
spune căci el a scris Cartea Cântărilor la tinereţe, cartea Proverbelor la maturitate, şi cartea
Eclesiastul la bătrâneţe, când a ajuns să fie copleşit de regrete pentru felul cum şi-a irosit
viaţa în plăcerile cărnii şi idolatrie.
III. Perioada de timp: – Solomon a scris această carte spre apusul vieţii, aproximativ în jurul
anului 935 î.Hr.
IV. Mesajul cărţi:

Scopul nedeclarat al cărţii este acela de a demonstra zădărnicia căutării după fericire în
domeniul existenţei vremelnice. Fericirea este o stare, care însoţeşte o anumită atitudine, ea
nu poate fi găsită dacă este căutată ca un scop în sine, ea nu există ca un ceva de sine
stătător.
Mesajul cărţii poate fi rezumat de trei afirmaţii:
 când observi viaţa umană cu toate ciclurile ei aparent lipsite de semnificaţie, şi
paradoxurile ei, ajungi la convingerea căci totul este lipsit de sens, deoarece este
imposibil să poţi găsi un singur scop în jurul căruia să poţi să-ţi construieşti existenţa.
(1:4-11)
 cu toate acestea, viaţa trebuie trăită din plin, cu grijă căci este un dar de la Dumnezeu.
(3:12-13; 3:22; 5:18-19)
 de viaţa aceasta vei da socoteală Făcătorului tău în ziua în care te va chema la judecată.
(3:16-17; 12:14)
Cartea este o ilustraţie a omului, care fără mântuire este falimentat.
 expresii care nu apar în restul Biblie:
 ,,sub soare” – 28 ori
 ,,nimic nou sub soare” – 3 ori
 ,,nimic nou pe pământ” – 7 ori
 ,,totul este deşărtăciune” – 37 ori
 ,,totul este deşărtăciune şi goană după vânt” – 37 ori
 numele lui Dumnezeu ,,Iahve” nu apare deloc în această carte, ci doar ,,Elohim”.
 cartea nu este amintită în Noul Testament.
 mântuirea nu este prezentată, ci doar necesitatea ei.

A. Introducerea – cap. 1:1-11
31
B. Dovezi – cap. 1:12-9:16

C. Aplicaţia – cap. 9:17-12:8
D. Finalul – cap. 12:9-14

 Cuvântul cheie: deşărtăciune

 ,,Săracul înţelept” (9:15)
4.6 CARTEA CÂNTĂRILOR
I. Titlul: – atât în originalul evreiesc, cât şi în cel grecesc şi latin cartea poartă acelaşi nume
,,Shir Hashioram”, ,,Asma Asmaton” şi ,,Canticum Canticorum” care toate se traduc în
româneşte prin ,,Cântarea Cântărilor”. Titlul subliniază valoarea textului care este un
superlativ al artei literare evreieşti.
II. Autorul: – textul însuşi ne spune căci Solomon este autorul cărţii:
 numele lui apare de 7 ori în conţinutul cărţii;
 condiţiile de abundenţă şi belşug pe care numai unul ca şi Solomon le-a putut descrie în
cap. 3:6-11;
 cetăţiile amintite în text, fac aluzie la o perioadă de timp din existenţa unei ţări care încă
nu a trăit experienţa unei divizări;
 Solomon avut o cunoaştere deosebită despre animalele şi plantele din natură, în această
carte sunt amintite 21 de feluri de plante şi 15 specii de animale
III. Perioada de timp: – cartea a fost scrisă în tinereţea lui Solomon, aproximativ în jurul anului
965 î. Hr.

 pentru cititorul creştin această carte constituie o subliniere a unirii noastre cu Hristos, cu
toate căci Biblia mai prezintă şi alte alegorii care descriu această relaţie, dar numai
unirea dintre soţ şi soţie, în contopirea totală din perimetrul familiei, poate să redea mai
mult din această magnifică lucrare prin care Dumnezeu ne-a aşezat în Hristos (Efes.
5:31-32).
 cartea în ciuda fondului istoric prezintă într-un limbaj simbolic un mesaj mai adânc,
legământul de dragoste între Dumnezeu şi poporul ales care rezistă în ciuda ispitelor şi
puterilor seducătoare, atâta vreme cât flacara dragostei Lui arde în viaţa poporului,
cauzând o credincioşie trainică.
 Păstorul sau iubitul – este Iahve, care este Dumnezeul Sfânt care s-a relevat lumii şi
prin persoana Domnului Isus Hristos, El îşi paşte turma dincolo de deşărtăciunea şi
murdăria lumii acesteia (2:16; 6:2-3). Legămîntul de dragoste al lui Dumnezeu este
înlocuit astăzi printr-un Legâmâmt nou cu un popor nou care este Biserica.
 Sulamita – reprezintă poporul Israel, respectiv Biserica lui Hristos. Frumuseţea ei
este prezentată în credincioşia ei faţă de iubitul ei.
32
 Solomon – Împăratul simbolizează Israelul pământesc, care stă în contradicţie cu

suveranitatea lui Iahve, care este monarhul invizibil al poporului ales.
 Cartea nu este citată nici în Vechiul Testament şi nici în Noul Testament.
 Există trei metode de interpretare:
 Naturalistă – care nu vede în această carte nimic altceva decât o colecţie de cântece
erotice de dragoste, aşezate împreună din cauza subiectului şi frumuseţii lor comune.
 Alegorică – care transformă întreaga carte într-o succesiune de tablouri simbolice cu
sensuri ascunse şi sublime.
 Tipologică – găseşte o cale de mijloc între două interpretări de mai sus, păstrând ce
este bun din fiecare şi refuzând excesele extremismelor.

A. Sulamita în palatul regal – cap. 1-3:5;
B. Ispite şi credincioşie – cap. 3:6-8:4;
C. Victoria dragostei – cap. 8:5-8:14;

 Cuvântul cheie: dragostea

 ,,Prea iubitul” – cap. 2:10
5 CĂRŢILE PROFETICE
5.1 GENERALITĂŢI
În perioada Vechiului Testament, Dumnezeu a ridicat oameni, în vremuri grele de apostozie

şi decădere morală. Prin acţiunile lor, aceşti oamenii au fost adevărate ,,conştiinţe ale naţiunii”,
adevăraţi patrioţi. Ei s-au adresat în mod special Israelului prin mesajele profetice care le-au avut:
 criticându-i decăderea
 vestindu-i disciplinarea prin pedeapsă
 îndemnând la pocăinţă
 vestind slava viitoare pe care le va da Dumnezeu.
33
De fapt profeţia a fost folosită în Scriptură de la început. În cartea Geneza, Dumnezeu a

profeţit despre înfrângerea lui satan sub picioarele poporului Său, Avraam a profeţit despre
captivitatea lui Israel, timp de 400 de ani în Egipt.
Totuşi trebuie amintit căci, Biserica Creştină nu este amintită nicăieri în mesajul Profetic al
Vechiului Testament., ea a rămas o taină păstrată pentru vremurile noastre. (Efes. 3:1-6).
5.1.1 CE ESTE UN PROFET
În mod obişnuit, în Biblie cineva era considerat profet, dacă vorbea în Numele lui
Dumnezeu.
Definiţie: ,,Profetul este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu în mijlocul generaţiei sale”:
Au existat şi profeţi mincinoşi care pretindeau căci au mesaj de la Dumnezeu sau au fost
profeţi unor zei falşi, de exemplu Baal.
Adevăraţii profeţi aveau capacitatea de a vedea viitorul, ei fiind cunoscuţi în acea vreme sub
numele de ,,văzători”.
5.1.2 MESAJUL PROFEŢIEI
Mesajul profeţiilor în general are două caractere:

 local şi contemporan al vremii în care este rostit
 de vestire a unor făgăduinţe viitoare cu privire la planurile lui Dumnezeu
El conţine patru elemente de bază:
1) învăţătura
2) avertismentul
3) mângăierea
4) prezicerea
Sunt patru metode de prezentare folosite de profeţi:
a) acţiunile simbolice
b) pildele
c) mesajele vorbite
d) scrierile
Mesajul profetului în Vechiul Testament era îndreptat spre trei direcţi primare:
1. Spre trecut, pentru al explica
2. Spre prezent, pentru a releva ce face Dumnezeu
3. Spre viitor, pentru a-I pregăti pe oameni pentru aceasta
Există în scrierile profeţiilor patru puncte de vedere:
 Circumstanţe prezente
 Robiile şi restaurarea viitoare
 Mesia care avea să vină
 Mileniul (1000 de ani)
5.1.3 IMPORTANŢA PROFEŢIILOR ÎMPLINITE
34
În Sfânta Scriptură există numeroare exemple de profeţii care s-au împlinit întocmai:
 despre evenimente prin care a trecut Israelul
 despre anumite locuri, ţări sau oraşe
 despre Imperii
De aici putem trage trei concluzii importante cu privire la împlinirea profeţiilor:
1) Dumnezeu există într-adevăr şi El este stăpânul absolut al istoriei.
2) Putem avea o încredere deplină în Biblie, care este ,,Cuvântul lui Dumnezeu” infaibil.
3) Profeţiile împlinite sunt o garanţie pentru celelalte, care urmează să se împlinească.
5.2 PROFEŢI MARI
Această secţiune cuprinde cinci cărţi, dar cu patru autori, deoarece Ieremia a scris atât cartea
lui Ieremia cât şi cartea Plângerilor. Trei din autori acestor cărţi au trăit aproximativ în aceiaşi
perioadă, doar Isaia face excepţie.
5.2.1 ISAIA
I. Titlul: – cartea poartă numele autorului ei, care tradus înseamnă ,,Mântuirea este a
Domnului”.
II. Autorul: – este Isaia profetul, chiar dacă acestă părere a fost atacată deseori, datorită părţii a
doua a cărţii care după părerea unor exegeţi a fost scrisă de un profet din vremea lui Neemia
sau Ezra. Istoria canonului biblic ne dovedeşte unitatea caărţii, care de-a lungul timpului a
fost o singură carte. În Noul Testament sunt 11 citate din partea a doua a cărţii, şi pe care
chiar Domnul Isus o atribuie lui Isaia (Mat. 12:17-18; Fapte 8:28; Rom. 10:16-21).
Despre profetul Isaia se cunoaşte căci:

 a fost fiul lui Amoţ, care după tradiţia iudaică a fost fratele împăratului Amaţia,
 a făcut parte dintr-o familie înaltă
 a fost arhivar, biograf, secretar, pedagogul prinţului Ezechia
 a avut doi fii cu nume simbolice: Şear Iaşub - ,,O rămăşiţă se va întoarce” şi Maher-
Şalal-Haz-Baz - ,,Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asiupra prăzii”
 se pare căci soţia a lui a fost o ,,proorociţă”
 a profeţit aproximativ 55 de ani între anii 740-686 î.Hr., sub domnia a patru împăraţi:
Ozia, Iotam, Ahaz, Ezechia
 tradiţia evreiască, afirmă căci moartea lui a survenit în timpul împăratului Manase, care
l-ar fi închis în trunchiul unui copac şi apoi tăiat în două cu ferăstrăul (Ev. 11:37)
Iar cu privire la caracterul profetului Isaia se poate spune căci a fost caracterizat de:
 îndrăsneală – în faţa împăraţiilor şi mulţimii
 patriotism înflăcărat – era pornit împotriva a tot ce putea aduce nenorocire asupra
poporului său
 blând – cu celelate popoare din jur
 simpatie – care se ridică deasupra oricărui egoism naţional
 sarcasm şi indignare – cu privire la păcat
35
 atent în limbaj – când vorbeşte despre Dumnezeu este plin de reverenţă

 spiritual – prin felul de viaţă pe care o trăieşte.
III. Perioada de timp: – textul cărţii ne dezvăluie această data: ,,Pe vremea lui Ozia, Iotam,
Ahaz şi Ezechia” (1:1). În acel interval de timp Israelul a fost dus în robie (722-721 î.Hr.),
iar împărăţia lui Iuda a fost invadată de Sanherib (701 î.Hr).

Subiectele profetice pe care le-a rostit Isaia cuprind o impresionantă arie de teme din
care desprindem câteva:
 Dumnezeu este ,,Sfântul lui Israel”, iar poporul ales are datoria să umble în sfinţenie;
 întâmplări petrecute în cer printre făpturile lui Dumnezeu, înainte de creaţia lumii; (42:5)
 crearea unui pământ nou şi cer nou (65:17; 66:22);
 Ierusalim, care este amintit în 30 de feluri diferite;
 despre Israel şi Iuda sau celelalte popoare ale lumii;
 vestirea lucrării lui Mesia;
 anumite evenimente din viaţa Domnului Isus Hristos:
 despre naşterea Sa (7:17; 9:6)
 despre Dumnezeirea Sa (9:6-7)
 despre lucrarea Sa (9:1-2; 42:1-7; 61:1-2)
 despre suferinţele şi moartea Sa (52:1-53:12)
 despre Împărăţia Sa viitoare (cap. 2; 11; 65)
Este o carte care dintre toate celelalte cărţi ale Vechiului Testament, vorbeşte cel mai
mult despre Domnul Isus Hristos.
 Capitolul 53 – un unicat
 nicăeri nu putem găsi o descriere mai amănunţită şi completă despre suferinţa şi
lucrarea de mântuire a Domnului Iswus Hristos;
 aproape fiecare verset, îşi găseşte împlinirea în una sau mai multe pasaje ale Noului
Testament, acest lucru demonstrând autenticitatea şi exactitatea împlinirii
promisiunilor lui Dumnezeu vestite prin profetul Isaia;
 acest capitol se poate reconstrui aproape în întregime din citatele care apar în Noul
Testament:
 v. 1 – Ioan 12:38
 v. 4a – Mat. 8:17
 v. 5b – Petru 2:24
 v. 7b-8 – Fapte 8:32-33
 v. 9b – 1 Petru 2:22
 v. 12c – Marcu 15:28
 Robul Domnului
 este un personaj mesianic
 reprezintă şi Israelul care este antetip alui Hristos.
 Simbolisme
36
 Pilda viei Domnului – cap.5, în care:

 Stăpânul viei reprezintă Dumnezeu
 Via este Biserica Domnului
 Zidul reprezintă Legea ca mijloc de ocrotire
 Teascul reprezintă Locul de linişte şi înviorare
 Imperiul de pace – cap. 11, care prezintă un tablou impresionant în viitor, despre
Împărăţia de 1000 ani
 Căderea împăratului Babilonian – cap. 13:1-22, unde este descris un tablou al
judecăţii şi căderii satanei din locurile cereşti (Apoc. 12:7-12)

A. Profeţiile mâniei – cap. 1-39;
a. Cartea judecăţii de purificare a lui Iuda – cap. 1-6;
b. Cartea lui Emanuel care va veni – cap. 7-12;
c. Sentinţe pentru duşmanii Domnului – cap. 13-27;
d. Cartea Sionului –cap. 28-35;
e. Adăugiri – cap. 36-39;
B. Profeţiile mângăierii – cap. 40-66;
a. Izbăvirea naţională prin Cir – cap. 40-48;
b. Izbăvirea spirituală prin Robul Domnului – cap. 49-57;
c. Imperiul Mesianic – cap. 58-66;

 Cuvântul cheie: sfinţenie.

 Sunt multe indicii hristologice în această carte, dintre care redăm cele mai importante:
 Odrasla – cap. 4:2;
 Emanuel – cap. 7:14;
 Lumina popoarelor –cap. 9:1; 49:6;
 Minunat, sfeşnic, Dumnezeu tare, Părintele Veşniciilor, Domn al păcii – cap. 9:6;
 Piatra din capul unghiului – cap. 28:16;
 Robul Domnului – cap. 42:1; 53:11;
 Alesul Domnului – cap. 42:1;
 Omul suferinţelor – cap. 53:3;
 Mielul junghiat – cap. 53:7;
 Îngerul care este înaintea Feţei Lui – cap. 63:9;
5.2.2 IEREMIA
I. Titlul: – cartea poartă numele autorului ei, care tradus înseamnă ,,Dumnezeu aruncă”. De
fapt numele lui este un advertisment cu privire la pedeapsa pe profetul a fost trimis de către
Dumnezeu să o vestească poporului.
37
II. Autorul: – atât tradiţia evreiască cât şi cea creştină susţin pe Ieremia ca şi autorul acestei
cărţi. Despre Ieremia în cartea lui găsim destule pasaje cu caracter autobiografic, în
comparaţie cu Isaia. În continuare prezentăm câteva aspecte despre autorul acestei cărţi.
 Locul naşterii – s-a născut la Anatot, un sat din ţinutul Benianim, aflat la 4 km N-E, de
Ierusalim; era una din cele 13 cetăţi date leviţilor, şi astăzi localitatea mai există sub
numele de Anata.
 Familia
 tatăl lui s-a numit Hilchia (1:1)
 a fost preot
 mama lui este menţionată în cap. 15:10, dar nu cu numele
 a mai avut fraţi (12:6)
 datorită consacrării sale în lucrarea de profet, Dumnezeu nu i-a îngăduit să se
căsătorească şi să aibe copii (16:2)
 Chemarea lui Ieremia – Dumnezeu l-a ales pe Ieremia în lucrare încă din pântecele
mamei lui (1:5) şi-a început lucrarea în ,,al tresprezecelea an al domnieie luii Iosia”. A
acceptat cu greu să primească misiunea care I-a fost încredinţată de Dumnezeu, datorită
timidităţii şi sfiiciunii lui.
 Moartea sa – conform tradiţiei evreieşti Ieremia a fost ucis cu pietre (580 î.Hr.), având
aproximativ 80 de ani, în timp ce-i mustra pentru închinarea la ,,împărăteasa cerurilor”
(cap. 44)
 Caracterul profetului
 Dumnezeu a împletit înăuntrul lui un caracter complex şi în acelaşi timp fiind unul
dintre cele mai atrăgătoare caractere din categoria oamenilor lui Dumnezeu:
 duios – ca şi o mamă
 statornic – ca un luptător
 tandru – ca şi o femeie
 hotărât – ca un bărbat
 fragilitate nervoasă – sensibil şi totodată transparent
 sensibilil – foarte transparent
 elocvenţă – sensibilă
 dur – în exprimare
 cel mai mult Ieremia impresionează prin două aspecte:
a) simpatia cu care el suferă ca nevinovat, împreună cu cei care sunt vinovaţi;
b) perseverenţa lui plină de răbdare, în faţa unei grele misiuni încredinţată de
Dumnezeu, de a vorbi unui popor răzvrătit, şi fără posibilitate de ieşire din
mijlocul lor;
III. Perioada de timp: – Iermia şi-a început lucrarea la aproximativ 60 de ani după moartea
profetului Isaia, şi activitatea lui s-a desfăşurat pe durata ultimilor 40 de ani ale existenţei ai
regatului lui Iuda.
IV. Mesajul cărţii: – este cu precădere un mesaj de judecată. În predicile sale condamnă
abaterile religioase şi morale ale poporului şi liderilor săi, iar singura soluţie pentru salvarea
ţării de dezastrul politic, social şi personal este întoarcerea la Dumnezeu. Un alt aspect al
38
cărţii este viaţa lui Ieremia, care este o încurajare pentru toţi cei fragili şi singuratici, pentru
toţi cei chemaţi de Dumnezeu, dar neprimiţi de oameni. Ieremia este un exemplu în răbdare,
perseverenţă şi blândeţe, prin încercările prin care a trecut până, şi-a dus la sfârşit lucrarea.
Totodată firavul şi plângăreţul Ieremia, a rămas în picioare, şi nu s-a clătinat sub vânturile
împotrivitoare ale vieţii, în comparaţie cu chipeşul Saul, înţeleptul Solomon sau viteazul
Solomon, care s-au clătinat.
 Simbolisme
 Ieremia este simbolul credinţei, care persistă în ciuda ruinilor,chiar dacă totul în jurul
lui este sumbru, fără perspective, el acţionează ca unul care nădăjduieşte şi crede.
 Ieremia este simbolul Omului suferinţei, fără să se gândească la persoana sa, el este
ascultător în toate.
 Semne şi acţiuni simbolice:
 creanga cu migdale – veghere – cap. 1:11-12;
 cazanul clocotitor – judecată – cap. 1:13-16;
 brâul de in – lepădare – cap. 13:1-11;
 interzicerea căsătoriei lui – abţinere – cap. 16:1-9;
 olarul – atotputernicia Domnului – cap. 18:1-10;
 vasul zdrobit – zdrobire – cap. 19:1-13;
 coşurile de smochine – selecţie – cap. 24:1-10;
 jugul – predare – cap. 27:2-11;
 cumpărarea ogorului – fapta credinţei – cap. 32:6-15;
 pietrele ascunse – supunere – cap. 43:8-13;
 cartea scufundată – nenorocire – cap. 51:59-64;
 Păcatele Regatului Iudeii
 decădere – cap. 2;
 idolatrie – cap. 2:11-13; 7: 30-31;
 necredincioşie – cap. 3:20;
 nedreptate socială – cap. 5:28;
 neascultare – cap.7:13;
 ipocrizie – cap. 7:9-10;
 refuzul căinţei – cap. 7:28;
 batjocură la Cuvântul Domnului – cap. 8: 7-9;
 zgârcenie şi minciună – cap. 9:2-8;
 imoralitate – cap. 9:11;
 infidelitatea liderilor religioşi – cap. 10:21; 14:15;
 Profeţi importante
 Împlinite
 dărâmarea Ierusalimului – cap. 26:6; 32:3; 34:2;
 captivitatea de 70 de ani – cap. 25:11;
 întoarcerea din robie – cap. 29:10;
 reconstruirea – cap. 30:18;
 judecata Babilonului – cap. 50-51;
 unirea Iuda – Israel – cap. 33:7; 50:4-5;
39
 legământul nou – cap. 31:31-34;

 Neîmplinite
 întoarcerea poporului (împlinită parţial) – cap. 16:14-21; 23:3-4; 30:3;
 imperiul mesianic – cap. 30:21; 33:15;
 pocăinţa evreilor – cap. 33:6-8,16;

A. Profeţi şi evenimente înainte de căderea lui Iuda – cap. 1-39;
a. Chemarea lui Ieremia – cap. 1;
b. Ameninţări şi reproşuri generale – cap. 2-29;
c. Profeţi despre mântuirea viitoare – cap. 30-33;
d. Fragmente istorice cu privire la cele două asedieri – cap. 34-39;
B. Profeţi şi evernimente după căderea lui Iuda – cap. 40-52;
a. Evenimente imediat după cădere – cap. 40-45;
b. Profeţii împotriva unor popoare păgâne – cap. 46-51;
c. Raport despre distrugerea Ierusalimului – cap. 52;

 Cartea se desfăşoară în jurul declaraţiilor făcute de Dumnezeu în cap. 7:23-24 şi 8:11-
12: ,,Căci iată porunca pe care le-am dat-o: ,,Ascultaţi glasul Meu,…”Dar ei n-au
ascultat, …au dat înapoi şi n-au mers înainte”.(…) “Leagă în chip uşuratic rana
poporului Meu zicând: ,,Pace! Pace!” Şi totuşi pace nu este. Vor fi daţi de ruşine, căci
săvârşesc astfel de urăciuni, …vor cădea împreună cu cei ce cad, şi vor fi răsturnaţi,
când îi voi pedepsi, zice Domnul”.
 Cuvântul cheie: somaţie;

 Omul suferinţei – Ieremia
5.2.3 PLĂNGERILE LUI IEREMIA
I. Titlul: – cartea poartă acelaşi nume şi în original şi în traducerile mai cunoscute.
II. Autorul: – nimeni nu putea să scrie această carte în afara lui Ieremia.
III. Perioada de timp: – cartea fost scrisă la puţin timp după distrugerea Ierusalimului de către
Nebucadneţar, în anul 586 î.Hr., înainte de plecarea lui Ieremia spre Egipt (Ier. 43:1-7).
IV. Mesajul cărţii: – Ieremia este un slujitor care seamănă tot mai mult cu Stăpânul său.
Capitolele acestei cărţi ni-l prezintă pe autorul ei, plângând pentru marea sa iubire, care este
Ierusalimul. Peste aproximativ 600 de ani, Domnul Isus Hristos avea să plăngă pentru
aceiaşi cetate: ,,Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei
trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub
aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se va lăsa casa pustie.” (Mat. 23:37-38)
Trei teme se împletesc în desfăşurarea ţesăturii poetice:
a) bocetul – pentru Ierusalimul dărâmat;
40
b) mărturisirea păcatelor – şi recunoaşterea dreptăţii lui Dumnezeu în hotărârea pedepsei

asupra împărăţiei lui Iuda;
c) nădejdea – într-o viitoare restaurare a Ierusalimului şi a locuitorilor ei;
 Forma literară a cărţii
 cele 5 capitole ale cărţii au în original o ordine alfabetică;
 primele două şi a patra plângere au câte 22 de versete, ordinea cronologică începe cu
litera a 22-a a alfabetului ebraic;
 a treia plângere are 66 de versete, trei formează câte o strofă şi toate trei versetele
încep cu aceiaşi literă în ordine alfabetică;
 plângerea a cincea are numai 22 de versete fără ordine alfabetică;
 Simbolisme
 Ierusalimul – profetul compară Ierusalimul cu o văduvă singuratică (1:1), care şi-a
pierdut cinstea şi podoabele ei (1:6). Această comparaţie se poate aplica şi oricărui
suflet care L-a părăsit pe Dumnezeu.
 Învăţături practice
 să suferim cu semenii noştri;
 să plângem cu cei ce plâng (Rom. 12:15);
 să ne purtăm sarcinile unii altora (Gal. 6:2);
 să ne căim sub păcatul naţiunii;
 Contradicţii între ieri şi astăzi
 oraşul plin de popor – cetate părăsită – cap. 1:1;
 oraş frutaş – subjugat – cap. 1:1;
 oraş plin de bunătăţi – înfometat – cap. 1:7;
 oraş preţuit – dispreţuit – cap. 1:8;
 oraş bogat – jefuit – cap. 1:10;
 oraşul frumuseţii – pustiit – cap. 2:15;
 oraşul bucuriilor – lacrimi – cap. 2:18;

A. Distrugerea Ierusalimului – cap. 1;
B. Mânia lui Dumnezeu – cap. 2;
C. Rugăciune pentru îndurare – cap. 3;
D. Jalea Ierusalimului asediat – cap. 4;
E. Rugăciune pentru renaştere – cap. 5;

 Explicaţia nenorocirii Ierusalimului estre descrisă astfel: ,,Ca un vrăjmaş a ajuns
Domnul, a nimicit pe Israel, I-a dărâmat toarte palatele, I-a prăbuşit întăriturile, şia
umplut pe fiica lui Iuda de jale şi suspin. I-a pustiit cortul sfânt ca pe o grădină, a
nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi sabatul, şi,
în mânia lui năprasnică a lepădat pe împărat şi pe preot.” (2:5-6)
 Cuvântul cheie: distrugere
41

 Prin profeţiile care se găsesc în carte:
 ,,Priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea” – cap. 1:12; Is. 53:3;
 ,,Toţi trecători bat din palme asupra ta, şuieră şi dau din cap” – cap. 2:15-16; Mat.
27:39;
 ,,Toţi vrăjmaşii tăi deschid gura împotriva ta” – cap. 2:16; Ps. 22:14;
 ,,Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci el tot nu-mi primeşte rugăciunea” – cap. 3:8;
Mat. 27:46;
 ,,Am ajuns de râsul poporului meu, şi toată ziua sunt pus în cântări de batjocoră de
ei” – cap. 3:14; Ps. 69:12;
 ,,Gândeşte-te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă” – cap. 3:19; Ps.
69:22; Mat. 27:37;
5.2.4 EZECHIEL
I. Titlul: – cartea poartă numele autorului ei şi care se poate traduce prin ,,Dumnezeu
întăreşte” sau ,,Domnul este tăria mea”.
II. Autorul: – despre autorul acestei cărţi nu există păreri împărţite, carte reprezintă un tot
unitar, iar stilul în care este scrisă nu admite mai mulţi autori, în consecinţă autorul ei este
Ezechiel. Despre autorul acestei cărţi se cunosc câteva amănunte:
 a fost fiul unui preot cu numele Buzi;
 a fost preot şi profet ca şi Isaia, datorită căci preoţi erau instalaţi în slujire doar la vârsta
de 30 ani, el şi-a început slujirea ca şi preot în captivite la răul Chebar;
 a fost căsătorit, iar prin anul 586 î.Hr., rămâne văduv;
 se pare că nu a avut copii în urma căsătoriei;
 a slujit ca profet aproximativ 22 de ani;
 a fost contemporan cu Ieremia şi Daniel;
 din relatările Bibliei nu aflăm nimic despre moartea lui, doar tradiţia evraică afirmă căci
el ar fi fost ucis de un prinţ evreu, pentru căci la mustrat din pricina idolatriei lui;
III. Perioada de timp: – datorită amănuntelor oferite de Ezechiel, datarea scrierii aceste cărţii se
poate stabili foarte uşor. Activitatea lui profetică a început în luna iulie 593 î.Hr., şi s-a
încheiat în luna aprilie 571 î.Hr.

Cartea lui Ezechiel a fost un mesaj adresat naţiunii. Evreii prin acest mesaj trebuiau
convinşi căci nu putea fi vorba, despre o întoarcere în ţara promisă, dacă mai înainte nu se
produce o întoarcere totală la Domnul. Acest mesaj îşi atinge punctul culminant în cap.
18:30-32.
Aproape pe fiecare filă a cărţii găsim o expresie care se repetă de aproximativ 70 de ori
,,Şi vor şti că Eu sunt Domnul”, ea este folosită de:
 29 de ori, atunci când se vorbeşte despre pedepsirea Ierusalimului;
 24 de ori, atunci când este vorba despre judecata divină cu privire la Neamuri;
 17 de ori, atunci când se vorbeşte despre restaurarea Israelului în vremea din urmă.
42
De aici rezultă căci există un Suveran Absolut asupra Neamurilor şi a istoriei, acesta
fiind Dumnezeu care îşi duce la îndeplinire hotărârile pe care le-a luat cu privire la viitorul
omenirii. Conţinutul cărţii înregistrează activitatea lui Ezechiel ca şi profet, prfeţiile rostite
de el pot fi structurate astfel:
a) profeţii prezente – cu privire la judecarea poporului Israel şi a Ierusalimului – cap. 4-14;
b) profeţii viitoare – cu privire la destinul naţiunilor – cap. 25-39;
c) profeţii despre vremea sfârşitului – cu privire la Templu, închinare şi cetatea cea nouiă –
cap. 40-48.
Redusă la o singură afirmaţie cartea lui Ezechiel spune: ,,Şi veţi cunoaşte căci Eu sunt
Domnul”.
 cartea are un caracter autobiografic;
 este aranjată ,într-o ordine cronologică;
 asemenea ca şi cărţii lui Ioan, acestă carter este plină de:
 vedenii
 pilde
 poeme
 proverbe
 tablouri cu încărcătură simbolică
 Expresii caracteristice:
 ,,Aşa vorbeşte Domnul” – de peste 200 de ori;
 ,,Copilul, fiul omului” – de peste 100 de ori;
 ,,Cuvântul Domnului” – de peste 84 de ori;
 ,,Urăciune” – de peste 42 de ori;
 ,,Casă neascultătoare” – de peste 14 de ori;
 Mâna Domnului venea peste mine” – de aproximativ 10 de ori;
 Simbolisme:
 cărămizile – asedierea Ierusalimului – cap. 4:1-3;
 profetul stă culcat pe o parte – durata judecăţii – cap. 4:4-8;
 pâinea necazului – foamete – cap. 4:9-17;
 părul tuns – soarta locuitorilor – cap. 5:1-12;
 mâncarea pâinii tremurând – nesiguranţă – cap. 12:17-20;
 haina de doliu interzisă – căderea Ierusalimului – cap. 24:15-24;
 bucăţile de lemn – unirea Iuda-Israel – cap. 37:15-22;
 Alegorii:
 femeia depravată – Ierusalimul – cap. 16:1-52;
 surorile preacurve –Israel şi Iuda – cap. 23:1-49;
 crocodilul – Faraon – cap. 29:3-7;
 Pilde:
 lemnul de viţă – locuitorii Ierusalimului – cap. 15:1-8;
 copilul adoptiv ratat – oraşul Ierusalim – cap. 16:1-15;
43
 odrasla cedrului, viţa – casa regească – cap. 17:1-24;

 vulturul – Nebucadneţar – cap. 17:1-10;
 incendiul – ameninţare de război – cap. 21:1-5;
 sabia ugigătoare – judecata – cap. 21:6-10;
 vasul ruginit – suferinţele Ierusalimului – cap. 24:1-14;
 Viziuni.
 Carul de foc cu cei patru heruvimi – cap. 1;
 Templu ca templu al idolatriei – cap. 8-11;
 Reînvierea osemintelor – cap. 37;
 Noul Ierusalim – cap. 40-46;
 Izvorul binecuvântării – cap. 47;
 Cântece de jale:
 Despre domnitorii Israelului: leoaica şi puii – cap. 19:1-9;
 Despre Tir – cap. 27-28;
 Despre Faraon – cap. 32:1-32;
 Profeţii Mesianice:
 Domnitorul de drept din casa lui David – cap. 17:22-24;
 Pretendentul de drept asupra tronului – cap. 21:30-32;
 Păstorul de drept – cap. 34:22-28;
 Singurul împărat a lui Iuda şi Israel – cap. 37:22-28;

A. Cartea judecăţii- înainte de căderea Ierusalimului – cap. 1-24;
B. Profeţii împotriva popoarelor vecine – cap. 25-32;
C. Cartea mângăierii: după căderea Ierusalimului – cap. 33-48;

 Expresia caracteristică a cărţii este ,,slava Domnului”. În Vechiul Testament această
expresie era semnul prezenţei lui Dumnbezeu în mijlocul poporului Său,
5.2.5 DANIEL
I. Titlul: –carte poartă numele autorului ei, Daniel care se traduce prin ,,Dumnezeu este
judecătorul”.
II. Autorul: – tradiţia evreiască susţine căci Daniel a scris această carte. Despre autorul cărţii nu
se cunosc prea multe amănunte:
 s-a născut între ani 630-625 î.Hr., la Ierusalim;
 se pare că făcea parte dintr-o familie nobilă;
 nu avut încă douăzecei de ani împliniţi când a fost deportat în Babilon;
 în Babilon timp de trei ani, a fost pregătit în şcoala Caldeeană;
44
 avut din partea lui Dumnezeu darul de a tălmăcii visele;

 a murit la Susa, probabil de bătrâneţe la vârsta de 90-94 ani.
III. Perioada de timp: – în care se desfăşoară eveniumentele din carte sunt aproximativ
încadrate, în timpul în care Daniel a avut funcţii înalte în imperiul babilonian şi persan,
aproximativ 70 de ani.

În timp ce ceilalţi profeţi mustră sau încurajează poporul Domnului, Daniel redă profeţii
clare, istorice, care aruncă lumină asupra unor evenimente viitoate din planul lui Dumnezeu.
Scopul mesajului central al cărţii este redat prin expresia care se repetă de trei ori în cap.
4:17,25,32; ,,Ca să ştie cei vii că Cel Prea-Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o
dă cui îi place”.
Dacă comparăm cap. 4 din carte cu Apoc. 18:1-24, putem să tragem câteva cocluzii:
 Dumnezeu face ce vrea cu istoria lumii;
 Dumnezeu poate îngădui pentru o vreme nebunia oamenilor;
 Mândria merge înaintea pieirii;
 Oamenii nu învaţă din experienţa trecutului;
 Bogăţia şi slava sunt puse în cântarul divin şi fiecare îşi va primi răsplata;
Caracteristica revelaţiei lui Daniel este proslăvirea lui Dumnezeu în Istorie, domnia Lui
peste orice putere omenească şi desfăşurarea planului de mântuire.
 Poziţia cărţii în canon – În Biblia ebraică, cartea nu se află între profeţi, ci între Estera şi
Ezra. Scoaterea cărţii lui Daniel din rândul profeţilor este de o dată mai recentă, probabil
datorită distincţiei rabinice între profet şi văzător, printre care a fost socotit şi Daniel.
 Limba în care a fost scrisă – cartea fost scrisă în două limbi:
 în limba aramaică de la cap. 2:4 la cap. 7;
 restul textului în limba evreiască
 Simbolisme
 Chipul cel mare – cap. 2
 Capul de aur – imperiul babilonian;
 Pieptul de argint – imperiul medo-persan;
 Corpul de aramă – imperiul grecesc;
 Gleznele picioarelor de fier – imperiul roman;
 Picioarele şi cele zece degete de fier şi lut – împărăţia anticristului;
 Cele patru animale şi fiul omului – cap. 7
 Leul – imperul babilonian;
 Ursul – imperiul medo-persan;
 Padosul – imperiul grecesc;
 Fiara – împărăţia anticristului
 Cele 70 de săptămâni – cap. 9
 69 de săptămâni – 483 ani de la porunca pentru rezidirea Ierusalimului, şi până la
moartea lui ,,Mesia”;
45
 a 70 săptămână – este o vreme a sfârşitului, este o parte a profeţiei care urmează

să se împlinească; în acest interval de timp îşi va face apariţia anticristul.
 între sfârşitul săptămânii a 69 şi începutul săptămânii a 70 este o perioada de
timp care este cunoscută sub numele de ,,perioada Bisericii”.
 Daniel întruchipează:
 biruinţa credinţei asupra idolatriei;
 biruinţa credincioşiei în mijlocul ispitelor;
 biruinţa înţelepciunii peste practica vrăjitoriei;
 birunţa puterii Duhului peste puterile brutale;

A. Partea istorică – cap. 1-6;
a) Pregătirea lui Daniel – cap. 1;
b) Chipul cel mare – cap. 2;
c) Cuptorul încins – cap. 3;
d) Copacul – cap. 4;
e) Ospăţul lui Belşaţar – cap. 5;
f) Daniel în groapa cu lei – cap. 6;
B. Partea profetică – cap. 7-12;
a) Cele patru animale – cap. 7;
b) Berbecul şi ţapul – cap. 8;
c) Rugăciunea lui Daniel – cap. 9;
d) Răspunsul îngerului – cap. 10;
e) Poporul lui Dumnezeu în mijlocul greutăţilor – cap. 11;
f) Izbăvirea din vremea de pe urmă – cap. 12;

 Cuvântul cheie: ,,Domnia lui Dumnezeu”.

 ,,Unsul” – cap. 9;
5.3 PROFEŢI MICI
Tradiţia creştină numeşte cărţile Bibliei, de la Osea la Maleahi ,,Cărţile pofeţiilor mici”,
datorită mărimii acestor cărţi. În Biblia ebraică sunt numite simplu ,,Cele 12”, şi sunt scrise pe un
singur sul.
5.3.1 OSEA
I. Titlul: – cartea poartă numele profetului care a scris-o, Osea care înseamnă ,,Dumnezeu
ajută”.
46
II. Autorul: – nu a fost un profet crescut în şcoala profeţilor, ci un om ridicat de Dumnezeu din
mijlocul poporului. Căteva amănunte care le cunoaştem despre Osea:
 el a trăit în împărăţia de nord a Israelului;
 tatăl său s-a numit Beeri (1:1);
 soţia lui s-a numit Gomer (1:3);
 din căsnicia lor s-a născut trei copii:Izreel, Lo-Ruhama, Lo-Ammi (1:4,6,9);
 numele lui nu mai este menţionat în nici o altă carte a Scripturii;
III. Perioada de timp: – îndelunga activitate profetică a lui Osea a acoperit aproape 50 de ani,
străbătând între anii 755-710 î.Hr., vremea ultimilor şase împăraţi dinaintea ducerii
Israelului în robia Asiriană.

Cartea Osea este un îndemn la pocăinţă. Tema principală este dragostea lui Dumnezeu
care mustră. Mesajul acesta apare cu precădere când Legământul Domnului este comparat
cu o căsătorie. Mesajul lui Osea în cele trei părţi ale sale, în cei 50 de ani de misiune
profetică, a fost mereu repetat:
a) Dumnezeu este mâniat la culme pentru păcatele în care trăieşte poporul Său;
b) judecata este făcută şi pedeapsa este sigură;
c) dincolo de această mânioasă pedepsire Dumnezeu păstrează o iubire veşnică;
 Simbolisme
 Osea, profetul – Dumnezeu, soţul;
 Gomer, soţia lui – Israelul, femeia adulteră;
 copii – judecata continuă;
 Izreel – ,,Risipitorul”;
 Lo-Ruhama – ,,Cea fără îndurare”;
 Lo-Ammi – ,,Nu-i poporul Meu”;
 Pilda căsătoriei
 autorul foloseşte pentru prima dată această pildă pentru a ilustra şi explica raportul
dintre Iahve şi Israel;
 această comparaţie apare atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament (Ier.
2:2, Ezec. 16:23, 2 Cor. 11:2, Efes. 5:23-32, Apoc. 19:6-9)
 Urmările infidelităţii
 suferinţe: ,,Voi astupa drumul cu spini” – cap. 2:6;
 greutăţi: ,,Îl voi asupa cu zid” – cap. 2:6;
 nedumerire: ,,Ca să nu-şi mai afle cărările” – cap. 2:6;
 decepţie: ,,Îi va căuta, dar nu-I va găsi” – cap. 2:7;
 Condiţiile iertării
 pocăinţă şi mărturisirea păcatelor, numai aşa există iertare – cap. 5:15, 14:1-2;
 valea Acor ne aminteşte de păcatul lui Acan şi de necesitatea mărturisirii (Iosua 7);
 Listă a relelelor împotriva cărora a vorbit Osea
 necinste – cap. 4:1-2;
47
 crime şi vărsări de sânge – cap. 4:2, 5:2, 6:8;

 hoţii la drumul mare săvârşite şi de tâlhari şi de preoţi – cap. 6:9, 7:1;
 imoralitate practicată pe scară naţională – cap. 4:2,11; 7:4;
 necinste în comerţ şi justiţie – cap. 10:4, 12:7;
 idolatrie demonică – cap. 4:12-13, 8:5, 13:2;
 beţie – cap. 4:2, 7:5;
 o totală lipsă de sensibilitate şi de căinţă faţă de Dumnezeu – cap. 4:4, 13:14;
 Cuvinte caracteristice
 idolatria este numită ,,curvie”;
 idolii vredmenici sunt numiţi ,,ibovnici”;
 ,,heşed” este iubirea compătimitoare şi dezinteresată, iar aici reprezintă dragostea în
virtutea legământului încheiat între Dumnezeu şi oameni;

A. Căsătoria: Dumnezeu – Israel – cap. 1-3;
B. Judecata divină – cap. 4-11;
C. Îndurarea Domnului – cap. 12-14;

 Cuvântul cheie: pedeapsă;

 Cap. 11:1 ,, …am chemat pe fiul Meu din Egipt” – textul acesta este citat la Mat. 12:15
şi face referire, la fuga părinţilor lui Isus în Egipt.
5.3.2 IOEL
I. Titlul: – cartea poartă numele profetului Ioel, care însemnă ,,Domnul este Dumnezeu”. Un
nume care este predestinat pentru un om care să vestească suveranitatea lui Dumnezeu
asupra:
 naturii
 popoarelor
 istoriei
II. Autorul: – despre Ioel nu se cunosc multe date biografice şi despre personalitatea lui. Câteva
aspecte despre el şi cartea sa:
 desele referiri la Sion şi Casa Domnului presupune căci el a fost un cetăţean al
Ierusalimului;
 pe tatăl său la chemat Penuel (1:1);
 cartea este opera unui autor iscusit;
 stilul este corect, limba curată fără umbră de decadenţă;
 lucrarea este unitară;
 atât tradiţia iudaică, cât şi cea creştină susţine căci Ioel este autorul cărţii;
 Noul Testament confirmă cele afirmate conform Fapte 2:16;
48
III. Perioada de timp: – este foarte greu de precizat data scrierii cărţii , din cauza căci nu este
menţionat nici vreun nume de împărat, doar sunt pomeniţi doar preoţi, de aceea se
presupune căci Ioel a activat la începutul domniei împăratului Ioas.

Cartea este un manifest al chemării la pocăinţă şi o proclamaţie a lucrărilor mari pe care
le face Dumnezeu pe pământ. În mijocul tânguirii generale, Dumnezeu i-a dat profetului un
mesaj care a explicat nenorocirea, i-a ameninţat cu pedepse viitoare mai mari, dar le-a
promis şi revărsarea binecuvântărilor cereşti peste cei care îşi vor îndrepta starea înaintea
Domnului.
 Simbolisme
 pilda ,,Zilei Domnului”, ziua judecăţii şi nimicirii popoarelor – cap. 1:1-12; Ioel
foloseşte această expresie în trei sensuri:
a. local – şi imediat al pedepselor care au venit asupra evreilor;
b. anticipării unor evenimente care vor marca viitorul lui Israel;
c. profetic apocaliptic;
 invazia lăcustelor – este tabloul duşmanului care acoperă şi pustieşte ţara, totodată:
 invazia lăcustelor şi scumpirea sun tălmăcite de profet ca cercetări din partea
Domnului;
 invazia lăcustelor devine un tablou escatologic, o judecată mai aspră pe care o
denumeşte ,,Ziua Domnului”;
 ziua binecuvântării – un indiciu despre revărsarea Duhului Sfânt la Rusalii;
 Dragostea universală a lui Dumnezeu
 este o caracteristică a acestei cărţi;
 profetul vede cum dragostea lui Dumnezeu cuprinde omenirea întreagă, mântuirea
nu este doar pentru evrei, ci pentru toţi care cheamă Numele Domnului (3:5)
 Dumnezeu se serveşte de evenimentele naturii pentru atingerea scopului Său;
 orice necaz sau întristare care viune peste noie este un mesager divin cu un mesaj
special pentru noi;
 Dumnezeul care iartă, ne poate scapă şi de urmările păcatului nostru (2:25)
 Promisiunile Domnului
 iertare – cap. 2:13;
 ocrotire – cap. 2:18;
 izbândă – cap. 2:19-20;
 bunăstare – cap. 2:21-24;
 răsplată – cap. 2:25;
 fericire – cap. 2:26-27;
 plinătatesa Duhului – cap. 3:1;
 mântuire – cap. 3:5;
 Condiţia: pocăinţa – cap. 2:12-13;
 Garanţia: îndurarea Domnului – cap. 2:13b;
49

A. O avertizare – invazia cu lăcuste – cap. 1-2:11;
B. Un apel – o ultimă nădejde – cap. 2:12-27;
C. O completare – zilele de pe urmă – cap. 2:28-3:21;

 Cuvântul cheie: făgăduinţă;
5.3.3 AMOS
I. Titlul: – cartea poartă numele autorului ei Amos care înseamnă ,,purtător de poveri”.
II. Autorul: – Amos este fără îndoial autorul acestei cărţi (7:8; 8:1-2). Despre autor se cunoaşte
căci:
 se trage dintr-o familie necunoscută din Tecoa în munţii Iudei (1:1);
 a fost păstor şi culegător de smochine;
 nu a fost un profet de meserie şi nu a făcut nici o şcoală de profeţi;
 limbajul folosit de el era foarte simplu, avea vorbirea unui om de la ţară, plină de
comparaţii din natura în care îşi ducea viaţa;
 tonul lui era răspicat şi mergea drept la ţintă fără prea multă pregătire;
 el a fost promotorul luptei împotriva formalismului;
III. Perioada de timp: – ţinând seama de ameninţările care ne apropie de sfârşitul domniei lui
Ieroboam, se poate afirma căci Amos a activat în preajma anului 755 î,Hr.;

Scopul measjului este iluminarea conştiinţei Israelului şi trezirea poporului din
optimismul înşelător. Cartea lui Amos ne vorbeşte despre iluzoria siguranţă a belşugului şi
confortul zilei de astăzi.
Mesajul lui Amos poate fi rezumat: cresc privilegiile, creşte şi răspunderea.
 Frazeologie creştină
 ,,Pregăteşte-te să te întâlneşti cu Dumnezeul tău” (4:12) – un semnal de atenţionare
valabil oricând şi oriunde;
 ,,Vai de cei care trăiesc fără grijă în Sion” (6:1) – a devenit sinonim cu cei care se
află în pericolul formalismului religios;
 Simbolisme
 lăcustele – duşmanul care va ataca Israelul – cap. 7:1-3;
 focul – seceta care reprezintă jefuirea ţării de cătrre duşmani – cap. 7:4-6;
 cumpăna sfârşitul răbdării Domnului – cap. 7:7-9;
 fructele coapte – poporul copt pentru judecată – cap. 8:1-14;
 Domnul în faţa altarului – Dumnezeu ordonă distrugerea sanctuarului şi cultului
idolatriei – cap. 9:1-6;
50
 Profeţii împlinite
 prizonieratul asirian – cap. 5:27;
 izăbirea rămăşiţei – cap. 9:8b;
 împrăştirea evreilor pe toată faţa pământului – cap. 9:9;
 refacerea casei lui David – cap. 9:11;
 imperiul Domnului între păgâni – cap. 9:12;
 reîntoarcerea Israelului în ţara lor – cap. 9:14;
 privilegiile obligă – cap. 3:2;
 ce va semăna popporul aceea va secera – cap. 1-2;
 cine nu ascultă de chemarea Domnului la pocăinţă, va trebui să-l întâlnească pe
Dumnezeul judecăţii;

A. Anunţarea judecăţii pentru opt naţiuni – cap. 1-2:16;
B. Trei mustrări – cap. 3-6;
C. Cinci vedenii despre judecată – cap. 7-9:6;
D. Încheiere – cap. 9:7-15;

 Cuvântul cheie: ameninţare;

 Tronul restaurat a lui David – cap. 8:15;
5.3.4 OBADIA
I. Titlul: – cartea poartă un nume foarte comun în Israel, care înseamnă ,,Slujitoriul” sau
,,închinătorul lui Iehova”.
II. Autorul: – identitatea lui Obadia rămâne un mister. În textul cărţii nu apare nici măcar
numele tatălui său, acest lucru presupune căci, autorul nu face parte dintre familiile preoţeşti
sau regale din Israel. Din unele date furnizate de textul cărţii se pare căci Obadia a trăit în
împărăţia lui Iuda.
III. Perioada de timp: – nu se poate da o dată exactă când a fost scrisă cartea doar un singur
indiciu există în acest sens care este una din invaziile împotriva evreilor.

Obadia descrie ura edomiţilor în cunvinte foarte aspre şi preveşteşte nimicirea completă a
urmaşilor lui Esau. Israelul va avea aceeaşi soartă în ciuda necredinţei lui este iubit de către
Dumnezeu şi duşmanii lui vor fi judecaţi. Dumnezeu îşi va ridica imperiul Lui împreună cu
poporul Israel, un imperiu de pace şi dreptate al cărui centru va fi Sionul.
51
 Teme care sunt miezul profeţiilor mesianice

 noţiunea ,,Ziua Domnului”, reprezintă ziua judecăţii drepte a naţiunilor;
 noţiunea unei părtăşii a supravieţuitorilor, prin aceştia Dumnezeu îşi va înfăptui
imperiul pe întregul pământ, desfiinând cele existente;
 lupta împotriva poporului lui Dumnezeu nu are rost;
 Dumnezeru se interesează personal de poporul Său;
 să te bucuri de necazul altuia este un păcat înaintea Domnului;
 întunericul de astăzi nu va dăinui veşnic;

A. Judecata pentru Edom – v. 1-16;
B. Izbăvirea Israelului – v. 17-21;

 Cuvântul cheie: recompensă;
5.3.5 IONA
I. Titlul: – cartrea poartă numele de la autorul ei ,,Iona” care înseamnă ,,porumbel” un nume
cum nu se poate mai bine nimerit pentru un messager divin destinat pentru a duce veşti
oamenilor.
II. Autorul: – autorul cărţii nu este menţionat, istoricitatea personajului este susţinută de
Domnul Isus Hristos (Mat. 12:38-41, 16:4, Luca 11:29-32). Despre autor nu se cunoaşte
multe lucruri doar că a fost fiul lui Amitai, şi s-a născut în Gat-Hefer, o localitate în
aspropierea Nazaretului. Singura referinţă ce o găsim în Vechiul Testament despre el, este
un textr din 2 Împ. 14:25. Autencitatea cărţii nu a fost pusă la îndoială nici de tradiţia
iudaică, nici de cea creştină.
III. Perioada de timp: – Iona activat în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea (782-735 î.Hr.).

Cartea ne vorbeşte despre dragostea lui Dumnezeu faţă de păpgâni, care sunt cuprinşi în
planul de mântuire a lui Dumnezeu. În Noul Testament găsim acestă idee şi mai concret:
 ,,care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştiinţa adevărului” (1
Tim. 2:4);
 ,, …şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9).
52
În misiunea lui Iona recunoaştem prefaţarea misiunii pe care o vor avea peste veacuri
ucenicii Domnului Isus: ,,Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice
făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.”
(Marcu 16:15-16) Cartea nu este compusă ca altele din cuvântări profetice, ci este o
naraţiune.
 Ce simbolizează Iona
 destinul şi atitudinea Israelului în planul lui Dumnezeu de mântuire a întregii
omenirii;
 înmormântarea şi învierea Domnului Isus Hristos;
 viaţa şi propovăduirea Domnului Isus însuşi.
 Lucruri folosite de Dumnezeu pentru educarea sprituală a profetului
 furtuna stărnită pe mare – cap. 1:4;
 un peşte mare – cap. 1:17;
 umbrarul de curcubete – cap. 4:6;
 un verme mic – cap. 4:7;
 un vânt uscat şi fierbinte din răsărit – cap. 4:8;
 slujitorul trebuie să fie chemat în slujbă – cap. 1:2;
 terenul de lucru este hotărât de Domnul – cap. 1:2;
 mesajul trebuie să vină de la Domnul – cap. 3:2;
 nimeni nu poate fugi de Dumnezeu – cap. 1:3, Ps. 139:7-11;

A. Un profet îndăratnic – cap. 1;
B. Călătoria lui Iona spre iad – cap. 2;
C. Coşamrul lui Iona – cap. 3;
D. Mănia lui Iona – cap. 4;

 Cuvântul cheie: însărcinare;

 Iona care a stat trei zile şi nopţi în burta peştelui, şi care preînchipuie moartea şi învierea
Domnului Isus Hristos.
5.3.6 MICA
I. Titlul: – cartea poartă numele autorului ei Mica, numele acestuia este o formă prescurtată a
lui ,,Micaiahu” care însemnă ,,Cine este ca Iehova?”.
II. Autorul: – asupra autorului cărţii nu există nici o îndoială, el este Mica, care a trăit la
Moroşet, aproximativ 35 de kilometri de Ierusalim. El şi-a început activitatea profetică la
53
scurt timp după ce profetul Isaia şi-a început-o pe a sa. Se pare căci cei doi profeţi erau
prieteni. Despre această carte se poate spune căci este unitară fără întreruperi.
III. Perioada de timp: – încă din primul verset al cărţii aflăm că Mica a profeţit pre vremea
împăraţilor Iotan, Ahab şi Ezechia, astfel activitatea profetică a lui Mica s-a desfăşurat între
ani 735 şi 710 î.Hr.

Este cuprins în traducerea numelui profetului: ,,Cine este ca Iehova?”. Nici un alt
Dumnezeu nu se poate compara cu El, pentru că este un Dumnezeu sfânt şi drept. El urăşte
răul, nedreptatea, necinstea şi în mod special formalismul religios. Chiar dacă judecă răul,
Dumnezeu este milos şi răbdător gata să ierte orice faptă rea, recunoscută.
Mica priveşte peste orizontul timpului, anunţă întruparea Fiului lui Dumnezeu în mica
cetate a Betleemului şi proclamă domnia pe care El o va exercita asupra pământului.
Cartea lui Mica este cea mai des citată carte în Noul Testament.
 Simbolisme
 Mica prevesteşte judecata peste multe oraşe mici, iar cu denumirile lor simbolice
face jocuri de cuvinte:
 Gath – ,,Oraşul vestirii”
 Aco – ,,Poiana vinului”
 Bet-leafra – ,,Căminul cenuşei”
 Safir – ,,Oraşul podoabelor”
 Taanan – ,,Exod”
 Bet-Haeţel – ,,Casa furtului”
 Marot – ,,amărăciuni”
 Lahiş – ,,Oraşul fugii”
 Moreşet – ,,Oraşul miresei”
 Ahsib – ,,căminul înşelăciunii”
 Mareşa – ,,stăpână”
 Adulam – ,,Glorie”
 Cauzele principale ale judecăţii
 Anomalii sociale
 nedreptate, exploatarea săracilor, teroare – cap. 2:2,8-9; 7:2;
 minciună, înşelătorie – cap. 6:10-12;
 infidelitate – cap. 7:5;
 corupţia conducătorilor – cap. 3:1-3,9-10;
 judecători nedrepţi – cap. 7:3;
 familii dezintegrate – cap. 7:6;
 Anomalii religioase
 idolatrie – cap. 1:7;
 împăraţi din perioada aceea care au fost pilde rele pentru popor – cap. 6:16;
 profeţi pentru bani – cap. 3:5-8:11;
 preoţii slujesc doar pentru câştig – cap. 3:11;
54
 Profeţii împlinite
 căderea Samariei – cap. 1:6;
 distrugerea Ierusalimului – cap. 3:12;
 captivitatea babiloniană – cap. 4:9-10;
 naşterea lui Isus în Betleem – cap. 5:1;
 Iehova este un Dumnezeu drept, care urăşte păcatul – cap. 2:1-2;
 dacă conducătorii poporului au falimentat, distrugerea naţiunii este un lucru eminent;
 pedeapsa acceptată cu smerenie ,,aduce roada aducătoare de pace a neprihănirii”
(7:7-9; Ev. 12:11);

A. Judecăţile divine – cap. 1-3;
B. Mântuirea divină prin Mesia – cap. 4-5;
C. Calea spre mântuirea divină – cap. 6-7;

 Cuvântul cheie: acuzaţie;

 Naşterea Domnului Isus în Betleem – cap. 5:2-5;
5.3.7 NAUM
I. Titlul: – cartea poartă numele autorului cărţii, Naum care înseamnă ,,mângăiere”.
II. Autorul: – despre autor se cunosc puţine lucruri, el se trage din localitatea Elcoş (1:1),
această localitate nu a fost identificată nici astăzi, se presupune că ar fi fost în:
 sudul Iudeii;
 lângă Ninive;
 Capernaum este localitatea căutată;
Asupra autorului cărţii nu exiustă suspiciuni, el fiind un scriitor iscusit, stilul lui arfe
claritate, putere şi conţinut poetic. Autenticitatea canonică nu a fost negată.
III. Perioada de timp: – singurul reper istoric din carte este distrugerea capitalei Egiptului No-
Amon (Teba), deci cartea a fost scrisă la puţin timp după anul 664 î.Hr.

El poate fi rezumat printr-o singură propoziţie: judecata de necurmat a oraşului Ninive.
Cartea lui Naum este un avertisment pentru toţi aceea care se împetresc în timpul îndelungii
răbdări a lui Dumnezeu, crezând că pedepsirea lor nu va avea loc niciodată. Ninive
reprezintă acele neanuri care întorc spatele lui Dumnezeu. Profeţia lui Naum arată că Ninive
55
s-a prăbuşit datorită păcatului (3:1-7), şi în căderea ei nu s-a putut sprijini nici pe bogăţia
economică şi nici pe puterea militară (3:8-19).
Cartea lui Naum este un excelent studiu despre caracterul şi atributele lui Dumnezeu,
care sunt prezentate în toată splendoarea şi echilibrul lor. Cartea nu trasmite idei prin
discursuri, ci printr-o succesiune ameţitoare de imagini.
 Simbolisme
 Belial – tradus înseamnă păcăleală, supărare şi reprezintră pe satan;
 ,,din tine, Ninive, a ieşit cel ce urzea rele împotriva Domnului, cel care făcea planuri
răutăcioase” (1:11), acesta se pare că este un indiciu despre ,,fiul pierzării”, după
cum îl numeşte apostolul Pavel (2 Tes. 2:3,8);
 Profeţii împlinite despre Ninive
 inundarea râului – cap. 1:8; 2:6;
 prăbuşirea zidurilor de apărare – cap. 2:6; 3:14;
 incendiul – cap. 1:10; 3:15;
 măcelăria locuitorilor – cap. 3:3;
 jefuirea oraşului – cap. 1:14; 2:10-14;
 pocăinţa superficială este periculoasă, ea duce la împietrire;
 împietrirea atrage după sine, lepădarea;
 numele lui Dumnezeu este proslăvit, chiar şi între duşmanii Lui;
 cu ocazia judecăţii lui Dumnezeu se va vedea diferenţa dintre cel drept şi cel nedrept,
unul va fi mângâiat iar altul judecat;

A. Măreţia lui Dumnezeu – cap. 1;
B. Judecata divină – cap. 2-3;

 Cuvântul cheie: judecată;
5.3.8 HABACUC
I. Titlul: – cartea poartă numele autorului ei Habacuc, care înseamnă ,,Cel ce ţine în braţe”.
II. Autorul: – nu este menţionat. Autencitatea canonică nu este pusă la îndoială, iar unele citate
din Noul Testament, afirmă inspiraţia cărţii: Fapte 13:41; Gal 3:11; Rom. 1:7; Evr. 10:47.
Despre profet se cunoaşte căci a fost contemporan cu Ieremia, fiind un om cu caracter
sensibil şi duios care a îndeplinit slujba de ,,străjer” spiritual pus de Dumnezeu pentru
poporul Său (2:1).
56
III. Perioada de timp: – Habacuc a activat ca şi profet, în sec. VII î.Hr., în perioada dinainte de
robia babiloniană.

Cartea are un mesaj dublu:
 Mesaj de judecată
Profetul anunţă invazia caldeeană, care se va năpusti asupra Israelului, ca şi un val de
judecată. Profetul nu înţelege cum Dumnezeu admite acest lucru, şi nu înţelege de ce
poporul Său trebuie să treacă prin atâta nedreptate.
 Mesaj de mângăiere
Chiar în mijlocul nedreptăţii şi a judecăţii de curăţire se dovedeşte din nou valoarea
încrederii în izbăvirea Domnului.
 omul are dreptul să întrebe, dar răspunsul care va veni de la Domnul va mări uneori şi
mai mult neînţelegerea omului;
 ,,cel neprihănit va trăi prin credinţă” (2:4), este citat de trei ori în texte doctrinare din
epistolele lui Pavel:
 Rom. 1:17;
 Gal. 3:11;
 Evrei 10:38;
 Relaţia profet – Dumnezeu

 Doamne, Dumnezeul meu – cap. 1:12;
 Doamne, Sfântul meu – cap. 1:12;
 Doamne, stânca mea – cap. 1:12;
 Domnul bucuriei mele – cap. 3:18;
 Dumnezeul mântuirii mele – cap. 3:18;
 Dumnezeu, tăria mea – cap. 3:19;
 credinciosul trece de multe ori prin ăîndoieli şi nesiguranţă, dar va ieşi cţlit, înzestrat
cu puteri noi pentru luptă;
 Dumnezeu nu va răspunde la toate întrebările noastre: Până când? De ce? În scimb
ne oferă făgăduinţe care ne menţin în apropierea Lui;
 credinţa este o putere dinamică care triumfă peste cele mai îngrozitoare împrejurări;

A. Primul dialog profet – Dumnezeu – cap. 1:1-11;
B. Al doiolea dialog profet – Dumnezeu – cap. 1:12-2:20;
C. Odă credinţei – cap. 3:1-19;

 Cuvântul cheie: dreptate;

57
 promisiunea că slava Domnului va umple întregul pământ (2:14), care se va realiza la

revenirea Domnului Isus Hristos;
5.3.9 ŢEFANIA
I. Titlul: – numele profetului şi implicit a cărţii vine de la două cuvinte din limba ebraică
,,Ţefan- Iah”, care se traduce ,,Dumnezeu care ascunde”.
II. Autorul: – Ţefania este singurul profet care merge cu propria linie genealogică până la a
patra generaţie (1:1). El a fost un prinţ din familia regală a lui david şi care a fsot chemat de
Dumnezeu în slujba de profet. Autenticitatea canonică a cărţii nu este pusă la îndoială.
III. Perioada de timp: – din primul verset al cărţii rezultă, când a avut loc lucrarea profetică a lui
Ţefania, cartea a fost scrisă între anii 640-612 î.Hr.

Mesajul cărţii este foarte clar, Dumnezeu nu poate fi înşelat cu aparenţe trecătoare. El
cunoaşte şi cercetează inima. Jumătăţile de măsură în pocăinţă sunt sinonime cu nepocăinţa.
O jumătate de trezire spirituală este insuficientă pentru mântuire.
Profetul vorbeşte cu putere de Ziua Domnului care va veni, ziua judecăţii şi răsplătirii
drepte.
 Ziua Domnului
1) Ce înseamnă?
 pentru Dumnezeu este ziua graznică, când harul Lui se sfârşeşte, mânia lui se va
revărsa pentru a pedepsi pe cei necredincioşi – cap. 1:7-13;
 pentru neamuri este ziua necazului, întunerecului şi distrugerii – cap. 1:14-18;
2) Cine va suferi?
 oamenii de pe faţa pământului – cap. 1:2-3;
 poporul Domnului şi Ierusalimul – cap. 3:1-8;
3) Cine va fi cruţat?
 Cei smeriţi şi cei care fac dreptate şi-l caută pe Domnul – cap. 2:3;
4) Efectul
 pocăinţa popoarelor – cap. 3:9-10;
 mustrarea duşmanilor Domnului – cap. 3:14-15;
 pocăinţa restului din Israel – cap. 3:12-13;
 venirea Mesiei, izvorul bucuriei – cap. 3:16-17;
 strângerea şi reîntoarcerea Israelului – cap. 3:18-20;
 Dumnezeul Sfinţenieie nu suportă idolatria, El nu-şi împarte cinstea;
 judecata lui Dumnezeu nu cruţă pe nimeni – cap. 1:8;
 mândria va fi judecată fără milă – cap. 2:8,10,15;
58
 smerenia va găsi har înaintea Domnului – cap. 3:12;

 dragostea lui Dumnezeu cuprinde omenirea întreagă, însă puţini vor gusta din ea –
cap. 3:17;

A. Mânia împotriva lui Iuda – cap. 1-2:3;
B. Mânia împotriva Neamurilor – cap. 2:4-3:8;
C. Vremea tămăduirii – cap. 3:9-20;

 Cuvântul cheie: cercetare;

 Venirea unui limbaj curat – cap. 3:9;
5.3.10 HAGAI
I. Titlul: – cartea poartă numnele autorului ei Hagai, acest nume este o prescurtare a lui
,,Hagaiah” care înseamnă ,,Sărbătoarea Domnului”.
II. Autorul: – numele lui Hagai este menţionat de 9 ori în textul cărţii. Stilul în care este scrisă
cartea este simplu lapidar, aproape milităresc.
III. Perioada de timp: – profetul şi-a rostit mesajele într-un interval de patru luni, între 1
Septembrie şi 24 Decembrie 520 î. Hr.

Este în esenţă un ,,nu” categoric împotriva escivărilor şi scuzrlor crelor repatriaţi de a nu
zidi casa Domnului. În ciuda greutăţilor materiale şi a ispitelor din exterior, mesajul
profetului se ndreaptă împotriva oricărui compromis cu neamurile care trăiau în jurul
Ierusalimului.
Nu din cauza vremurilor grele nu se pot aduce jertfe, ci pentru că nu se aduc jertfe de
aceea sunt vremuri grele.
 Caracteristicile unei treziri
 ascultare atentă la Cuvântul Domnului – cap. 1:12a;
 teamă sinceră de Domnul – cap. 1:12b;
 siguranţa prezenţei Domnului – cap. 1:13;
 ascultare imediată – cap. 1:14;
 sfinţire – cap. 2:10-14;
 delăsarea în lucrul Domnului şi sporirea în cele personale este un pericol pentru viaţa
spirituală – cap. 1:4-6;
59
 cine se interesează de împărăţia lui Dumnezeu şi face dreptate nu va duce lipsă –

cap. 2:8;
 prezenţa Domnului este puterea necesară pentru a putea birui împotrivirile de orice
fel care apar pe calea credinţei – cap. 2:4;
 sfinţirea este vitală, tolerarea şi îngăduirea celui mai mic păcat este foarte
periculoasă – cap. 2:10-14;
 Expresia
 ,,vedeţi, uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!” – cap. 1:5,7;

A. Un cuvânt de mustrare – cap. 1;
B. Un cuvânt de îmbărbătare – cap. 2:1-9;
C. Un cuvânt de binecuvântare – cap. 2:10-19;
D. Un cuvânt al profeţiei – cap. 2:20-23;

 Cuvântul cheie: trezire;

 ,,Sigilul” – profetul se adresează lui Zorobabel şi prin el lui Hristos. Zorobabel prin toate
acţiunile intreprinse de el simbolizează persoana Domnului Isus Hristos – cap. 2:21-23;
5.3.11 ZAHARIA
I. Titlul: – cartea poartă numele autorului ei ,,Zekar-Iah”, care înseamnă ,,Dumnezreu îşi
aduce aminte”. În textul Scripturii găsim 29 de persoane care au purtat acest nume.
II. Autorul: – despre autor cunoaştem că:

 a fost fiul lui Berechia (1:1);
 s-a născut în Babilon, iar când împăratul Cir a dat decretul de reîntoarcere a evreilor, el a
venit cu bunicul său în Palestina;
 a aparţinut neamului preoţesc;
 a fost chemat de Dumnezeu în slujba de profet încă din tinereţe;
 lucrarea lui s-a întins pe o perioadă de trei ani de zile;
 a murit între Templu şi altar;
III. Perioada de timp: – Zaharia a fost folosit de Dumnezeu în Ierusalim în jurul anului 520
î.Hr., la începutul lucrării sale activita împreună cu profetul Hagai.

Duşmanii poporului lui Dumnezeu sunt judecaţi. Ierusalimul va fi reclădit şi păşeşte spre
un viitor luminos. Primul pas este curăţia preoţilor şi a împăraţilor.
60
Aceste slujbe vor fi contopite când va apărea Mesia, care întţi va veni în smerenie, iar
apoi va fi lepădat, va reveni, însă în slavă pentru a domni peste omenirea întreagă.
 Viziuni
 Calul între mirţi – Domnul nu şi-a părăsit poporul ci se va îndura de el – cap. 1:7-17;
 Patru coarne, patru fioerari – coarnele întruchipează puterile mondiale care se luptă
împotriva poporului ales. Dumnezeu în schimb are mijloace (fierari) pentru a nimici
şi va izbăvi pe ai săi – cap. 1:18-21;
 Omul cu funia de măsurat – ierusalimul va fi rezidit – cap. 2:1-13;
 Iosua marele preot acuzat de satana – înaintea acestor evenimente noi trebuie curăţită
preoţimea şi ,,Odrasla” marele preot desăvârşit, care ridică păcatul lumii trebuie să
apară – cap. 3:1-10;
 Sfeşnicul şi cei doi măslini – sfeşnicuşl este Dumnezreu, iar cei doi unşi sunt Iosua şi
Zorobabel – cap. 4:1-14;
 Sulul de carte zburător – adică poporul va păcătui din nou şi judecata va veni peste el
– cap. 5:1-4;
 Femeia cu efa – înşelăciune prin greutăţi falsificate, femeia simbolizează răutatea şi
nedreptatea poporului – cap. 5:5-11;
 Carele care cutreieră lumea – sunt judecăţiile Domnului care triumfă peste duşmanii
Lui – cap. 6:1-8;
 Structura cărţii
 cartea cuprinde două părţi:
 profetul este prezent în vedeniile lui, care sunt datate precis – cap. 1-8;
 profetul dispare cu desăvărşire – cap. 9-14;
 menirea cărţii:
 în prima parte este de a îmbărbăta poporul în vederea zidirii Templului;
 în a doua parte sunt cuprinse judecăţiile care vor lovi popoarele lumii şi
binecuvântările care vor veni peste Israel;
 expresii folosite predominant în carte:
 ,,Aşa vorbeşte Domnul” – aceste cuvinte calmante se potrivesc pentru partea
întâi a cărţii;
 ,,în ziua aceea” – este flosită predominant în a doua parte a cărţii;
 cel căzut trebuie să revină, dacă are ptretenţia ca Dumnezeru să se apropie de el –
cap. 1:3;
 Dumnezeu este sfânt, şi caracteristica împărăţiei Sale este sfinţenia – cap. 14:20-21;
 satana este acuzatorul fraţilor iar Hristos este apărătorul lor – cap. 3:1-5;
 singura putere pe casre se poate sprijini este Duhul Sfânt – cap. 4:6;

A. Probleme ale prezentului – cap. 1-8;
a. Viziuni – cap. 1-6;
b. Răspunsuri date delegaţiei – cap. 7-8;
B. Probleme ale viitorului – cap. 9-14;
61
a. Mesia care vine – cap. 9-11;

b. Mesia împăratul – cap. 12-14;

 Cuvântul cheie: viziuni;

 În carte sunt oglindite multe lucruri amănunţite din viaţa Mântuitorului:
 ,,Odrasla” – cap. 3:8;
 ,,Robul Domnului” – cap. 3:8; 9:9;
 ,,Păstorul cel bun” – cap. 9:16; 11:11;
 vinderea Domnului Isus pe 30 de arginţi – cap. 11:12-13;
 suferinţa Lui – cap. 12:10;
 Mântuitorul poporului Său – cap. 12:10;
 rănit în casa celor ce-L iubeau – cap. 13:6;
 se întoarce pe muntele Măslinilor – cap. 14:3-8;
 încoronat la venirea Lui – cap. 14;
5.3.12 MALEAHI
I. Titlul: – cartea poartă numele autorului ei, care este un derivat de la ,,Mal-ac-Iah” care se
poate traduce prin ,,Mesagerul lui Iehova”.
II. Autorul: –profetul Maleahi a fost ridicat de Dumnezeu în israel la puiţin timp după Neemia.
Personalitatea şi familia profetului sunt complet necunoscute.
III. Perioada de timp: – cartea poate fi plasată în timp între anii 420-397 î.Hr.

Decăderea religioasă, morală şi economică este roada decăderii poporului de la
Dumnezeu. În ciuda necredinţei Israelului, promisiunile Domnului rămân valabile.
Împlinirea lor este, desigur, legată de întoarcerea lor la Domnul (3:7).
Maleahi este omul care închide canonul Vechiului Testament:
a) Cartea lui se încheie cu un cuvânt semnificativ pentru starea în care a juns poporul sub
administraţia Legii Mozaice (4:6);
b) Profeţia lui maleahi conţine anunţarea venirii Domnului Isus (3:1-3);
c) Maleahi publică un avertisment pentru toţi cei ce aşteaptă ziua Domnului;
d) Maleahi anunţă preocuparea lui Dumnezeu pentru cei care nu-l uită (3:15-16);
 Şapte revelaţii în care apare Dumnezeu
 Domnul care iubeşte – cap. 1:2;
 Domnul Tatăl – cap. 1:6;
62
 Domnul creatorul – cap. 2:10;

 Domnul judecătorul – cap. 2:17;
 Domnul care binecuvântează – cap. 3:10;
 Domnul izbăvitorul – cap. 3:17;
 Domnul legiuitorul – cap. 3:22;
 Dialogul
 o caracteristică a predicii lui Maleahi este dialogul, care prezintă:
 părerea poporului, care apoi o respinge datorită conflictelor şi păcatelor
poporului;
 părerea lui Dumnezeu;
 dragostea lui Dumnezeu nu depinde de meritul şi de credincioşie oamenilor, baza ei
este alegerea pe care o face Dumnezeu – cap. 1:2;
 ţinerea trasdiţiei şi a obiceiurilor religioase fără viaţă din dumnezeu înseamnă
judecată, ele nu pot înlocui credinţa, smerenia şi predarea – cap. 1:7-14;
 mulţumirea de sine aduce neîncrederea în căile Domnului, iar duhul fariseic duce la
necredinţă şi revoltă – cap. 1:7,12-13;
 Dumnezeu îşi are martorii Săi credincioşi chiar şi-n perioadele de decădere – cap.
3:16-17;
 plinătatea binecuvântării se va revărsa numai peste cel ascultător, care după ce cere
Domnul, şi care acceptă făgăduinţa Lui, va prmi comoirile harului – cap. 3:10;
 este posibil ca cel rău să scape acum de judedcata Domnului, dar în ziua Domnului
va fi osândit – cap. 3:14-15, 17-18;

A. Mesajul judecăţii – cap. 1-2;
B. Mesajul făgăduinţelor – cap. 3-4;

 Cuvântul cheie: infidelitate;

 În mesajul lui Maleahi sunt cuprinse lucruri despre revelaţia, lucrarea şi revenierea lui
Mesia:
 va intra în Templul Său – cap. 3:1;
 va curăţi Israelul – cap. 3:2-3;
 va judeca păcătoşii – cap. 3:5;
 va fi soarele dreptăţii pentru ai Săi – cap. 4:2;
63

Curs VT

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs VT

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS DE VECHIUL TESTAMENT – DIACON PROF.

1.2 IMPORTANŢA STUDIERII VECHIULUI TESTAMENT---------------------------------------------------------3

1.3 GENERALITĂŢI DESPRE VECHIUL TESTAMENT-------------------------------------------------------------4

1.4 CE VOM ÎNVĂŢA DESPRE FIECARE CARTE A VECHIULUI TESTAMENT ?-----------------------4

4.6 CARTEA CÂNTĂRILOR-------------------------------------------------------------------------------------------------32

5.2 PROFEŢI MARI------------------------------------------------------------------------------------------------------------35

5.3 PROFEŢI MICI------------------------------------------------------------------------------------------------------------46

1.1 GENERALITĂŢI DESPRE BIBLIE

1.2 IMPORTANŢA STUDIERII VECHIULUI TESTAMENT

De ce este important să studiem şi să învăţăm Vechiul Testament?

1.3 GENERALITĂŢI DESPRE VECHIUL TESTAMENT

Împărţirea Vechiului Testament:

1.4 CE VOM ÎNVĂŢA DESPRE FIECARE CARTE A VECHIULUI

I. Provenienţa titlului – a denumirii în limba română.

2.1 GENERALITĂŢI DESPRE PENTATEUH

V. Particularităţi – afirmaţia din Geneza 1:1, face să cadă următoarele teorii:

VI. O schiţă a cărţii:

VII. Versete şi cuvinte semnificative:

VIII. Hristos în carte :

VI. O schiţă a cărţii:

VII. Versete şi cuvinte semnificative:

VIII. Hristos în carte:

I. Titlul: – în traducerea greacă ,,Septuaginta”, cuvântul ,,Levetikus” înseamnă Cartea

VI. O schiţă a cărţii:

VII. Versete şi cuvinte caracteristice:

IV. Mesajul cărţii:

VI. O schiţă a cărţii:

VII. Versete şi cuvinte semnificative:

VIII. Hristos în carte:

 Stânca în pustie – cap. 20 – 1Cor. 10:4;

– spre o nouă cunoaştere divină – Dumnezeu este credincios şi Atotputernic pentru a

VI. O schiţă a cărţii:

VII. Versete şi cuvinte semnificative:

VIII. Hristos în carte:

VI. O schiţă a cărţii:

VII. Versete şi cuvinte semnificative:

VIII. Hristos în carte: - Iosua un prototip al Domnului Isus Hristos.

I. Titlul: - de la persoanele numite ,,judecători”, reprezentanţi ai lui Dumnezeu; judecători în

VI. O schiţă a cărţii:

VII. Versete şi cuvinte semnificative:

VIII. Hristos în carte:

 Bunătate – Rut s-a purtat cu mare bunătate faţă de Naomi.

 Rut – 2:14; 4:11-12, 14-15;

VI. O schiţă a cărţii:

VII. Versete şi cuvinte semnificative:

VIII. Hristos în carte:

I. Titlul: – provine de la personajul principal Samuel = ,,Cerut de Dumnezeu”. Cele trei

II. Autorul: – asupra autorului sunt diferite puncte de vedere :

III. Perioada de timp: – perioada de tranziţie de la ,,Judecători” la ,,Împăraţi”, iar ca şi ani de la

IV. Mesajul cărţii:

VI. O schiţă a cărţilor:

VII. Versete şi cuvinte semnificative:

– conform masoreţilor: 1 Sam. 12:24 ,,Temeţi-vă numai de Domnul , şi slujiţi-I cu

VIII. Hristos în carte:

III. Perioada de timp:

IV. Mesajul cărţilor:

 Ascultarea de Legea Domnului duce întotdeauna la prosperitate, dar neascultareea la

VI. O schiţă a cărţii:

VII. Versete şi cuvinte semnificative:

VIII. Hristos în carte:

I. Titlul: – în limba ebraică cartea se numeşte ,,Cuvintele zilelor”;

 Cartea văzătorului Samuel – 1 Cron. 29:29;

IV. Mesajul cărţilor: