Curs Clasa A 10-A FR Matematica de Postat Pe Portal PDF

Colegiul Tehnic de Comunicaţii “Nicolae Vasilescu – Karpen” Bacău
CURS DE MATEMATICĂ
CLASA A X-A
FRECVENŢĂ REDUSĂ
Profesor MĂGIRESCU CRISTINA
2013– 2014
Cristina Măgirescu - Curs de Matematică - Clasa a 10-a Fr
Cuprins
1. Numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1. Puteri
1.2. Radicali
1.3. Logaritmi
2. Funcţii. Ecuaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
2.1. Funcţia putere cu exponent natural
2.2. Funcţia radical
2.3. Funcţia exponenţială
2.4. Funcţia logaritmică
2.5. Ecuaţii iraţionale, exponenţiale, logaritmice
3. Probleme de numărare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
3.1. Permutări
3.2. Aranjamente
3.3. Combinări
4. Matematici financiare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
4.1. Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi, TVA
4.2. Statistică
4.3. Calcul probabilistic
5. Vectori în plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
5.1. Reper cartezian în plan, coordonate, distanţa dintre 2 puncte
5.2. Coordonatele unui vector în plan, a sumei a 2 vectori , a produsului dintre un vector și un numă real
5.3. Ecuaţii ale dreptei în plan
5.4. Calcule de distanţe și arii
6. Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1
2
1. NUMERE REALE
1.1. Puteri și radicali
Puteri cu exponent natural: an unde a∈|R, n∈|N;
 a0=1;
 a1=a;
a ⋅ a ⋅ ... ⋅ a
 an =   ;
de n ori
 a – baza puterii;
 n – exponentul puterii;
 (ab)n=anbn, ∀a,b∈|R, n∈|N*;
 (am)n=amn, ∀a∈|R, m,n∈|N*;
 am⋅an=am+n, ∀a∈|R, m,n∈|N*;
n
a an
   = n , b≠0, ∀a,b∈|R, n∈|N*;
b b
am
 = am−n , ∀a∈|R*, m,n∈|N*, m>n.
an
1
Puteri cu exponent întreg negativ: a-n= a n unde a∈|R*, n∈|N;
restul proprietăţilor se păstrează.
m m
Puteri cu exponent raţional pozitiv: a n = am
n , a≥0, n ∈ Q + ;
m p m p m p
 a n ⋅ a q = a n + q , a≥0, n , q ∈Q + ;
m m m
 (a b) n = a n ⋅ b n , a,b≥0, n ∈ Q + ;
m
m m
an an m
  b  = m , a≥0, b>0, n ∈ Q + ;
 
bn
p m p
 m q ⋅ m p
  (a ) n  = a n q , a≥0, n , q ∈ Q + ;
 
m
m p
− m p p
an m
 p
= an q
, a>0, n , q ∈ Q + , n > q .
q
a
m
− 1 1
n = = m
Puteri cu exponent raţional negativ a m n , a>0, n ∈ Q + ;
m
a
an
restul proprietăţilor se păstrează.
Puteri cu exponent real

a). Puteri cu exponent real pozitiv
Fie a > 1. Se numeşte puterea x a lui a un număr real y care, pentru orice număr natural n ,
satisface inegalităţile :
, ,,
a xn ≤ y < a xn ,
unde numărul real x>0 are reprezentărie zecimale x′ şi x′′ prin lipsă şi repectiv prin ados cu o eroare mai
−n
mică decât 10 .
Numărul y dat de definiţia precedentă se notează a şi se citeşte a la puterea x.
x
Fie 0 < a < 1 şi x un număr real pozitiv. Se numeşte puterea x a lui a un număr real y care, pentru
, ,,
orice număr natural n , satisface inegalităţile : a n < y ≤ a n .
x x
Atenţie ! Oricare ar fi a > 0 şi x > 0 are loc a > 0.

x
3
b). Puteri cu exponent real negativ
1
Dacă a > 0 şi x > 0 este un număr real negativ, atunci prin definiţie are loc: a =
x
.
a− x
Prin convenţie se scrie a = 1 .
0
1.2. Radicali
Radicalul unui număr pozitiv
Ecuaţia xn-a=0 (n∈|N, n≥2, a∈|R, a>0) are o singură rădăcină reală pozitivă;
Dacă a>0, n∈|N, n≥2 se numeşte radical de ordin n din a, numărul pozitiv a cărui putere a n-a este a;
Notaţie x= n a ;
Notaţie 2 a = a ;
 n 0 =0;
 x, x > 0

x 2 =| x |=  0 ,x = 0 ;
− x , x < 0

Radicalul de ordin impar al unui număr negativ:

Ecuaţia xn-a=0 (n∈|N, n≥2, n impar, a∈|R, a<0) are o singură rădăcină reală negativă;
Dacă a<0, n∈|N, n≥2, n impar, se numeşte radical de ordin n din a, numărul negativ a cărui putere a
n-a este a;
Notaţie x= n a = − n − a .
Proprietăţile radicalilor: ∀ m, n, k∈N*, m, n, k≥2,

P1) n a b = n a ⋅ n b , ∀a,b≥0;
n
a a
P2) n = n , ∀ a≥0, b>0;
b b
P3) n
am n = am , ∀ a≥0;
P4) ( a ) = a m ,∀ a≥0;
n m n
P5) n
am = nk a mk ,∀ a≥0;
P6) n m
a = n m a ,∀ a≥0.
Operaţii cu radicali:
1. scoaterea unui factor de sub semnul radical: se descompune numărul de sub radical în factori, se
aplică proprietăţile 1, 3 şi 5;
2. introducerea unui factor sub semnul radical: se utilizează proprietăţile 1, 3 şi 5;
3. înmulţirea radicalilor de acelaşi ordin sau ordine diferite: se utilizează proprietatea 1 şi 5;
* n a1 ⋅ n a2 ⋅ . ⋅. n .ak = n a1a2 ⋅ . ⋅. ak. , a 1 , a 2 , …, a k ≥0;
a ⋅ b = a ⋅ b = a ⋅ b , a, b≥0;
n m n mm n mn n mm n
*
4. împărţirea radicalilor de acelaşi ordin sau ordine diferite: se utilizează proprietăţile 2 şi 5;
n
a a
* n
=n , ∀ a≥0, b>0;
b b
n m m
n
a a am
* = =n m
, ∀ a≥0, b>0;
m
b n mn
b bn
5. raţionalizarea numitorilor:
* operaţia de eliminare a radicalilor de la numitorul fracţiilor;
* expresii conjugate: - expresii cu radicali care prin înmulţire dau o expresie fără radicali:
( a + b )( a − b ) = a − b , a, b≥0;
(3
a ±3 b )(
3
)
a 2  3 a + 3bb 2 = a ± b .
4
1.3. Logaritmi
A. Semnificație și definiție
Fie a>0 un număr realşi a≠1.
Ecuaţia de forma a = N , N > 0 (1) are o soluţie unic determinată notată prin: x = l o ga N (2).
x
log a N se numeşte logaritmul numărului pozitiv N în baza a.

Din (1) şi (2) se obţine a a = N , care ne arată că logaritmul unui număr real pozitiv este exponentul la
lo g N
care trebuie ridicată baza a pentru a obţine numărul dat.

De exemplu, a calcula log 2 32 ,înseamnă a găsi un număr real x aşa încât să avem x2 = 32. rezultă x = 5.
a). Logaritmii în baza zece se mai numesc logaritmi zecimali. Se notează cu lg în loc de log 10 .
b). Logaritmii în baza e = 2,7 1 8 2. . se numesc logaritmi naturali şi se notează cu ln în loc de log e .
B. Proprietăţile logaritmilor
1. Dacă A şi B sunt două numere positive, atunci are loc:
l oa ( Ag⋅ B) = l oa A +g l oa B .
Proprietatea se poate extinde pentru n numere pozitive A1 , A2 , . . . A
,n şi avem :
l o a (gA1 ⋅ A2 ⋅ . .⋅ A
. n ) = lo ga ( A1 ) ⋅ l o ga ( A2 ) ⋅. . .⋅ loga ( An ) .
 A
2. l oa  g  = l oa A g− l oa B g.
B
3. Dacă A este un număr pozitiv şi m un număr real arbitrar, atunci are loc : l o a gA = m l o a gB .
m
1
4. Dacă A este un număr pozitiv şi n ≥ 2 un număr natural, atunci are loc : l o a g A = ⋅ l o a A
n
g.
n
Proprietatea 4 poate fi privită ca un caz particular al proprietăţii 3.
C. Schimbarea bazei logaritmului aceluiaşi număr

Dacă a şi b sunt două numere pozitivediferite de 1, iar A un număr pozitiv oarecare, are loc egalitatea:
l o a Ag= l ob Ag⋅ l o a bg
Numită formula de schimbare a bazei unui logaritm.
Dacă în egalitatea de mai sus, A = a, atunci formula devine ;
1
l ob a ⋅ l g oa b = 1g⇒ l oa b = g
l ob a .
D. Operaţia de logaritmare a unei expresii

Operaţia de logaritmare are scopul de a transforma operaţii complicate de înmulţire, împărţire şi ridicare
la putere în operaţii de adunare, scădere şi împărţire la numere naturae.
1 5⋅ 5 2 3 ⋅ 13 5 1
Să se logaritmeze expresia: E =
3 2⋅ 7 2⋅ 7 3 3
Se logaritmează expresia într-o bază oarecare a :
1 ⋅ 5 2 ⋅ 3 55 3 1 1
l a E o= l a o g g = l a (1 o⋅ 5 2 ⋅ 3 55g ) −3l a ( 1o3 ⋅ 71 ⋅ 7 g)2= =
3 ⋅7 ⋅7 2 2 3 3
1 
l a 1 o+ l a 5 o52 g + l a g33o5 ) −  ⋅ 1( g1 a 3 l + l oa 7 o2 + l g7 o2 g) =
2 
1 1 1 1 1 
= l a 1 o+ ⋅ l a52go + ⋅ l 3a g5 o−  ⋅ l 1 1a 3g o+ ⋅ l a27go+ ⋅ l a27go ) .
5 3 2 2 2 
În general, dacă E este o expresie algebrică în care apar produse de puteri şi radicali, putem să-i
asociem o expresie, notată logE , în care apar sume, diferenţe de logaritmi înmulţite cu anumite numere
raţionale.
5
2. FUNCȚII ȘI ECUAȚII
2.1. Funcţia putere cu exponent natural
 f(x)=xn, f:|R→|R, n∈|N*;
n p ⇒a f r(s x t dr) ie c so t c pa (r ∞ re-e, 0e

 monotonia: n p ⇒a f r(s x t cr) ri ce e pts [ ce∞0) a , ;
n i m ⇒ f p (s ax t cr) ri ce e pts Rce a
n p ⇒ fa p( r gx a r)sr aai f m f , da iO ctee a uYt
 paritate: n i m ⇒ f i( p mx ga ) rprs f rda io a ctee r;
a ia f m
x > 0 n,∈ N n ≥, 2 ⇒ f ( x) > 0
 semn: x < 0, n p a⇒ rf ( x) > 0 .
x < 0, n i m ⇒ p f a( x) r< 0
2.2. Funcţia radical

 f(x)= n x , f:[0, ∞)→[0, ∞), n∈|N, n≥2;
 monotonia: f strict crescătoare pe [0, ∞);
 f(x)≥0 ∀x∈[0, ∞);
 funcţia este bijectivă;
 inversa ei este funcţia putere.
 f(x)= n x , f:|R→|R, n∈|N, n≥2, n impar
2.3. Funcţia exponenţială

Definiţie. Funcţia f:R→(0,+∞), f(x) = a , unde a > 0, a ≠ 1 se numeşte funcţia exponenţială de bază a.
x
Proprietăţi:
1). a). Dacă a >1, atunci pentru x > 0 avem a >1 ar loc a > 1, iar pentru x < 0 are loc a < 1.
x x x
b). Dacă 0 <a <1, atunci pentru x > 0 avem a <1, iar pentru x < 0 avem a > 1.
x x
2). Dacă x = 0. atunci oricare ar fi a > 0 are loc a = 1

0
3). Pentru a > 1, funcţia exponenţială f:R→(0,+∞), f(x) = a este strict crescătoare, iar pentru 0 < a < 1,
x
funcţia este strict descrescătoare.

4). Funcţia exponenţială f:R→(0,+∞), f(x) = a , a > 0, a ≠ 1 este bijectivă.
x
5). Funcţia exponenţială f:R→(0,+∞), f(x) = a , a > 0, a ≠ 1 este inversabilă. Inversa funcţiei exponenţiale
x
se numeşte funcţie logaritmică.
Graficul funcţiei exponenţiale

Graficul funcţiei exponenţiale se construieşte prin puncte.
Exemplu:
 1
Să se construiască graficul funcţiei f:R→(0,+∞), f(x) = a , pentru a ∈ 2,  .
x
 2
Se întocmeşte un tablou de valori pentru cele două cazuri :
x −∞ −3 −2 −1 0 1 2 3 +∞
f(x) 1 1 1
1 2 4 8
8 4 2
x −∞ −3 −2 −1 0 1 2 3 +∞
f(x) 1
− 27 −4 −2 1 4 27
2
6
2.4. Funcţia logaritmică
Prin definiţie, se numeşte funcţie logaritmică funcţia f : R → (0,+ ) ∞

f,( x) = l oa x , unde a > 0, a ≠ 1.
Proprietăţi :
1. f (1) = 0 , ceea ce înseamnă că lo ga 1 = 0 .
2. Funcţia logaritmică este monotonă şi anume dacă a>1, funcţia este strictcrescătoare, iar dacă 0<a
<1, funcţia este strict descrescătoare.
3. Funcţia logaritmică este bijectivă.
4. Funcţia logaritmică este inversabilă. Inversafuncţiei ligaritmice în baza a este funcţia exponenţială
f : (0,+ ) ∞
→ R, f ( x) = a x .
Dacă x ∈ (0,+∞) avem ( g  f ) x) =( g ( f ( x) = g) ( al x) =o a g= gx
l ao x
şi dacă y ∈ R , atunci ( f  g ) y ) (= f ( g ( y ) = )f (a ) = l aoa = yg.

y y
Graficul funcţiei logaritmice

Exemplu
 1
Să se construiască graficul funcţiei f: (0,+∞)→R, f(x)= log a x , pentru a ∈ 2,  .
 2
Se întocmeşte un tablou de valori pentu cele două cazuri :
x 1 1 1
0 1 2 8
8 4 2
+∞
f(x) | −3 −2 −1 0 1 3
x 1 1 1
0 1 2 8
8 4 2
+∞
f(x) | 3 2 1 0 −1 −3
1).Graficele se găsesc la dreapta axei Oy ;

2).Trec prin punctul de coordonate (1, 0) ;
3).Graficul fiecărei funcţii este construit dintr-o singură ramură care ,,urcă’’ dacă baza a > 1 şi
,,coboară’’ dacă baza 0<a<1
4).Graficul se apropie din ce în ce mai mult de axa Oy pozitivă dacă 0<a<1 şi de axa Oy negativă
dacă a > 1.
5).Graficul funcţiei logaritmice este simetricul graficului funcţiei exponenţiale faţă de prima
y
bisectoare. y
f(x)=log1/2x f(x)=log2x

1 2 3 x
1 2 3 x
7
2.5. Ecuaţii iraţionale, exponenţiale, logaritmice
A. Ecuaţii iraţionale:
 ecuaţii care conţin necunoscuta sub semnul radical;
 rezolvarea constă în eliminarea radicalilor prin diferite transformări (ridicări la putere = cu ordinul
radicalului, înmulţire cu expresia conjugată), reducându-le la ecuaţii studiate;
 condiţii de existenţă numai pentru radicali de ordin par 2k f ( x) : f(x)≥0 unde f(x) este o expresie în
funcţie de x;
B. Ecuaţii exponenţiale
Se numeşte ecuaţie exponenţială, ecuaţia în care necunoscuta este exponent sau în care este
exponentul este o expresie.
În practică, atunci când avem de rezolvat o ecuaţie exponenţială, vom proceda astfel :
Pasul 1. se impun condiţii de existenţă exponenţilor şi bazei atunci când este cazul ;
Pasul 2. se fac transformări echivalente folosind proprietăţie funcţiei exponenţiale până se obţin
ecuaţii agebrice cunoscute ;
Pasul 3. se verifică dacă valorile obţinute la pasul 2 aparţin domeniului ecuaţiei sau se fac
veificări în ecuaţia dată iniţial.
a). Ecuaţii de tipul a

f ( x)
= b, a > 0, a ≠ 1, b > 0 .
Pe baza injectivităţii funcţiei exponenţiale ecuaţia dată este echivalentă cu ecuaţia : f ( x) = l o agb . În
aceste ecuaţii b trebuie exprimat ca o putere a ui a(atunci când este posibil).
Exemplu. Să se rezolve ecuaţia : 5 x − x − 2 = 6 2 .

2
5x − x − 2 = 6 2 ⇒
5 5 x − x − 2 = 54 ⇒ x 2 − x − 2 = 4 ⇒ x 2 − x − 6 = 0 .
2 2
Prin rezolvarea ecuaţiei de gradul doi se obţin soluţiile : S = {−2,3}.
b). Ecuaţii de tipul a

f ( x)
= a g ( x ) , a > 0, a ≠ 1 .
Pe baza injectivităţii funcţiei exponenţiale ecuaţia dată este echivalentă cu ecuaţia algebrică f ( x) = g ( x) ,
care se rezolvă cu metode cunoscute.
Exemplu. Să se rezolve ecuaţia : 3x − x−4

= 9x−2 .
2
x − x−4
= 32( x − 2) ⇒ x 2 − x − 4 = 2( x − 2) ⇒ x 2 − 6 x = 0 .
2
3x − x − 4 = 9 x − 2 ⇒ 3
2
Prin rezolvarea ecuaţiei de gradul doi se obţin soluţiile : S = {0,6}.
c). Ecuaţii de tipul a = b , a > 0, a ≠ 1, b > 0, b ≠ 1 .

f ( x) g ( x)
În acest caz se logaritmează ecuaţia convenabil întro anumită bază şi apoi se fac transformări pentru a
obţine o ecaţie algebrică mai simplă.
2 x +1
Exemplu. Să se rezolve ecuaţia : 2 = 3 .
x
Pe baza injectivităţii funcţiei logaritmice se obţine prin logaritmare în baza 10 ecuaţia echivalentă :
l 3 g
x l 2 =g(2 x + 1) l 3 ⇒g x( 3 − l 2) =g − l 3 ⇒g x = − .
2 l 3 − gl 2
8
d). Ecuaţii de tipul

m 2 f ( x ) + n ⋅aa f ( x ) + p = 0 , a > 0, a ≠ 1, m, n, p ∈ R .
În acest caz se face substituţia a
f ( x)
= t , t > 0 şi se formează o ecuaţie de gradul doi, de forma
m 2 t+ n +
t p + 0 , cu soluţiile căreia se revine la substituţia făcută. În final se verifică dacă valorile
obţinute verifică condiţiile de existenţă ale ecuaţiei sau se verifică direct dacă egalitatea dată iniţia este
adevărată.
Exemplu. Să se rezolve ecuaţia : 4 + 2 = 2 7 .

x x
Se observă o substituţie de forma 2 = t , t > 0 :

x
4 x + 2 x = 2 7 ⇒ (2 ) + 2 = 2 ⇒7(2 ) 2+ 2 − 2 = 70 .
2 x x x 2 x
Ecuaţia de gradul doi ataşată t + t − 2 7 =2 0 , are soluţiile t ∈ {−1 7,1 6} . Revenind la substituţie, se
2
acceptă numai t = 16. Se obţine 2 = 1 6⇒ x = 4 .

x
e). Ecuaţii de tipul

a f ( x ) + b g ( x ) + c = 0, a > 0, a ≠ 1, b > 0, b ≠ 1 .
Ecuaţia de gradul doi ataşată t + t − 2 7 =2 0 , are soluţiile t ∈ {−1 7,1 6} . Revenind la substituţie, se
2
acceptă numai valoarea pozitivă t = 16. Se obţine 2 = 1 6⇒ x = 4 .

x
C. Ecuaţii logaritmice
Se numeşte ecuaţie logaritmică, ecuaţia în care necunoscuta este sub logaritm sau la baza
logaritmului.
În practică, vom proceda astfel :
Pasul 1. se impun condiţii de existenţă asupra bazei logaritmului şi a expresiilor de sub logaritm ;
Pasul 2. se fac transformări echivalente folosind proprietăţiele funcţiei logaritmice şi a
logaritmilor până se obţin ecuaţii agebrice cunoscute ;
Pasul 3. se verifică dacă valorile obţinute la pasul 2 aparţin domeniului ecuaţiei sau se fac
veificări în ecuaţia dată iniţial.
a). Ecuaţii de tipul l oa f (gx) = b, a > 0, a ≠ 1, .

Pe baza definiţiei logaritmului ecuaţia dată este echivalentă cu ecuaţia de forma f ( x) = a . De aici se
b
obţin soluţiile.
b). Ecuaţii de tipul

l a of ( x) = gl b og ( x) ag>, 0, a ≠ 1, b > 0, b ≠ 1 .
Pe baza injectivităţii funcţiei logaritmice ecuaţia dată este echivalentă cu ecuaţia algebrică f ( x) = g ( x) ,
care se rezolvă.
c). Ecuaţii de tipul

m l a2 fo( x) + n ⋅ lg a fo( x) + p =g0 , a > 0, a ≠ 1, m, n, p ∈ R În acest caz se face substituţia
l o a gf ( x) = t , t > R şi se formează o ecuaţie de gradul doi, de forma m 2 t+ n + t p + 0 , cu soluţiile
căreia se revine la substituţia făcută. În final se verifică dacă valorile obţinute verifică condiţiile de
existenţă ale ecuaţiei sau se verifică direct că egalitatea dată iniţial să fie adevărată.
9
3. PROBLEME DE NUMĂRĂRE
3.1. Permutări
Fie E={1, 2, …,n} o mulțime finită cu n elemente. Se numește permutare a mulțimii E orice funcție
bijectivă f : E → E.
Notăm permutarea în felul urmator
Notăm numarul de permutari Pn: Pn= n!=1.2.3…n
Condiție de existență (C.E.): n∈N.
Convenție: 0!=1 ; 1!=1.

Pn=n(n-1)!=n(n-1)(n-2)!
3.2. Aranjamente
Notăm cu A n k : sistemele ordonate cu k elemente, care se pot forma cu elementele unei mulțimi cu n
elemente (n≥k), se numesc aranjamente de n elemente luate câte k.
A n k=n!/(n-k)!=n(n-1)(n-2)…(n-k+1)=(n-k+1)A n k-1
C.E.: n, k∈N și n≥k
Convenție: n=k ⇒ A n n = Pn
3.3. Combinări
Notam cu C n k
Convenție: C n 0=C n n=1 C.E. n≥k.
Formula combinărilor complementare: C n k=C n n-k

C n k=C n-1 k+C n-1 k-1
10
4. MATEMATICI FINANCIARE
4.1. Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi, TVA
A. Procente. Raport procentual. Determinara procentului dintr-un număr

Numim raport procentual un raport de forma p/100, p>=0.
Numarul p se numjeste procent. Notatie: p%
Pentru aflarea a p% dintr-un numar dat se efectueaza p/100 din numarul respectiv adica p/100
inmultit cu numarul dat.
Exemplu:
Un televizor costa 160$. Cu ocazia sarbatorilor de Craciun se acorda o reducere de 15%. Cat va
trebui platit pentru televizor?
Raspuns: cumparatorul plateste cu 15/100 *160= 24$ mai putin. Deci, pentru un televizor se
plateste suma 160-24= 136 $.
Determinarea unui numar cand se cunoaste un procent din el.
Se cere sa se determine un numar s daca stim ca p% din s (adica p/100*s) este t, cu alte cuvinte
are loc egalitatea p/100*s=t, iar de aici s= (100*t)/p, reprezinta numarul determinat
Exemplu:
Un elev citeste 180 de pagini dintr-o carte, ceea ce reprezinta 60% din numarul total de pagini
ale cartii. Cate pagini are cartea?
Raspuns: daca notam cu x numarul de pagini ale cartii, atunci din enunt (60/100)*x=180. De aici
x = 300. Deci cartea are 300 de pagini.
B. Dobanzi. Dobanda simpla

Notiunea de baza a matematicilor financiare este dobanda. Dobanda este suma de bani care se
plateste de catre debitor creditorului pentru un împrumut banesc.
Cea mai simpla investitie care sa aduca un venit este depunerea banilor la o banca sau la C.E.C.
pe o anumita perioada cu o anumita dobanda (care reprezinta o anumita suma de bani pe care deponentul
o primeste dupa o perioada de timp). Aceasta este dobanda simpla.
Daca insa aceasta suma se adauga la cea initiala si pentru ea se calculeaza dobanda pentru o
aceeasi perioada de timp, aceasta adaugandu-se la sfarsitul perioadei etc., atunci vorbim de o dobanda
compusa.
Pentru cele doua tipuri de dobanzi distingem: dobanda platita, care este dobanda platita de
banci sau C.E.C. deponentilor pentru sumele depuse si dobanda incasata, care este dobanda incasata de
banci sau C.E.C. de la debitori pentru sumele imprumutate.
Dobanda unitara este suma data de o unitate monetara pe timp de un an, este notata i. Dobanda
data de 100 de unitati monetare pe timp de un an se numeste procent, notat p. Deci p=100i
Pentru S unitati monetare (u.m.) pe timp de un an se obtine dobanda:
D=Si=Sp/100
Pentru S u.m. pe timp de t-ani dobanda, numita dobanda simpla este: D= S*i*t= (S*p*t)/100,
unde S este suma depusa, t numarul de ani pe care s-a depus suma, iar p este procentul dobanziicare
reprezinta suma care se plateste pentru suma depusa pe 100 de unitati monetare (u.m.) pentru o perioada
de un an. S/100 este numarul de seturi de 100 continute de suma S, (S/100) *p este dobanda pe un an
pentru suma depusa, iar D reprezinta dobanda pe n ani pentru suma S. De aici formula dobanzii p m luni
este data de formula:
D=(S*p*m)/(100*12)
Observatie. In finante, anul comercial are 360 zile si fiecare luna are 30 de zile.
Dacă S’ este suma depusa initial pe perioada t cu dobanda unitara i atunci suma finala sau valoarea
finala este:
St=S’+D=S’+S’it=S’(1+it)
Exemplu:
1. La o banca un deponent pune suma de 100.000 lei cu un procent al dobanzii de 15%. Care este
dobanda obtinuta dupa un an? Dar dupa trei ani?
Raspuns: dupa un an dobanda este egala cu 100000*(15/100)=15000 lei, dupa trei ani valoarea
acesteia este egala cu 3*15000=45000 lei.
11
2. Sa se determine procentul dobanzii, daca o suma de 12000 u.m. aduce in sase ani o dobanda de
2.880 u.m.?
Raspuns: aici S=12000 u.m., D=2880, t=6. Din formula dobanzii simple rezulta p=
(100*D)/S*t=4, ceea ce inseamna ca procentul annual al dobanzii este de 4 %.
C. Dobanda compusa
O suma de bani este plasata cu doband compusa (capitalizat ) daca , la
sfsrsitul primei perioade, dobanda simpla a acestei perioade este adugata la suma pentru a produce la
randul ei dobanda in perioada urmatoare: Fie S 0 suma initiala ; p procentul; i =100 p dobanda unitara ; t
durata de plasament a sumei S 0 (numar întreg) i S t suma finala dupa t perioade, atunci:
Daca 1+i= u va fi un factor de fructificare gasit in tabele financiare pentru t=1,2,3,... pentru
diferite procente atunci suma finala va fi:
Dobanda compusa va fi pentru t- întreg:
Suma initiala depusa va fi
12
D. Taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adaugata este o taxa care cuprinde toate fazele circuitului economic, respectiv
productia, serviciile si distributia pâna la vânzarile catre consumatorii finali, inclusiv.
Din punct de vedere al bugetului de stat taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect care
se stabileste asupra operatiilor privind transferul proprietatii bunurilor si asupra prestarilor de servicii.
Este o taxa unica ce se percepe în mod fractionat corespunzator valorii adaugate la fiecare stadiu al
circuitului economic.
Valoarea adaugata este echivalenta cu diferenta dintre vânzarile si cumpararile aferente aceluiasi
stadiu al circuitului economic.
E. Profitul
Profitul (notat cu P) reprezinta diferenta dintre venituri (notat cu V, sau incasari) si cheltuieli
(sau costul total notat CT)
Deci, P=V-CT
Tot profitul il putem calcula ca diferenta intre valoarea productiei si costul total. In acest caz
P=p*Q-CT unde p este pretul unitary ( pretul unui produs), iar Q este productia ( exprimata prin
numarul de bucati)
Daca P se calculeaza pe o bucata (unitate) de produs atunci vorbim de profit unitar, iar daca P
se calculeaza pe toata productia, atunci spunem ca este vorba de profit total. Profitul astfel calculat il
numim profit brut. Dacxa din acest profit se scade impozitul pe profit se obtine ceea ce se cheama
proftul net.
Prin profit normal (sau unitary) intelegm profitul care asigura agentului economic
probabilitatea de a-si continua activitatea.
Numim rata profitului, notat rp, raportul dintre profit (P) si costurile totale (CT).
Deci, rp= P/CT*100 (%)
4.2. Statistică
Statistica matematica se ocupa de gruparea, analiza si interpretarea datelor referiotare la un
anumit fenomen precum si cu unele previziuni privind producerea lui viitoare.
Populatia statistica este orice multime definite de obiecte de aceeasi natura. Elementele unei
populatii se numesc unitati statistice sau indivizi. Numarul de elemente care constituie populatia se
numeste volumul populatiei.
Caracteristica (sau variabila statistica) a populatiei trasatura comuna tuturor unitatilor
(indivizilor) populatiei. Caracteristica poate fi cantitativa sau calitativa.
Caracteristicile cantitative pot fi discrete (sau discontinue) daca variabila statistica ia valor finite
sau continue daca variabila poate lua orice valoare dintr-un interval finit sau infinit.
Numarul tuturor indivizilor unei populatii se numeste efectivul total al acelei populatii.
Se numeste frecventa absoluta a unei valori x a caracteristicii, numarul de unitati ale populatiei
corespunzatoare acestei valori.
Se numeste frecventa relativa a unei valori x i a caracteristicii raportul dintre frecventa absoluta
n i a valorii x i si efectivul total al populatiei.
13
Elemente Caracteristice ale unei Serii Statistice:
1. Media
k
∑n x i i k
Se numeste media caracteristicii x numarul: x = i =1
,u n∑ n ide es tf ee t c o
n i =1
2. Mediana
~
Mediana x este o valoare astfel incat jumatatea valorilor xi ale esantionului sunt mai mici sau egale
~ ~
cu x si cealalta jumate a valorilor xi sunt mai mari sau egale cu x .
3. Modulul
Prin modulul (sau dominanta) unei serii statistice se intelege valoarea caracteristicii corespunzatoare
cele mai mari frecvente daca valorile caracteristicii sunt discrete si valoarea centrala a clasei
corespunzatoare celei mai mari frecvente dacă variabila este continuă.
n1 ( x1 − x ) + n2 ( x 2 − x ) + . +.nk (.x k − x )
2 2 2
4. Dispersia v=
n1 + n2 + . +.nk .
Numarul v se numeste dispersia valorilor esantionului.
Numarul v = σ se numeste abaterea mediei patratelor.
k
v = ∑ f ( xi )( xi − x )
2
i =1
k
1 k
v = ∑ f ( xi )xi2 − ( x ) = ∑ ni xi2 − ( x )
2 2
i =1 n i =1
Problema 1
Un profesor isi ia din catalogul unei clase mediile la matematica pe semestrul trecut in vederea unor
prelucrari statistice. Acestea sunt: 6, 7, 7, 5, 9, 8, 4, 10, 7, 5, 6, 6, 7, 8, 4, 4, 6, 5, 8, 6, 7, 5, 6, 9, 7.
1) Sa se completeze un tabel care contine rubricile: Nota, Frecventa absoluta, Frecventa relativa,
Frecventa Cumulata. Realizati reprezentarea in batoane si poligonul frecventelor.
2) Folosind datele din tabel precizati:
a. Cati elevi au note mai mici decat 5? Indicati procentul lor.
b. Cati elevi au note intre 5 si 7? Indicati procentul lor.
c. Cati elevi au note intre 7 si 10? Indicati procentul lor.
d. Reprezentati aceste date printr-o diagrama in forma unui disc, cu a), b), c) indicate prin
sectoare ale cercului.
3) Determinati media aritmetica, mediana, dispersia si abaterea mediei patratice.
1)
Nota Frecvenţa absolută Frecvenţa relativă Frecvenţa Cumulată
1 0 0 0 6
2 0 0 0
3 0 0 0 4
4 3 0.12 0.12 Elevi
5 4 0.16 0.28 2
6 6 0.24 0.52
7 6 0.24 0.76 0
8 3 0.12 0.88 4 5 6 7 8 9 10
9 2 0.08 0.96
10 1 0.04 1
7
6
2) a. 3 elevi au note sub 5. Acestia reprezinta 12%. 5
b. 10 elevi au note intre 5 si 7. Acestia reprezinta 40%. 4
Elevi
c. 12 elevi au note intre 7 si 10. Acestia reprezinta 48%. 3
2
1
0
14 4 5 6 7 8 9 10
<5
5-7
7-10
3) Media aritmetica = (4*3+5*4+6*6+7*6+8*3+9*2+10)/25=6.48

Mediana = 7
Dispersia = 2.48 (calculate tabelar)
Abaterea = 1.57
Problema 2
In cadrul laboratorului de matematica aplicata se considera aruncarea simultana a doua zaruri de
cate doi elevi si se inregistreaza suma punctelor obtinute pe cele doua zaruri. Se arunca zarurile de 30 de
ori. Completati un tabel care contine urmatoarele coloane: Suma obtinuta, Frecventa absoluta, Frecventa
relativa, Frecventa cumulata crescatoare. Alcatuiti diagrama in batoane. Calculati media, dispersia si
abaterea mediei patratica.
Suma Frecventa absoluta Frecventa relativa Frecventa Cumulata

2 3 0,1 0,1 5
3 2 0,066666667 0,166666667
4 1 0,033333333 0,2 4
5 2 0,066666667 0,266666667 3
6 4 0,133333333 0,4
Suma
7 5 0,166666667 0,566666667 2
8 3 0,1 0,666666667 1
9 4 0,133333333 0,8
10 1 0,033333333 0,833333333 0
11 4 0,133333333 0,966666667 2 4 6 8 10 12
12 1 0,033333333 1
Media = 7,033333333 Dispersia = 8,165567 Abaterea = 2,857545
Problema 3
La examenul de bacalaureat, cei 500 de elevi ai unui liceu au obtinut la proba de matematica
rezultatele din tabelul alaturat. Sa se alcatuiasca histograma si poligonul frecventelor. Calculati media,
dispersia si abaterea mediei patratica.
Nota Nota aprox Numar de elevi Media Dispersia Abaterea

5-6 5,5 61 7,728 302,803024 1,117146
6-7 6,5 34 7,728 51,271456
7-8 7,5 186 7,728 9,669024
8-9 8,5 168 7,728 100,125312
9-10 9,5 51 7,728 160,139184
200 200
180 180
160 160
140 140
120 120
100 Medii 100 Medii
80 80
60 60
40 40
20 20
0 0
5-6 6-7 7-8 8-9 9-10 5-6 6-7 7-8 8-9 9-10
15
4.3. Calcul probabilistic
1. Experienta. Proba. Eveniment

Prin experienta, se intelege realizarea practica a unui complex de conditii corespunzator unui criteriu dat
de cercetare a colectivitatilor statistice omogene. Realizarea o singura data a experientei, se numeste
proba.
EXEMPLU Se poate considera drept experienta, aruncarea unui zar perfect construit din punct de
vedere geometric si omogen din punct de vedere fizic, caz in care, proba este reprezentata de aruncarea o
singura data a zarului.
Prin intermediul exemplului de mai sus se poate identifica notiunea de colectivitate statistica prin
multimea punctelor care apar pe fetele zarului.
Prin eveniment se intelege rezultatul unei probe. Evenimentele pot fi clasificate in trei mari categorii:
evenimente sigure, evenimente imposibile si evenimente intamplatoare.
Prin eveniment sigur, se intelege evenimentul care se produce in mod obligatoriu la efectuarea unei
probe a unei experiente. Evenimentul imposibil este acela care nu se produce la efectuarea nici unei
probe. Se numeste eveniment intamplator (aleator) un eveniment care poate fie sa se produca, fie sa nu se
produca la efectuarea unei singure probe.
EXEMPLE
1. Extragerea unei bile albe dintr-o urna care contine numai bile albe, este un eveniment sigur.
2. La aruncarea unui zar, evenimentul care consta in aparitia oricarei fete de la 1 la 6 constituie
evenimentul sigur.
3. Aparitia unui numar de 7 puncte la o proba a aruncarii unui zar este un eveniment imposibil.
4. Extragerea unei bile negre dintr-o urna care contine numai bile albe, este un eveniment imposibil.
5. Aparitia fetei 1 la aruncarea unui zar este un eveniment intamplator.
Evenimentele intamplatoare se supun unor legitati, numite legitati statistice. In acest sens, nu se poate
prevedea daca intr-o singura aruncare a unui zar se obtine fata 1; daca insa se efectueaza un numar
suficient de mare de aruncari se poate prevedea cu suficienta precizie numarul de aparitii ale acestei
fete.Evenimentele intamplatoare pot fi compatibile si incompatibile. Doua evenimente se numesc
incompatibile, daca realizarea unuia exclude realizarea celuilalt.
EXEMPLE
1. Evenimentele: aparitia fetei 1 la aruncarea unui zar si respectiv aparitia fetei 2 la aruncarea unui
zar, sunt incompatibile.
2. Evenimentele: aparitia fetei 1 la aruncarea unui zar si respectiv aparitia unei fete cu un numar
impar de puncte la aruncarea unui zar, sunt compatibile
Evenimentele pot fi dependente sau independente.
Doua evenimente se numesc independente daca realizarea unuia nu influenteaza probabilitatea
realizarii celuilalt si dependente in caz contrar.
EXEMPLE
1. Evenimentele: aparitia fetei 1 la aruncarea unui zar si respectiv aparitia fetei 2 la o alta aruncare a
zarului, sunt independente.
2. Evenimentele: obtinerea unui numar de 7 puncte la aruncarea a doua zaruri si aparitia fetei 2 pe
unul dintre doua zaruri, stiind ca acestea au suma punctelor de pe fetele de deasupra 7, sunt
dependente.
2. Operatii cu evenimente
Notatiile folosite sunt cele cunoscute din teoria multimilor. Multimile vor fi evenimentele aleatoare si
vor fi notate cu: A, B, C,….
Fie Ω evenimentul sigur si Φ evenimentul imposibil. Acestea corespund multimii totale considerate
si respectiv multimii vide.
DEFINITIE Se spune ca evenimentul A implica evenimentul B, daca realizarea lui A, atrage dupa sine
realizarea lui B. Notatia folosita este: A ⊂ B
16
OBSERVAȚII: a) Implicatia evenimentelor este echivalenta cu incluziunea multimilor.
B Ω A Ω
A A
Fig. nr. 1 Fig. nr. 2
b) Orice eveniment aleator, precum si evenimentul imposibil, implica evenimentul sigur:

A⊂ Ω , Φ ⊂ Ω .
DEFINIȚIE:
Se spune ca un eveniment este contrar evenimentului A, daca realizarea sa consta in nerealizarea
lui A. Notatia folosita este A .
OBSERVATII a) Evenimentul contrar evenimentului A, este echivalent cu complementara lui A din
teoria multimilor.
b) Evenimentele A si A sunt contrarii, adica, daca se realizeaza A, atunci nu se realizeaza A si reciproc.
DEFINITIE Reuniunea (sau adunarea) evenimentelor A si B este evenimentul S care consta in

realizarea a cel putin unuia dintre evenimentele A sau B .
Notatia este S = A ∪ B . B
OBSERVATII: a) Daca evenimentele sunt reprezentate prin cercurile A și B A
din fig. 3 si 4, reuniunea lor este reprezentata prin interiorul hasurat al celor doua
cercuri. Prin urmare, faptul ca un punct al evenimentului S se gaseste in regiunile Fig. nr. 3
hasurate constituie evenimentul A∪ B .
In cazul prezentat in fig. nr. 4 evenimentele A si B sunt incompatibile, deoarece realizarea
evenimentului A exclude realizarea evenimentului B si invers, pe cand evenimentele din fig. nr. 3 sunt
compatibile, caci alegerea unui punct comun celor doua cercuri atrage dupa sine realizarea atat a
evenimentului A , cat si a evenimentului B .
b) Daca A ⊂ B , atunci A ∪ B = B . Geometric, acest lucru inseamna ca cercul A este interior lui B .
c) Oricare ar fi evenimentul A , au loc relatiile : A
A∪ A = A,
A ∪Φ = A , B
A∪ Ω = Ω , Fig. nr. 4
Ω ∪Φ = Ω .
DEFINITIE Intersectia (sau produsul) evenimentelor A si B este evenimentul P care consta in
realizarea simultana a evenimentelor A si B .
Notatia este : P = A ∩ B .
Prin introducerea notiunii reuniune si intersectie, unele notiuni din teoria probabilitatilor pot fi
formulate in mod mai precis. Astfel, pentru evenimentele opuse se pot formula in acest moment
urmatoarele DEFINITII:
I) evenimentele A si A se numesc opuse daca au loc relatiile A ∪ A = E si A ∩ A = Φ
II) Evenimentele A si B sunt incompatibile daca: A ∩ B = Φ .
In caz contrar ( A ∩ B ≠ Φ ), evenimentele se numesc compatibile.
Daca intr-o operatie de masa care are loc in conditii identice, un eveniment A se produce in medie de
m
ori, adica la m din n unitati elementare ale colectivitatii studiate, probabilitatea evenimentului A este
P( A) =
m
(1) .
n
17
In aceasta relatie, n reprezinta numarul cazurilor egal posibile, pe cand m reprezinta numarul
cazurilor favorabile; ea sintetizeaza definitia clasica a notiunii de probabilitate: se numeste probabilitatea
unui eveniment A si se noteaza cu P( A) , raportul dintre numarul m de rezultate favorabile producerii lui
A si numarul total n de rezultate posibile ale experientei, in conditia ca toate rezultatele sa fie egal
posibile.
Pe baza acestei definitii se vede imediat ca probabilitatea de aparitie – la o singura aruncare – a uneia
1
din fetele unui zar omogen si perfect construit este , sau probabilitatea de aparitie a uneia din fetele
6
1
monedei este etc.
2
Deoarece m≤ n rezulta ca probabilitatea oricarui eveniment intamplator A satisface dubla
inegalitate: 0 ≤ P( A) ≤ 1 .
Cu cat P( A) este mai apropiat de 1 , cu atat evenimentul A are loc mai des. Daca P( A) = 0 ,
evenimentul sau nu are loc niciodata, sau are loc foarte rar, asa ca practic il consideram imposibil. Daca
P( A) = 1 , evenimentul are loc totdeauna, deci este un eveniment sigur.
Din definitia clasica a probabilitatii (1) , rezulta urmatoarele:
PROPRIETATI
1. Probabilitatea evenimentului sigur este 1 , intrucat in acest caz m = n ;
2. Probabilitatea evenimentului imposibil este 0 , intrucat in acest caz m = 0 ;
3. Probabilitatea unui eveniment intamplator este cuprinsa intre 0 si 1 , intrucat in acest caz 0 < m < 1 .
Se considera evenimentele A1 , A2 , …, An apartinand unui acelasi camp Ω , incompatibile
doua cate doua, adica: Ai ∩ Aj = ∅ , (∀ ) i ≠ j , i , j ∈ {1,2, . . .n,}. Atunci :
P( A1 ∪ A2 ∪ . .∪. An ) = P( A1 ) + P( A2 ) + . .P(. An )
Conform definitiei, doua evenimente A si A sunt contrare sau complementare, daca:
A ∪ A = E si A ∩ A = Φ .
Doua sau mai multe evenimente se numesc independente daca probabilitatea efectuarii unuia dintre
ele nu este influentata de faptul ca celelalte evenimente s-au produs sau nu.
EXEMPLE: a) Daca dintr-un lot continand atat piese standard cat si piese rebut se extrage cate o piesa
care revine la lot dupa fiecare extractie, evenimentele care constau in extragerea unei piese standard la
fiecare extractie sunt independente.
b) Daca se arunca o moneda de doua ori, probabilitatea aparitiei stemei (evenimentul A ) in a doua
aruncare nu depinde de faptul ca in prima aruncare s-a produs sau nu aparitia valorii (evenimentul B ).
Doua sau mai multe evenimente se numesc dependente daca probabilitatea unuia dintre ele este
influentata de evenimentele anterioare (depunde de faptul ca evenimentele anterioare s-au produs sau nu).
Fie A1 si A2 doua evenimente dependente. Se va determina in continuare probabilitatea producerii
simultane a acestor evenimente, adica P( A1 ∩ A2 ) .
P( A1 ∩ A2 ) =
m1
n .
P( A1 ∩ A2 ) = P( A1 )⋅ PA1 ( A2 ) , relatie care constituie regula de inmultire a probabilitatilor a doua
P( A1 ∩ A2 )
evenimente dependente. PA1 ( A2 ) = P( A1 ) .
P( A1 ∩ A2 )
In mod analog, probabilitatea evenimentului A1 conditionata de A2 este : PA2 ( A1 ) = P( A2 ) .
DEFINITIE Daca P( A1 ∩ A2 ) = P( A1 )⋅ P( A2 ) , se va spune, ca evenimentele A si B sunt independente
intre ele. Se vede ca doua evenimente sunt independente daca probabilitatea unuia dintre ele nu depinde
de faptul ca celalalt eveniment s-a produs sau nu. Daca, de pilda, se arunca o moneda de doua ori este clar
ca probabilitatea aparitiei stemei (evenimentul A ) in prima aruncare nu depinde de faptul ca in a doua
aruncare are sau nu loc evenimentul B (aparitia valorii); si invers, probabilitatea lui B nu depinde de
faptul ca s-a produs sau nu evenimentul A .
18
5. VECTORI ÎN PLAN
5.1. Reper cartezian în plan, coordonate, distanţa dintre 2 puncte
5.2. Coordonatele unui vector în plan, a sumei a 2 vectori , a produsului dintre un vector și
un număr real
Un reper cartezian în plan este definit de o pereche ordonată formată din două axe
perpendiculare, având aceeaşi origine. Punctul O se numeşte originea
reperului.
Axa Ox se numeşte axa absciselor, iar axa Oy, se numeşte axa ordonatelor. Notația uzuală pentru
un reper cartezian este xOy sau (O, i, j), unde i şi j sunt versorii (vectorii unitate) pentru axele Ox,
respectiv Oy.
Pentru fiecare punct M din plan, vectorul OM
se descompune în mod unic M2
după direcțiile axelor de coordonate: OM=OM1+OM2.
Vectorii OM1 şi OM2 se numesc componentele vectorului OM.
De asemenea, vectorul OM se descompune în mod unic j
după vectorii necoliniari i şi j.
Rezultă că există numerele reale x, y e R, unic determinate, O i M1
cu proprietatea că OM = x · i + y ∙·j (1)
Numerele reale x, y care verifică egalitatea se numesc coordonatele vectorului OM în reperul
cartezian (O, i, j).
Numerele x şi y reprezintă și coordonatele punctului M în sistemul de coordonate xOy.
Numărul real x se numeşte abscisa, iar numărul y se numeşte ordonata punctului M, şi se
foloseşte scrierea M(x, y). Pentru punctele M de pe axa Ox se scrie M(x, 0), pentru punctele N de
pe axa Oy se scrie N(0, y), iar pentru origine se scrie O(0, 0).
Fie v un vector în planul P raportat la reperul cartezian, având ca reprezentant segmentul orientat
AB, unde A(x1 , y1 ) şi B(x2 , y2 ).
y
A Distanța dintre două puncte
Y1
Y2 B
P
O X1 X2 x
Din egalitatea AB = OB - OA se obține că: AB = (x2i + y2j)-(x1i + y1j) = (x2-x1)i + (y2-y1)j.

Numerele x2 – x1 şi y2 – y1 reprezintă coordonatele vectorului v în reperul cartezian (O, i, j ) şi se
scrie: v(x2-x1,y2-y1).
Coordonatele unei sume vectoriale și a produsului dintre un vector și un număr real
Fie v1 (a 1, b 2 ) şi v2 (a 2 , b2 ) doi vectori.

Rezultă că v1 = a 1 i +b 1 j, v2 =a 2 i +b2 j şi suma lor este: v1 + v2 = (a 1 +a2 )i+(b1 +b2 )j.
Aşadar, vectorul sumă v1 +v2 are coordonatele (a1 +a 2 , b1 +b2 ), adică se adună componentele
celor 2 vectori.
Dacă α e R, atunci:
αAB = α(x2-x1)i + α(y2-y1)j (2) ,
iar coordonatele vectorului αAB sunt
α (x2-x1) şi α (y2-y1).
19
5.3. Ecuaţii ale dreptei în plan
Considerăm punctele distincte , cu .
Panta dreptei ce trece prin punctele este : .
Ecuaţia dreptei ce trece prin punctul şi are panta este : .
Dacă punctele sunt situate pe axele de coordonate adica dacă , , cu
, atunci ecuaţia dreptei are forma , numită ecuaţia dreptei prin tăieturi.
Ecuaţia carteziană generală a unei drepte : .
Panta dreptei date în formă generală este , dacă .
Dacă , atunci dreapta este verticală, deci nu are pantă.
Observaţii: Punctul aparţine dreptei (se află pe dreapta) , dacă coordonatele

sale verifică ecuaţia dreptei, adică dacă .
 Punctul de intersecţie a două drepte se obţine rezolvând sistemul format din ecuaţiile dreptelor.
 Două drepte , coincid dacă şi numai dacă au coeficienţii
proporţionali, adcă : .
20
5.4. Calcule de distanţe și arii
Distanţa de la un punct la o dreaptă
Distanţa de la punctul la dreapta de ecuaţie este dată de formula
Aria unui triunghi
Def: Prin aria unui triunghi înţelegem aria suprafeţei din interiorul triunghiului.
Formule de calcul pentru aria unui triunghi
A 1. Aria unui triunghi este egală cu jumătate din produsul unei laturi
a triunghiului cu înălţimea corespunzătoare ei .
a ⋅ ha b ⋅ hb c ⋅ hc
ha A=
ABC = =
c b 2 2 2
hb
hc
B C
D a
2.
a ⋅ c ⋅ sin B a ⋅ b ⋅ sin C b ⋅ c ⋅ sin A
=
A ABC = =
2 2 2
3. Formula lui Heron

a+b+c
A ABC = p ( p − a )( p − b) p − c) unde p= ( semiperimetru )
2 .
l2 3
4. Aria triunghiului echilateral A ABC = .
4
21
6. TESTE DE EVALUARE
TEST 1
1. Pentru ce valori ale lui x au loc radicalii?
a) ; b) c)
2 .Calculaţi:
{
a) 1 + 75 ⋅ 4 22− 8 1 [ + 20 6 ⋅ 3 38− 1( )]} =
b)
c)
TEST 2
1. Să se raţionalizeze numitorii
3 1 1
a) ; b) ; c) ;
5 −2 2+ 3+ 6 3
3+2
2.Rezolvati ecuatiile:
a) 2 x + 7 = 5
b)9x − 2 = x + 2
3. Să se determine x ∈ R , pentru care este definit logaritmul: (
l o x +g2 1 +5 2 x − x 2 )
TEST 3
1. Să se calculeze :
a) l o6 1 g +2l o6 5 g− l o6 1 g
b) l o1 22 g −8l o1 822 +gl o2 (l 1g )
2.Să se rezolve următoarele ecuaţii:
a) l o 5g(2 x + 1) = 1
b) l o5 ( x +
g 2) − l o5 (2 xg− 5) = 1
c) l o2 xg − 4 l o2 xg+ 3 = 0
2
TEST 4
( ) + (2 )
8 2+ 3
3− 2
1. Calculaţi :
2
a) 2 ,
6 ⋅(4 )
2 3
32
48 2  3 2
b) :  .
8 72 ⋅ 36 2  2 4 8 
3 4 5 16
2. Calculaţi : log 2 + log 2 + log 2 + ... + log 2 .
2 3 4 15
3. Determinaţi x ∈ R pentru care este definit log 4− x ( x − x − 6 ) .
2
4.Să se rezolve următoarele ecuaţii:
a) l o7 (x g+ x + 1) = l o7 (2 xg+ 3)
2
b) 2 l o3 xg − 3 l o3 xg+ 1 = 0
2
22
TEST 5
1) (5p) Se consideră în reperul cartezian xOy, punctele:A( -1,3), B(2, 1), C(3, 6).
Să se găsească :
a) Ecuaţia dreptei AB.
b) Ecuaţia paralelei, prin C la AB.
c) Ecuaţia mediatoarei segmentului : [ A B ].
d) Lungimea medianei din C
e) Ecuaţia înălţimii din C.
2) (2p) Se dau, în reperul cartezian xOy, punctele :A( - 2, -5), B( -1, -2), C( 0, 1).
Demonstraţi, (indiferent de metodă) că punctele sunt coliniare.
3) (2p) Fie punctele: A(-2 , 2),B( 1,3), C(-1, 2). Sa se determine:

a) Determinati perimetrul triunghiului ABC;
b) Lungimea medianei din B.
c) Coordonatele centrului de greutate al triunghiului ABC, G(x,y) unde
x + x B + xC y A + y B + yC
x= A ,y= ,
3 3
d) Determinati ecuatia dreptei AB.
e) Coordonatele simetricului punctului B, in raport cu punctul A.
23

Curs Clasa A 10-A FR Matematica de Postat Pe Portal PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Clasa A 10-A FR Matematica de Postat Pe Portal PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Colegiul Tehnic de Comunicaţii “Nicolae Vasilescu – Karpen” Bacău

Profesor MĂGIRESCU CRISTINA

Puteri cu exponent real

Atenţie ! Oricare ar fi a > 0 şi x > 0 are loc a > 0.

Radicalul de ordin impar al unui număr negativ:

Proprietăţile radicalilor: ∀ m, n, k∈N*, m, n, k≥2,

log a N se numeşte logaritmul numărului pozitiv N în baza a.

care trebuie ridicată baza a pentru a obţine numărul dat.

C. Schimbarea bazei logaritmului aceluiaşi număr

D. Operaţia de logaritmare a unei expresii

n p ⇒a f r(s x t dr) ie c so t c pa (r ∞ re-e, 0e

2.2. Funcţia radical

2.3. Funcţia exponenţială

2). Dacă x = 0. atunci oricare ar fi a > 0 are loc a = 1

funcţia este strict descrescătoare.

se numeşte funcţie logaritmică.

Graficul funcţiei exponenţiale

2.4. Funcţia logaritmică

Prin definiţie, se numeşte funcţie logaritmică funcţia f : R → (0,+ ) ∞

şi dacă y ∈ R , atunci ( f  g ) y ) (= f ( g ( y ) = )f (a ) = l aoa = yg.

Graficul funcţiei logaritmice

1).Graficele se găsesc la dreapta axei Oy ;

2.5. Ecuaţii iraţionale, exponenţiale, logaritmice

a). Ecuaţii de tipul a

Exemplu. Să se rezolve ecuaţia : 5 x − x − 2 = 6 2 .

Prin rezolvarea ecuaţiei de gradul doi se obţin soluţiile : S = {−2,3}.

b). Ecuaţii de tipul a

Exemplu. Să se rezolve ecuaţia : 3x − x−4

Prin rezolvarea ecuaţiei de gradul doi se obţin soluţiile : S = {0,6}.

c). Ecuaţii de tipul a = b , a > 0, a ≠ 1, b > 0, b ≠ 1 .

d). Ecuaţii de tipul

Exemplu. Să se rezolve ecuaţia : 4 + 2 = 2 7 .

Se observă o substituţie de forma 2 = t , t > 0 :

acceptă numai t = 16. Se obţine 2 = 1 6⇒ x = 4 .

e). Ecuaţii de tipul

acceptă numai valoarea pozitivă t = 16. Se obţine 2 = 1 6⇒ x = 4 .

a). Ecuaţii de tipul l oa f (gx) = b, a > 0, a ≠ 1, .

b). Ecuaţii de tipul

c). Ecuaţii de tipul

Notăm numarul de permutari Pn: Pn= n!=1.2.3…n

Condiție de existență (C.E.): n∈N.

Convenție: 0!=1 ; 1!=1.

Convenție: C n 0=C n n=1 C.E. n≥k.

Formula combinărilor complementare: C n k=C n n-k

4.1. Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi, TVA

A. Procente. Raport procentual. Determinara procentului dintr-un număr

B. Dobanzi. Dobanda simpla

Dobanda compusa va fi pentru t- întreg:

Suma initiala depusa va fi

D. Taxa pe valoarea adăugată

3) Media aritmetica = (4*3+5*4+6*6+7*6+8*3+9*2+10)/25=6.48

Suma Frecventa absoluta Frecventa relativa Frecventa Cumulata

Media = 7,033333333 Dispersia = 8,165567 Abaterea = 2,857545

Nota Nota aprox Numar de elevi Media Dispersia Abaterea

1. Experienta. Proba. Eveniment

OBSERVAȚII: a) Implicatia evenimentelor este echivalenta cu incluziunea multimilor.

Fig. nr. 1 Fig. nr. 2

b) Orice eveniment aleator, precum si evenimentul imposibil, implica evenimentul sigur:

DEFINITIE Reuniunea (sau adunarea) evenimentelor A si B este evenimentul S care consta in

Din egalitatea AB = OB - OA se obține că: AB = (x2i + y2j)-(x1i + y1j) = (x2-x1)i + (y2-y1)j.

Coordonatele unei sume vectoriale și a produsului dintre un vector și un număr real

Fie v1 (a 1, b 2 ) şi v2 (a 2 , b2 ) doi vectori.

5.3. Ecuaţii ale dreptei în plan

3) Media aritmetica = (43+54+66+76+83+92+10)/25=6.48