Matematica si Arta

Ca domeniu de studiu ne-am ales Matematica si Arta, pentru ca neam intrebat daca o aparenta opozitie poate avea vreun numitor comun.
Dupa cateva cercetari amanuntite, am fost surprinsi sa descoperim ca
aceste 2 stiinte nu au doar un singur lucru in comun si se poate spune ca
se afla chiar in relatie de interdependenta.
Definitiile din dictionar ale acestor 2 domenii sunt cat se poate de
distinct; astfel, matematica este tiina ce studiaz relaiile cantitative,
modelele de structur, de schimbare i de spaiu. n sens modern,
matematica este investigarea structurilor abstracte definite n mod
axiomatic folosind logica formal; iar arta desemneaz orice activitate,
care se bazeaz pe cunotine, exerciiu, percepie, imaginaie i intuiie.
Pe ct de dificil de definit, pe att de dificil de evaluat, avnd n vedere faptul c
fiecare artist i alege singur regulile i parametrii de lucru, se poate spune totui
c arta este rezultatul alegerii unui mediu, a unui set de reguli pentru folosirea
acestui mediu i a unui set de valori ce determin ce anume merit a fi exprimat
prin acel mediu pentru a induce un sentiment, o idee, o senzaie sau o traire.
Poezia
Drept consecinta a educatiei primite de multe generatii, in ultimele doua
secole, matematica si poezia sint considerate a se afla intr-o relatie conflictuala
sau, cel putin, intr-o opozitie ireductibila.
In aceste conditii, orice colaborare intre ele, orice convietuire a lor in
preocuparile aceleiasi personalitati sint considerate a fi un fenomen exceptional;

se deducea de aici ca matematica si poezia se afla la ani lumina departare

intre ele si e nevoie de un pod care sa le puna in legatura. Multi autori s-au
grabit sa construiasca acest pod intr-o forma negativa, facind lista
opozitiilor dintre ele, insa marii creatori Modul de a intelege podul- acesta
se intilneste la marii creatori, ca Weierstrass, Poincar sau Morse, pentru
care matematica include chiar in simburele ei o poeticitate esentiala, prin
intermediul careia se faciliteaza accesul lor la poeticitatea lumii. Pe de alta
parte, poeti ca Edgar Poe, Mallarm si Baudelaire, prin reflectia lor
metapoetica, au admis implicit ca poezia se supune unei rigori care o
apropie de matematica. Tocmai pt ca exista impresia ca nimic nu se poate
adauga, elimina sau schimba, fara ca textul sa sufere- exact ceea ce se intimpla
intr-un text matematic foarte bine redactat.
Hugo Friedrich se afla si el in apropierea acestei idei, cind observa ca
actul poetic seamana cu mecanica de precizie. Matematicianul descopera
poeticitatea propriului sau domeniu si prin intermediul ei (re)descopera
poeticitatea lumii.

Traita nu numai ca o tehnica de lucru, ci si ca o lume de idei, matematica

este, ca si poezia, un mod de a vedea lumea; iar poetului care aspira la expresia
relatiei sale cu lumea nimic din aceasta lume nu-i poate fi strain si, cu atit mai
mult, nu-i poate fi straina matematica, unde lupta de a spune cit mai mult in cit
mai putin este aceeasi ca si in poezie. Daca elevii ar afla, din manualele dupa
care invata, despre bazele pitagoreice ale muzicii, despre rolul geometriei in
descoperirea perspectivei in pictura si despre regularitatile aritmetice care
guverneaza deopotriva ritmurile naturii si pe cele ale existentei umane, atunci
aceasta legatura ar parea in firea lucrurilor.

Formele creativitatii umane: descoperirea si

inventia

Am aratat ca relatia dintre limbajele stiintifice si cele artistice este

aproximata de o alternanta practic nelimitata de asemanari si deosebiri. In
interiorul fiecarei asemanari se dezvolta un contrast care conduce la o noua
asemanare, generatoare a unui nou contrast s.a.m.d. De exemplu, limbajele
stiintifice si cele artistice sint, si unele si altele, limbaje ale creativitatii umane,
dar aceasta creativitate poate lua fie forma descoperirii, fie pe aceea a inventiei.
Descoperirea a fost multa vreme considerata a fi forma creativitatii stiintifice
(Newton a descoperit, nu a inventat legea gravitatiei universale), in timp ce
inventia era considerata forma creativitatii artistice (Coloana infinita a lui
Brancusi nu este o descoperire, ci o inventie). O analiza mai atenta conduce insa
la o nuantare a acestui contrast, nuantare care evolueaza, mai cu seama
incepind cu secolul al XX-lea, spre un echilibru intre inventie si descoperire, atit in
stiinta cit si in arta. Insa, mergind mai departe cu analiza, se constata ca modul
de articulare a momentelor de inventie cu cele de descoperire este diferit in cele
doua cazuri, deci din nou se creeaza un contrast. Fiecare etapa a analizei si a
evolutiei deschide drumul spre o noua etapa.
Este de neimaginat traducerea in limbajul comun a unui text poetic sau a
unei formule matematice. Atunci cind se incearca asa ceva constatam imediat ca
toata vraja poetica se destrama. Daca unele formule mai simple, cum ar fi
patratul unui binom, pot fi totusi enuntate in cuvinte (asa s-a si intimplat intr-o
perioada timpurie de dezvoltare a matematicii), acest lucru se face cu pretul unei
diluari care reduce, daca nu cumva compromite total, forta de sugestie a formulei
capacitatea ei de a conduce la generalizari de tipul puterii a n-a a unui binom.
TRANSDISCIPLINARITATEA ESTE VAZUTA CA O TEORIE GENERALA CE
IMBRATISEAZA SAU SUSTINE TOATE DISCIPLINELE CARE SE INTERESEAZA DE
UMANITATE; INSA ACEST OBIECTIV PARE GREU DE ATINS SI ESTE VAZUT CA
APARTININD UNUI VIITOR INDEFINIT (EDGAR MORIN).
Dupa cum chiar etimologia cuvintului arata, este vorba de o traversare a
disciplinelor si chiar de o transgresare a frontierelor lor, ceea ce e mult mai mult

decit binecunoscuta interdisciplinaritate, unde doua discipline A si B colaboreaza

in sensul folosirii unor metode din A in explorarea unor probleme din B.

Proza

In continuare am vrut sa ne concentram pe relatia care exista intre proza si

matematica.
In acest caz, notabila este viziunea profesorului Solomon Marcus asupra
cunoasterii. Potrivit ei, tiina i arta pot merge mn n mn i fiecare dintre ele
se poate mbogi din experiena celeilalte, aa cum marea poezie s-a hrnit din
teoriile matematicii sau noul roman francez din cele ale fizicii. Pentru a nelege
lumea n care triesc oamenii trebuie s se aplece cu egal atenie, fr
complexe, asupra tuturor domeniilor cunoaterii, inclusiv asupra tiinei i artei.
Marii artiti trebuie s fie ptruni de o curiozitate organic i multe dintre
secretele universului nu pot fi descifrate dect cu uneltele i metodele tiinei. De
aceea, toi marii scriitori, fr a fi oameni de tiin, au cunoscut i au aplicat n
operele lor teorii tiinifice. Spune Solomon Marcus ntr-un interviu acordat lui
Mihai Cimpoi: "...Eminescu nu face parte din categoria (...) poeilormatematicieni, ci dintr-o alta mult mai larg, n care trebuie s-i includem pe
Novalis, pe Paul Valry, pe Lucian Blaga, pe Camil Petrescu, Nichita Stnescu i
pe muli alii care, scriitori fiind, au trit cu intensitate nevoia uman de a
nelege lumea, o lume care include tiina ca o parte esenial a ei. Curiozitatea
intelectual este o parte organic a personalitii lor. Eminescu s-a comportat n
aceast privin cu ntreaga modestie a celui care vrea s nvee. (...) Eminescu
nu a avut nici un moment intenia de a deveni matematician, fizician, chimist sau
biolog. El nu a fcut dect s dea curs imensei sale mirri n faa lumii i a fcut
un efort considerabil de a nelege mcar o prticic din tainele universului." (p.
63) Concluzia acestui fragment, care l privete pe Eminescu, dar, care i se
potrivete de minune i lui Solomon Marcus este aceea c "universul imaginar al
poeziei" (prin extensie, al ntregii literaturi i, de ce nu, al artei) se hrnete din
"ntreaga diversitate a umanului, n manifestrile sale multiple, logice i intuitivemoionale, empirice i teoretice.

Aici avem cateva exemple de personalitati importante, care au reusit sa

imbine perfect 2 pasiuni distincte- matematica si literatura:
Ion Barbu(18 martie 1895, d. 11 august 1961) care, ca matematician
definete o procedur de metrizare care va fi numit de Leopold Blumenthal
spaii Barbilian, i dou lucrri aprute n 1940 i respectiv n 1941, intitulate
Zur Axiomatik der Projectiven ebenen Ringgeometrien. Una din cele mai
cunoscute poezii a autorului, Dup melci, apare n 1921 n revista Viaa
Romneasc.
Lewis Caroll s-a ocupat in principal de geometrie,, matrix algebra,
logica matematica si recreational mathematics, si a publicat aproape 12 carti . In
literatura se remarca datorita celebrei Alice in Tara Minunilor.
Georges-Louis Leclerc, Comte de Buffon s-a remarcat in domeniul
matematicii prin Sur le jeu de franc-carreau, unde a introdus calcule diferentiale
si integrale in teoria probabilitatiiintroduced; In paralel a scris si enciclopedii, in
mare parte abordand si studiile rasiale.

Pictura si Matematica
Al treilea segment din domeniul artei pe care l-am adus in fata opozitiei
stiintei exacte este matematica, tocmai pentru ca, la prima vederea, trasarea
unor contururi colorate cu penelul pe panza nu are nimic de-a face cu scrierea
unor formule matematice pe o foaie. Ambele implica exercitiu pentru
perfectionare, rabdare si devotament, dar oare este ceva mai mult de atat intre
pictura si matematica?
Pictura este o ramur a artelor plastice care reprezint realitatea n imagini
artistice bidimensionale, create cu ajutorul culorilor aplicate pe o suprafa
(pnz, hrtie, lemn, sticl etc.). Scopul este de a obine o compoziie cu forme,
culori, texturi i desene, care d natere la o oper de art n conformitate cu
principiile estetice. O mare parte din pictura artei occidentale i orientale este
dominat de motive religioase; exemple ale acestui tip de pictur sunt scenele
biblice luate din pereii catacombelor i din plafonul interior al Capelei Sixtine, iar
ale artei orientale sunt scenele din viaa lui Buddha sau picturile mormintelor
faraonilor egipteni care au reprezentat trecerea la imortalitate. Andr Flibien (n.
mai 1619 11 iunie 1695), arhitect i teoretician al clasicismului, a artat o
ierarhie de genuri, ale picturii clasice, acestea fiind istoria, portretul, peisajul,
mrile, florile i fructele. Pictura este una dintre cele mai vechi expresii artistice
umane. n ceea ce privete estetica sau teoria artei moderne a picturii, ea este
considerat o categorie universal care include toate creaiile artistice fcute pe
suprafee.

Leonardo da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia - d. 2 mai 1519,

Cloux/Amboise, Frana) a fost un pictor, sculptor, arhitect i om de tiin italian.
Om de spirit universal, n acelai timp artist, om de tiin i inventator, Leonardo ncarneaz
spiritul universalist al Renaterii i rmne unul dintre oamenii cei mai importani din acea
epoc. Aportul su deschiztor de drumuri n artele plastice i fora lui de anticipare, neegalat
vreodat n ntreaga desfurare istoric a tiinei,[judecat de valoare] sunt caracteristice uriaei sale
personaliti, de care a fost permanent contient. Leonardo a scris n nsemnrile sale, cu un
an naintea morii, cuvintele cu vibraie de bronz: Io continuer (Voi dinui).
Nu au rmas multe informaii despre copilria lui Leonardo, dar exist un indiciu
referitor la cum a nceput s picteze. ntr-o zi un stean a dorit ca tatl su, Pietro, s-i
decoreze un scut pentru a-l vinde la Florena. Acesta i-a dat fiului su s l decoreze, iar
Leonardo a pictat un dragon puternic, ce prea a iei din desen. Tatl su a amuit n faa
picturii biatului i i-a dat steanului alt scut, iar lucrarea fiului su i-a artat-o lui Andrea del
Verrocchio, proprietarul unui atelier renumit. Cnd a vzut lucrarea, acesta a dorit s-l
cunoasc imediat pe Leonardo. Astfel a debutat la 14 ani celebrul pictor.[necesit citare]
Din acest moment, operele sale s-au inmultit, treptat capatand o
notorietate ce se pastreaza pana astazi. Astfel, de mentionat sunt picturile:
Madonna Benois(1478), Il Condottiere(1480), Cina cea de tain, (1495-97),
Ilustraie a omului vitruvian pentru cartea De Divina Proportione a lui Luca Pacioli,
(1509),: Gioconda,( 1503-06), : Btlia de la Anghiari, 1503-05.

O prezentare a creaiei lui Leonardo da Vinci nu poate face abstracie de preocuprile

tiinifice ale genialului florentin. Leonardo avea dorina ambiioas de a nu lsa s-i scape
nimic din cele ce se petrec n universul accesibil omului. ntreptrunderea atitudinii tiinifice
cu cea artistic este un rezultat al concepiei care s-a maturizat de-a lungul anilor, despre rolul
pe care trebuie s-l aib arta, culme a activitii spirituale creatoare, n cunoaterea lumii i
nelegerii sufletului omenesc.
S-au scris volume ntregi despre Leonardo, nainta de seam n astronomia modern, n
geometrie i mai ales n mecanic. Construirea geometric a diferitelor forme ornamentale l
atrgea mai mult dect rezolvarea empiric a problemei. Aici intervenea impulsul de
constructor de instrumente: elaboreaz tot felul de unelte, ndeosebi compasuri bazate pe
folosirea paralelogramului articulat, compasuri parabolice, eliptice, proporionale. Se susine
c Leonardo a iniiat metoda dubl n cinematic i ar fi constatat c, n micarea hipocicloid,
un punct de pe arcul mobil ar descrie o elips. Aceasta este metoda pe care se bazeaz
strungul eliptic, al crui desen se gsete n manuscrisele lui Leonardo.
Mai mult ca orice tiin, avea s-l atrag pe Leonardo mecanica. Pe aceast baz a
proiectat diferite dispozitive complicate pentru construcii tehnice, i-a imaginat posibilitatea
unor maini de zburat n urma studiilor sale asupra zborului psrilor.
n domeniul biologiei, este de menionat interesul lui deosebit pentru formele plantelor,
rednd n desene organele i structurile lor interne. Pentru redarea imaginii corpului omenesc,
a studiat n amnunime anatomia uman n comparaie cu cea animal, n special a cailor.

n condiii vitrege, Leonardo desfoar o munc titanic, disecnd peste 30 de cadavre,

studiind cu migal fiecare organ i esut, redndu-le n desene de o mare putere de sugestie,
alturi de o deplin fidelitate tiinific, aflate n cea mai mare parte n Royal Gallery a
castelului din Windsor. n 1498 elaboreaz un proiect detaliat al unui "Tratat de Anatomie",
care nu va fi ns realizat.
n istoria Urbanism-ului, Leonardo se situeaz printre primii care construiesc schema oraului
modern deschis, total diferit de cetatea feudal limitat de ziduri-fortree.
Edificatoare pentru nelegerea lui Leonardo sunt scrierile, "Tratatul despre pictur" (Trattato
della Pittura), aprut mai trziu, dup moartea sa, n 1651, sau "De Ludo geometrico" (1514).
Foarte muli oameni se concentrau, atunci cnd venea vorba de faimoasa pictur a lui
Leonardo da Vinci, Mona Lisa, la zmbetul misterios al Giocondei. Dar Mona Lisa se afl
acum n centrul unui alt mister descoperit de criticii de art: este vorba de ochii frumoasei
femei, n care s-ar afla ascuni mici numere i litere, plasai acolo de genialul Leonardo i
dezvluii ca urmare a tehnicilor moderne de mrire, anun cotidianul britanic Daily Mail. i
aceste litere i numere ar reprezenta adevratul cod al lui da Vinci.
Silvano Vincenti, preedintele Comitetului Naional Italian pentru Motenire Cultural, a
declarat: Ochiul liber nu poate percepe aceste simboluri, dar, cu ajutorul unui lupe, sau la
microscop, ele se pot vedea foarte clar. El a mai declarat urmtoarele:
- n ochiul drept apar literele L i V, ce pot proveni de la iniialele artistului; i n ochiul
stng se afl simboluri, dar ele nu sunt att de clare. E foarte dificil n a le putea citi; ele ar
putea reprezenta literele C i E, dar ar putea reprezenta foarte bine i litera B.
- n arca podului din fundal se poate vedea numrul 72, sau ar putea fi vorba de litera L,
urmat de cifra 2.
- Trebuie s inei cont de faptul c pictura are 500 de ani vechime, aa c ea nu este att de
clar ca atunci cnd a fost pictat pentru prima oar.
- Din primele investigaii suntem convini c simbolurile nu reprezint o greeal i c au
fost puse acolo n mod intenionat de ctre autorul picturii.
- Da Vinci s-a concentrat foarte mult pe Mona Lisa i tim c n ultimii ani ai vieii sale, el a
luat pictura cu dnsul, oriunde se ducea. tim, de asemenea, c da Vinci era foarte ezoteric i
folosea simboluri n munca sa, pentru a oferi mesaje.
Dl Vincenti este de asemenea i membrul unui grup de oameni de tiin care caut s obin
permisiunea exhumrii rmielor pmnteti ale marelui Leonardo da Vinci (nmormntat la
Castelul Amboise din Frana) pentru a putea recrea chipul artistului i a vedea dac acesta
seamn cu cel al Monei Lisa (cci unii critici de art cred c Mona Lisa este de fapt un
autoportret de-al marelui artist renascentist).

Teatrul si Matematica

nsusi vechii greci au fcut legtura dintre matematic i teatru, iar

cuvntul teorema, fundamental n matematic, vine din greac, unde nseamn
spectacol. Dac acest lucru mir pe unii, este din cauz c nu a existat
obinuina de a vedea legtura dintre teatru i o disciplin tiinific, dar n teatru
exist i elemente de natur combinatorie, modul de combinare a personajelor,
sau elemente de strategie, din moment ce exist confruntri de interese, ciocniri
de puncte de vedere, este firesc s existe i interesul pentru diverse strategii
teatrale.
Eugne Ionesco face urmatoarea afirmatie referitoare tocmai la raportul
dintre spectacol i tiina modern: Altdat, scriitorii, poeii erau considerai
nite vizionari, nite profei. Aveau o anumit intuiie, o sensibilitate mai ascuit
dect cea a contemporanilor lor, iar imaginaia lor o lua naintea a ceea ce
tiina nsi n-avea s descopere i s stabileasc dect un sfert sau o jumtate
de secol mai trziu Forma sub care se prezint actualmente literatura este

insuficient. Imaginaia trebuie s continue s funcioneze. ns, pentru ca

funcia imaginativ a poetului s-i recapete o anumit valoare, va trebui s
treac un timp, ca poetul s asimileze lumea tehnicii, care, n prezent, l
depete.
Solomon Marcus este de parere ca, in pofida faptului ca orice spectacol
teatral este o lume n sine, el este n acelai timp i o reprezentare a lumii n
general, a anumitor legi care guverneaz aceast lume, fapt ce apropie
spectacolul teatral de spectacolul tiinific. Felul n care noi privim cele dou
tipuri de spectacole depinde att de evoluia teatrlui, ct i de progresul tiinei i
al tehnologiei. Pentru simplu fapt c spectacolul a devenit astzi un model sau o
paradigm a vieii noastre sociale, subliniaz Solomon Marcus, putem vorbi de un
teatru al tiinei. Astfel paradigma spectacolului acoper tot ce are legtur cu
intriga, personajele, spectatorii, relaiile conflictuale, strategiile aplicate, rolurile
jucate de noi toi etc. A decodifica la timp mecanismele spectacolului din care
fiecare facem parte este un dat al fiinei umane i un potenial avantaj al celor
care vor s neleag mai devreme ce roluri le poate rezerva propriul destin.
Dar s nu uitm ca un spectacol poate tri i prin alte dimensiuni dect
cea cultural, artistic. Orice modalitate de a-i scoate pe oameni din inerie, din
starea de rutin, i de a le crea o prospeime de un anumit fel, o concentrare a
ateniei asupra unui lucru nou poate genera un spectacol, care numai uneori
devine un fapt de cultur, un eveniment artistic. Pn la urm, spectacolul nu
este att n evenimentul considerat ct n ochii i n mintea celui care-l privete
i, eventual, l triete, n orizontul su de cuprindere i de nelegere.
Secolul XX a dus cunoaterea uman pe culmi fr precedent, dac ne
gndim la teoria relativitii, mecanica cuantic, descifrarea codului genetic i
realizarea proiectului genomului uman, depirea logicii tradiionale i
dezvluirea naturii ei conflictuale, prezena omului n cosmos, ascensiunea
paradigmei informaionale, comunicaionale i computaionale, apariia
internetului, toate acestea sunt spectacole cu consecine majore asupra
dezvoltrii disciplinelor socio-umane, prin dobndirea unei noi nelegeri a
cunoaterii, cu accent pe aspectul ei integrator, holistic, de depire a unor
opoziii binare rigide. Pot oare teatrul, arta in general, s ignore aceste mari
mutaii din lumea n care trim? Orict de bogat ar fi istoria sa, poate teatrul s
rmn doar o lume care i este suficient siei? Nu are el datoria de a fi, pe
lng o lume n sine de o extraordinara vitalitate, i o manifestare capabil s
dea seama despre lumea cea mare, despre LUME pur si simplu. Imaginaia
uman a devenit mai puternic n tiina i tehnologie dect n literatur i
teatru, credea atunci Eugen Ionescu i cerea lumii literare i teatrale s asimileze
imaginarul tiinei. n bun parte, teatrul a realizat acest deziderat, multe dintre
ideile mari ale tiinei i tehnologiei s-au aflat ntre timp n centrul unor
spectacole pe Broadway, al unor filme sau cri de proz, au beneficiat de atenia
multor poei (acest din urma aspect poate fi observat de-a lungul ntregii istorii).
Probabil ca, la randul sau, internetul va genera i el mari opere de art.

n aproape toate tradiiile, infinitatea este o trastur

obligatorie a Divinitii. Numai c infinitatea are o infinitate de chipuri,
iar nelegerea tipului de infinitate cu care se asociaz reprezentarea
Divinitii, n diferite tradiii, pretinde o examinare atent, care se afl

abia la nceputul ei. n orice caz, matematica, definit uneori chiar ca

studiul infiinitului, are aici un rol fundamental.(Solomon Marcus).

Matematica este arta de a da acelai nume unor lucruri diferite

(Poincar)
Matematica este o tiin a analogiilor (Banach),
Este un adevarat triumf al metaforei, care ne permite s ne
micm ntre diferite niveluri de abstracie i generalitate.

DE

EXEMPLU , NU PUTEM INTELEGE INTR -UN MOD PROFUND CURENTELE

MODERNISTE IN ARTA , DE LA SFIRSITUL SECOLULUI AL

SECOLULUI AL

XX-LEA,

XIX-LEA

SI INCEPUTUL

DACA NU LUAM IN CONSIDERARE CEEA CE S -A

PETRECUT IN ACEA PERIOADA IN EVOLUTIA STIINTEI SI A FILOZOFIEI .

PROCEDIND

COMPARATIV SI GLOBAL , VOM CONSTATA CA TOATE S -AU AFLAT

SUB EMERGENTA PARADIGMEI ENERGIEI , A LOGICILOR NECLASICE , A

STRUCTURALISMULUI SI A GEOMETRIILOR NEEUCLIDIENE , A REPREZENTARILOR
CUANTIFICATE SI A TEORIEI RELATIVITATII . CULTURA ACTUALA SE AFLA SUB
INTERACTIUNEA PUTERNICA A LOCALULUI SI GLOBALULUI , A PARTII SI INTREGULUI .