Aplicatii ale matematicii in fizica

In fizica, matematica isi gaseste o multitudine de aplicatii, atat in fizica clasica:

electrodinamica, termodinamica, mecanica, cat si in fizica moderna: teoria
relativitatii, mecanica cuantica si teoria corzilor.
In cazul teoriei relativitatii, Albert Einstein, unul dintre cei mai importanti fizicieni
ai tuturor timpurilor, a aplicat geometria dezvoltata de marele matematician
Bernhard Riemann.
In 1905, la 26 de ani, Einstein formuleaza teoria relativitatii restranse fiind unul
dintre fondatorii mecanicii cuantice (pentru aceasta contributie a castigat premiul
Nobel in 1921).
Inca inainte sa formuleze teoria relativitatii restransa, Einstein si-a dat seama ca
aceasta intra in contradictie cu teoria universala a gravitatiei a lui Newton. Acest
lucru se intampla deoarece, in teoria lui Einstein, nimic (materie sau informatie)
nu se poate deplasa mai repede decat viteza luminii, in timp ce Newton spune ca
forta gravitationala se transmite insantaneu.
Aceasta problema l-a determinat pe Einstein sa caute explicatia modului in care
se manifesta forta gravitationala.Dupa un deceniu de efort si munca el publica, in
1916, in revista Annalen der Physik, teoria relativitatii generale.
Succesul lui Einstein a fost favorizat de descoperirile matematice din secolul XIX
ale lui Georg Bernhard Riemann, care ofereau un aparat geometric precis pentru
descrierea spatiilor curbate de dimensiuni arbitrare. In faimoasa sa prelegere
inaugurala din 1854 de la Universitatea din Gottingen, Riemann a rupt lanturile ce
limitau gandirea la un spatiu plan, euclidian, si a deschis drumul pentru tratarea
matematica a geometriei in toate tipurile de suprafete curbate. Geniul lui
Einstein s-a vadit in recunoasterea acestui tip de matematica drept instrument
ideal pentru introducerea noilor sale idei privind forta gravitationala.
Geometria riemanniana este o ramura a geometriei diferentiale, de fapt, o
generalizare abstracta a geometriei diferentiale pe RxRxR.Un exemplu care
surprinde esenta matematicii suprafetelor curbate ale lui Riemann este
urmatorul: atunci cand un copil sare pe o trambulina elastica, greutatea corpului
face ca ea sa se deformeze prin intinderea fibrelor ei elastice.Aceasta intindere
este maxima chiar sub corpul sau si devine din ce in ce mai mica pe marginile
trambulinei.
Sprijinindu-se pe ideile anterioare ale matematicienilor Carl Friedrich Gauss,
Nikolai Lobacevski si Janos Bolyai, Riemann a demonstrat ca o analiza atenta a
distantelor dintre toate punctele de pe sau dintr-un obiect face posibila
determinarea cantitativa a curbarii.In esenta, se poate spune ca, cu cat este mai
puternica intinderea(neuniforma)-adica abaterea de la relatiile de distanta pentru
o forma plata-, cu atat este mai mare curbarea obiectului.
Einstein a adoptat descoperirile matematice ale lui Riemann, dandu-le o
interpretare fizica precisa.Astfel, forta gravitationala se manifesta ca o curbare a
spatiu-timpului in prezenta obiectelor de orice dimensiune (de la entitati
microscopice la entitati macroscopice).In sens matematic,curbarea spatiu-
timpului, ca si curbarea suprafetei trambulinei elastice, reflecta distorsionarea
distantelor dintre punctele lui.In sens fizic, forta gravitationala resimtita de un
obiect este o reflectare directa a acestei distorsiuni.
In concluzie, Einstein a formulat o teorie in mod esential geometrica, bazata pe
geometria creata de Riemann pe RxRxR.


Hansa Patrick
Matematica- Informatica an II

Bibliografie
http://en.wikipedia.org/wiki/Riemannian_geometry
http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_relativit%C4%83%C8%9Bii
Universul elegant- Brian Greene