Elvira SOROHAN

INTRODUCERE ÎN ISTORIA
LITERA TURII ROMÂNE

Ediția a II-a

Editura Universității «Alexandru Ioan Cuza»

lași - 1998
Retinelor Mariana PRICOP
C o pe rt a. AI e x a n d n i C V A SN ÂI

Culegere și tehnoredactare:
Florentina CRUCERESCU

Format: 61><86/16
Coli tipo: 22,75 Tiparul executat la
Apărut: 1998 Imprimeria Universității
«.Al,L Cuza» P Păcurari 9
Comanda: 953 032/114947
In memoria ALINEI,
pierduta noastrd minune
Cu cit ne întoarcem mai înapoi,
cu a fit sin tem mai aproape
ele zei.
Pi.aion

Mintea tinărului nu e un vas pe

care să-i umpli, ci o tortă pe
care s-o aprinzi, pentru ca ea,
la rinăul ei, să lumineze singură.
Pi u i arh
 CUPRINS

( atic Citiloi ................................................................................................................................................ |

Cap, L PRELIMINARII ............................................................................................................... 1
CORII NJAKI ÎN SUIN IA LSIORII I LIII RAIURII ...................................................... *
1.1. Perxpvcln c uditalc asupra acestei științe ...................................................................... 3
1.2. Ax alaiurile domeniului. metode. Modelul Călinescu ............................................... 6
I L Istoria intenta a litcrahiiii < a \ i/iune lolali/anla ............................................................. II
I -L Integmica inceputurilui ............................................................. ,......................................... 21
\o/c ...................... ;..........................................................................................................................23
2. II NO IIP SI I III -.«AIURA ...................................................................................................... 24
2.1. Identificarea uimi etnotip lomănvsc .................................................... .......................... 24
2.2. hnagologiv si fdosofia stilului ............................................. .......................................... 2‘)
2 L < ondilionari istorii•»> geografice .......................................................................................33
2.4 \’i/iunca româneasca asupra existentei in interpretarea unor ginditori ................. 37
2. x Cultura populara ciiltuia scrisa. Petsonalitatt reprezentative ...............................41
\(,H ....................................... ,j................................................................................................................ 43
CapJL SUR ZODI A traducerilor si A SCRISULUI SLAVO-ROMÂN ............. 45
1. II XII «I PRI /I NIA ll\ I. ACI CUI I URII ROMÂNI: ÎN SLCOLLI L. Al.
X\ l l:A SI Al. X\ I LI A ( ON I INI. LI SI MLN1ALUA II:................................................ 45
I I. Siluaica in spațiul bf/<mtino~sla\ .................................................................................... 45
1 .2. Modele umane. Mentalitate feudala ............................................................................... 49
I 3. Primele cronici ....................................................................................................................... 50
1 .4. (‘tunici despre Ștefan cel Marc ...................................................................................... ^2
L X Cfunici de comanda. Cronicari călugări .........................................................................56
l .b. Legende despic Vlad Țepos ............................................................................................ ^9
L’L lexic despre Mihai Viteazul .................................................................................................62
l S. ( artca de morala princiara ............. ...................................................................................66
I 6. Manuscrise si tipărituri slaxo ic-mânc ............................................................................. 72
1.10. Carhlc populate. Receptare si influențe ...................................................................... 73
Ao/o .................................................................................................................................................... SI
Cap. IIL UMANISMUL CULTURII \TCHI ......................................................................... S3
L UMANISMUI ROMANI S( . o PROBI I MA (’()N l «()VI RSA IA .......................... X3
LI L.xtsUOin umanism iomâncsc'? . . ....................................................................................... S.l
 1.2 ( ooidonalv Oa-ocv ak ।'mainsmnhH Ri'iiaskan italirnr . . ...............
1.3. Primele ccotni ( sc< olul al X \ I leu i ......................................................................... . . ^0
1.4. Coerenta interna a cuhnrn dm w. al WII dea .........................................................l- '
I Â < antemn. nitwui umunisinului românesc .......................................................................</1’
X'tlc .................................................................................................................................................... HlX
Cap. ÎV. ELOCVENTA SACRĂ ÎNTRE CREDINȚĂ SI PRAGMATISM ETIC ...HI
I. PREDICA I RADI ISA S! PREDIC \ ORIGIN \l A ..................................................... -OH
LI Avatarurile retoricii antice ................................................................................................... HI
L2. Modelul Vatlaant ....................................................................................................................H '
L v Modelul Anlim m daimoiml predicii de ;unu>n. I Hciaiilatca Audiata ca nniloț. m
nu cu scop ................................... ......................................................................................................। 2 I
.U- . . . . . ...................................................................................................................................... I lf‘
cap. v. întemeietorii prozei, de la cronică la roman alegoric i

I (d NI RAI HA II .......................................................................................................................... । ^
LI. Spre o poetica a textului v cehi ..................................................................................... . . I
I .2. Elementele de paratext indica nmtaica dnctiiMihii < lonicao-m ................................... I 1<»

1.3. Eicliiitiea alegorî/ata ca iv\ oluhonaie a limbapihii naratr. IU

,U/c ....................................................................................................................................................I ss
2. GRIGORI URM III ............................................................................................................. ... . 1^
2.1. Litera, spitilul %t sttuctura textului .......................................................................................I
2 2. Construcția cxciuplaia ............................................................................................................. !<*?
2.3. ‘'Certările" si suspcndaiva powsiiiii ...................................................................................... I°x
2.4 Persoana personaj ................................................................................................................ I Tl
2Â. Portretul niviihdilalit Mal rk ca stih st rea ............................................................................. I ?4
Suie .................................................................................................................................................... ISO
v MIRON < OS I IN .......................................................................................................................... ISI

LI Semnele clasicității ................................................................................................................ IM

L2. Atitudinea narativa ................................................................................................................... I*'1
t. L Ritualul narațiunii Mărci ale stilului ................................................................................... HO
v4. t'tameiu. canuicre si destine ................................................................................................... Hs
v\ Relurica scntciiliiloi ....................................................................................................................*0f»
A’o/e ............................................ ......21''
4. ION NEX‘UI .CI. .............................................................................................................................‘Iu
4.1. Motiv alia subiectiva si puNul po\estiiii ......................................................................... 2 In
4.2. Meinonahil ca povestire autobn^gralk a ......................................................................... U !
IA. Vicmea suspiciunilor si a “pilei" ......................................................................................... ’ ’s
 I I 1 laiul pox csinij n»iih *• ......................................................................................................... 2 0
4 ' Scnun lc <*iaiilatii ................................................................................... 241
I <». Repo\csfuva Ive.endeliH si attuvha pvnnti <eu/alhnial .................................................. 24X
\o/(' ................................................................................................................................................................ 2'A
" \N( iNIMI 'I BRÎN( oX I NI SC ..................................................................................... . . 2>6
' I \u»»iiuiu11 lata < u t vlelaltc “tsloiii" inuntvne ..................................................................... 2^»
Amintim a na?alt\a \i '. <•< abulauil iiiuoil . ......................................................................
s ' 1 nu im uaiatr, v Aunoslcia ...................................................................................... ► « • 2<>2
s I I }i.unati\<nul poc <simi iionice I iv.tiia Biinvox eaiuihu ............................................... ?O»
\lfh- ....................................................................................................................................................................274
b DIMIIRII C.XNH-MIR ............................................................................................................. 2“^
<» I l )isk oniHMHlalc >i înnoite ...................................................................................................... 2 O
b.j Or <h».*//. m । ieie literar leoso|H;j ......................................................................................... 2
n ' Stiiu tuiadialoi’n a a />/> >nuthu ............................................................................................ 2.X2
b.4 Per>onap|. Pio/.i po*‘lh a I \ck itii.lv >ld penlniloinan ..............................................;'X4
U KotnanulIxlmhi ), in<:hli> it M Iiii’ln alnlv hu M.’rhkdej».>u< r ........................................ 2'0
b o riatmide .ivltunu. Personajele lin disi-tusiiii .................................................................... 2'0
o ; In scihi naialn v insolite sensoii. \ jmiiî. pi»\ vsh . . . .............................................. *0»
r X Pn»/u pocln a ‘i hliI Icm tC ................................................................................................ *<> ’
................................................................................ 'I?

< ap.\|/|N< m H RILI POCZJLJ (tl.TFJNTRE RELIGIOS SI PROFAN ... IB

I SI PA RARI A l'( H /II I I» PR( >/A M<) I l\ A H X X| S| A IC 11 M Pol /II I ÎN
II \ I M I PRi I \ I X IOARI ......................................................................................................... 'H
\<>i...........................................................................................................................................................
? OOSOI H l.-X I RSII K A IORC’1 Dl I \I I N I ................................................................... O<»
2 I Dosohc» -.jii gvtKva poc/ici imiiaiH Mi ............................................................................... ^20
’ 2. Mo<la ritiopcana a \ vis>lkani psahmlot ......................... 322
20. .Xclaptaiva <IÎm ni xulni Iii ic. Modele foii loi n e m \ a Ion dtuahtlv ................................... '24
\o/<- ...................................................................................................... ............................................ ' '2
' MIRON < OSl IN. CI 4.1 lAlORUI PI 11 M.X I )l S 1 INUI I 4 ...................................
' I. McdHalia povhca dii> I imia hunn mi e anulata de scopul <lvtnoitshalt\ ...................
Canoane pto/odicv. idee si funna .......................................................................................
Mohx c povlicc mm ei sale hi haina romani a-a n ............................................................... O’)
' I. Pifcifii) sau landa edenului nnddax ......................................................................... M7
\,tl. .... .....................................................................................................O?
 C a t i e cititor

Prezenta carte nu vrea să fie o demonstrație dc erudiție adresată

specialiștilor prea inițiali in materie. Avertizăm, ca să nu dezamăgim, cel
puțin în privința încurcăturii, mai mult dccit necesare, dc trimiteri
bibliografice, sub povara cărora ideile și-ar risca dicția și originalitatea.
Experiența intelect iudă autentică e condusă de principiul: "deschide cartea, și
citește, închide-o și gîndește singur". Am oscilat intre titlul dat și Originile
literaturii române, cure ar fi definit intenția ce orientează demersul
istoricoditerar. Dar, am rămas la titlul dc față spre a da im acoperiș și
capitolului introductiv, unde se conține, in esență, pledoaria pentru o istorie
internâ a Ii 1 era furii. adică exact ceea ce dorim să realizăm. O astfel dc
deschidere metodică merită continuată in relee tura întregii ■ literaturi române
dc după Di mi trie Cânte nur. Introducere în istoria literatorii române este o
carte concepută astfel incit să servească tinerilor studenți care, atrași de
literatura contemporană, si ut interesați să știe si de unde vine ca, ce
ascendența urc, ca apoi să lc~o poată spune altora. De vrem să aflăm
originea noului, n-o putem face dccit prin întoarcere spre timpul vechi, al
întemeierilor. Specialist clasic în istoria literaturii engleze. Saintsbury
spunea, perfect rațional, că "Vechiul fără nou c o piedică, iar noul fără vechi
este o prostie extrema si iremediabilă". Teribilistul negativist, care nu c
întotdeauna ignorant sau lipsit dc inteligență, să mediteze, măcar atît cit a
fac ut-o Cosiin. unul dintre întemeietori, să lase ghidul să se sperie, ca să-i
asigure biruința
Așadar, nu putem comite greșeala, cu incalculabile consecințe cui turale,
dc ii tăia rădăcinile litera tarii proprii, mai ales ale poeziei, care, hi suta a
saptcsprczccca. începe să se desprindă din magma narațiunii istorice, in
clipii ciad apare intern ia suplimentară' ca finalitate (discursul), depășind
simpla, alba comunicare dc date. Retorul, naratorul moralist, reflexiv sau
ironic si primii poet! culți de limbă română sînl tripticul creator de tradiție.
Tara ei n-ar fi avut de ce sa se despartă primul romancier, autor dc ficțiune
alegorica. Cum \a înțelegem altfel tradiția, dccit ca experiență anterioară, un
reper tată de ('arc. ceea ce urmeaza se vrea superior'.' Tradiția nu c un punct
tis. Mereu perfectibilă, ea e din ce în ce mai bogată, dur vizibilă mai ales la
extremitatea ei dc început. Ei bine, dc această extremitate, cu atributul ei dc
simplitate, ne vom ocupa, avind privilegiul înlhzicrii răbdătoare pc textele
 cehi ele dimbă română. Pulsația lor vie nu obosim \-r? ascultam. In aceste
extu e închisa imaginea. cu a putui // de spirituala in context. a umani/utii
tuastre medievale, pe care, pentru continuitate, nu e precaut s-o renegam,
istoria mentalităților are in ea un important punct de plecare
E greu să innoiesti cu ceva perspectiva si sa inmultes/i rezultatele
imilitice pe textele cronicilor si poeziei vechi romanești. Jupa cu trei cârti de
sinteză isten ieoJitcrara semnate de (t Călinescu, li Piru si A. Manofu\<u
suit azi la indemina oricui. Ceea ce ne încurajează e credința ca aceste texte
sechi. cum spunea Ralea, pot fi ^modernizate veșnic de imaginația
lectorului” Cititorul e sansa lor. cu o condiție: lecturii integrala, care sa nu
ucorde textului atribute pe care nu Ic are. Interpretarea sa nu si trădeze
obiectul. Cuca re avum de definit smt ealitatile espresive ide retoricii sacre,
ale modelului șan set iei narative cronicaresti urmata de romanul "ierogliflc"
si. iu fine, valoarea c elui dinții încercări poetice, fata să pierdem din vedere
c eea ce retine posteritatea din toate aceste începuturi
In plus față de textele originale ale cronic dor ut limba romana sau opere
literare traduse in forma adaptata, din < c s-a scris ni limba slava n-am
selectat decît ceea cu era operă conceputa pe un conținut isforu lomânesc
Din ambele c lase, am ocolit scrierile minore Totul in iduua du a fa<. u o carte
cit mai uSot accesibila, fără saa lipsească lepuiule absolut net usare
Traducerile textelor religioase din greaca in slava si apoi in romana le-am
hisar in seama. istoricilor culturii si limbii romane literate \u numai din
nepricepere le-am ocolit, Confuzia intre domenii Iu-a discreditat pe fiecare in
parte, favorizînd prejudecățile. Separindu-le. le consolidam. Xoima selecției
o lămurește intenția de a face istoria literaturii din perspectivi estetic ii, uu
Tara scurte paranteze de istoria mentalităților, parte expresiva a istoriei
culturii. Proporțiile capitolelor se justifică prin nevoia susținerii, încă nu
destul de detaliat, a acestor valori. într-o istorie întreaga a hleiaturii. din
ai ea.stă introducere s-ar retine mult mai putm Structura carta, principiile
seluuliei si altele pot fi comentate din bănuite directii. Pentru ca nu le-am
putut evita, ne încearcă regretul ca n-am avut talentul hu Bmlai Deluanu du
a ne inventa fel urnii comentatori din subsolul paginilor. Sin tuni cei dimii
care nu credem in infailibilitatea punctelor noastre du vedere, formulate șt
încredințate tiparului în anul de la zidirea lumii "fU-l.
 /. P r e / i m i n a r i i
1. Orientări în știința istoriei literaturii
I.L Perspective actuale asupra acestei științe. 1.2.
Avatarurile domeniului. metode. Modelul Călinescu.
1.3. Istoria internă a literaturii ca viziune totalizantă.
1.4. Integrarea începuturilor.

1.1. Definita insuficient, mai ales după ceea ce s-a făcut în

materie si nu după ce ar fi trebuit să se Iaca, istoria literaturii, ca
stiinta complexa a evoluției fenomenului literar, e astăzi serios
amendata, rcorientată si chiar concurata de domenii care, la un
moment dat, ii erau doar complementare. Și erau astfel pentru că
nu se născuseră tle direct din interiorul ei (cum e arta criticii
literare cu evaluările ei intra si inter textuale), fie din nevoile ei
de a-si nuanța si subtiliza metodele de studiu (cum ai' fî teoria
literaturii, poetica ș.a.). Raporturile intre aceste domenii
autonomizate sîm cert stimulative. Pe subiectul istoriei literaturii
ca provocare a teoriei literaturii a scris deja ILR. .lauss. Tratată
uneori cu reticențe, stiinta in discuție a devenit, puțin înainte de
mijlocul secolului nostru, obiect de dezbateri si redefiniri. în
încercarea de a-i legitima necesitatea intre alte domenii ale
umanisticii. Existenta acestei științe, ca disciplină componentă a
umanisticii, s-a dovedit a fi condiționată de înnoirea metodelor,
de părăsirea definitivă a scientismului, dominant în pozitivismul
lansonian de la începutul secolului, de cântarea unor instrumente
de analiza, interpretare si evaluare în domenii conivente bine
constituite.
Semnificativă apare situația mobilității istoriei literaturii între
domeniile constituite ca istorii ale celorlalte arte. Periodic, unele
dintre principiile și metoda ei sînt regîndite și, în consecința,
definiția globală a domeniului se cere a fi mereu reformiilată.
Obiectul specific îl constituie valorile literare treptat apărute de la
autonomizarea literaturii, variabil itatea ei internă, “Lectura
deschisa’11, ca posibilitate a criticii de a redescoperi textul, ca si
premisele filologice create prin definitivarea științifică a textelor,
obligă istoria literară să-si revadă punctele de vedere critice care
au guvernat selecția, ierarhizarea si isjorizarea valorilor.
Considerată, pe rînd sau simultan, ca dependentă de științele
istoriei culturii și filologiei, de estetică, sociologie sau psihologie,
istoria literaturii datorează acest regim pe de o parte mobilității
proprii naturii obiectului ei: literatura, iar pe de aha parte
complexității ideilor tezaurizate în ea si revendicate de toate
compartimentele, specializate astăzi, ale vieții spiritului. La
umbra istoriei literaturii si profitînd de prestigiul ei de știință cu
domeniul precis delimitat, s-a înfiripat o “istorie sociologică a
literaturii” sau o “sociologie istorică a faptelor literare”, adică o
organizare, pe principiu istoric, a studiilor actuale de sociologie a
literaturii, înregistrată deja ca ramură a sociologiei generale. Un
Pierre Orecchioni (din școala de sociologie a literaturii formată în
jurul lui Robert Escarpir), speculînd pe ideea întemeierii cu
metodă a istoriei sociologice a literaturii, neglijează faptul că
sociologia literaturii, spre deosebire de istoria literaturii, se
ocupă, în principal, cu aspectele extrinseci ale fenomenului
literar. EI exagerează rolul sociologiei literaturii si obliterează
nepermis, pînă la confuzie dișolvantă, tocmai fondul major,
ireductibil, al istoriei literare care urmărește evoluția internă a
literaturii.
Nestatornicia normelor și ambiguitățile funciare ale regimului
rezultat din contiguitatea cu alte științe, contiguitatea însăși, ne
întorc spre o problemă veche a esteticii, "materialul" prin care se
exprimă literatura: cuvîntul. Ca și critica literară, istoria literaturii
înseamnă "a scrie despre faptul de a scrie", ceea ce nu e tot una cu
a scrie despre pictură, sculptură ori muzică la un moment dat sau
în istoricitatea lor. Istoria oricărei arte poate să fie, ca și istoria
literaturii, o epopee a formelor’, numai că despre evoluția
literaturii ca artă a cuvântului se referă tot prin cuvinte. Faptul că
alchimia creației literare supune limba linei arte combinatorii,
nici aceasta neschimbată, nu conferă literaturii privilegiul de a se
diferenția rădicai de orice altă manifestare a spiritului care
apelează la limba epocii ca instrument de comunicare directă. Cu
toate acestea, literatura si-a autonomizat existența între domeniile
culturii, ea delimitîndu-se tocmai prin cultivarea sensului secund,
figurat, deci indirect, al cuvintelor. Mai mult, de existența ei
străveche depind estetica literară, critica, teoria literară, în parte
influențate acum de direcțiile noi ale poeticii și semioticii literare.
Și etajarea continuă cu istoria literaturii, a cărei raportare la obiect
a fost la un moment dat definită excesiv, spre a vindeca excesul
istoricismuhii pozitivist. Metafora macabră a lui Serge
Doubrovsky ("... se perpetuează, pe cadavrul literaturii, monstrul
istoriei literare"1), nu numai că sancționează sever și descurajează
pe lansonienii întîrziați în descriptivism steril, dar, ca revers,
duritatea ei indiscretă si contestatară poate crea istoricilor literari,
psihologic vorbind, repulsie față de propria lor preocupare,
îndrăzneala imaginației lui Doubrovsky excelează și prin
ignorarea faptului că fiecare generație de istorici literari nu va
înceta să-si pună problema revederii metodelor, în funcție de
cîștigurile ultime ale științelor umaniste și ale teoriei limbajului,
obiectul ramînînd același si totuși nu chiar același. Opera e unica
si irepetabilă ^întocmai, ceea ce se schimbă e interpretarea ei în
funcție de mentalitatea, de "orizontul de așteptare" ale epocii care
o receptează. Criticul și deci istoricul literar. în actul recitirii,
trebuie să "audă pulsațiile a ceea ce a rămas viu în opera
trecutului", spunea Călinescu.

1.2. Istoria literaturii este mereu atacată în punctul ei cel mai

vulnerabil: metoda, adică sistemul de reguli aplicate în studierea
literaturii spre a-i valorifica sensul profund si universal durabil,
însă surgaîn iiitenoml obiectului.
Metoda e o premisă teoretică bazată pe corelația între legile
interne ale obiectului și principiile studierii acestuia, principii
stabilite pe calea inducției și deducției. Dacă metoda emană din
intern, înseamnă că aflarea ei presupune o suită întreagă de
experiențe de lectură făcute în perspectivă istorică si judecată a
părții văzută ca element al unui sistem, o operație de selecție
sigură pe scara valorilor. Interesant de observat că anumiti istor ici
literari - cum de exemplu Lanson - și-au pus problema metodei si
au teoretizat asupra ei. după ce au elaborat un tratat. în timp ce
Călinescu procedase exact invers. A aduce argumente de mare
profunzime pentru calificarea axiologică a faptului literar si
clasificarea lui temporară într-o ierarhie este un gest spiritual
complex. Pe lîngă dificultatea de a fi complex, acest gest mai este
pîndit de caducitate, cel puțin în parte, de vreme ce evoluția
formelor literare poate să aducă în prim plan noi valori, iar cele
vechi, estompate, rămîn pe o treaptă inferioară, ca simple exerciții
tradiționale, pregătitoare. Nu numai literatura e un proces, dar și
istoria literaturii, ca principală știință a ei, este de asemenea un
proces. Destinii£jiidecățiii iștorico-literare repetă oar^cuni destiniil
operei pe care se aglică. Sau, îl repetă pînă la punctul în care
textul se lasă însoțit de o etichetă în care se exprimă un anumit
mod de receptare, dictat de sprijinul epocii care îl adoptă. Vine
un alt val al receptării, șterge eticheta veche si înscrie alia.
Așadar, textul este salvat prin repetatele actualizați (hic et nune).
în timp ce judecata istorico-literară mai veche e abandonată sau,
cel mai adesea, devine document pentru o mentalitate si o metodă
critică. Un C ălinescu credea in “judecata stabilă", "definitivă", dar
numai ca punct de vedere personal neschimbat. Dar tot el admite
si adevărul ca "judecata poate evolua". Conștiința complexității si
ireversibilității acestui proces ar trebui să atenueze vehemența
discuțitlor despre neajunsurile de metodă si limbaj ale istoriei
literaturil supuse si ele devenirii, ca si mijloacele literatul ii.
Din aceasta perspectivă, experiențele pozitiviste ale istoriei
literaturii, bazate mai mult pe restituire descriptivă a trecutului si
mai puțin pe analiză, înregistrînd opera în sine, izolată de tradiție
si posteritate, întîrziind, cu imense pierderi de nuanță psihologică,
în biografia exterioară a scriitorului, în legătură cu epoca, aceste
experiențe, spunem, nu reprezintă decît un moment, o vîrstă
traversată cu necesitate de știința în discuție. A veni astăzi sa
strivești sub persiflări si negativisme. exhibate în speculații
zgomotoase, cistigurile unei metode, ca cea pozitivistă, e si
nedrept si nefolositor. Din deceniul al treilea, adică de la școala
formalista încoace, în eseistica franceza, mai ales, au proliferat
astfel de contestări îndreptate contra concepției lansoniene, însă
nu s-a scris o nouă istorie a literaturii franceze, bazată pe metode
noi si, care dacă nu să egaleze în monumentalitate opera lui
Lanson, măcar să fi făcut un început. Colectivul condus de
Antoine Adam a elaborat o Litleruturc fran^iiise. care repetă
tehnica tipografică tradițională (lansoniană), iar ca metodă si
1 imbaj oferă spectacolul eterogeniei. Sistematizarea materiei,
tăcuta în principal după criteriul genurilor (roman, poezie, teatru),
nu aduce nimic nou. Cea mai valoroasă rămîne contribuția lui
Zumthor din capitolul privind seriile literaturii medievale. A nega
la nesfirsit academica, "prăfuita istorie a literaturii"', Iară s-o
rescrii în fapt, înseamnă să favorizezi dezordinea valorilor,
dizlocarea din dinamica întregului si singularizarea, adică
absolutizarea lor. Or, istoria literaturii tocmai asta propune:
ordjîi^azvalorilor și integrarea lor într-un sistem. într-o succesiune
de seri i narat i ve sau lirice.
Orice schimbare în modul de a concepe istoria literaturii nu e
cauzata atît de o criză a metodei, cît de mutația produsă în
exigențele spiritului, fapt care cheamă o altă metoda. Aflată
mereu în actualitate, critica numită curentă înregistrează cea dintîi
această schimbare si o semnalează, spre orientare, istoriei literare.
Aceasta din urmă, clarificată asupra provizoratului unora dintre
metodele o vreme operante, va recepta înnoirea ca pe o condiție a
viabilității ei. Utilitatea criticii în constituirea istoriei literaturii
adaugă orientării teoretice si o contribuție de fond. Chiar din
momentul apariției operelor literare, critica elimină si
descurajează nonvaloarea, dă note valorii, netezind calea pe care
va înainta istoria literaturii. O privire îndreptată dinspre critică
spre istoria literaturii nu poate să nu observe că si criticul. atunci
cînd evaluează opera, are în minte o ierarhie universala a
valorilor înregistrate de istoricul literar, valori referențiale si
termeni de comparație tacită sau expresă. "In realitate, critică si
istorie literară sînt două înfățișări ale criticii în înțelesul cel mai
larg’’6, scria Călinescu. Relația de reciprocitate este amendată de
acceptarea nuanțată a prevalentei criticii: "Este cu putință să faci
critică curată tară proiecție istorică, cu toate că adevărata critică
de valoare conține implicit o determinațiune istorică, dar nu e cu
putință să faci istorie literară fără examen critic". Scriind despre
"tehnica criticii si istoriei literare", Călinescu nu le așează în
contradicție, dimpotrivă, teoretizează armonia lor într-o tratare
simultan axiologica și diacronică a operelor literare. Mai direct:
"Critica și istoria literară sînt două momente din același proces.
Nu poți fi critic fără perspectivă istorică, nu poți face istorie
literară făiă criterii estetice, deci fără a fi critic". Istoricul literar,
de neconceput fără vocația criticului, va fi mai comprehensiv în
fața artei dacă el însuși va fi făcut opera de artă, consideră
Călinescu. Și astfel se definește profilul intelectualului capabil nu
numai să teoretizeze, dar să realizeze "istorie literară ca știință
inefabilă si sinteză epică”. Deși cumulează vocațiile, Călinescu nu
elimină orientarea teoretică largă, de informare preliminarie,
asupra conceptelor de bază operante în organizarea istoriei sale
literare. îl interesau conceptul de istorie și definirea lui (după
Monod si Xenopol), orientările estetice contemporane (Croce și
Dragomirescu), filosofia generală (Kant și Hegel), conceptele de
"structură" (în istorie), ca si excesele lansonieniloi etc.
Talentul, informația, concepția, spiritul de sinteză creatoare,
privirea comparatistă fixată din perspectiva și spre valorizarea
literaturii naționale, expresivitatea limbajului - fără să fie numai
acestea atributele personalității - fac din Călinescu o paradigmă
inhibantă pentru posteritatea lui, în materie de istorie literară.
Cum altfel s-ar putea interpreta, decît ca eliberare a unui
complex. încercarea de a-i minimaliza importanța, fără să-i pună
altceva în loc, dacă nu superior, măcar egal? Istoria literaturii de
la origini piva in prezent va funcționa de atunci înainte (1941) ca
reper si termen de comparație pentru orice sinteză istorico-literară
elaborată individual sau în colectiv (deși, după Călinescu, istoria
literaturii în colaborare e o aberație). Modelul ei obligă în același
timp la reconsiderarea întregii noastre tradiții istorico-literare.
Numai în jumătatea de secol (1885-1941), cît trecuse de la
publicarea celei dinții istorii literare semnate de Aton
Densusianu, istoriografia literară românească reușește un salt
spectaculos prin Călinescu. Literaturi mai vechi si de aceea mai
exersate și mai mari, cum sînt literaturile engleză si franceză, n-au
avut un istoric genial, de talia acestuia. Ce-ar fi realizat Călinescu
în situația de a sintetiza nouă secole de literatură, cum avea
Franța, de exemplu, si nu trei secole de scris cultural si artistic,
cum îi oferea literatura națională'* Călinescu - va putea spune
cineva - n-a avut un material rafinat de tradiții literare foarte
vechi, că,. deși el reneagă "pioasa confuzie" între cultură si
literatură, o comite totuși, răscumpărînd "complexe" într-o creație
monumentală. Și nu va ave;» dreaptate. Călinescu nu si-a pus la
contribuție geniul pentru a atribui valoare nonvalorii. Dar spiritul
lui constructiv nu poate concepe edificiul tară temelii. Nimic nit
apare spontan într-o literatură - cum argumentează el, invocînd
literaturile italiană si franceză -, totul se acumulează treptat, de la
"formele simple" cvasifolclorice sau narațiuni istorice, la formele
estetice studiate. Negațiile dizolvante afișate în deceniile trei si
patru de B.Fundoianu sau Eugen Ionescu, care mai pot fi luate si
ca simple manifestări ale unei fronde de conjunctură sau criză de
adaptare, n-au fost altfel tratate de Călinescu în articolele sale
polemice. Natural atașat tradiției, istoricul nostru literar se
situează în interiorul fenomenului pentru a realiza ceea ce el
numea "vizîoiiareă integrală", "o istorie literară de substanță, nu
de nume proprii sj de cifre". In concepția sa, literatura română, ca
orice altă literatură națională, e un tot unitar, un sistem structurat
organic; părțile constitutive, inseparabile, sînt tinute la un loc de
firele rezistente ale permanențelor tradiționale integrate, prin
forme mereu înnoite, în spirala dezvoltării. Sinteza si integrarea
fiecărei opere în acest proces evolutiv se face simultan cu analiza
și evaluarea ei ca produs al sublimării necontenite a tradiției.
Perfect inițiat în teoriile contemporane asupra metodei în istoria
literaturii, Călinescu se retrage în propria metodă. în parte
învățată, în parte intuită si deci creată, facînd prima (si
deocamdată ultima) mure carte de istorie interna a literaturii
romane. Este istoria "unei singure literaturi de la Alpha la
Omega", cum scria el în corespondenta către Rosetti. In felul
acesta s-a pășit peste o etapă, aceea a unei istorii literare
pozitiviste, documentar-descriptivă si simplu informativă. Dintr-o
astfel de istorie a literaturii nu avem decât fragmente.

1.3. Orice definiție dată științei istoriei literaturii implică si

metoda prin care ea se realizează. Iar metoda, mereu mobilă pe
fundalul invariant al cronologiei, receptivă la nou. înseamnă și
disciplina si orientarea studiului. Nici o istorie literară, fiind totuși
istoric, urmărind adica un proces, o devenire a procesului studiat,
n-a putut renunța la aceasta invariantă, vizibilă sau nu. Dar. pe de
altă pafte, criteriul istoricității nu are numai semnificații
exterioare, de ordonare a materialului într-un anumit sens. Mai
ales că în momentul actual al istoriei literaturii. cînd datarea
marilor opere s-a încheiat, acest gen de ordine, exterioară, nu mai
presupune nici un efort din partea istoricului literar. Materialul se
supune analizei gata ordonat din acest punct de vedere. Criteriul
istoricității funcționează însă și in studiul intern al literaturii.
Devenirea ei interioară. de la valori simple la valori complexe, e
problema reală a istoricului literar. Ca si metoda, criteriile
valorizării vin din intern, cum constatau Wellek si Wanen: "Seria
evoluțiilor se stabilește prin raportare la un sistem de valori sau
norme, dar aceste valori însele se desprind numai din
contemplarea procesului evolutiv. Există aici, trebuie să
recunoaștem, un cerc vicios: procesul istoric trebuie să fie judecat
după anumite valori, dar scara valorilor ea însăși este luată: de
istorie" . Vom observa însă că istoricul literar va opera simultan
două serii de ierarhizări valorice, diacronic si sincronic, fiecare
avînd importanța ei. Cea dinții e oarecum mecanică, presupunînd
că timpul sporește calitativ si cantitativ valorile, conform
principiului: "B derivă din A"\ Numai că B reprezintă o nouă
valoare, care nu mai retine în sine decît puține elemente din cea
anterioară. Continuitate și discontinuitate, elemente de stabilitate
stăruie dincolo de ceea ce se schimbă Iară încetare. Marile valori
artistice apar pe fondul constituit al tradiției, subtil sau zgomotos
negată printr-un așteptat eveniment de ruptură. Negarea tradiției
e, paradoxal, sansa ei de supraviețuire în forme sublimate, sens
evolutiv legic, propriu dinamicii literaturii. Cea de a doua serie
de taxinomii ieîarhice e mai activă în selectii. Ea asigură debitul
valoric al afluentului, sincronic adus spre fluviul istoriei
literaturii ce îsi urmează imperturbabil cursul ascendent si lărgit.
"Ochiul" critic al istoricului literar privește mai încordat atunci
cînd își asumă selectarea si ierarhizarea operelor literare dintr-o
aițurne perioadă, pe care le si include sau nu în istoria genului ca
valori - paradigme. Să acceptăm că unele valori au importanță
doar pentru epoca în care au apărut, altele însă devin valori de
referință într-o posteritate mereu deschisă, cum e, de exemplu,
opera lui Etninescu. Istoria literaturii, după .Greimas,
înregistrează, ca valori majore, "un anumit număr de modele de
organizare a discursului,literar", disc ursul înțeles ca sens general
al operei, relevat prin construcție si limbaj. Se urmărește așadar
istoria modelelor, dar si legătura internă, subtilă, dintre ele.
Un text nou creat e, pe cît de nou, tot pe atît de tributar
tradiției valoroase. Această ultimă relație e studiată astăzi din
perspectiva intertextualității care servește excelent urmăririi
variabilității interne a literaturii, fiind astfel utilă demersului
nostru. Intertextualitatea pune în lumină creativitatea, fermentul
original al valorii. Se știe, capodopera-model (hipotext) poate fi
depășită sau degradată, alteori salvată, prin imitație (hipertext).
 Se discută, în general, foarte puțin despre roluliștorieiJ
I iterațurii jnorientarea procesului însuși al creației literare. Ea
conține modele-etalon deja clasicizate si implicit criteriile după
care sînt selectați scriitorii, spre a fi trecuți în fastele istoriei
literaturii. Și atunci de ce n-am admite că scriitorii epocii
moderne au fost, fie si involuntar, influențați de normele valorii?
Ei au scris avînd, cum s-a spus, o "imaginație cultivată", o
"experiență estetică". Plecînd de la alte opere, artiștii le-au rescris
mereu altfel. împrejurarea stimulării creativității e prezentată
sugestiv de Baldensperger: "Mișcarea literară care se datorează
inadaptaților ne apare adesea sub forma unei neliniști a artistului
care găseste locurile ocupate... sau care are, dinaintea unei
încercări anterioare pe care o găsește insuficientă, intuiția unei
folosiri superioare a acelorași elemente" (s.n.)9. Distanțîndu-se
programatic de modelele anterioare, autorii s-au înscris într-o
istorie. "Tocmai notele distinctive, care înăbușe tipicul, scria
Călinescu, constituie caracterul conceptului istoric. Acesta trebuie
să fie mereu «altfel», «die Andersartigkeit», «altfelitatea» fiind
principiul său"1". Fără aceste acte de dependență și independență
nu s-ar crea acel continuam intern al literaturii naționale și
universale. Ideea operei.desăvârșite, .model. fqrpăațjxLLde relnat
etern într-o durată nelimitată a literatului, face astăzi obiectul
unor extinse contribuții de ordin estetic. însă din nou constatăm
că ideea nu e nouă. Ea apare mai întîi în "poeticile" antice, aceste
estetici, istorii literare și teorii literare in nuce. Sînt "poeticile"
vechi și prime exerciții de istorie literată, în măsura în care
evaluează critic și selectează valorile estetice antice prezentate -
însă expres - per exemplum pentru o anumită dominantă a lor.
Aristotel, în Poetica, îl selectează pe Homer după criteriul estetic
al ritmului $i dramatismului povestirii din Iliada, pe Arhiloh
pentru metrul poeziei cerut de mînia temperamentală a poetului,
pe Eschil pentru că a dat reguli teatrului grec, iar pe Euripide îl
selectează ca pe "cel mai tragic dintre poeți". Nici un amănunt
biografic sau ide epocă nu-i reține pe Aristotel, scriitorul e
etichetat, iar opera lui considerată ca valoare exemplară si perenă.
Foarte preocupat de contribuția la înnoirea neîncetată a limbii
(istoric deci), Horațiu îi cita, pentru acest merit, pe Flaut si
Virgil. Cînd și delectează si instruiește, opera "trece marea si
poartă departe, peste veacuri, gloria scriitorului" {Poetica). A
delecta și a instrui, foarte vechi criterii de selecție, adoptate de
istoria literaturii ca semne ale valorii si implicit ale duratei "peste
veacuri". Dar nici valorile nu sînt absolute. Relativitatea lor fiind
determinată de mutația gustului estetic si de transformări ale
mentalităților.
Evoluția internă a fenomenului se cere a fi resortul oricărei
istorii a literaturii și nu datele extrinseci. în 1938 Paul Valery
apărase ideea eliberării istoriei literaturii de accesoriile biografice
inutile, care nu au avut nici o consecință asupra operei. Chiar
dacă deținem puține date despre Homer, "frumusețea marină a
Odiseei nu suferă", spunea el. La fel în cazul lui Shakespeare.
Vom adăuga noi, valoarea lui Eminescu ar ti aceeași dacă am
elimina supraîncărcarea anecdotică a biografiei sale. Pentru
istoria literaturii - opina Valery - e mai necesară poetica decît
patetica (facerea operei). Poetica fiind aceea care decelează
compoziția, cîmpul de atitudini, emoții, idei si expresia lor.
Departe de a se opune sau substitui istoriei literaturii, poetica îi
dă acesteia o legitimare în plus și o finalitate1’.
Metoda istorică de la care se revendică Lanson în teoria pe
care o compunea asupra științei literaturii {Methodes de l'histoire
litteraire, Paris, 1925), tîrziu, la trei decenii după publicarea
tratatului (1894), era, de altfel, si singurul mod de organizare a
materiei studiate din perspectiva procesualitătii ei. Istoricitatea,
fiind cel dinții principiu normativ al unei științe care urmărește
dezvoltarea unei forme de manifestare a spiritului - în cazul
nostru literatura - este inevitabilă. Istoria literaturii e de
neconceput tară axa diacronici. Se poate constata de altfel că
metodele psihanalitică, fenomenologică sau structurală n-au putut
fonda, separat, tomuri monumentale. Ele au sfîrsit prin a se
subsuma, ca simple instrumente analitice, metodei istoriste. In
afara principiului cronologiei nu mai vorbim de istoria literaturii,
de legăturile organice, ale unei opere, cu tradiția si posteritatea. E
instructiv să invocăm convingerea lui Bahtin care. împotriva
formaliștilor, nu concepea valoarea estetică decît în istoricitatea
ei: "Istoria nu cunoaște serii izolate: o serie izolată, ca atare, e
statieă. Tilletnanta aspectelor într-o asemenea serie nu poate fi
decît o dezmembrate sistematică sau pur si simplu o dispunere
teljpică a seriilor, dar nicidecuip lin proces istoric:. numai
sta b i l i r ca unei interne ț i u n i si a unei cond i t i o nări reciproce a seri e i
respective cu altelecreează.o concepție istorică. IJenliluimitra în
istorie, trebuie să încetezi a fi numai tuînsuti"1'. Izolarea, chiar a
capodoperei, taie legăturile și întîrzie sau face imposibilă
integrarea ei valorică. Dificultățile de metodă pe care si le arunca
în față Lanson nu erau, poate, decît un mod de a atrage atenția
asupra complexității muncii istoricului literar si de a acoperi
sentimentul de inconfort încercat de acesta, silit fiind să recurgă
la metoda istoricului societății, sclavul cronologiei. Si Călinescu a
întârziat mult în comentariul, de alură filosofică însă, al metodei
istorice (distinct folosită în istoria societății față de istoria
literară), dar mai mult pentru a se convinge că e calea singură de
urmat si că în interiorul ei originalitatea istoricului literar are
nesfârșite posibilități de desfășurare. Din observația sa "nu istoria
literară este totul, ci istoricul literar..., un om de o mare capacitate
intelectuala", rezulta că varietatea foarte mare de istorii literare,
pînă azi realizate, se datorează unei instanțe axiologice subiectivă
și irepetabilă in forme identice.
Privind subiectivitatea interpretării, timid acceptată de
Lanson, Călinescu o apără cu argumente filosofice, plecînd de la
clasica propoziție kantiană. Refuză ideea că solipsismul ar fi o
primejdie reală pentru istorie și cu atît mai puțin pentru istoricul
literar. In cazul celui din urmă, mai ales, metoda istorică rămîne
schemă inexpresivă, de pură linearitate, dacă nu se realizează
privirea unificatoare si nu se operează judecăți de valoare,
condiția însăsi si sensul istoriei literare, .știința cu funcție
axiologica prin excelență. Pentru sensul ei complet si actual,
definiția călinescianâ a istoriei literare se impune atenției: "Istoria
literară se aseamănă cu istoria generală prin aceea că, deși nu
poate fi compusă decît de un critic formulator de valori, ea are
nevoie de un cap epic care să scrie o epopee (fie de forme, fie de
destine personale). Nu trebuie să pară un paradox că în istoria
literară sint mai puțin importanți scriitorii in sine, cit sistemul
epic ce se poate ridica pe temeiul lor... O istorie literară are un
început si un sfîrsit si de aceea un istoric nu poate continua pe
altul, precum Virgil nu a continuat pe Homer. Fiecare scrie o
istorie de la nivelul din care vede nexul epic... O istorie a
literaturii e o adevărată "comedie umană" luînd ca pretext
scriitorii"1’. Călinescu nu ignoră - precum formalismul rus
contemporan cu el - insinuarea autorului în operă. Pentru
considerarea prezenței acestuia în propria creație, pledează în
critica actuală Eugen Simion1', atunci cînd recapitulează punctul
de vedere al lui Sainte-Beuve, ca și părerile "contra
Sainte-Beuve" ale lui Proust. E tot atît de valabilă și afirmația lui
Valery că frumusețea Cintdrii Ciuturilor nu e umbrită de
necunoașterea autorului. Mai mult, cînd o operă e foarte frumoasă
ea "își devorează tatăl". Acesta n-a fost decît mijlocul". Hamlet
trece înaintea autorului, cum și Tartuffe sau Ion.
Situarea istoricului literaturii (naționale) în interiorul
fenomenului studiat nu înseamnă cîtuși de puțin ignorarea
celorlalte manifestări ale spiritului uman: alte arte, filosofia,
estetica generală și categoriile sau conceptele esteticii literare,
istoria societății, psihologia generală și etnopsihologia etc.
Trecerea activ-receptivă prin toate acestea și, în plus, experiența
lecturilor din literatura universală, în baza cărora descoperă
influențele modelatoare și faptele de convergență, legitimează
învestitura istoricului literar și îi sporește exigența critică. în
cadrul metodei istorice si pentru ca ea să capete substanță,
demersul istoricului literar trebuie să fie metodic: și creator de
sistem. Construcția lui presupune ordinea celor trei gesturi
fundamentale: lectura /erzu/nz. .evafar/ren sim/egrg^q luiîn serie
si în întreg. Lectura, făcută din unghi asociativ, devine
comparatistă pe multiple planuri. Simultan, opera e raportată la
întregul creației unui scriitor, la genul pe care îl reprezintă în
cultura națională și universală. Operă, deci, e văzută ca parte a
unei serii de sisteme concentrice, ea însăși fiind un sistem.
Cititorul profesionalizat, care este istoriculliterar, are capacitatea
de a se pune în situația textului, realizînd o dublă trăire: o dată
retacînd, intropatic, în imaginar, actul creator, în al doilea rînd el
produce o actualizare a textului, adus aici și acum (hic et mitic).
Valery vedea în cititor - si cu atît mai mult în cel specializat - un
interpret care produce din nou textul și ființă imaginară a
scriitorului. în funcție de supunerea textului la ăCtualizațe, care
înseamnă si verificarea rezistenței la probaTimpului,...șe creează
premisele evaluării. Dacă lectura e analitică; evaluarea e
încoronarea ei sintetică. Valorizarea legitimează selecția și
reclamă, mai departe, necesitatea integrării valorii în istoria
literaturii. Mai mult decît oriunde, în acest ultim moment se
impune alianța desăvîrșită a criticului cu istoricul literar. Privirea
unică realizează sinteza valorii particulare din perspectiva
universalului. Comparația intertextuală, din ce în ce mai des
practicată în ultimul timp, deschide cîmp fecund observațiilor de
natură să fixeze participarea textului particular la textul universal.
Poate fi acesta încă un criteriu de valorizare a operei ca noutate,
prin raport cu alte opere din aceeași serie tematică sau serie ca
gen literar și stil. Marile modele universale, capodoperele, nu
trebuie închise, prin canonizare, în propria lor desăvârșire.
Valoarea lor crește cu cît sînt mai active în a incita fantezia
creatoare a posterității. Si ar fi de ajuns să amintim de .James
.loyce (Ulise) și Eyvind Johnson (Rcicoarea tdi'imuilor), care au
rescris, fiecare în alt mod, Odiseea', cel dintîi prin reluare aluzivă
a unor motive, al doilea ca repovestire poetică si oarecum
demitizantă. Cum se vede, se reiau adesea, la distante apreciabile
de timp, modele mai vechi, figuri de gîndire si figuri de limbaj,
semne ale continuității interne, file sînt recunoscute totuși în
prefacerile ulterioare, oricît de originale ar fi. Valorile vechi sînt
detronate ca relative, cu toate acestea urmele lor se recunosc în
operele noi.
Originalitatea e un criteriu operant în istoria literaturii, dar
noutatea, deși apare ca opoziție, nu înseamnă totuși abandonarea
absolută a tradiției, cît rescrierea ei. Are si literatura o "entelehie",
ascunsă în năzuința spre perfectibilitate. Fără să fie reglementate
de legi și fată să aibă o ritmicitate anume, schimbările în literatură
sînt pe cît de imprevizibile tot pe atît de așteptate. Tradiția se
recunoaște în așa numiții topoi, prezenți în toate literaturile,
europene de exemplu, de la antichitate pînă azi. A judeca opera
din perspectivă istorică înseamnă a distinge tradiția de inovație.
Rămîne actuală obligația.istoriei .literaturii ;de..a-unanau»atît
conți nuitatea^,.,.^ Dialectici, ruptura relevă
îs
continuitatea și continuitatea implică ruptura. Se recunoaște astăzi
că genurile rămîn categoriile de continuitate, dar in interiorul lor
se produc neîncetat schimbări’1'. Permanentele stăruie însă și
dincolo de forme. în conținutul de idei al fenomenului literar.
Studiile intertextuale ar putea să pună la îndemîna istoriei literare
concluzii importante asupra puterii creatoare, a unui scriitor, de a
transforma modele anterioare. Pe fondul continuității sau
coerenței interne a literaturii, discontinuitatea e provocată exact
de elementul diferențial realizat de un curent literar ori de un
scriitor. Aspirația spre originalitate rămîne factorul dinamizant al
literaturii, iar transformarea ei în valoare (ca idei si stil) e
înregistrată de istoria literaturii. Orice operă literara mare "arde"
în ea alte opere, tăcîndu-le să renască în forme noi. Fiecare
moment de discontinuitate sporește ramificațiile, ca sens și
expresie,'ale literaturii. Studiile intertextuale, direcție nouă în
care se poate dezvolta știința literaturii, pot pune în lumină
"mecanismul” intern al dezvoltării literaturilor naționale pe
fondul general al literaturii universale. Pe astfel de studii s-ar
putea întemeia si mult așteptata istorie generală a literaturii lumii.
Cine se angajează s-o scrie?
Mutarea centrului de interes de ia datele exterioare spre
interiorul fenomenului literar va deschide metodei istorice
posibilitatea de a se reînnoi ca profunzime și sens. înnoirea
metodei face parte din evoluția naturală a istoriei literare. Orice
menținere artificială a ei în forme vechi nu poate decît să-i
împuțineze energia si s-o anihileze, în cele din urmă. Dacă astăzi,
din ce in ce mai mult, se contestă maniera lansoniană e pentru că
îsi limita privirea, temătoare să nu cadă în subiectivitate, mai mult
la datele extrinseci ale faptului literar ordonat cronologic. Această,
ordine însă nu spunea prea mult despre structura și esența valorii
literare, rămasă neanalizată si neintegrată în procesul evoluției
substanțiale a literaturii, după cum nu se relevau acțiunea sau
funcția activa a valorii, rolul ei de a genera, prin opoziție sau
influentă, alte valori. In concepția actuală, istoria literaturii
trebuie să realizeze acest continuam intern, să schițeze rețeaua
legăturilor intime generatoare de nou. Aceasta e cea dinții și cea
mai importantă problemă a acestei științe aplicate pe un obiect atît
de generos în mobilitatea lui, Varicibilitatea interna a literaturii
e, în fapt, obiectul istoriei literare, micile sau marile schimbări
observate în ordine diacronică si sincronică (vertical și orizontal).
Studiul variabilității în literatură, ca obiect principal al istoriei
literaturii, era propus încă din deceniul al treilea, de Tînianov.
Fiind un studiu din perspectivă istorică. în cadrul lui se disting
două obiective principale: "studiul genezei fenomenelor literare si
studiul variabilității literare, adică al evoluției seriei". Văzută ca
sistem, literatura are forme si funcții schimbătoare, corelate cu
"dominantele" .epocilor. E tocmai ce sugera prin structură istoria
călinesciană. Opera, nici chiar cea contemporană, teoretiza
Tînianov, nu poate fi studiată izolat de sistemul general al
literaturii, un întreg care supune partea unor serii de comparații
ce-i relevă noutatea. Si asta pentn) că: "existențajjmij
lițerar depinde de calitatea sa difcrenfială"17. E genul proxim si
diferența specifică, dacă ne-am exprima în termenii cei mai
generali. Mai vorbește Tînianov, ca si Vinogradov, un alt
formalist, despre preocuparea fundamentală a istoriei literaturii
care ar privi "substituirea sistemelor". Sistem fiind pentru ei si o
operă literară și o perioadă sau un curent literar. Substituirea ar fi
cauzată de schimbările produse în discursul literar, schimbări ce
vin în raza de studiu a istoriei literare. Cum ritmul variabilității în
istoria fenomenului literar nu este egal (poate fi accelerat sau
încetinit), iar evoluția înseamnă revoluții la intervale mai mari
sau mai mici, spiritul istoricului literar trebuie să fie foarte activ
in semnalarea lor. O istorie internă a literaturii, urmărind
variabilitatea discursului si formelor literare, va fi refractară
oricărei periodizări rigide si mai ales modelului clasic împrumutat
de la istoria societății. Orice împărțire poate apărea ca arbitrară
sau superfluă în momentul în care studiul intern al literarului
caută argumentele (în funcție de forme) continuității paradoxal
asigurate de discontinuitate. De cîte ori principiile sistematizării
au fost căutate în exterior, ele au nemulțumit pe istoricii literari
care le-au adoptat, creînd sentimentul de provizorat sau de
artificial în aplicarea lor. Eșecul periodizărilor anterioare voia să-i
evite Călinescu atunci cînd, realizînd privirea de sus asupra
literaturii române, căuta să "scoată un principiu de diviziune mai
rezonabil decît acela propus de lorga-Adamescu". Principiul
monografic e pentru el numai ordine exterioară, întrucît
prezentarea aparent monografică, dar nu exhaustivă, a unor
scriitori e subordonată seriei stabilite după "tipul de gîndire
literară" si stil. Deci, ca și metoda, "principiile de diviziune"
deriva din specificul obiectului și numai atunci îi sînt proprii.
Dominanta operei unui scriitor, ca fond de gîndire și stil, îl
plasează într-o serie narativă sau poetică, o serie care poate sau nu
să se constituie fie într-un curent, fie într-o școală. Atunci cînd
autorii nu-si anunța singuri orientarea, istoricul literar^ privind de
sus, are datoria să o integreze și să o eticheteze.

1.4. Definită în manieră negativă, istoria literaturii, nu e

genetica pură a operelor beletristice, nu e nici arheologie, nici
sociologie, iar domeniul ei nu e același cu a! istoriei limbii. In
alcătuirea ei nu se apelează la modelul biologiei (apărat de
Brunetiere) sau al caleidoscopului (operele ca un tot nou
reasamblat din elemente vechi - idee sugerată de T.S.Eliot), după
cum nu se recurge nici la modelul zilei și nopții, metafora
mișcării de "opoziție între literatura de ieri și cea de azi"'\
Afirmativ vorbind, dezideratele constructive ale istoriei
literatutii, concepută pe altă bază si în alti termeni, le-am schițat
în considerațiile de pînă aici, făcute pentru a apăra ideea unei
istorii interne a literaturii, nu identică, dar peifectînd modelul
căi i nesc ian. Restrî ngerea biogra fism u l u inesemn i fi cat i v, în
măsura in care nu incidenteaza sau nu cauzează opera tot atit pe
cît o motivează psihismul individual, redimensionarea pînă la
marginalizare a privirii sociologice, extinderea în schimb a
studiului intertextual și deci integratîv. cu accent asupra noutății
căit"vîîîofiTSâ'ză operă ca fond si foiiită, reștituind-o ca monțent al
unui proceă istorib, sînt cîteva dintre principiile, fundamentale
pentru scrierea unei astfel de istorii a literaturii. Reexaminat
teoretic, dar nu încă si general aplicat, conceptul modern de
istorie a literaturii se întemeiază, așadar, pe materia
spiritual-eștetică, intrinsecă a faptului literar. Iar domeniile
învecinate cele mai apropiate, luate mereu ca punct de sprijin, ar
fi în rîndul întîi istoria spiritului filosofic si estetica generală, ea
însăși avînd o istorie.
Veche de aproximativ trei secole, dacă luăm în considerare si
formele ei simple - forme ce nu pot fi suprimate fără primejdia de
a ne tăia noi înșine rădăcinile mentale autohtone - literatura
română se deschide istoricului literar de azi ca un fenomen unitar
și de evidentă, semnificativă continuitate internă. Seria narativă a
cronicarilor, cu stilul, mentalitatea si discursul de esență
moralizatoare, ea însăși avînd surse în povestirea-populara, va
atrage entuziasmul evocator de istorie al romanticilor. Urmele ei
se descoperă, în palimpsest, pînă în secolul nostru, în
înțelepciunea inițiată a literaturii lui Sadoveanu. Stilizarea
modelului prim este o lege înscrisă în codul evoluției formelor
literare, iar istoricul literaturii tocmai în acest proces își găsește
substanța obiectului.
 NOTE

I. Adrian Marino, Introducere in critica literara. Editura Tineretului,

București. 1968. Cf. paragraful '‘Deschiderea continuă".
2. Cf. Robert Escarpit, Literar și social. Univers, București, 1974.
3. G. Călinescu. Principii de estetică. Scrisul Românesc. Craiova. 1974.
4 Serge Doubrovsky. De ce nona critică?. Univers. București, 1977, p.
99.
5. Vezi Marcelin Pleynet. Luutreumont politic. în voi. Pentru o teorie a
textului. Antologie "Tel-Quel". Univers, București. 1980.
6. G.Călinescu, op.cit.. articolul intitulat: Tehnica criticii si a istoriei
literare, publicat inițial în revista "Adevărul literar și artistic", mai. 1938.
7. Rene Wellek. Austin Warren. Teoria literaturii. E.P.L.U.. București.
1967. p. 339-340.
8. Idem. p. 68.
9 Fernand Baldensperger. Literatura. Creație, succes, durată, Univers.
București. 1974. p. 123.
10. G.Călinescu, op.cit., p. 163.
II. Luigi Pareyson, Estetica. Teoria formativitătii. Univers. București,
1977. p. 191.
12. P. Valery. Introduction d Iu pocticpic. Paris. Gallimard. 1938, p. 16.
13. M.Bahtin. Probleme de literatură și estetică, Univers. București,
1982, p. 57.
14. G.Călinescu. op.cit.. p. 186-187.
15. Eugen Simion. întoarcerea autorului. Cartea Românească. București,
1981.
16. Manfred Gsteiger, Lcs modclcs en histoire littcrairc et le paradigme.
"Etudes de lettres". Revue de la Faculte des lettres. Universite de Lausanne,
3. 1983.
17. Vezi UN. Tînianov. Despre evoluția literară. în voi. Ce este
literatura? (Școala formală rusă). Univers. București, 1983, p. 593.
18. Oswald Ducrot, Tzvetan Todorov, Dictionnaire encyclopedique des
Sciences du languge. Paris, 1971.
 2. Etnotip și literatură

2.1. Identificarea unui etnotip românesc. 2.2. Imagologie

și filosofia stilului. 2.3. Condiționări istorico-geografice.
2.4. Viziunea românească asupra existenței în interpreta­
rea unor gînditori. 2.5. Cultură populară - cultură scrisă.
Personalități reprezentative.

2.1. Subiect pe cit de atrăgător, tot pe atît de pretențios

întrucît privește un fenomen doar aparent stabil, în realitate
extrem de mobil si dependent de factori specifici, etnotipul,
treptat constituit, decide ceea ce distinge o cultură sau o literatură.
Definirea lui e plină de dificultăți si de aceea nu putem nici măcar
intenționa desâvîrsirea. Nici rigoarea scientistă, dar nici
prejudecățile întreținute afectiv nu-si pot avea locul într-un
demers în care este dinainte acceptată prevalenta intuitivului,
încercarea e doar o deschidere, necesară în prefața oricărei
literaturi care s-a istorizat si prin acest element ce a marcat-o în
varii si sublimate forme.
In discursul fiecărei literaturi, oricît de voit emancipată si
universalizată ar tî ea, contluează două nivele egal inerente. Unul
e cel general uman, al problemelor existențiale ale ființei, ale
dependenței ei de cosmic si social. Subsumat, însă puternic
individualizării, se află cel de al doilea nivel care filtrează orice
idee generală, nuanțează raporturile ființei cu natura și istoria,
consumată într-un anumit "orizont” spațial si temporal. Acesta e
nivelul particular al mentalității etnice. Altfel spus, e acel
ingeiiiuin al unei colectivități, un dat prin care cei vechi
înțelegeau dispoziția naturală, modul firesc de a trăi, în stilul său.
E "localismul creator” (Al. Dima), nervul director al "năzuinței
formative" (Blaga). "Specificitatea nu e o notă unică, ci o notă cu
precădere", afirma Călinescu. Doar trăsăturile accentuate, ca și în
cazul individului, se rețin în schițarea imaginii definitorii a unui
popor. Cîtă vreme se vorbește de specificul lingvistic intraductibil
ce desparte literaturile, nu se poate ocoli adevărul că fiecare
literatură s-a dezvoltat, mai devreme sau mai tîrziu, într-o matrice
cinica distinctivă1.
Și atunci, există un model cultural românesc, un model care să
exprime "forma internă" a spiritului nostru? Dacă există, are el un
caracter istoric sau mai e de interes actual? Dacă avem o
identitate etnică, putem sti cînd si în ce condiții s-a format ea? în
ce măsură și-a pus pecetea pe fenomenul cultural în general și pe
literatură în special? Este spiritul etnic al unei literaturi mai
evident manifest la începuturile ei, evoluția estompîndu-l treptat?
Estomparea s-a produs natural sau ca programatic efect al voinței
de europenizare apărută dintr-un complex al țărilor mici? (Cine și
in ce termeni a vorbit despre toate acestea?) Dacă nu răspundem
precis, cu detalii exhaustive, la toate aceste întrebări, e în primul
rînd pentru că interogația e o formă prudentă a afirmației și apoi,
lăsăm întrebării meritul de a pune probleme, încurajînd libertatea
răspunsului. Un răspuns iconoclast nu înseamnă și lipsă de
măsură, daca el va contrazice entuziasmele festiviste care ne
urmăresc ca o predestinare. Propunînd meditației aceste motive,
vom oferi totuși cîteva repere cardinale din istoria discutării lor.
Dintre toate artele se pare că literatura reflectă cel mai
profund si complex specificul psiho-mental al unui popor. Ea este
mai intens marcată de arhetipurile locului. Arhetipurile fiind
înțelese ca modele de comportament instinctiv, generate de
"inconștientul colectiv", cum le interpreta .lung. Nu altceva
înțelegea Goethe să numească prin sintagma "mumele vieții
spirituale", esențe fecunde imposibil de reprimat incit.să nu apară
la suprafața fenomenului cultural spre a-i distinge. Filosoflnd si
poetizînd, Blaga considera stratul "mumelor", aceste misterioase
"puteri" ale păjnîntului, matricea fecundă, "fenomenul originar"
din care vine "stilul" culturii spirituale si materiale. Acest "stil’J,
supus evoluției istorice, invadează pregnant orice creație artistică,
avînd funcția de factor modelator (Filosoful stilului).
Cu cit e mai conservator un popor, cu atît mai puternică, mai
substanțială și de durată e legătura cu etnosul, cu tiparele
originare (patțern-mi) care îl configurează. S-a spus că popoarele
nordice sînt mai conservatoare decît cele meridionale. Fibra
tracică din structura noastră antropologică ne-ar ține mai aproape
de spiritul popoarelor germanice conservat în Edda, spre care
Eminescu a fost instinctiv atras, si nu mai puțin Blaga. Așadar,
vom recunoaște - se poate altfel? - că în fiecare literatură subzistă,
pe lîngă fondul de idei general-umane, si trăsături, mai mult sau
mai puțin vizibile, care ne determină să atribuim spontan opera
unui anume popor. Există în marile opere un spiritus toci, un ce
indicibil, criteriu intuitiv de recunoaștere a spiritului caracteristic
german, scandinav, francez, slav etc. Mai ales epopeile originare
poartă această marcă inconfundabilă, pentru popoarele care le au.
Niciodată, de exemplu, nu vom putea greși spunînd că epopeea
finlandeză Kalevala, povestită de Vainămoinen, cel încărcat de
ani și promoroacă, ar putea să aparțină spiritului însoritei Italii.
După cum din semnele interne ale epopeii Enutna-EHș vom
deduce că ea aparține spațiului mental asiro-babilonian, chiar
dacă e o operă anonimă, ca și Miorița, fixată clar în mentalul
pastoral carpatin. Și operelor mai noi ale literaturilor lumii li se
pot descoperi, chiar dacă mai greu, sursele psiho-mentale etnice,
în Analiza spectrală a Europei (1929), Keyserling spunea că
specificul etnic al unui grup, dacă nu se observă imediat, nu se
observă niciodată. O recunoaștere spontană si sintetică, deci. Tot
astfel se întîmplă si cu receptarea unei opere literare, la un nivel
cultivat.
Începînd cu Junimea, interesul pentru definirea etnotipului
românesc intui în faza sistematizării critice, o replică nedeclarată
la primejdia formelor fără fond (Alecsandri, Maiorescu,
Eminescu). Sînt aici premisele tradiționalismului manifestat în
primele decenii ale secolului XX, care a cunoscut denaturări
naționaliste, cum a fost cea sămănătoristă, zgomotoasă în refuzul
europeismului care ar fi alterat specificul etnic. Notabilă prin
tonul lipsit de exaltări sentimentale, si de aceea considerată în
istoria problemei, va fi contribuția lui Ibrăileanu, înscrisă în
orizontul poporanist al "Vieții Românești", Caracterul specific
național in literatura româna. Din deceniul al treilea mai departe
termenii tradiționalismului cunosc adaptarea gîndiristă produsă de
Nichifor Crainic, spre a se așeza la Bl aga în studii de profundă
filosofic a stilului culturii autohtone. Se disting prin metodă,
rigoare si răceala observației, contribuțiile lui D. Drăghicescu
(Din psihologia poporului român. 1907) si ale lui C.
Rădulescu-Motîu. îndată după 1900, acesta din urmă a lansat prin
“Noua Revistă Română” un chestionar privitor la psihologia
poporului român, după care si-a sistematizat concluziile, uneori
cu duritate si ironie, în cărți (Cultura româna si politicianismul.
1904, Românismul. 1936 etc.) și în răsunătoarea conferință, de la
Ateneul Român, din 1910, cu titlul: Sufletul neamului nostrir.
Exagera, la rîndu-i, spunînd că imitația Occidentului în cultură
era "nivelatoare si distrugătoare a originalității noastre", chiar
dacă aveam si defecte. încă mai vehement, Nichifor Crainic
interpreta imitația ca "moarte spirituală a unui neam". Mulți alții
au tăcut din etnos un subiect sacru, despre care nu se îngăduia să
discuți decît cu pioșenie, născîndu-se astfel o religie a etnicului
incompatibil cu influențele. Fenomenul de gîndire ne apare cu
atît mai ciudat cu cît se manifestă într-o perioadă de intensă
europenizare a culturii noastre, implicit a literaturii. Fiind un
apogeu, discuția poate avea în substrat intenția de a pune o
lespede peste o vîrstă a spiritualității românești ce se voia
depășită. Mai moderat; Blaga distinge între “influențele
modelatoare1' (cum era cea franceză), care ni se impune,
sacrificînd originalitatea, si cele “catalitice" (cum era cea
germană) care activează autenticitatea tezaurului autohton,
încurajînd manifestarea substanței originare. In ton neutru, Camil
Pețrescu făcea o “analiză descriptivă" a formulei "suflet
românesc", intens vehiculată, ajungînd la concluzia că "există cert
o formulă etnică" a acestui suflet. Se așează însă la adăpost de
orice entuziasm facil. S-a scris, în aceste decenii, disproporționat
de mult pe tema specificului etnic, iscînd. natural, reacții
persiflante, ca orice exces. Un răspuns, ca demitizare a
tradiționalismului, poate fi si lovinesciana teorie a
sincronismului. Interesant e că au pătruns si au iutei pretat mai
detașat tradiția cei trecuți prin cultura europeană. Alții, precum
Blaga, au sublimat-o, poate sub presiunea unei .sugestii
catalizatoare.
In deceniul al treilea al secolului nostru, prin colaborarea
unor gînditori germani (Wundt; Spengler, Frobenius, Keyserling)
se consolidează substanța filosofică a cercetărilor de "morfologia
culturii" și "filosofic a stilului" sau “stil al culturii". Frobenius
vorbea despre o energie numită de el paideuma'. Pe această
direcție se situează, declarat, Blaga. cu studiile de filosofia
culturii aplicate pe spațiul nostru mental. Pînă la mijlocul
secolului, într-o înfloritoare cultură populară rurală, tiparele
mentale ale “spațiului mioritic" s-au menținut. O dată cu
estomparea sau pierderea lor, teoria rămîne de valabilitate
istorică. Aceste tipare erau atunci ușor de identificat (la nivelul
general al tuturor componentelor culturii, ca și în
comportamentul colectiv nereprimat), dar nu și după remodelarea
lor sub teroarea doctrinei comuniste. Tot ce a spus Blaga în
discursul academic despre valoarea ruralului rămîrie închis, ca
adevăr poetizat, în rama timpului său. Fenomenul de aculturație
început la cumpăna secolului nostru a impus tiranic orientarea
spre forme mentale ale răsăritului slav și comunitar, stiăine
spiritului românesc. Ele n-au fost asimilate organic, dar au ucis
morala, au deturnat dezvoltarea naturală a etniei românești si nu
numai, producînd o nouă întîrziere. Incît astăzi se pune din nou
problema integrării noastre în civilizația europeană.

2.2. De "caracterologia popoarelor" fiind vorba, s-a constituit

domeniul iniagologiei, mai cuprinzător decît antropologia
culturală și care nu e altceva decît imaginea unei etnii în
reprezentarea altei etnii. Dar această imagine poate fi, din varii
motive, total diferită de autoimagine, adică imaginea pe care o
etnie și-o face despre ea însăși. Aceasta din urmă poate fi una
populară, adică spontană, frustă, și alta studiată, construită fie prin
studii sentimentale de etnopsihologie, fie în literatura idilizantă ce
reflectă etnosul. Așadar, nu pe ceea ce este, ci pe ceea ce ar fi
putut, sau ar fi trebuit să fie. O astfel de viziune teoretiza
sămănătorismul literar, programat a se închide între zidurile
tradiției altfel primejduită de influențele .străine. Toate aceste
fațete ale imaginii au fost posibile si încă una în plus, care s-a
realizat în cîteva rînduri, fără ca românii înșiși s-o afle și mai ales
s-o accepte ca atare, cu demnitate și consecvență, indiferent de
valurile doctrinare care ne-au măturat temporar valorile. Aceasta
ar fi imaginea sublimată a etnosului, personalizată în gîndire și în
artă, în figuri reprezentative a ceea ce este esențial în ființa
noastră etnică raportată, nu fără orgoliu, la constituentii durabili si
trecători ai lumii. Sînt personalități care au reprezentat sintetic
formula sufletului românesc, fără nici un efort, prin ceea ce erau
natural ele nișele: Costin si Cantemir, Heliade Rădulescu si
Eminescu, Creangă, lorga si Enescu, Blaga si Brîncusi ar fi cei
care se impun cu pregnantă.
Un popor sau un individ care îl reprezintă judecă alte popoare
din perspectiva propriei mentalități, nu întotdeauna înțelegătoare.
Imaginea poate fi falsificată întrucît e interesată. Atitudinea
dezinteresată, conviețuirea îndelungă si cunoașterea limbii unor
popor ar fi condițiile minime ale unei imagini sine ini et studio.
Diplomații, publiciștii, educatorii de familie, călătorii care au stat
ori au trecut doar pe teritoriul nostru în secolul anterior4,
influențîndu-se unii pe alții, au caracterizat sufletul românesc în
fraze convenționale, pe care azi le considerăm variații
complezente pe aceeași temă: conservatorism, ospitalitate, lirism,
istețime, lene, spirit critic, lipsa religiozității profunde,
neîncredere, resemnare, umor etc. Ne-am încîntat adesea de noi
înșine selectînd din spusele străinilor doar frazele flatante,
indiferent cît de obscuri erau ei. Dar ce mai durează din toate
acestea pînă astăzi? Sub dominația doctrinei comuniste unele
calități s-au alterat, alte defecte s-au accentuat: ospitalitatea
proverbială a fost îngrădită de pauperizare si interdicții, umorul si
spiritul critic, surdinizate, s-au retras în anecdotă subversivă,
indiferentismul față de divinitate - ajutat să se îngroașe. Ca să nu
mai vorbim de suspiciunea cultivată instituțional și resemnarea
atotstăpînitoare pînă la a se așeza nociv în calea acțiunii practice a
mulțimii. Alte tiăsături au amorțit de spaima instinctivă a
dizolvării. în privința conservatorismului acuzat de străini,
atitudinea ar avea diverse explicatii. Una ar ține de psihismul
colectiv care fetișizează tradiția acoperind astfel complexul
provocat ele ratarea sansei modernizării. Cu nuanțările impuse, nu
altă motivație s-ar divulga în tendința puterii vremelnice a
politicului de a agita ritmic, oportunist si în forme kitsch. tradiția
națională, ruinînd-o inconștient. Literatura însăsi se face vinovată
de a fi cultivat adesea zgomotos tradiția, provocînd natural
nașterea sincronismului lovinescian. reactivat astăzi în alți
termeni.
Schițînd o istorie a autoimaginii, Noica îi vedea începutul în
considerațiile lui Cantemir. Nu se poate trece, dacă e vorba de
cultura scrisă, de Miron Costin. învățatul logofăt a desenat din
cuvinte* întinderea si relieful "țării. înlăcrimate" tocmai pentru, că
era situată într-o geografie de răscruce. Destinul ei era destinul
oamenilor care o locuiau. Limba, portul, moravurile erau salvator
comparate cu cele ale italienilor. Pe el, nu pe Cantemir, îl
continuă latinismul Scolii ardelene. Sau ideile lui Costin ajung la
ei prin Cantemir. In figura interioară a cronicarului, poet al
destinului care se spune pe sine inconștient, se concentrează
imaginea omului meditativ, anxios, în așteptare, tolerant, pacifist,
mîndru, sceptic din înțelepciune, religios cu măsură. încrezător în
justiția divină, adică tot ce putea fi atunci expresia demnă a
nobleței pămîntului, nemulțumită mai mult de ceilalți decît de
sine.
Un fenomen de veritabilă criza în conștiința românească, pînă
atunci împăcată cu sine, crede Noica. apare o dată cu D.
Cantemir. Conștiința de sine individuală, formată în confruntare
cu marile cărți si probleme ale lumii, realizează o privire detașată,
din afară, asupra etnosului căruia îi aparține prin naștere. Numai
ca accentele dure din observațiile sale asupra temperamentului’ $i
mentalității moldovenilor, nepractici, incluse în Descriptiv
Moldaviae, au fost oarecum singulare si inacceptabile pentru
romantismul idilizant, pasionat în lauda virtuți lor. Ca în mai
multe cazuri, un început abandonat e semn de inconsecvență.
Facem paradă zgomotoasă de tradiție tocmai cînd îi neglijăm
substanța; un paradox la umbra căruia stă o gravă eroare, o eroare
pe care n-o tăcea Eminescu, căutătorul miturilor noastre originare
si al resturilor de epopee crezute a fi existat cîndva... în vremuri
voievodale. In fapt, el căuta esențele, acele "nevăzute,
indescriptibile mume", astfel numite de Blaga. De ce s-au
refugiat ambii, marii noștri poeți, spre surse de substrat, greu
detectabile, abia intuite? In ei s-a sublimat simțul intern specific,
"abisal", orgoliul originalității spontan distincte, poate sub
impulsul acelorași "influențe catalitice" favorizate de o străveche
înrudire cu lumea germanică. Ei sînt imaginea sintetică, din
intern, a fenomenului românesc.
Cele mai multe contribuții etnologice le înregistrăm ca
demersuri cu pretenții scientiste, unele simple caracterizări
neinterpretate, observații neprelucrate analitic, înscrise într-o
modă care a durat cîteva decenii (la începutul secolului),
justificată în contextul istoric.
Alegerea noastră, deloc întîmplătoare, cade pe studiile de
nuanță filosofică ale lui Mircea Vulcănescu, declarat așezate în
linia cercetărilor de tipologia culturii și antropologie filosofică ale
lui Max Schelei (din anii ’30). Rîvna lui e aceea de a surprinde
liniile definitorii ale metafizicii românești în funcție de existența
cdncretă a ființei ("insului")”. Interpretările privind "dimensiunea
românească a existenței" sînt nuanțate și profunde, drept care se
recomandă lecturii profitabile. Vulcănescu pleacă de la realitatea
existenței unui tipar românesc de gîndire, identificabil, în toate
formele culturii noastre, pe cale intuitivă. "Dimensiunea
existenței" are sensul de "criteriu de judecată a existenței", care
poate avea particularități naționale. Perspectiva românului asupra
existenței va orienta părerea despre felul altui popor de a judeca
existența. Este deci "un tipar cu care îi judecă pe alții", după cum
și altii au un tipar după care ne judecă pe noi. Pe acest tipar
mental se fondează imagologia.
Un Camil Petrescu, încercînd să surprindă "fenomenul
românesc" în substanța lui, evită analizele și definițiile. Crede că
sufletul românesc, această "extrem de interesantă contopire de
însușiri si cusururi", trăiește în istorie, cum se întîmplă și în cazul
altor popoare mai vechi sau mai nou afirmate (grecii, germanii,
rusii), nu prin poezia populară, ci prin marii gînditori și scriitori.
Dispărînd obiceiurile și costumele populare nu dispare arta unui
popor.

2.3. Formarea identității noastre etnice s-a produs lent, iar

succesivele influențe favorizate de istorie au consolidat-o. Știut
fiind că la configurarea profilului spiritual distinctiv al unui
popor, pe lîngă locul și modul lui de viață, pe lîrigă esența etnică,
antropologică, participă intens și istoria. Problema românismlui
spiritual nu poate fi discutată decît în termeni de 6 valabilitate
provizorie, cel puțin în parte, cîtă vreme fenomenul însuși, cel
discutat, e de o mare mobilitate, în ciuda unor nuclee de
permanență. Mircea Vulcănescu, în lucrarea mai sus invocată,
vorbind despre "apriorism etnic", sintetizînd caracterizările
parțiale, filosofează asupra unui mod românesc de a răsfringe
lumea, de a cugeta asupra ei, deci o concepție care ne justifică
existența. Această concepție ar fi un loc comun spiritual ce se
reflectă în creația artistică românească. Atunci cînd susține că
marile creații au aderență la colectivitate numai dacă păstrează
acele locuri comune spirituale în care colectivitatea se găsește,
Vulcănescu nu face decît să reformuleze o mai veche idee
eminesciană. într-un articol politic, Eminescu atrăgea atenția
asupra intercondiționării spirit național-literatură națională într-o
frază cu desăvîrsire actuală, cu valoare de adagiu: "Nici o
literatură puternică și sănătoasă, capabilă să determine spiritul
unui popor, nu poate exista decît determinată ea insăsi, la rîndul
ei, de spiritul acelui popor, întemeiată adecă pe baza largă a
geniului național"’. Pe un astfel de raționament se poate întemeia
orice formă de tradiționalism, tară ca aceasta să fie neapărat o
manifestare de conservatorism.
Concepția asupra existenței, despre care au vorbit etnologii,
sociologii, filosofii sau scriitorii îsi aruncă rădăcinile adînc în
istoria si geografia noastră. în esențele antropologice amestecate
în formarea poporului. Românii s-au constituit si dezvoltat ca
entitate etnică la răscrucea celor două imperii ale lumii vechi
(Imperiul român de apus si Imperiul roman de răsărit), pentru ca
mai apoi să îndure dominația succesivă a altor imperii (otoman,
austro-ungar, rus). Geografia a orientat istoria. .1. Michelet spunea
că istoria e în cele din urmă geografie. In ce ne privește,
considerația e agravată extrem de Cioran care afirma că
"România e geografie, nu e istorie", că "mai mult am îndurat
istoria, decît am tăcut-o". Reductionism juvenil! Cert este însă
faptul că, situați pe "un pămînt de cumpănă" (Blaga), românii au
demonstrat o extraordinară forță de rezistentă la mereu "aceste
cumplite vremi de aerau" (M.Costin). Rezistența asigurată de
încredințarea că "apa trece, pietrele rămân" privește doar ființa
moral-spirituală supusă captivității umilitoare, minoratului sau
chiar somnului și totuși "dezvoltată" ca atare. Deja constituit etnic
și lingvistic în timpul conviețuirii daco-romane, poporul român
și-a păstrat identitatea în timpul trecerii valurilor (apa) de popoare
migratoare (venite din stepele asiate), trăind temporar "retragerea
din istorie", numită de Blaga "mișcarea catabasică". "Și popoarele
dorm", spune Eminescu, în timp ce Ralea, din perspectiva
psihologiei colective (în I943)x, insistă analitic asupra
adaptabilității noastre, a instinctului de conservare si avansa o
asociație expresivă pe ideea "simulării mortii**. Profetică ne poate
apărea astăzi, după jumătate de secol de apăsare comunistă,
judecata profundă a lui Ralea pe tema adaptabilității salvatoare,
evident distinctă de resemnarea orientalului. In momentele cele
mai grele ale istoriei noastre, spune el, "Ne-am redus
individualitatea si combativitatea la minimum ca să nu irităm
inamicii pica puternici, ne-am reținut de la orice afirmare de sine
ca să ne putem salva viata. De aceea progresul a întîiziat atîta".
Dar am supraviețuit, si acesta este miracolul. De aici mobilitatea
fenomenului psihologic românesc, necontenita lui prefacere pe
fondul unor constante bine conservate. Asta ne readuce în
memorie sfatul dat de Decheneu lui Kesarion Brebi “Să fii
mlădios ca izvorul și tot așa de stăruitor”.
Atunci cînd istoria Europei - miraj pentru nomazii asiatici -
s-a limpezit, s-a constatat că migratorii au fost fie absorbiți, fie
dominanți în formarea unor popoare. Din straturile de civilizație
deshumate de arheologi din pămintul nostru s-a dedus că pe
trunchiul traco-dacic s-au altoit decisiv influentele romane, după
care, influentele fecunde, mai ales în planul culturii materiale, au
fost cele germanice și slave, în plan religios cele greco-bizantine
timpurii. Influențele au lăsat totuși un precipitat specific. Evul
mediu românesc, cu o singură excepție (Ștefan cel Mare), lipsit de
strălucire, se atestă cu o mai mare siguranță documentară de la
secolul al X-lea mai departe. Devenirea specificului românesc,
atunci configurat în esență, e un proces care a continuat urcînd pe
scara secolelor. împrejurările istorice potrivnice păstrării culturii
materiale nu au permis confirmarea acestui proces, discutat azi în
termenii deducțiilor inspirate. Numai cosmosul imediat, generos
si ocrotitor a protejat etnosul de primejdia disoluției. De aici
solidaritatea cu elementele naturii apropiate si “creștinismul
cosmic” (M.Eliade) care le-a sacralizat. Omul acestui spațiu, o
“dulce prelungire” a naturii, exprimă energia cosmică (Noica).
 Pînă în secolul al XVl-lea, spiritul românesc se întreține
exclusiv în cultura populară nescrisă și se instalează în așteptare,
continuă, cuminte așteptare, numită de unii pasivitate. Ce exprimă
lucrarea lui Brâncuși, "Cumințenia pămîntuhii", decît
elementaritate, răbdare, tăcere, așteptare. Cultura populară este la
români un fenomen puternic și de durată. In consecință,
diferențierea conținutului substanțial al culturii noastre față de
alte culturi se stabilește în funcție de nucleul culturii populare
studiate de etnologie și alte științe specializate subsumate
(ețnopsihologia, etnofilosofia, etnoestetica etc.). în cultura
populară sînt zăcămintele pe care se va întemeia cultura scrisă și
nu mai puțin literatura, începînd de la Miron Costin, D.Cantemir,
lon-Budai Deleanu. Cultura minoră e sublimată în cultura majoră,
între ele existînd o corespondență substanțială.
Așezat pe un pămînt de răscruce, poporul român a fost supus
influențelor râmase în superstratul culturii, substratul păstrîndu-si
toate atributele autohtoniei. Fondul daco-latin absoarbe toate
înrîuririle timpurii pe care astăzi nu le mai distinge decît lupa
cercetătorului specializat. Dar s-a vorbit și de "revolta fondului
nelatin" (Blaga), ceea ce ar demonstra vigoarea substratului
tracic. Dintru început, plecînd de la mentalitatea feudală
românească, dedusă mai ales din textele scrise, se relevă o viziune
particulară asupra lumii, cristalizată la confluența miturilor
ancestrale (păgîne) cu elemente propagate de dogma creștină. Dat­
au fuzionat ele intim sau nu? Dincolo de toate acestea, ar intra în
discuție si închiderea în sine sau ieșirea spiritului unui popor în
afară de granițele etniei. "Tăria spirituală a unui popor - spune
M.VuIcănescu - se măsoară după gradul în care e în stare să
impuie altora perspectiva lui proprie a existenței". Acesta pare sil
fie privilegiul popoarelor mari, sigure de sine, active în
expansiune de ordin spiritual. Or, psihologic interpretînd, un
popor stăpînit de teama primejdiei dinafară, neîncrezător, trece
ușor la complexul închiderii în sine, ca apărare de sine și nu
întotdeauna ca iubire de sine. Puține popoare vorbesc despre ele
însele precum "noi, românii". Pe de altă parte, acesta a fost și este
poporul român, "bun făcător de planuri,... admirator de străini și
suspinător după caractere... disprețuitor al urmărilor faptei sale
(ce-o fi o fi!)." (M. Vulcănescu).

2.4. în "matricea stilistică" numită metaforic de Blaga "spațiu

mioritic”, începînd cu secolul al XVII-lea, la nivelul culturii
scrise, se constituie treptat un model cultural românesc, bazat pe
fondul spiritual autohton, la care se adaugă influența cârtii
religioase, a cărții de istorie și mai tîrziu a celei de literatură.
Oricum, ieșirea din anonimatul deplin s-a produs atunci cînd
Miron Costin, cronicarul poet, a scris o operă despre români și a
trimis-o înafara hotarelor, într-o limbă străină, definind un spațiu
geografic si spiritual de factură daco-latină. l-a urmat cu strălucire
Cantemir. în determinările aceluiași spațiu, operate de Blaga cu
termenii moderni ai morfologiei culturii, se sublimează o întreagă
tradiție. Viziunea roniânească asupra destinului ființei și a mortii,
ca atitudine ancestrală, a fost filtrată sau intrepretată nuanțat, dar
si exagerat, atît în opere literare, cît și în studii teoretice. Interesul
teoretic pentru problemă ni se pare disproporționat. Disproporția
o acuză însâsi atitudinea liniștită a românului în fața "trecerii",
care nici măcar nu e una dintre trăsăturile "cu precădere" distincte
în etnosul nostru. E suficient să reținem interpretările lui Blaga și
Vulcănescu. Restul e repetiție. în definirea plastică a spațiului
spiritual românesc, Blaga relativizează și chiar descurajează
părerile despre fatalismul nostru (Cioran, Crainic), bazate pe
interpretări tendențioase ale sentenției lui Miron Costin despre
"omul sub vremi". Blaga ajunge la o formulare mai justă a
atitudinii: "Destinul aici nu e simțit nici ca o boltă apăsătoare pînă
la disperare, nici ca un cerc din care nu e scăpare, dar destinul nu
e nici înfruntat cu acea încredere nemărginită in propriile puteri si
posibilități de expansiune, care asa de usof duce la tragicul
hybris”. Lipsește din sufletul românesc "fatalismul feroce”,
"spaima de neființă" (Vulcănescu) si de integrare în veșnicia firii.
Costin găsea salvarea în "fapta bună". Eminescu în ipostaza
geniului "nemuritor si rece”, Blaga în magia "muntelui vrăjit".
Trecerea "dincolo" e ritual de integrare în cosmic, bocetul, o
excepție rămasă undeva în trecut.
Noica identifica în gîndirea românească o formă de resemnare
pe care o numea măsurii, dată de credința că "noi nici nu stăpînim
lumea, nici nu o schimbăm", avem un "cuget înțelegător" în fața
firii. Pe urmele lui Vulcănescu, analizează semnificația formei
verbale "o fi", prin care românul întâmpină orice comunicare
despre ceva ce nu știe. într-o lucrare despre Blaga, Vasile
Băncila' numește această atitudine "cunoscătoare", "agnosticism
înțelegător”. "Cugetul e neștiutor, dar parcă înțelege"
"necunoscutul recognoscibil". E o tendință de relativizare
prezentă în rîsul românului si în vorbirea cu "tîlc", acel mod de a
dialoga cu "expresii ale jumătății de înțeles" în care era maestru
Mos Nechifbr al lui Creangă. Din paremiologia populată
împrumutase, tot Creangă, proverbul despre românul care "se
apucă greu de ceva, dar de lăsat se lasă repede", proverb laitmotiv
în comentariul lui Rădulescu-Motru despre lipsa de acțiune
pragmatică în viata etniei noastre. Românul - considera și
M.Vulcănescu - e "bun făcător de planuri, combinator de ipoteze,
iscoditor de posibilități" si atît. Spre a vindeca această înclinație
scria neobosit Eminescu articole de elogiu al muncii si acțiunii.
Plecînd de aici și de la tot ce a însemnat Eminescu. Cioran îi va
construi un inegalat elogiu în Schimbarea ta față a României. Si
totuși, impasibilitatea localnicilor, despre care vorbeau străinii
calatori, va fi avut ca resort intim acea nemulțumire de sine, o
îndărătnicie a disprețului de sine tocmai pentru ceea ce nu reușeau
să fie. N-a fost profetic Cioran crezînd (1939) că această
nemulțumire de sine va fi garanția progresului nostru. Conștienti
de ceea ce am fi putut să fim si nu sîntem ne-am lamentat de
întîrziere în cultură, ne-am retras adesea în autoironie,
autodenigrare ("ca la noi la nimeni”) si persiflare balcanică a
celorlalți. Acel "acum ori niciodată" n-a fost depășit, se așteaptă
vremea potrivită, "deșteptarea". Asta conduce la contemplarea
meditativă a lumii. Dar, "înțelepciunea stereotipă" practicată în
exces devine viciu si face inacceptabil "scepticismul sănătos"
interpretat invers de Călinescu, drept semn al vechimii noastre.
Prea radical, ironic si lipsit de nuanță trata Rădulescu-Motru
problema "românului religios de ochii satului”. Nici în
imagologia străinilor nu li se recunoaște românilor aptitudinea de
a fi mistici. Elemente exterioare ale credinței, ușor observabile
(cruci, post, ritualuri de sărbători), duc la concluzia că e cultivată
mai curînd imaginea dinafară a religiei, fără să fie vorba de
aderență profundă, Ralea, ca si Lovinescu, nu recunoșteau
ortodoxiei vreo influență modelatoare asupra culturii noastre.
Blaga exemplifica cu versuri populare "absenteismul divin" , iar
Pârvan vorbea de "indiferentism religios"1", după ce descoperise
puternice urme de păgînism în religia cosmosului existentă la
români. Tot el afirmă în topica stilistică a prudentei: "nimeni nu
poate spune că ființa spirituală a neamului nostru ar fi exclusiv
creștină",
Mircea Eliade avansa conceptul de "creștinism cosmic"11,
prezent în mentalitatea popoarelor agrariene. Noica accepta
"dimensiunea păgînă a sufletului românesc păstrată după
creștinare" si confirmată în eresuri. Găsea că în Blaga se
împlinește spiritul românesc cu toate contradicțiile lui. în
filosofia, ca si în literatura lui, Blaga a făcut evidentă "tensiunea
latentă din sufletul etniei noastre între elementul păgîn si cel
creștin". Pe oricare dintre operele lui ar întârzia, lectura noastră ar
constata că se află într-un centru ce confirmă ideea.
Ortodoxia a fost un scut, "ne-a ținut de cald în decursul
secolelor". Nae Ionescu spunea că "neamul românesc odihnește în
teologie", iar Cioran inversînd termenii se întreabă: "Oare nu
odihnește mai repede ortodoxia în el?” Numai după o judecată
mai profundă se poate respinge sau nu teoria lui Cioran
(Singurătate și destin1'), cum că religiozitatea românilor e
"ocazionala" si "calculată", lipsită de pasiune mistică, de ardentă.
Dacă așa stau lucrurile, atunci nu trebuie să căutăm rădăcina în
psihologia etnică, în lipsa umilinței creștine, în dîrzenia noastră
etern contestatară? Tăgăduirea, ca "opoziție și limitare", prezentă
in psihologia noastră e mult mai filosofic și satisfăcător definită
de M. Vulcâncscti. Ispita gîndului, la român, "este să se
împotrivească. Lucru curios, opoziția lui nu desființează însă ce
neagă, ci creează, alături de ce tăgăduiește, o realitate ce
îmbogățește în loc să pustiască". Negația nu desființează, ci
relativizează. Cît de adevărată ar fi interpretarea Psalmilor lui
Arghezi din perspectiva următoarei considerații: "Chiar atunci
cînd tăgăduiește un fapt sau o întâmplare, românul nu tăgăduiește
decît tot o nesiluare a unei existențe la un nivel așteptat” (s.n.). In
termenii legendei religioase este distins tipul specific de negație,
care e luciferică si nu satanică. Satan neagă existențial pe
Dumnezeu, Lucifer, el nu spune "ba”, ci "ba da", se împotrivește,
"adăugarea împotrivirii accentuînd, paradoxal, afirmația în loc
s-o tăgăduiască". Se deschide astfel o nouă posibilitate, fapt ce
"umple existența românească de poezie, adică de libertate si de
irealitate".
Filtrînd personal toate aceste dezbateri de după anii 30 ai
secolului nostru, reformulînd ideile, nu întotdeauna mai adecvat.
Călinescu își încoronează Istoria literaturii... cu identificări ale
trăsăturilor esențiale în opera marilor scriitori români așezați în
"matca stilistică" specifică.

2.5. Dacă am încerca o privire-sintetică asupra intensității și

nuanțelor contextuale implicate în legătura dintre esența noastră
etnică și literatură, am putea determina cîteva faze distincte. In
literatura veche, legătura cu etnosul e nestudiată. La nivelul
conștiinței naratorilor, poeților sau retorilor răzbat spontan unele
trăsături definitorii ale psihologiei si spaimelor colective, cum
vom demonstra mai departe. Trecînd în secolul al XlX-lea. de la
Budai-Deleanu mai departe, "seva folclorică" alimentează
programat literatura cultă, după cum începe să se sistematizeze
interesul teoretic pentru conținutul specific al culturii populare.
Mentalul colectiv începe să fie nu numai definit, dar si explicat
istorico-geografic. In secolul nostru (în prima lui jumătate),
spiritualitatea românească devine subiect pentru morfologia si
filosofia culturii, literatura subliniind într-un fel superior esențele
caracteristice etnotipului autohton.
Cultura română si implicit literatura e, după Blaga, plasată în
orizont apolinic. Mai multe personalități au reprezentat-o însă si
în latura spiritual-activă și critică, încît s-a putut vorbi de
bivalenta spiritului românesc, dar nu mai mult decît se poate
vorbi despre aceste trăsături prezente si în structura psihomentală
a altoi popoare. Esențial reprezentativi pentru imaginea noastiă
sintetică ar fi, repetăm: M.Costin si N.Milescu, D.Cantemir;
Bâlcescu si Heliade; Conta, Eminescu și Blaga; Grigorescu,
Luchian și Țuculescu; Enescu si Brâncuși, mai ales. Timpul va
selecta si alte nume. Fără să detaliem, vom reține sintagma ce
caracterizează creația lui Blaga drept "cristal ’ etnic pur" (V.
Băncilâ).
 în acest spațiu psiho-mental se situează, vrînd-nevrînd, toți
creatorii noștri deja ierarhizați valoric, chiar dacă unii trăind în
diaspora l-au evocat nostalgic, alții l-au analizat detașat, după
cum unii l-au renegat. Oricum, un fapt rămîne cert: în ciuda
curentelor si orientărilor care au traversat literatura română,
matricea etnică, stabilă, e aceea care a modelat-o sigur si
definitiv, în forme inconfundabile. Datoria istoricului literaturii e
aceea de a le distinge.
 NOTE
I. L Blaga. Trilogia culturii. E.P.L.. București. 1969: AI.Dima.
Fenomenul romanesc. ” Ramuri". Craiova. 1938: G.Călinescu. Istoria
literaturii romane de Iu origini pinâ in prezent. Minerea. București. 1982,
2. C. Rădidescu-Motru. Sufletul neamului nostru. Ed. Anima. București.
1 990
3. Leo Frobenius. Paideuma. Meridiane. București, 1985.
4 C. Bmicescu. Sufletul romanesc. Casa Școalelor. București. 1944: Dan
Amedeu Lâzâreseu. Imaginea României prin calatori, Ed. Sport-turism,
București. 1985: D.Drâghicescu. Din psichologia poporului român. București,
1907
5. C.Xoica. Pagini despre sufletul românesc. H umani tas. București,
199 1
6. M Vulcan eseu. Dimensiunea româneasca a existentei. Fundația
Culturală Româna. București. 1991.
7. M Eminescu. Opera politica. 11. p. 438.
8 M. Ral ea. Frumosul românesc in concepția si viziunea poporului. Ed.
Eminescu. București. 1977.
9. V, Băncilă. Lucian Blaga. energie românească. Cluj. 1938.
10. V Pârvan. Scrieri. București. 1081.
II. M Eliade. -Ispectc ale mitului. Univers. București. 1978. p. 160. în
același eseu si despre "deus otiosus”
12. E. Cioran. Singurătate si destin. Flumanitas. București. 1991
 //. S u b zodia tradu c e r i l o r ș i a
s c r i s u / u i s / av o - r o m â n

1. Texte reprezentative ale culturii române în

secolele al XV-lea și al XVI-lea. Conținut și
mentalitate.

1.1.Situarea în spațiul bizantino-slav. 1.2. Modele uma­

ne. Mentalitate feudală. 1.3. Primele cronici. 1.4. Cro­
nici despre Ștefan cel Mare. 1.5. Cronici de comandă.
Cronicari călugări. 1.6. Legendele despre Vlad Țepeș.
1.7. Texte despre Mihai Viteazul. 1.8. Cartea de mora­
lă princiară. 1.9. Manuscrise și tipărituri slavo-române
1.10. Cărțile populare. Receptare și influențe.

1.1. Geografic situată în spațiul mental bizantino-slav, cultura

română a începuturilor nu s-a putut sustrage influențelor venite
clin această direcție. înrâurirea s-a exercitat prioritar prin cartea
religioasă. Consecința imediată a fost modelarea spiritului acelei
umanități care avea acces la cultură, mai întîi clerul și mai puțin
feudalii cunoscători de carte. Poporul? Acesta a fost neîntrerupt
modelat în matricea culturii populare nescrise, un fenomen de
lungă durată la noi. Ca arie de vehiculare, textele religioase erau,
ca si cei care le citeau, claustrate între zidurile mănăstirilor
înălțate sub patronajul unor domnitori generoși. Unii erau
coborâtori din familia Basarabilor (în Țara Românească), a
Mușatinilor sau Drăgoșestilor cum numea Cantemir familia din
care a descins Ștefan cel Mare (în Moldova). Acest tip de carte a
contribuit evident, după secolul al Xl-lea, la consolidarea si
întreținerea creștinismului, adoptat de români într-o perioadă mai
timpurie decît alte popoare vecine. Termenii de bază, începînd cu
"Dumnezeu < Deus”, fiind de origine romană, pot atesta că
procesul creștinării populației de pe teritoriul vechii Dacii a
început înainte de retragerea romană, întîmplată sub Aurelian. în
preajma anului 275 e.n.
Sursa cărților grecești de cult, traduse si răspîndite in spațiul
ortodox sud-est european, a fost centrul monahal de la Muntele
Athos, întreținut financiar, între alți monarhi, sîrbi sau ruși, si de
domnitorii români, cum au fost, cu certitudine, Neagoe Basarab si
alții. De aici si influența bizantină în arhitectura bisericilor. în
tematica picturii religioase, constrînsă să respecte Erininiile (cârti
canonice de pictură). Circulația restrînsâ a căitilor slavone, în
mediul românesc, era decisă, pe lîngă necunoașterea limbii, si de
inaderența spirituală a majorității poporului, vorbitor al unei limbi
romanice, la forma în care era circulată cartea religioasă
bizantină. Însă, organizarea administrativă din timpul Imperiului
româno-bulgar, din preajma anului 1000. a favorizat răspindirea
limbii slave. O dată cu limba slavă (medio-bulgară) a cărții
liturgice, de cult, s-a împrumutat și alfabetul chirilic, compus de
doi monahi., Chirii și Metodic, la anul 863. Dacă locul limbii
slave, limitat folosită în scrierile laice, l-a luat, treptat, limba
națională, începînd cu tipăriturile lui Coresi (în secolul al
XVI-lea), alfabetul chirilic a continuat să constrîngă. grafic,
fonetica limbii române. Abia în secolul trecut, după o fază de
tranziție, cînd se amesteca grafia slavă cu cea latină, cu reforma
făcută de Cuza (1862) s-a impus definitiv alfabetul latin, propriu
limbii noastre de structură romanică. "Slovele cu cerdac"1, cum
spunea Lovinescu, au aruncat dificultăți în calea filologilor care
s-au ocupat de editarea textelor vechi (religioase, istorice, cărți
populare si juridice) în limba română.
Străină de slavonism. mentalitatea colectivă s-a protejat
instinctiv prin retragerea conservatoare, pe durată de secole, în
matricea culturii populare cu formele ei specifice de literatură,
muzică, dans, ornamentică, obiceiuri, ritualuri si credințe
ancestrale. Datate aproximativ, baladele, legendele, basmele,
doinele au fost creațiile orale colective, spontan colportate ca
suficientă hrană spirituală. Dacă durata folosirii limbii slave în
cultura română s-a putut determina, consecințele de profunzime,
în ipoteza că au existat, sînt mai greu de distins, tară să se comită
erori tendențioase. Una dintre consecințele prea evidente a fost
întârzierea căiții în limba națională. Să acceptăm că slava a fost o
limbă-vehicol pentru un fond de cultură bizantină.
înconjurați de popoare slave, românii au adoptat formele
acestora de organizare feudală. în cnezate si voievodate, iar slava
devine limba oficială a bisericii, diplomației si comerțului,
echivalent cu ceea ce era latina pentru Occident. Izolarea etnică e
agravată de izolarea lingvistică față de lumea romanică, situație ce
se va menține pînă in secolul al XVlI-lea. Marii cronicari de
limbă română si Dimitrie Cantemir vor redeschide culoare
culturale spre lumea latină de care eram legați etnic si lingvistic.
Nesincronizarea culturii române cu apusul romanic are o triplă
cauză: istoria grav conflictuală, rămînerea în ortodoxie si
adoptarea, fie si numai temporară, a limbii slave în biserică.
La începutul secolului al XV-lea. se constată o mai intensă
circulație a textelor religioase slave, imnuri sau cărți de cult,
acestea din urmă fiind extrase mai ales din Noul Testament
(Apostol, Evangheliar^ redactate fie în afara spațiului geografic,
fie în interiorul lui. de cărturari slavi (sîrbi, bulgari) sau numai
cunoscători de limbă slavă (greci, români). Din această clasă de
texte de uz bisericesc fac parte și Pripealele (imnuri religioase
ocazionate de sărbători), compuse de călugărul Pilotei.
Literaritatea lor nu poate fi o problemă a istoriei literaturii
române. După cum nu interesează nici viața monahală a
călugărului sîrb Nicodim, întemeietor a| Mănăstirii Vodița (din
Banatul dunărean) si Tismana, în preajma lui 1400. Dar ea poate
intra în istoria vieții bisericești din această parte a țârii, unde s-a
păstrat, caligrafiat artistic, un Evangheliar slavon, datat 1405.
Aceeași importanță restrînsă o are acțiunea lui Grigore Țamblac,
călugăr bulgar venit în Moldova lui Alexandru cel Bun si căruia
cultura slavă îi datorează scrierea hagiografică despic Pătimirea
s/întului Ioan cel Nou de. la Suceava, scrisă în 1402. Putem
revendica acest text pentru cultura română numai pentru că a fost
folosit de Varlaam, în 1643, spre completarea unei omilii, cu
privire la viața sfanțului numit, introdusă în Cartea româneasca
de învățătura (Cazania).
Țamblac a fost si primul retor de limbă slavă în Moldova,
predicînd mai ales pe tema vieților de sfinți. Ca retor interesat de
soarta ortodoxiei. Țamblac putea fi acela care a pus în circulație,
în traduceri slavone, cărți grecești din literatura patristică lăsată de
Ioan Hrisostomul, Vasile cel Mare sau Efrem SiriuL precum si
texte de retorică sacră traduse, de asemenea, din greacă în slavă,
dar nu în română. Se poate presupune că acțiunea acestui călugăr
isihast trimis în Moldova de Patriarhia din Constantinopole ar fi
motivată nu atît de grija pentru întemeierea unei mitropolii aici,
cît de teama raspîndirii catolicismului în această zonă. Se
păstrează și astăzi ruina catedralei gotice de la Baia, zidită de
Alexandru cel Bun la cererea soției sale, frumoasa poloneză
Ringala. Țamblac trebuia să întrețină biserica de rit bizantin, cum
a si făcut-o, aici, la marginea Înmii ortodoxe, învecinată în două
puncte cardinale cu catolicismul, aflat atunci în pragul mișcării
reformatoare.

1.2. Vîrstele mentalității românești sînt profund marcate de

istorie. Pînă să se citească în cultura scrisă, aceste vîrste s-au
dedus din acțiunea istorizată si au în centru modele umane
caracteristice. Sub rezerva aproximației, le vom numi, cu
motivația necesară.
Imaginarul feudal din secolul al XlV-lea și primele decenii
din veacul ce a urmat e dominat, în acest spațiu, de modelul
voievodului întemeietor de țară. Figură legendară, el e un fel de
"sacerdot" al ritualului cinegetic simbolic, de luare în stăpînire
definitivă a pămîntului țării străbune, regăsite la întoarcerea din
munți. Prin anamneză, cel puțin așa povestește Miron Costin,
Dragos, condus miraculos de bourul sălbatic, recucerește țara
Moldovei, după ce o recunoaște ca ținut ancestral, locus
umoenus'.
în secolele al XV-lea si al XVI-lea se reliefează ca figură
dominantă Erouly apărător de țară, caracterizat prin supientia et
Jortitudo. Atunci, umanitatea acestor locuri era antrenată în
acțiuni războinice violente, care nu dădeau răgaz de reflecție
culturală. Cît privește cartea, aceasta e vremea călugărilor.
Boierii, oricît de învățați si pregătiți să scrie, erau Sechestrați de
actul eroic, alături de domn. Primele cronici originale rămîn
într-un deplin anonimat. Cartea e excepție și obiect sacru, cum se
poate vedea în miniatura ce îmbodobește evangheliarul de la
Humor, unde Ștefan, îngenuncheat în fața tronului divin, oferă
opusculul drept ofrandă. După cum si numeroasele biserici zidite
in timpul domniei lui au semnificația laudei materializate aduse
divinului ajutor în războaie. Cultivarea programată a modelului
eroic se deduce din cartea de morală princiară.
Intrată în faza culturii deplin maturizate si diversificate,
mentalitatea secolului al XVI Mea se modifică. Modelul eroic nu
mai era actual, deși cronicarul îl aducea drept exemplu, sperînd
să-i reactiveze, cu atît mai mult cu cît țara era oprimată si
înlăcrimată, Spiritul de frondă se concentrează în cultură: în
cartea de istorie ce atestă noblețea latină a poporului, ca si în
cartea religioasă de limbă națională. Cartea iese din anonimat,
viata socială începe să fie reglată de legi scrise. Modelul
monarhului prdțecto'r ai culturii e dublat de acela al cărturarului*
boier sau cleric, dătător de legi, de cronici, de carte originală
despre istoria originilor. Solidar cu tara, acesta din urmă va
cugeta la destinul ei si al ființei umane supusă vremelniciei.

L3. Primele cronici, oarecum închegate narativ, unele scrise

în limba slavă si apoi traduse în alte limbi, se redactează la curtea
domnească a Moldovei, la finele secolului al XV-lea. spre a fi
continuate în secolul următor. La sfirsitul secolului al XVl-lea
cronica în vei suri si în proză va cuprinde si istoria Țarii
Românești. Aceste modeste începuturi pot interesa istoria
mentalității feudale românești într-o perioadă de maximă
afirmare, mai ales că, deși în alte limbi decît în cea națională,
textele narează în scurt lucruri extraordinare despre domnitorii
români. în mod convențional, ele au fost numite cronici
slavo-române, deși unele texte vor fi traduse si în latină, greacă,
germană.
Cronicile și povestirile legendare ale epocii eroice voievodale,
inegal elaborate ca întindere, ca formă si limbă, se pot clasifica în
trei cicluri sau șerifi în funcție de eroul central: Ștefan cel Mare,
VladȚepes, Mihai Viteazul. Vitejia devine, în fine, motiv narativ
pe care se articulează niște prime texte. Pentru istoria culturii ele
semnifică depășirea vârstei analelor simplu enumerative. Istoria
literaturii nu le înregistrează decît ca mărturii ale unei mentalități
cu variabilele si constantele ei.
Tipul de societate medievală existent atunci în țările române
era caracterizat nu atît de conflicte interne, cit de conflictul
crestin-păgîn, cauzat de năvălirea otomană. Aceasta este obsesia
medievalității noastre. Sentimentul onoarei feudale a fost activ în
interiorul acestui conflict, în apărarea spațiului românesc, mai
întîi cu sabia si apoi prin cuvântul istoriografiei. Codul moralei
feudale se întemeia pe orgoliul național, vitejie si noroc în
războaie, bună-credintă, prudentă de tară mica si primejduită.
Pîi\ilcgiile feudale, unele câștigate ca răsplată a vitejiei, altele
ereditare, erau acceptate de popor. Ca în medievalitatea
europeană, tot poporul era acela care atribuia voievozilor
supranume, după comportament, particularități fizice sau alte
caracteristici: "cel Bun", "cel Mare si Sfînt", "cel Viteaz", "cel
Cumplit", "cel Orb", "cel Șchiop", "cel Frumos" etc. Din mentalul
colectiv, supranumele au trecut în istoria scrisă. Spațiul nostru
cultural nu a fost bîntuit de conflicte religioase. Explicațiile pot
fi de structură mentală sau context. Reformarea bisericii Apusului
a avut aici doar ecouri, tară urmări de natură să modifice ritual
bizantin. Si pictura murală a bisericilor se făcea după canoanele
impuse de Erminii. De aici stereotipia figurilor, vestimentației si
peisajului-cadru, natural sau arhitectural.
Cu toate că după 1453, istoria românilor a fost necontenit
violentă, n-a incitat fantezia vreunui pictor, cum s-a întîmplat în
Italia. Sau poate tocmai de aceea, reprezentările mentale de ordin
estetic sînt foarte sărace. Ca să funcționeze, imaginarul medieval
avea nevoie de răgaz. Și cronicile sînt laconice, iar pictura laică
lipsește cu desăvîrsire. în atelierele mănăstirești se lucra broderie
religioasă si miniatură de carte. Motivele religioase ale acestor asa
numite "arte minore'1' erau comune sud-estului european. Insă, în
broderie, ca si în miniatură s-au conservat chipuri de domnitori si
domnițe, unele lucrate chiar de acestea din urmă, în liniștea
iatacului, cum a fost epitaful Măriei Voichița, soția lui Ștefan cel
Mare. Din arhitectura feudală s-au păstrat ziduri de cetăți ce au
străjuit înălțimile si mănăstiri plasate ocrotitor în zona
subcarpatică a Moldovei si Munteniei. Civilizația lemnului însă
s-a mistuit în incendiile istoriei de succesive năvăliri. A fost
perioada lui Ștefan un timp al războaielor, dar a fost si un timp al
bisericilor în stil arhitectural unitar.

1.4. Un Ev mediu strălucit, de acțiuni istorice majore, dar si

de înflorire culturală a fost identificat în epoca lui Ștefan cel
Mare, figura paradigmatică. Principiul vital era gloria războinica.
S-a atins atunci "starea eroică", proprie epopeii, cînd eroul și
totalitatea națională se războiau cu adversarii de altă religie si cu
altei moravuri. E un timp similar cavalerismului medieval apusean
luat ca bază istorică, de res gextae. în La Chanson dc Rotând sau
în cîntecul lui Cid Campeador. In unele culturi europene, cum în
cea greacă sau franceză, istoriografia a fost precedată de epopee,
de cîntecele de gesta și romane cavalerești. Despre istoriografia
greacă Blaga spunea că este fiica epopeii homerice (Ființa
istorica). La fel, in Essai de poetique medievale. P. Zumthor
spunea despre cronicarul Froissart că a fost influențat de cîntecele
de vitejie si de romanele cavalerești, cînd, în jurul lui 1400, scria
cronica de laudă în termenii acestor modele. în cultura română
medievală, istoria vie generează simultan cronica voievodală si
balada orală. Epopeea e latentă. In vremea lui Ștefan a existat, în
mod obiectiv, substanța istorică a epopeii naționale, dar nu și-a
luat nimeni răgazul s-o scrie, nici atunci, nici mai tîrziu. In
absența poeziei culte, a funcționat totuși dispoziția mentală a
legendarizării faptelor extraordinare și pentru cîntecul baladesc.
Istoricul polonez Scryjkowski mărturisea că, trecînd prin
Moldova, în 1574, a auzit cîntece despre Ștefan , acompaniate de
instrumente populare. Exemplificînd ideea de "evoluție" în
istorie, Blaga își asuma afirmația despre această vreme "de largă
respirație istorică", intens "prilej pentru români de a simți aroma
măreției". Dar Ștefan "n-a putut să lase urmașilor decît visul, cu
fața întoarsa spre trecut"4, suport moral, dar și obsesie, în măsura
în care e supralicitat pînă la demonetizare.
Aceeași este epoca în care începe lupta pentru memorie și
transmiterea ei în forma scrisă a cronicii de curte. Orgoliul feudal
al monarhului devine productiv în direcția culturii. însă nivelul
culturii nu egalează strălucirea eroică. Alături de cetate și biserică,
simboluri ale puterii și credinței, se așează cronica, text succint de
înscriere a faptelor de importanță capitală pentru viața
monarhului si a țării. Conștiința voievodului de a avea istorie
scrisă îl alinia într-o modă europeană. Scriptorii anonimi erau
clerici sau grămătici de cancelarie. Formația lor se datora școlilor
mănăstirești, singurele existente atunci. Mentalitatea feudală, ca
sistem de habitudini, dispoziții spirituale și credințe, proprii
acestui spațiu, se reflectă vag în prima cronică de comandă.
Personalitatea autorului nu se poate bănui nici măcar în umbra
textului, în schimb e pusă în evidență personalitatea autocrată a
monarhului care dictase scrierea. Redactată în cancelaria curții,
putem crede că si sub ambițioasa cenzură domnească, prima
cronică a Moldovei, scrisă în limba slavă, reface istoria Moldovei
incepînd cu 1359. anul întemeierii statului. Originalul s-a pierdut,
dar după el se făcuseră copii variante ce s-au păstrat.
 Descoperite și tipărite la sfîrșitul secolului al XlX-lea, ele au
Fost retraduse si publicate în ediții mai recente'. Întrucît stilul
reflectării istoriei cuprinse este aproximativ același în aproape
toate variantele, singurul criteriu de ierarhizare ar fi extensia
narativă. Letopisețul[anonim al Moldovei (1359-1507), numit de
Ion Bogdan si Letopisețul de la Bistrița, atestă că originalul după
care s-a (acut copia a fost conceput în vremea si la cui tea lui
Ștefan. Precizarea timpului cînd s-au produs anumite fapte, anul,
luna, ziua, chiar momentul zilei, reclamă prezența scriptoruhii în
preajma monarhului. Cel puțin pentru anii domniei lui Ștefan
(1457-1504), cronica apare ca un jurnal de curte, scris la
persoana a lll-a, de un obscur, îngenuncheat în fața tronului,
rezistînd într-un anonimat deplin. Notațiile sînt exacte si laconice:
"în 1465, luna ianuarie 23, joi, la miezul nopții, a intrat Ștefan
voievod în Chilia...", lupta de la Baia s-a desfășurat "la 14 ale
lunii decembrie, luni spre marți”. La fel de precis sînt consemnate
căsătoriile lui Ștefan, tăierea capului trădătorului Isaia vornicul,
cutremurul care a tulburat masa voievodului si alte evenimente
războinice (Vaslui, Cosmin). Sînt notații unice pe care le-au
preluat cronicarii de limbă română în evocările lor, ca și autorii de
evocări istorice românești. Cu o scînteie de entuziasm e relatată
bucuria generală care cuprindea țara după o izbîndă, generozitatea
monarhului revărsată în ospețe pentru cler si vitejii lui oșteni. De
aici deducem o atmosfera specifică a cetății, cu obiceiuri
caracteristice, practicate ritmic, că ritmul vieții era reglat de
alternanța între pace și tăzboi. Concepția teocratică, trăsătură a
mentalității timpului, îl determină pe autor să atribuie biruințele
nu atît iscusinței domnești, cît intervenției unor foile tutelare
trimise de providență. De pe poziția bunului creștin, autorul e
vituperant cu păgînii.
 Cronica moldo-germană (1457-1499) e o variantă concepută
ca biografie a monarhului desăvîrșit, patriot si viteaz, crud și
generos, un om si un ascet. Textul a fost scris la curte, de un
contemporan care a avut la îndemînă arhetipul cronicii și
cuprinde cariera domnească a lui Ștefan între anii 1457-1499. Se
presupune că manuscrisul (în limba slavă) a fost trimis în
Germania cu scopul de a convinge un medic să vină la curtea din
Suceava. Redactat la timpul prezent, cu admirație degajată si nu
cu umilință, textul, ajuns la Niirnberg, a fost tradus în germanăiși
inclus de umanistul Hartmann Schedel în Cosmografia
universala, sub titlul: Cronica hreviter scripta Stephani Dei
gratia voivoda terrarum Moldannens(ium) necnon Vatachyens
(ium). Ceea ce distinge această variantă de altele este detalierea
unor fapte de arme si, lucru rar, aprecieri despre viața de familie
a monarhului.
Celelalte variante, Letopisețul de la Putna (în liiîiba slavă) si
Cronica moldo-rusa (în limba rusă), rezumă excesiv arhetipul sau
conțin abateri de la arhetip si în consecință au o valoare minoră.
Un regim aparte are Cronica moldo-polonă, copie tîrzie, făcută de
solul polon Nikolai Brzeski, în oraș la lași, în timpul domniei lui
Alexandru Lăpusneanu. Conținutului (1352-1564), prelucrat în
favoarea polonilor, îi este adăugat un capitol informativ despre
ținuturile și dregătoriile țării Moldovei.
După limba redactării se deduce cui îi era destinat textul, ca si
interesul străinilor pentru istoria glorioasă a voievodului.
Recunoașterea lui. iarăși se subînțelege. Deși sînt închegate
narativ, aceste cronici sînt de o modestă valoare, întrucît lipsește
libertatea auctorială si orizontul interpretativ. Autorii variantelor
sînt naivi si neexersați în lucrul cărturăresc original. Ei descriu,
copiind realitatea ca pe un text dogmatic. Faptul că nu aveau
cultură istorică e o consecință a concentrării epocii în gestul eroic
de rezistență în apărare. S-ar recunoaște, totuși, toposul laudei
suveranului, frecvent în cronicile Europei medievale, mai ales în
cronicile Franței, scrise în Froissart si Commynes. Se
inaugurează specia panegiricului despre monarh, continuată în
secolul următor. Se mai observă linearitatea, simplitatea
narațiunii, tară nici o încălcare a cronologiei. în afară de legenda
vinătorii ritualice a bourului, care explică întemeierea țării, sînt
relatate întîmplări teribile, cum e aceea a pieirii armatei lui
Malcoci oglu, datorită unei ierni năpraznice. Acest miracol al
forței pămîntului țării de a se apăra de păgîni stă la baza
faimoasei, frumoasei legende Fintîna gerului. Se implică aici o
componentă a mentalității autohtone, sintetizată de popor în
fornțula "codrul frate cu românul", componentă activă pînă tîrziu,
în romantism si după, considerată ca atare de Blaga în studiile de
morfologia culturii. Oricît de sumare si neprelucrate, datele
transmise de aceste cronici provoacă imaginația să reconstituie
atmosfera unei medievalități prea mult solicitată de conflicte
războinice.

1.5. în aceeași formă slavă vor fi redactate și cronicile lui

Macarie, Eftimie si Azarie. Scrise din poruncă domnească, cu o
paternitate stabilită, textele nu se deosebesc fundamental, nici ca
întindere, nici ca univers mental, de cele anterioare. Numai că
autorii lor, datorită formației, amplifică interpretarea
providențial istă a faptelor, iar stilul, ilustrînd barocul ciudat al
frazei de limbă slavă, e calchiat după cronograful bizantin al lui
Constantin Manasses. Acest Sinopsis istoriki îmbogățise cultura
bizantină a secolului al Xll-lea. Stilul retoric, încărcat cu
metafore în lanț a fost transpus în medio-bulgară, în secolul al
XlV-lea, infhienfînd astfel toată istoriografia balcanică.
 Cronica episcopului de Roman, Macarie, scrisă la comanda
lui Petru Rareș, conține istoria scurtă a Moldovei între 1504 și
1551. Ceea ce Frapează de la început, sînt frazele speculative pe
tema necesității de a scrie istoria țării, ca act de conștiință.
Asumarea paternității e însoțită de un topox specific mentalității
medievale, afectarea modestiei. Lauda e compusă în stilul
retoricii încărcate de metafore si comparății stridente, de
împrumut, care pot avea și sorginte biblică. Recunoaștem expresii
patetice din imnurile psalmice. Macarie exaltă figura lui "Petru
cel Minunat", "împodobit cu cununa domniei", trădat de boierii
"înșelători", înfrînt de sultanul venit "ca vîntul fioros", "ca furtuna
ce vîjîie din greu", "ca o pasăre cu aripile mari se repede asupra
unei păsărele cu pene puține", aducînd cu sine "puterile tătărești
cu chip de fiare" etc. Abundă întrebările retorice de tipul: "O
soare a toate văzător!", "Oare nu suspini, dreptate?". Pentru a
ilustra ideea barocului imaginilor, am preferat citatului slavon
traducerea foarte exactă făcută de P.P.Panaitescu. Răzbat în text
puternice trăiri, mai ales atunci cînd sînt povestite, în plîngeri și
exclamații, accidente ale biografiei autorului, "căci amărăciunea
din suflet ne-a făcut să vorbim". Încă o dată, ecouri de psalm se
amestecă în fraze: "O, invidie, fiară crudă, tigru care se hrănește
cu oameni, săgeată tară fier...!" Nu lipsește nici conștiința
"abaterii de la povestirea" istorică, nici regretul că istoria e prea
densă ca să încapă în cronica prea comprimată. Cu temperamentul
lui aprins, Macarie ar fi putut scrie un valoros text narativ în
limba română, încurajîndu-1 pe Ureche, ca peste un secol, să fi
scris o cronică mai original colorată stilistic. Oricum, elogiul
suveranului se distinge pregnant si din antiteza între Petru Rareș
si llias turcitul.
Mai scurtă, scrisă din porunca si spre lauda lui Alexandru
Lăpusneanu, cronica lui Eftimie, episcop de Rădăuți, se
suprapune parțial celei dinainte. Durata istorică povestită se
cuprinde între 1541-1554, iar interpretarea, cită este, e
părtinitoare, croită să exagereze valoarea stăpînului: "Alexandru,
cel Viteaz și cel Nou", e "vitează mlădiță a ortodoxiei". Eftimie
mărturisește că domnitorul i-a cerut sil continue cronica lui
Macarie, ca anii să nu se piardă în "adîncimile uitării". în codul
său, diavolul e dușmanul omului, iar turcul dușmanul românului.
Conjuncția celor două forțe negative a făcut ca llias să treacă la
"datina mincinoasă" a turcilor. Găsește în acest comportament
aberant motivul de a discredita, sub anatemă, domnia acestuia si a
lui Ștetăniță (cel de al doilea fiu al lui Rares), spre a realiza
termenul de contrast cu Alexandru Lăpusneanu, ctitorul mănăstirii
Slatina, voievod a cărui "slavă înaripată s-a răspîndit peste țări".
Toate acestea, pentru că trăia în "slava lui Dumnezeu".
Redactată în același idiom slav, cronica lui Azarie continuă
"împletirea retoricească" ("cbiijic'rt-iina puiropcrna") a părintelui
Macarie, pe același tipar stilistic. Deși scrisă la comanda lui Petru
Șchiopul, cronica începe la 1551, dar nu depășește limita lui 1574,
anul urcării pe tron a acestuia. Folosește aceeași schemă
antinomică utilă laudei suveranului despre care nu ajunge să mai
povestească. Pe motivul respectării legilor vieții ortodoxe,
Alexandru Lăpusneanu nu este denigrat, în schimb e denunțată
domnia lui Despot ereticul, care "ura datinile creștine ortodoxe".
Nu e mai îngăduitor cu Ioan vodă cel Cumplit, rob al aurului,
acuzat ca vărsător de sînge si jefuitor al averilor bisericii, cu o
domnie de o "negreală mai neagră decît corbul", asemenea unui
"nor întunecos". Nu-i erau străine cronicarului clișeele de amînare
a povestirii, de întrerupere sau abatere de la nararea
evenimentelor istorice. Atrage atenția fraza ultimă de mimare a
umilinței că nu s-a putut ridica la nivelul lui Macarie, cel "darnic
în povestire bogată".
 Dincolo de conștiința că scriu pentru memorarea istoriei si că
sini autori. apare, ca noutate, interpretarea vădit tendențioasă,
zgomotos laudativă sau denigratoare. Agresivitatea unor fraze n-a
fost egalata decît in cronicile muntene, de facțiune, de mai tîrziu.
Ca în literatura cruciadelor, conflictul creștin-păgîn să păstrează,
iar criteriul apartenenței la creștinătate, în mentalitatea acestor
autori, operează valoric. Ca si în variantele cronicii lui Ștefan,
domnitorii viteji sînt un fel de mi/cs Christi. Fără efort s-ar putea
deduce din aceste texte o dispoziție mentală, specific medievală,
de a combina unele reprezentări religioase cu idealul de vitejie,
cum se întîmplase si în culturile apusene"'. Mai ales că acțiunea
vitejilor români avea un caracter inedit, hotărît de caracterul aprig
al \ictii de aici, la răscruce de continente si de lumi. Obisnuiți cu
stilul piedicii, acești autori (cu precădere Macarie si Azarie)
folosesc o strategie retorică de impresionate. Descriu, dar si
evaluează, au criterii normative împrumutate moralei religioase.
C ronicile dc pînă la 1600, chiar dacă nu sînt scrise in limba
română, sînt primul exercițiu cărturăresc, original, din spațiul
nostru cultural, pregătind secularizarea scrierii cronicarilor, care
se va produce în secolul al XVII-lea.

1.6. Figură atractivă pentru cele mai hazardate ficțiuni

literare, Vlad Țepes a fost, încă din timpul vieții, subiect de
legenda. Descendent din familia Drăculestilor, Vlad avea blazon
domnesc, pentru că era nepotul tui Mircea cel Bătrîn. A avut o
biografie încărcată de spectaculos si aventură. între 1444-1448 a
stat închis în cetatea turcească Egrigoz ca zălog al credinței tatălui
său. La 26 de ani (1456) cîstigă tronul ca succesor, dar nu-i
păstrează decit pînă în 1462. Vechii săi ostili, negustorii sasi, a
căror libertate de a face comerț în Muntenia era sever controlată
deVlad. fabrică o falsă scrisoare de închinare a domnitorului către
turci, i-o trimit lui Matias Corvin si cer detronarea. Falsul era
absurd pentru cei ce cunoșteau atitudinea violent antiotomană a
lui Vlad, Este luat în captivitate și întemnițat, pentru 4 ani, în
castelul de la Vișegrad. Rătăcește prin Transilvania, iar în 1476
moare năpraznic, decapitat, în urma tentativei de a-si recîștiga
tronul de la Tirgoviste. Spiritul lui justițiar l-a transformat în
paradigmă a omului crud în apărarea dreptății, invocat cu
nostalgie: "Cum nu vii tu, Țepeș Doamne..."
Legenda, operă de ficțiune grefată pe un adevăr esențial, i-a
consacrat supranumele de Țepeș, substituire de tip metonimic,
pentru că Vlad era trăgătorul în țeapă al vinovaților de orice fel.
Vampirismul lui Țepeș a fost o invenție a romanului de groază
(Drqcula, de Bram S(oker), preluat în secolul nostru de
comercialul cinematografic, gen artistic minor. Oricît de obiectivi
am fi, în cazul lui Vlad Țepeș, legenda prevalează asupra istoriei
adevărate, între istoricii contemporani, bizantini, italieni,
germani, turci se distinge Bonifacius, italianul rămas la Buda spre
a scrie cronica lui Matei Corvin, în limba latină. Influențat si el
de legendă, recunoaște voința voievodului muntean de a instaura
"o nemaiauzită dreptate", nu numai între români, dai; și în
contactele diplomatice sau comerciale cu străinii. Singurul portret
din cuvinte, lăsat de trimisul papal la Buda, Niccold Modrussa, e
atît de concordant cu portretul pictat de un anonim, încît pare
schițat după pictură și nu după natură. Fizionomia e descrisă
energic, cu o anumită cruzime naturalistă a comparației,
ignorîndu-se psihologia vulturului captiv. Era, se spune, "nu
foarte înalt de statură, dar foarte vînjos si puternic, cu înfățișare
crudă și înfiorătoare, cu nasul mare și acvilin, nările umflate, fața
subțire și puțin roșiatică, în care genele foarte lungi înconjurau
ochii verzi si larg deschiși, iar sprîncenele negre si stufoase îi
arătau amenințători: fața si barba îi erau rase, cu excepția
mustății. Tîmplele umflate sporeau volumul capului. Un gît ca de
taur lega ceafa înaltă de umerii lăți pe care cădeau plete negre si
cîrlionțate.”
Provocată de evenimente, imaginația colectivă înregistrează
creator faptele senzaționale de pedepsire a abuzului, manifest în
plan moral sau social, și le închide în rama legendelor. Fabulația
propune o interpretare. Mentalitatea medievală a unei umanități
neobișnuită cu legile a fost șocată de nemaipomenita, singulara
îndrăzneală a unui monarh de a impune legea morală cu prețul
pedepsei capitale. Au fabulat deopotrivă românii, germanii și
slavii.
Nu avem încă o culegere si o ediție definitivă a legendelor
românești despre Vlad Țepeș. Cele culese și repovestite de Petre
Ispirescu, în secolul trecut, au fost tipărite postum, în 1936, și
comentate de cercetarea mai recentă7. Manuscrisul Ispirescu,
intitulat Povești despre l'lad-vodâ Tepes, conține șapte legende,
în stil se recunosc urmele culegătorului și povestitorului de
basme. Ca tematică, aceste povestioare nu repetă, decît în parte,
conținutul legendelor germane si slave. Altele au subiecte
necunoscute ciclurilor străine. Variante sau inedite, toate sînt
marcate de obiceiul românesc de a fantaza în marginea istoriei și
trebuie prudent discutate ca stil, dată fiind imixtiunea
culegătorului. Dispoziția mentală care a stat la baza acestor creații
orale, construite aproape invariabil pe.ideea de dreptate, a fost
nostalgia modelului uman în stare s-o împartă. Legendele
restituie o paradigmă ca și utopică.
Seria de legende germane, zămislite, se presupune, în mediul
sașilor transilvăneni, cuprinde treizeci si cinci de relatări scurte,
fără suflu epic, dar atractive ca subiect. Tematica vizează
pedepsele prea aspre date de domnitor negustorilor lacomi veniți
de peste munți, dar si localnicilor imorali, fie ei boieri, preoți
sau oameni de rînd. Lectura receptează din toate acestea voința
lui Țepeș de a scoate țara din primitivitatea în care o ținea lipsa
legilor, dar si mecanismul psihologic al creatorului german de
legendă, denigrator al Faptei care îl incomoda. Interesant de
observat că dispoziția mentală care a dat naștere legendelor
acestui ciclu era diametral opusă aceleia Care crease legenda
vieților de sfinți. Avînd privilegiul cărții tipărite (ediții succesive,
după 1488), legendele germane au lăspîndit această imagine pe
continent și au tăcut să prolifereze o literatură care nu mai are nici
o legătură cu personalitatea, timpul si locul în care Vlad a trăit.
Legendele sînț legende si se citesc pentru literaritatea lor.
Budai-Deleanu a selectat din ele mesajul civilizator al teribilului
voievod, victimă a propriei rigidități morale.
Nouăsprezece la număr, legendele slove păstrate în paleoslava
balcanică medievală au fost culese de o persoană aflată la Buda,
martoră la evenimentele întîmplate imediat după moartea lui Vlad
(1476). în 1490 au fost transpuse în rusă de călugărul Eufrosin.
Au la bază un nucleu folcloric româno-maghiar, iar imaginea
eroului legendar e evident alta: el e mistuit de setea de dreptate si
nu de sînge. Pedepsele radicale sînt un mijloc si nu un scop. De
aici tîlcul moralizator al narațiunilor ciclului intitulat Povestire
despre Draculea voievod.
Atît de incredibilă apare lupta lui Țepes cu o lume coruptă
prin natura ei, încît acest fanatic al dreptății era văzut ca element
diabolic, discordant în context, o figură similifantastică. Esența
aventurii sale civilizatoare si destinul tragic au fost un subiect
incitant pentru literatura română și universală, ca și pentru artele
plastice.

1.7. Mihai Viteazul a fost încă o figură istorică excepțională,

care a provocat curiozitatea contemporanilor, monarhi si
cărturari. Cu el, în pragul secolului al XVII-lea se încheie cea de
a doua si ultima vîrstâ eroică a feudalității românești. Lupta lui,
neașteptat de năvalnică, a semănat groază între turci, europenii
i-ati propus alianțe ce s-au dovedit înșelătoare. Voind să
îndepărteze primejdia permanentă care amenința țara (i se plîngea
împăratului Rudolf că "țara e ocolită de vrăjmași”), a provocat o
stare războinică neîntreruptă, spre toate punctele cardinale. în țară
nu era timp pentru cronici, nici pentru epopee. La linele domniei
si imediat după 1601 vor scrie grecii cronici rimate si polonii
cronică latină. E simptomatic faptul că străinii au scris despre
istoria noastră, atunci strălucită, cum nu era nici a grecilor, nici a
polonilor, în acel moment, dar ei ar fi dorit să fie. în plus, acești
autori aveau exercițiul literar al limbii lor. De reținut ni se pare,
însă, mobilul psihologic al acestui interes, si care nu pare să fi
fost decît un sentiment refulat de libertate.
Dintre românii contemporani, doar logofătul Teodosie
Rudeanu. figură culturală a curții, a scris o cronică în limba
română ("Walachico sermone"), al cărei original nu s-a păstrat.
Textul ei a fost conservat în traducerea polonă a lui Andrei
Taranowski, diplomat si prieten al Iui Mihai. După cum, din
același memorial de curte al logofătului descinde si Cronica
BuzeștUor. Istoria dintre 1593-1601 e filtrată prin optica familiei
Buzescu eroic angajată, prin frații Stroe și Preda, în lupta
voievodului Mihai, considerat de ei a fi înzestrat "cu atîta vitejie
si înțelepciune". Cronica lor a fost principala sursă pentru Istoria
romanilor supt Mihai Vodă Viteazul. a lui Bălcescu, si pentru
Mihaida, încercare de epopee tîrzie făcută de romanticul Heliade
Rădulescu. Cronicile secolului al XVIl-lea și începutul veacului
următor (Letopisețul Cantacuzinilor, acela al lui Miron Costin,
Istoria lui Radu Popescu) evocaseră figura voievodului și
dramatismul faptelor lui, considerîndu-l prizonier al propriilor
calități activate de puterea destinului.
 în 1597, după Călugăreni, silezianul Baltasar Walther, aflat la
curtea din Tîrgoviște, adună informații directe, întregite cu altele
preluate din cronica lui Taranowski și scrie, în latină; Brevis et
versa descripție) rerum ab... Ion Michaele, Moldavie Transalpine
sive Walachicae Palatino gestarum.f. își imprimă opera la
Gorlitz, în Silezia, în 1599. Este prima carte tipărită, consacrată
unui voievod român în viață. Stilul e încărcat cu superlative
("strălucitul", "prea viteazul", "prea vestitul" etc.) pline de
admirație și, totuși, istoria glorioasă și eroul, privite dinafară, sînt
doar un subiect de curiozitate. Grandilocvența stilului, cu
invocații mitologice, atinge culmea în povestirea luptei de la
Călugăreni. "Dreapta lut cea vitează" ar fi demnă de cîntecele lui
Apolo, de vreme ce eroul "îsi pune capul în luptă cu puterile
barbare, ca zid al creștinătății și răzbunător al ei", scrie cronicarul.
Semnele mentalității creștine si obsedanta spaimă de turci
plasează cronica în interiorul medievalității estului european, cu
problemele lui caracteristice.
O categoric aparte de texte din ciclul închinat lui Mihai
Viteazul este aceea a poemelor grecești compuse de Stavrinos și
Gheorghe Palamed. Stavrinos fusese vistiernic la curtea din
Tîrgoviște și este luat captiv, îndată după moartea lui Mihai. în
1601, în cetatea Bistriței fiind închis, "noaptea, la lumina
stelelelor", scrie în versuri grecești Povestea preafrumoasa a lui
Mihai Voievod. Liber de orice altă constrîngere, decît aceea a
unui admirabil (pentru un grec) sentiment de devoțiune postumă,
Stavrinos scrie spre a aduce la cunoștința lumii marea nedreptate
ce i s-a făcut viteazului. Uciderea acestuia spulbera aparențele
grecului care visa la libertatea patriei sale. Poema e un elogiu ce
întrece orice encomion; e scrisă în stilul admirației sentimentale,
sub presiunea morții năpraznice a eroului. Oricum, un personaj
excepțional se reliefează treptat, cu toate însușirile; cutezanță.
energie, vitejie etc. Personajul, "cel minunat, cel în lume lăudat",
"ca uliul cel iute", "ca un fulger" e încadrat într-o tipologie umană
exemplară, cvasimitologică, aceea a lui Ahile. Renumele lui
făcuse "să tremure Răsăritul și Apusul”. Combinînd lamentația
greacă și elegia biblică, Stavrinos compune un "Epilog" în care
sînt blestemate Moartea si Charon, Invidia și Intriga. Sînt
invocate elementele cosmice, stihiile, chemate să plîngă, să intre
în dezordine pentru că viteazul a fost ucis prin înșelăciune. Poema
a fost tipărită la Veneția, în 1638, de Panos Pepanos, grec venit
tot din Țara Românească, si reeditată de nouă ori în b sută de ani.
Interesul față de poemă s-a reactivat în perioada luptei eteriste din
zona balcanică. Prima traducere în limba română, făcută de Tudor
Eliat, s-a tipărit la 1837''.
Poema lui Gheorghe Palamed, grec în slujba cneazului polon
Vasile de Ostrog, scrisă la 1607, imită stilul și tehnicile epopeii
clasice. Istoria cuprinzind toate faptele, vitejiile și războaiele
strălucitului Mihai Vodă se deschide cu o invocare a zeiței, după
modelul lliadei: "Te invoc Minervo, fiică a marelui Jupiter, / Să
mă inspiri, spre a putea povesti acum / Acel vestit război al
faimosului Mihai, / Nenumărate ucideri, măcelul cel mare, / Iar
Turciei si altor multor țări distrugere; / Război care a nutrit
fiarele, făcînd ca trupurile turcești / Să fie hrană pentru păsările
răpitoare și pentru cîini...... Cult și cenzurat, Palamed restituie
figura viteazului în stilul admirației grave.
Extrem de utile refacerii imaginii lui Mihai prin el însuși, fără
să fie vorba de literatură, sînt o serie de scrisori diplomatice
dictate de el. Din această clasă de texte face parte dialogul
inteligent si îndrăzneț pe care Mihai l-a avut în 1595 cu solul
polon Liubieniecki. Acesta s-a grăbit să-i consemneze în latină,
limba diplomatică a țării sale. Ca și împăratul Rudolf, polonii își
puneau nădejdi în Mihai, dar se și temeau de forța lui. Există și o
scrisoare trimisă hatmanului polon Zolkiewski, imediat după
triumful de la Călugăreni, cînd, scria cu umor Stavrinos, de frica
lui Mihai Sinan Pașa a învățat să înoate. Scrisoarea în limba
română trimisă solilor săi la Praga este expresia "pohtei” de a
păstra sub sceptrul său Țara Românească si Transilvania. Temător
că Rudolf nu i-ar acorda considerația și drepturile cuvenite, Mihai
îsi instruiește diplomații în fraze care îi trădează psihologia si
presentimentele. Revelatoare pentru temperamentul ardent al
voievodului sînt si alte două rapoarte diplomatice trimise
împăratului Rudolf il și marelui duce de Toscana, Ferdinando de
Medici, respectiv în latină si italiană. Vorbea acolo de "rîvna
lăuntrică" de a face fapte mari "în slujba creștinătății", spre a lăsa
"un nume veșnic după moarte”. înainte de a fi documente
diplomatice, ele sînt documente psihologice care atestă ambiția
mistuitoare, voința, demnitatea și inteligenta unui veritabil
personaj de epopee, vai, nescrisă.
Situate cronologic în continuarea cronicilor variante ale
textului arhetip de la curtea lui Ștefan cel Mare, cronicile despre
Mihai Viteazul contribuie la formarea unui lupus specific
spațiului nostru istoric. El decurge dintr-un climat feudal dominat
neliniștitor de spaima năvălirilor, dintr-o mentalitate colectivă
suspicioasă la orice Zăngănit de armă. E vorba de un topos care
reflectă starea conflictuâlă, armată sau pusă sub surdină după ce
poporul a fost cucerit, și care s-ar rezuma în antinomia
păgîn-cresti n, străi n -autohto n.

1.8. învățăturile lui Neugue Basarab către jiul sau Theudusie

aparțin aceleiași medievalități conțiictuale, anterioară oprimării
totale, și care tăcuse din religie un scut, iar din modelul divin o
cale de salvare morală. în Țara Românească, în vremea lui
Neagoe Basarab (1512-1521), se arată, mai pregnant și mai
timpuriu decît în Moldova, semnele apartenenței noastre la
mentalitatea sud-est europeană. Suspiciunea si temerile
balcanicului le citim cu toată claritatea în Scrisoarea, în limba
română, trimisă de boierul Neacsu (1521) la Brașov, lui H.
Benkner. într-un stil perfect inteligibil, boierul vorbea despre
"frica mare" a lui Basarab, terorizat de manevrele armatelor
turcești, despre propria îngrijorare că ar putea fi bănuit de
colportarea unor știri secrete, drept care îl ruga pe Benkner să tină
pentru el informația, "să nu știe oameni multi". Șoapta balcanică
ce ține loc de "diplomație", teama de zvonuri si acuze insidioase
definește umanitatea acestui spațiu al neîncrederii si intrigilor
politice. Climatul de suspiciune îl făcuse pe boierul în cauză să fie
solidar cu vecinul, creștin ca' si el. De altfel, scrisoarea e
pecetluită cu vocabula "Amin", ca un text religios. Nu e
întîmplător câ tot în perioada de încurajare a culturii, produsă sub
domnia lui Neagoe Basarab, se scrie la curtea lui, în grecește, de
către Gavril, venit de la Athos, Viața Patriarhului Nifon, ale cărei
date i-au folosit lui Odobescu în compunerea Scenelor istorice.
Primejdii externe și interne care pîndeau dinastia Basarabilor
îl vor îndemna pe Neagoe să asculte atît de lecția Bizanțului
imperial, cît si a Apusului renascentist și să lase urmașilor săi o
carte de comportament princiar. Dacă a fost autentic scrisă de
domnitorul însuși, dacă s-a scris în cancelaria curții, avînd
colaborarea unui călugăr sau, în fine, a fost redactată mai tîrziu și
pusă sub autoritatea lui Neagoe, aceasta este o problemă de
paternitate pentru care s-a consumat foarte multă cerneală1".
Intrucît textul cărții a circulat în trei variante (slavă, greacă,
română), problema limbii originalului a fost încă o dilemă.
Argumentele cad în favoarea originalului slav descoperit, la
finele secolului trecut, într-o formă fragmentară. Mai nou,
cercetătorii greci încearcă să argumenteze primatul manuscrisului
în limba lor si presupun că autorul însuși ar fi grecul Manuil din
Corint, aflat în legături epistolare cu Neagoe. în vreme ce
varianta românească pare să fie de dată mai tîrzie, în preajma lui
1700, motivată prin interesul Cantacuzinilor pentru astfel de cărți.
Luat ca atare, textul (în variantă românească) aparține culturii
noastre și reprezintă o dată importantă în istoria mentalității
feudale românești și sud-est europene. Cultura bizantină a
primului mileniu pusese la îndemîna Europei cărțile lui Vasile
Macedoneanul către fiul său Leon și Cartea de învățătură
transmisă de Constantin Porfirogenetul fiului său Romanos. însă
umanitatea Europei, aflată în plină Renaștere ia 1500, gîndea
altfel. în învățăturile lui Neagoe se păstrează mult din
mentalitatea bizantină, dar există si înnoiri datorate contextului
diferit. Nu se poate ignora faptul că la data aceea în Europa era o
modă a cărților de educare a curteanului și mai ales a monarhului,
așa numita literatură de morală princiaiă, ad asum Delphini,
demodată si ironizată în vremurile mai noi. Numai o singură
carte dintre acestea a rezistat trecerii timpului: Principele (1513)
lui Machiavelli. Nu și Orologiul principilor (1529) a lui Antonio
de Guevara, deși fusese tradusă în multe limbi si circulată pe
durata unui secol. Ce-i drept, nici una dintre aceste cărți n-au
transformat monarhul într-un filosof. Pagina pamfletară din
Elogiid nebuniei (1511), a lui Erasmus, îi vizează pe principii
lipsiți de vocație și care, deși educați, sînt conduși de personajul
cu scufie de nebun.
Cartea rămasă în cultura noastiă sub numele lui Neagoe se
distinge prin construcție, lirism creștin, prin utopie umanitară si
sfaturi necesare contextului istoric. O perlă de lirism
folclorico-religios și adecvare la biografia domnescului autor este
plîngerea la reînhumarea oaselor mamei sale, doamna Neaga. La
fel de originală ni se pare a fi si adaptarea motivului poetic de
circulație universală, uhi sunt..., implicat cu tîlc în finalul cârtii.
Studiat sau nu, în paginile ei răzbat valori de gîndire și atitudine
care reflectă stadiul mentalității feudale a timpului, fără să putem
lăsa la o parte mulțimea frazelor teologice ce inundă gîndirea
laică. Dar, sînt si ele semnificative în ordinea discuției paternității
textului. După conținut, cartea ar putea fi secționată în partea de
sfaturi creștine ce împînzesc textul de la un capăt la celălalt,
fragmente de înțelepciune si paradigme biblice, parabole cu tîlc
moral extrase din cărțile populare sau legende religioase. Sursele
sînt prea variate ca să le putem enumera. Și apoi, de vreme ce la
ora aceea a culturii nu se punea problema plagiatului si cu atît
mai puțin a compilației, important este ce a rezultat din
combinația de extrase. A rezultat o sumă de reguli
moral-religioase impuse vlăstarului de domn care, dacă ]e-ar fi
urmat, ar fi fost mai curînd un ascet (milos, cumpătat, credincios
cinstitor de icoane, prudent, fără vicii, tolerant, apăsat de gîndul
mortii etc.). aproape fictiv în idealitatea lui, altceva decît un
principe energic, cerut de condițiile Țării Românești de atunci.
Varianta românească1', foarte tîrzie si pe care, de aceea, n-o
putem discuta ca stil decît cu mare prudență, începe cu: "Iubitul
meu fiu, mai înainte de toate să cade să cinstești si să lauzi
neîncetat pre Dumnezeu...si ziua si noaptea și în tot locul" și se
încheie cu fraze de aceeași factură, gîndite ca "peceți” ale cărții,
căci "cartea care iaste pecetluită, aceea să crede". "Pecetea" poate
fi numele, dar si imprimarea în ceară a blazonului domnesc.
Refuză sa pună "pecetea”, din umilință creștină, "că de la Adam
pînă acum au fost multi împărăți și mulți domni și multe feluri de
cărți s-au făcut și au scris și le-au pecetluit cu peceți, iar apoi au
trecut ca rouă cea de dimineață". Adevărata pecete este fapta
bună, ca să poți "împărăți cu Domnul nostru lisus Hristos în
ceriu...", "cerul" înțeles ca lumea de dincolo, eterna si
preafericită1’. De aceeași concepție este contaminată si vechea
întrebare a filosofilor, care se pune si aici: "Ce este omul9"
Dogma găsește răspunsul ce obligă ființa la supunere si credință
fată de Cerul generos care i-a dat atîtea bunătăți. Atitudinea de
"mirare" conținută în interogația voievodului, pe care o comenta
Noiua'4. nu este o interpretare adecvată, pentru că acolo unde
comentatorul citea acest sentiment nu e decît umilință creștină.
Plecând de la întrebarea Hrisostomuhii, autorul se întreabă si
răspunde. Ce ieste omul? Cum ai zice, omul ieste o nimica,
numai ce ieste slăbiciune și urgie si neputință. Iară mila lui
Dumnezeu vezi cît ieste de mare, că de lucrurile ce tăcu pentru
dînsul să miră prorocul... Pentru dînsul fu tăcută vremea...pentru
dînsul fu făcut raiul, pentru dînsul împărăția cerului...minunile,
bunătățile si legile..." Mirarea e deci a proorocului, voievodul o
da drept pildă de umilință, frică si recunoștință in fata divinului, o
lecție de umanism în înțeles teologic. "Să-și mai aducă aminte si
să cugete tot omul, pentru păcatul Strămoșului Adam" în parte
iertat de Divin, ceea ce înseamnă o datorie morală în plus.
Interesant e implicată în text și concepția biblică despre vocația
divină a omului prin toate părțile zidirii sale trupești. Urechile,
mîinile, picioarele, capul trebuie să audă cuvântul Domnului, să
lucreze si să poarte ființele pe "căile nevinovate". Aici este un
merit al cărții, cu aspect de compilație, anume că selectează din
cele mai diverse surse idei si pilde sistematizate tematic. In
această "întîia carte mare a culturii românești". Noica mai
identifica ideea unui "conflict între etern și istorie", categorii
reprezentate de cele două mari secțiuni ale învățăturilor,
religioasă si laică. Mai propune modelatorul tînărului principe o
tehnică de viață spirituală, de autoconstructie a sinelui, plecind de
la tăcere spre umilința, frica, smerenie, pînă la dragoste. E aici un
r ezumat de tl local ie.
Ca literatură a comportamentului domnesc în contextul
medieval dat, cartea conține o a doua mare secțiune de sfaturi
laice si acestea însoțite de mereu amintita morală creștină, cu
trimiteri la autoritatea evanghelistelor si la alte texte consacrate.
Capitolele cu subiect laic ar reprezenta abia a sasea parte din text.
Numele mari ale istoriei, în afară de Constantin al Bizanțului și
alte cîteva din Vechiul Testament. lipsesc aproape cu desăvîrsire.
Or. Machravelli își construise cartea exact pe aceste exemple
luate din istoria antica, de aici viabilitatea ei. Guevara îsi
prefațase car tea cu viata împăr atului filosof Marc-Aureliu si nu cu
vieți de sfinți. In contextul si mentalitatea locale se integrează
însă sfaturile despre comportamentul fată de slugi, alegerea
dregător ilor, “cum să cade domnilor să sază la masă, cît vor mînca
si cît vor bea*', cum să-si regleze viata intimă, adueîndu-si mereu
aminte de întîmplarile biblice cu Samson si Dalila. Ilolotern si
ludita. E adevărat că numai un călugăr misogin putea să
incrimineze atît de violent viclenia femeii, povestind pe larg cele
doua legende. Valabile pentru un spațiu geografic si chiar istoric
mai larg sînt protocoalele diplomatice de primire si trimitere a
solilor. Se propune o ceremonie a prudentei fara știrbirea
demnității țării. In toate acțiunile domnești se recomandă
cumpătare, relații armonioase cu boierii, din care să lipsească ura
si răzbunarea, totul în favoarea judecății drepte, nepărtinitoare.
Valoare de document, folosit în dezbaterea despre paternitatea
textului, au si paginile despre arta războiului si comportamentul
domnitorului în împrejurări excepționale, dincolo de care el
trebuie sa profeseze convingeri pacifiste. O lectură interesată de
mentalitatea autohtona orientata specific în aceste probleme ale
vieții feudale laice poate scoate de aici date prețioase.
Deasupra tuturor problemelor de fond se configurează o
pedagogie a textului, orientată de concepția teoretică foarte
accentuat angajată în construcție, fapt ce distinge această carte
parenetică în clasa textelor de morală princiara. Modelarea prin
mijloace ocolite: precepte biblice, legende de aceeași coloratură,
parabole si alegorii etc. situează învățăturile într-un spațiu mental
ce ține mai curînd de cultura orientală decît de cea occidentală.
Oricum, cartea refuză supunerea față de puterile străine, atestă
grija monarhului pentru reglarea, în sens civilizator, a vieții
interne a statului feudal condus de morala bisericii.

1.9. Valoarea civilizatoare a cărții tipărite nu e deplină, dacă

ea, cartea, nu se face in si pentru dezvoltarea limbii naționale. In
cultura româneasca, la începutul veacului al XVI-lea, tiparul a
debutat în limba slavă. Primul curent de traduceri în limba
română n-a izbutit să se impună în formă tipărită. Efectuate în
condițiile speciale ale Maramureșului'\ asa numitele texte
rotacizante sînt un simptom al începutului emancipării bisericii
române de sub tirania textului slav. Din acest curent, datat la
începutul secolului al XVI-lea, a rezultat un set de texte necesare
ritualului religios: Codicele l'oronctcan (Apostolul si Epistolele).
Psaltirea Șdiciana.Psaltirea Poroneteana. Psaltirea Hurmuzachi.
Datarea aproximativă s-a făcut după caracteristicile de limbă,
filigranul hîrtiei si alte însemnări. Ca si tipăriturile lui Coresi,
aceste texte fac obiectul special al unui întreg capitol dintr-o
știință auxiliară istoriei literaturii, istoria limbii române literare.
Din primii ani ai aceluiași secol începe si istoria tiparului în
cultura română. Au apărut atunci de sub teascurile unei prime
tipografii aduse de călugărul Macarie trei cărți: în 1508 un
Liturghiei-, în 1510, un Octoih, iar în 1512 un Evangheliar, toate
în limba slavă. Tipăritura de carte slavă se continuă, tot în Țara
Românească, cu D. Liubavici.
Istoria tiparului în limba română începe cu diaconul Coresi,
care debutase la Tîrgoviste cu tipărituri slave, spre a continua la
Brașov si cu tipărirea de cărți în limba națională. Dintre acestea,
mai importante sînt: Catehismul românesc (1562), Evangheliar
(1560), Apostolul (1563), Psaltirea (1570) ș.a. Acțiunea de
tipărire a cărții religioase în limba română, temporar întreruptă la
1582, după Palia de la Orăștie, a fost pusă sub incidența
curentelor Reformei religioase, care milita pentru ideea de a
renunța la o limbă neînțeleasă de mulțime. Dacă reformați! l-au
sprijinit pe Coresi spetind să folosească acțiunea lui spre a-i
atrage pe români, fără să lî reușit, aceasta e o chestiune de istorie
a bisericii românilor din Transilvania. După cum; de domeniul
istoriei limbii e stilul prefețelor și al textelor traduse din slavă, de
preoții din Scheii Brașovului, avînd la îndemînă, se presupune,
anterioarele traduceri maramureșene.

1.10. Traducerea si colportarea în formă manuscrisă ori

tipărită a legendelor si literaturii sapiențiale atestă atracția,
selectivă, a românilor pentru un tip de texte ce satisfac mentalul
colectiv. în forma legendei religioase, a romanului
istorico-fantastic, în forma fabulei sau a scenariului inițiatic,
aceste texte s-au situat întotdeauna pe axa înțelepciunii morale.
Este un set de traduceri înregistrat în istoria culturii noastre sub
titulatura, numai în parte proprie, de "cărțile populare". Numai în
parte, pentru că unele sînt cărți de autor si numai prin circulație
îsi păstrează atributul de "populare". Clasificîndu-le, N. Cartojan
le-a sistematizat, pe criteriul sursei, în texte provenite din spațiul
sud-slav si texte datorate influentei grecești". Incit selectarea lor
sugerează opțiunea pentru anumite teme în car e se proiectează, ca
în orice alegere, mentalitatea celui care alege, criteriul
conținutului și genului literar ni se pare a fi un criteriu mai
adecvat de sistematizare. Întrucît, dacă le înregistrăm într-un
capitol secundar al istoriei literaturii române, e pentni că ele
definesc spiritul receptor al poporului si nu spir itul creator. De
aceea le-am si închis într-un singur capitol, indiferent de secolul
în care au fost traduse.
Universul mental din secolul al XVI-lea. dominat de
imaginarul religios al medievalității sud-est europene. îsi va
apropria mai întîi legende specifice de origine bogomilică.
Interogațiilor despre geneza pămîntului si a omului le răspundeau,
în felul lor, legendele puse în circulație pr in Panoplia dogmatica,
a călugărului bizantin Eftimie Zigabenos' . Concepută maniheic,
antropogonia bogomilică din legenda colportată de călugăr
vorbește de Satanail care, plăsmuind omul din pămînt si apa, Iară
să-i poată însufleți, cere, pentru aceasta, ajutorul lui Dumnezeu,
superiorul lui. De aici dualismul ființei, concepție care satisface
mentalitatea populată si care. într-o formă mai mult sau mai puțin
sublimată, pătrunde în literatura cultă (la Eminescu. Creangă sau
Blaga). Lumea apare ca un amestec de tenebre si lumina. Din
aceeași sursă coboară legenda despre zapisul încheiat de /\dam cu
diavolul pentru stăpînirea pămîntului. Motivul acestui pact
pătrunde în pictura murală a unor biserici din Transilvania.
Pe lîngă textele biblice circulau legende apocrife, care
explicau părți obscure din Biblie. Erau texte necanonice,
inacceptabile pentru biserică. Din 1580 se păstrează un manuscris
miscelaneu (Codex Sturzanus) cu legende care suplimentau unele
explicații la Vechiul și Noul Testament (despre Abraham,
Variante la Apocalipsa etc.) si fragmente eschatologice
înspăimîntătoare, izvor pentru pictura religioasă ce imagina
‘Judecata de apoi" (în frescele exterioare de la Voroneț sau
Sucevița).
încă si mai mult răspîndite au fost legendele hagiografice, ca
“forme simple" ale mentalului colectiv si care, prin schimbarea
criteriului sanctificării, au servit drept schemă pentru legenda
canonizării personalităților istorice (Ștefan cel Mare). Asa au fost
viețile de marini si asceți din prima perioadă a impunerii
creștinismului. Elementele miraculoase si puterea sufletească a
acestor iluminati au fascinat si au incitat imaginația creatorilor de
basme. Mulțimea vrea miracole. A nu se ignora sursa antică a
unor legende. De pildă, legendele Sfinților Mamas si Iulian ~
abandonati fiarelor, nu sînt sfîșiați, ci, dimpotrivă, li se ling
picioarele - se înrudesc, evident, cu povestea leului lui Androcle.
Mutațiile de sens sînt minime. Un corpus complet al i'ieților de
sfinți a fost tradus si tipărit de Dosoftei în 1682. Fragmente
exemplare au intrat si în învățăturile lui Neagoe.în omiliile
traduse de Varlaam, ca si în compunerea didahiilor lui Antim
(Legenda Sf. Sisinie, a Sf Vineri, a Sf. Alexie, Sf. Gheorghe sau
a Sf. Vasilie cel Nou etc.).
în secolul al XVI-lea, un capitol aparte îl constituie asa
numita literatură astrologică, proprie gîndirii medievale, oarecum
sustrasă de sub influența bisericii. Ca știință ocultă născută la
caldeeni, astrologia se pretinde a fi arta premoniției, bazată pe
legătura mișcării astrelor cu evenimentele istorice. 1 se
subsumează “știința" interpretării destinelor umane după zodiace,
vise sau alte fenomene naturale. In ciuda interdicției (la 357
C onstantin cel Mare interzice prin edict consultarea astrologilor,
iar Ioan Chrisostomos acuza astrologia de minciună si erezie), o
astfel de literatură era căutată în Europa pînă tîrziu, după
Renaștere. Știm că în preajma lui 1700, Brîncoveanu consulta
asiduu "Foletul novei”, tradus de Ioan Românul din italiană, chiar
daca adnota marginal "foletul minte”, atunci cînd predicția nu se
împlineai Cronicarii, formați în școlile latine din Polonia și
Italia, fiind la curent cu interpretările astrologice, si-au ornat
povestirea cu asociații între cutremure, comete, eclipse si
evenimente istorice. Și Tacitus le considera povestiri de rău
augur. "Semnele” naturii erau citite și respectate de inițiații
literaturii lui Sadoveanu, personaje imaginative, păstrătoare de
tradiții cvasiprimitive. Pe aceasta predispoziție caracteristică
mentalității colective s-a grefat "literatura” astrologică. In aceeași
clasă intiă "cărțile ereticești carele nu se cade a le ceti
credincioșii... Gromovnicul, Fulgeralnicul, Socotitorul de vise”,
Rqjdanicul si Trepetnicul, cum se spune la Pravilă. Denumirile
slave reclamă si sursa superstiției. Circulației în manuscris i-a
urmat memorarea si transmisia orala. Credința în steaua
protectoare s-a înrădăcinat adînc în mentalitatea locului, mai mult
decît varianta interpretării destinului după zodii (constelatii),
înlocuitoare ale Parcelor păgîne. Corespondenta ființă-stea era atît
de crezută, îneît orice nenoroc sau moarte erau puse în legătură cu
estomparea sau stingerea stelei de pe cer. Locuțiunea I’vai de
steaua lui" sugerează acest înțeles. După cum în aceeași ordine a
mentalului colectiv, atins de o sfâșietoare descurajare, se
integrează poemul eminescian Povestea magului calator in stelc\
romantica legendă a fiului de crai născut tară de stea si de aceea
sortit să nu aibă un destin comun.
Foarte gustată, pentru că răspunde înclinației native a
poporului nostru către vorbirea gnomică, a fost literatura
sapiențială, de nuanță morală. O influență prelungită, mai ales
asupra literaturii culte, a avut FiziologuL o carte în care sînt
adunate tradiții populare despre animale si păsări luate drept
simboluri pentru idei morale. Fiecare capitol era compus
invariant, din descriere si interpretare morală. Pagini întregi sînt
acoperite cu astfel de lecții în care pretextul e un animal fantastic
(Aspida, Phoenix, Inorog etc.), regăsite apoi în; miniaturi sau
litere inițiale ce împodobeau cărțile manuscrise. Cartea autorului
anonim (poate din Egipt) a trecut în Bizanț, din traducerea greacă
s-a făcut cea latină, sub forma Bestiariiloi\ de mare circulație în
Europa. Aici e, în fond, sursa fabulei, specia cultivată în
clasicism. Folosind texte aduse de la Athos, călugări anonimi au
tradus Fiziologul în românește, la sfârșitul secolului al XVII-lea.
Dar, încă înainte de a ti tradus sau simultan, fragmente disparate
erau montate cu tîlc în învățăturile lui Neagoe... și în didahiile lui
Antim. Fiziologul a fost unul dintre modelele alegorice la care
poate ti raportată Istoria ieroglificâ.
Același model a fost urmat de călugărul benedictin Tommaso
Gozadini din Bologna, pentru compunerea cărții Fiore di virtu.
Scrisă în secolul al XI11-lea, cartea s-a tipărit la Veneția în 1474,
dată după care a fost tradusă în sîrbâ, română, greacă, rusă,
armeană. La noi a pătruns în secolul al XVl-lea cu titlul Floarea
darurilor sau Albinușa. In timpul lui Brîncoveanu a fost tipărită
de Antim, la 1700. Este, cum s-a recunoscut, cartea cea mai
reprezentativă pentru literatura flori legii lor, referitoare la virtuțile
vieții ascetice. Pusă în circulație, mai ales în aria culturii
mănăstirești, alături de apoftegmele lui Maxim confesorul, a fost
socotită text esoteric. Cele 34 de capitole au o structură dictată de
antinomia între virtute și viciu, adevăr - minciună, dreptate -
strîmbătate etc., care sînt definite în scurt, comparate cu un
animal real sau mitologic, susținute de o maximă adecvată și o
povestite moralizatoare pe .tema dată. A avut influență asupra
literaturii populare. Urmele ei se recunosc, ca repovestire, la
Sadoveanu, în Pustnicul leronim.
Masca alegorica animalieră plasează Esopia in aceeași familie
de căiți. Viața și pildele lui Esop a fost tradusă de Costea,
dascălul din Schei, la 1703. înțelepciunea ironică a personajului si
noima morală a fabulelor au asigurat circulația culegerii într-un
mediu în care vorbirea ocolită, oarecum enigmatică, era folosită
ca răzbunare subtilă. Unele copii au separat doar Pildele. Figura
înțeleptului îl cucerise într-atît pe Costin, încît o propune ca
paradigmă. Afinități elective l-au determinat pe Sadoveanu să
repovestească aqest text bogat în înțelesuri si să-i retipărească în
1909, după ce, în preajma lui 1800, repetate ediții făcuseră cei de
la Școala ardeleană.
Alegorică, de asemenea, și ironică pe deasupra, ceea ce
explică receptarea, era si împărăția poamelor, a scriitorului satiric
bizantin Prodromos. Compoziția micii opere era concepută ca un
proces, o înscenare juridică ce se interpretează ca șarjă la adresa
structurilor administrative perimate. împricinatul era Strugurele
dătător de vin, cauza relelor, acuzatorii erau fructele și legumele
(dregătorii), iar judecător era împăratul Gutuie. Traducerea e de
un haz gîlgîitor, ca și originalul.
O carieră largă și prelungită, pînă în plin secol romantic, a
făcut-o romanul popular pseudo-istoric1'' Alexandrin. Eroismul
miraculos al lui Alexandru s-a constituit într-un model uman care
a creat nu atît temeri, cît nostalgia întemeiată pe rîvna spre un
astfel de model dorit, dar greu de atins. Mai ales în spațiile
geografice oprimate, paradoxal, modelul a fascinat nu în postura
de cuceritor, cît în cea de viteaz cu virtuți supraumane.
Psihologia colectivă a receptării textului ar merita o analiză mai
atentă, cunoscută fiind influența asupra imaginației eroice aprinsă
de faptele omului excepțional. Fenomenul a pus în umbră istoria
științifică, De Vita Alexandri Magni, a lui Quintus Curtius,
preferată textului popular de Miron Costin și tradusă, de el,
fragmentar. Alexandria este atribuită lui Callisthenes, nepotul lui
Aristotel si profesorul lui Alexandru, si a fost scrisă în Egiptul
elenistic. La noi s-a tradus în preajma lui 1600. în vremea lui
Mihai Viteazul moment semnificativ, si s-a păstrat în Codex
XeagoeanuS' provenit din Transilvania. A fost tipărită consecutiv
de .Antim (1700) si apoi în mediu ardelean, la Sibiu. în 1794. Cel
mai artistic manuscris, ilustrat cu o interesantă pictură naivă, a
fost făcut la lași, în 1790 de Năstase Negrule A A circulat paralel
cu un alt roman popular de proveniență grecească, Istoria
Troadea conținînd povestea lui Priam si a războiului provocat de
răpirea Elenei. Alexandria a influențat pictura bisericească,
literatura bal adesea orală, colindele. Fragmente din ea s-au inserat
în ordinea logică a moralei din învățăturile lui Neugoe.... erau
citite si recitate în tîrgurile Țării Românești. Mai tîrziu. în secolul
al XVIII-lea. interesul pentru romanul de vitejie se întreținuse
prin texte îi} care eroismul se combină cu aventura erotică. Va
circula mult în manuscris Erotocritu! cretanului Cornaros (cu
subiect apropiat de Filerot și AntusaY prelucrat în versuri de
Anton Pann (1837). Și tot la sfîrșitul aceluiași secol se
răspîndiseră în Moldova copii ale romanului Etiopica de
Heliodor, citit de Cantemir în grecește si urmat ca model de
structură narativă în Istoria ieroglifica.
Cărturarului Udriste Năsturel, spun unele mărturii, i s-ar fi
datorat traducerea cărții de înțelepciune Varlaam și loasa],
relatînd întîmplarea creștinării unui fiu de împărat păgîn. Gustat
în mediu ascetic, romanul e construit pe ideea transmiterii
învățăturii de la maestru la neofit, lăsînd urme și în folclorul
românesc. Unele fragmente prelucrate au fost puse pe muzică de
Anton Pann.
Tema morală a nerecunostinței și paricidului spiritual explică
traducerea, în Transilvania sfusitului de secol XVII, a unei călii
venite din orientul babilonian: Archire și Anadan. Variante au
fost incluse în Halima si în alte cărți pătrunse în literatura
populara europeană. La noi, traducerea s-a făcut după un
intermediar slav. Povestea spune despre învățăcelul Anadan, care
a voit sii parvină prin suprimarea învățătorului său, un înțelept,
mare sfătuitor al împăratului. Pedeapsa, didactică, e aceea că
Anadan a fost readus la școala înțeleptului Archire, spre a-și
desăvîrși învățătura, pentru că neînvățat deplin era, de vreme ce se
arătase nerecunoscător și imoral.
Șeherezada, marea povestitoare, nu e concurata în cătțile
orientului decît de tînăra soție de împărat din Sindipa. un roman
compus din povestiri în serie. Cea mai veche traducere, după
intermediar slav si nu grecesc, s-a tăcut în Scheii Brașovului, la
1703. Se întrec în povesti femeia sireală si filosofii. Ea acuză
perfid pe fiul de împărat, iar filosofii îl apără cu povesti despre
fatuitatea femeii. In joc era viața lor. O poveste anulează efectul
celeilalte, aprinzînd curiozitatea cititorului. "Dialogul" poveștilor
se încheie în cîstigul fiului de împărat si al filosofilor, îndurători
totuși, față de viața frumoasei. Un subiect de studiu intertextual
l-ar putea constitui rescrierea creatoare a povestii despre Sindipa
filosoful, inițiatul. în Divanul persian, al lui Mihail Sadoveanu.
Scriitorul din secolul nostru (în "încheiere") spune că a "umflat
fabula", din "nevoia" de a spune ceva contemporanilor. Astfel,
Sadoveanu face ca prețul unei cărți populare, străvechi, "să
strălucească iar". Considerația vine parcă să motiveze, ca nevoie
de poveste, toate traducerile de cărți înțelepte prin colportarea
cărora românii spuneau, în perifraze, ceva despre ei înșiși.
 NOTE
I. E. Lovinescu, Istoria civilizației române moderne, II, București, 1925:
vezi și: I. Hei iade Rădulescu. Orație funebra. în Poezii-Proza. Minerva.
București. 1977.
2. M. El iade, De la Zalmoxis la Genghis-Han. Ed.St. și enciclopedică.
București, 1980.
3. X Iorga: Leu Arts mineurs cn Roumanic, București. 1934.
4. L. Blaga. Spațiul mioritic. în voi. Trilogia culturii. E.P.L.. București.
1969
5. P P Panaitescu. Cronici slavo-române din sec. XV-XVI, Ed.Acad.,
București. 1959: N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, L Ed.
Fundațiilor Regale. București. 1940: Cartea cronicilor (antologie si
comentarii). Junimea, lași. 1986.
6 .1. Huizinga. Amurgul Evului Mediu, Ini vers, București. 1970; E.R.
Curtius. Literatura europeana și Evul Mediu latin. Lnivers, București. 1970
(cap. "Topica”, "Eroi și suverani”).
7. Ștefan Andreescu, Ciad Țepcș (Dracula). Intre legenda și adevăr
istoric. Minerva. București. 1976; Ion Stăvăruș, Povestiri medievale despre
Vlad Tepcș-Dracidea. Studiu critic și antologie, Lnivers, București, 1978.
8. Dan Simonescu. Cronica lui Baltazar Walther despre Mihai viteazul, în
"Studii si materiale de istorie medie”. HI. 1959 (aici e publicat și textul).
9. Comentariul la ultima traducere in: Cartea cronicilor. Junimea, lași,
1986.
10. Orest Tafrali. Poema lui Gh. Palamide. studiu si traducere, extras din
«Literatura și arta românească», București. 1905
1 1 Dan Zamfirescu realizează o sinteză a dezbaterii, cu toată istoria ei.
în: Neagoe Basarab și învățături le către fiu! său Theodosic. Probleme
controversate. Minerva. București. 1973. Cu această carte, se pare că se
încheie disputa, pentru încă multă vreme. Vezi Dan H. Mazilii, Literatura
română in Epoca Renașterii, Minerva, București. 1084. Aici argumentele
paternității sînt întărite prin dovezi de ordin spiritual.
12. învățăturile in variantă românească au fost tipărite la 1843 de Ioan
EJisiarhul. după ce în 1841. in "Arhiva românească”, se menționau existența
unui manuscris pomenit si în Letopisețul Canîacuzinesc, la finele veacului al
XVILIea.
 13. învățăturile lui Neagoc Basarab către fiul său Theodosie. Minerxa.
București. 1970. Este cea mai bună ediție a variantei românești (text stabilit
de Florica Moisil și Dan Zamfirescu). urmată de o retraducere a variantei
slavone (tăcută de G. Mihăilă).
14. Vezi eseurile lui C. Xoica despre învățaturi, in. Pagini despre sufletul
românesc. București. 1991.
15. P.P. Panaitescu. începuturile și biruința scrisului in limba /ornând. Ed.
Acad.. București. 1965. Aici e sintetizată discuția, dusă pe durata unei
jumătăți de secol, asupra textelor rotacizante: Polemică si cu noi contribuții e
cartea: Ion Ghetie. Al. Mareș. Originile scrisului in limba română. Ed.
Științifică. București; 1985.
16. X. Cartojan. Cărțile populare in literatura românească. Ediția a ll-a.
voi. Ml, București. 1974.
17. Vezi Ioan Petru Culianu. Gnozcle dualiste ale Occidentului. Xemira.
București. 1995.
18. A.M. del Cliiaro. Istoria delle moderne rivoluzioni della V’alachia,
con la descrizione de! paesc. natura, costumi. riti. e rcligionc degli abitanti.
Veneția. 1718. în trad.: Revoluțiile valahe, lași. 1929. Anton Mana del
Chiaro l-a înlocuit în 1709 pe Giovanni Romano (Ioan românul), la curtea lui
Brmcoveanu.
19. Vezi ediția Cărțile populare în literatura româneasca. Ml. E.P.L..
București. 1963. editate de I.C. Chițimia si Dan Simonescu.
20. Alexandria, ed. Al. Duțu. București. 1984.
 III. U m a n i s m u I c u 11 u r i i v e c h i
1. Umanismul românesc, o problemă
controversată
1.1. Există un umanism românesc? 1.2. Coordonate
clasice ale Umanismului Renașterii italiene. 1.3. Prime­
le ecouri (secolul al XVI-lea). 1.4. Coerența internă a
culturii din secolul al XVII-lea. 1.5. Cantemir, siunma
umanismului românesc.

1.1 Recunoașterea umanismului românesc, ca forma mentă* de

tip renascentist, ar putea fi îndreptățită numai atunci cînd s-ar
identifica, fie si sporadice sau particularizate. orientări culturale
circumscrise curentului, cu precădere manifest în Italia (sec. al
XlV-lea - XVI-lea). centrat pe resuscitarea si desăvârșirea
modelului uman antic. Nimeni nu se așteaptă să aflăm reproduse,
sincronic. în cultura noastră toate tiparele erudiției italiene din
Renaștere, cu diversitatea si adîncimea lot. cum nici o cultură
europeană care-$i sistematizează istoria perioadei n-o poate face.
Fiecare cultură primește influențele în matricea ei specifică, după
care totul se remodelează, se adaptează. E aceasta o lege a
influențelor interculturale. A fost prea intensă si de durată
mișcarea spirituală italiană, ca ea să-nu se fi propagat pînă la
marginile continentului. Nu numai calea relației culturale
programate înlesnește circulația ideilor. Și relațiile diplomatice
sau comerciale, chiar si conflictele războinice, expansiunile de tot
felul o pot înlesni. Afirmația lui Vianu, că umanismul românesc e
o problemă a cercetării viitoare, nu acoperă decît faptul că
esteticianul nu a urcat niciodată la sursa, ca text, a literaturii
române moderne și nu și-a apropriat nici studiile care o privesc.
Realitatea de conținut a culturii noastre e resortul discuției despre
umanism și nu ambiția minoră de a recupera inferioritatea unei
conștiințe umane întârziate.
Cele dintîi observații despre o Renaștere românească întîrziată
și evident "mai puțin fecundă decît în alte părți” le datorăm lui
Nicolae lorga si P.P. Panaitescu1. Ar fi fastidios să recapitulăm
toate contribuțiile în problemă, mai ales că, ea rămîne deschisă
nuanțărilor. Vom spune doar că, după 1930, afirmațiile mai vechi
au fost argumentate și înmulțite. S-au făcut studii special aplicate
pe operele cronicarilor (Ureche, Costin, Const. Cantacuzino), ale
lui Olahus sau Milescu si pe opera enciclopedistului Cantemir.
După cum au apărut si sinteze meritorii ce plasează cultura
noastră de tip renascentist în aria sud-est europeană dominată de
cultura și religia Bizanțului’. Cu motivațiile de rigoare, în
contextul dezbaterii a fost introdusă si cartea de morală princiară
atribuită lui Neagoe Basarab, care ne plasează, cel puțin pentru
acel moment, într-un umanism sud-est european, sui-generis,
neemancipat de sub tutela bisericii, ceea ce poate să apară ca
paradox. Oricum, cartea se înscrie într-un orizont mental care
vizează automodelarea ființei umane, conform unor criterii
normative adecvate timpului și locului (vezi supra). Implicarea
credinței pare să aibă mai ales rațiuni morale.
Orice considerație despre umanismul românesc, configurat
din sporadice fenomene culturale manifeste pe durata a două
secole, trebuie să țină seama de două coordonate fundamentale,
care au hotărît destinul si problemele de conținut ale culturii
noastre vechi. Cea dintîi poveste integrarea în spațiul spiritual
sud-est european așezat la confluența marilor civilizații, un
teritoriu dominat de cultura bizantină, tradusă parțial în limba
slavă. în istoria intelectuală a acestui spațiu se vorbește de un
umanism bizantin, influent în zona balcanică a Dunării, mai ales
după căderea Constantinopoluhiif Cea de a doua coordonată, mai
tîrziu afirmată, dar importantă în ordinea conștiinței naționale, se
conține în orientarea cărturarilor români spre lumea latinității
originare, ca afinitate electivă cu istoria si modelele ei spirituale.
Această bivalentă va marca, mai mult sau mai puțin vizibil, toată
istoria culturii si literaturii române. De altfel, fuziunea celor două
modele culturale (greco - latine) constituie esența gîndirii si în
Renașterea italiană. în aria culturii românești din secolul al
Vll-lea, Miron Costin latinistul va orienta conștiințele spre Roma
si spre Țara Italiei, iar Stolnicul Cantacuzino va face elogiul
modelului grec de civilizație. D. Cantemir realizează sinteza.

1.2. Umanismul renascentist e înțeles ca voință a gînditorului

(îl pensatore) de a stabili poziția ființei umane în univers, de a ști
totul despre om și de a-i înnobila prin cunoașterea despre sine,
prin arte și științe. Din solul renascentismului vin rădăcinile
culturii moderne ale continentului nostru. Ca formă mentală
istoricește determinată, manifestă cu precădere pe fondul unui
umanism al tuturor epocilor de cultură, "umanismul scientist"
italian acoperă perioada dintre Trecento (după 1300) si
Cinquecento, inclusiv (după 1500). Pentru alte țări europene cu
puls cultural apropiat de cel al Italiei (Franța, Țările de Jos,
Spania, Germania ș.a ), umanismul cucerește teren în secolele al
XV-lea, al XVl-lea și primele decenii din secolul ce a urmat,
indiferent de varianta națională, această orientare pune și
probleme de antropologie culturală, întrucît propune o deplasare
rațională a centrului vieții afective si spirituale de la dogmă, spre
om. Teocentrismul intră în contradicție cu antropocentrismul.
Omul redevine măsura tuturor lucrurilor. Adagiul lui Protagoras
avOponoț travTov ptTp<7>) se verifică în substanța orientării
artelor și științelor puse la îndemîna ființei umane, spre a realiza
acel "cunoaște-te pe tine însuți", lansat de Thales. Platon nu se
mulțumise cu idealul cunoașterii de sine, insuficient afirmării
omului, ca ființă socială (dvOpomx; noĂiTiKoq) preferă
acțiunea, ieșirea în afară a spiritului cunoscător. Pe frontispiciul
camerei de lucru a oricărui umanist era înscrisă faimoasa replică a
lui Hermes (din comedia lui Terentius, Ce/ ce se pedepsește
singur): Homo suin; huniani nilul a me alienum puto. Ambiția
cunoașterii și emancipării ființei umane de sub tirania dogmei
stăpînea spiritele alese, necumințite de tortura inchiziției, deși pe
rugurile ei s-a stins acest excepțional avînt uman.
Pentru că nici filosofii lumii vechi, nici părinții bisericii nu au
dat un răspuns clar la întrebarea "ce este omul?", ființa umană nu
încetează să caute definirea adevăratei sale esențe. Mai mult decît
oricînd, în Renaștere, crede E. Cassirer, "autocunoasterea e prima
premisa a autorealizării"4. în antichitatea greacă, Heraclit a
încurajat gîhdirea antropologică spre pătrunderea tainelor omului.
Preocuparea se maturizează'si se extinde în școala lui Socrate. în
Phaidros, Socratele lui Platon, întrebat în timpul unei plimbări
dacă îi place peisajul, răspunde că îi place să învețe, "Or, cîmpul
și copacii nu vor să-mi fie dascăli, în vreme ce în cetate, oamenii
mă învață cu adevărat". Nu o dată, el dezbate cu discipolii
calitățile umane: dreptatea, echilibrul, curajul etc. în timp ce
Teofrast a avut ideea să sintetizeze științe despre caractere. Omul
trebuie să analizeze și să învețe, era credința celor vechi si, mai
mult, să-i învețe pe alții. în maieutica sa, Socrate lasă mereu
impresia că învață de la ceilalți, cînd îi învață să raționeze despre
ei înșiși și despre toate. Lui Seneca îi datorăm formula: docendo
discitur.
 Renașterea e fascinată de tot ce era umanismul antic. De
altfel, termenul apărea si în vocabularul lui Cicero. însă/ abia
Montaigne, considerat a fi făcut sinteza umanismului francez, în
secolul al XVMea, va da conceptului de umanism înțelesul
propriu Renașterii, situînd științele profane în opoziție cu
teologicul. La finele Evului Mediu, umanismul îsi propune să
"readucă omul in esența lui", observă Heidegger. "Ce altceva
înseamnă asta, decît că omul (homo) devine uman (huinanus)?
Humanitas rămîne astfel năzuința unei atari gîndiri"\ Omul să nu
fie ne-uman, "adică în afara esenței sale". într-o accepție
restrînsă, umanism însemna simpla reeditare a modelului uman
antic. Or, Renașterea viza mult mai mult: acumulări
enciclopedice, stimularea posibilităților omului de a se modela pe
sine pînă la desăvîrsire, în conștiința valorii sinelui. în De hominis
(Jignitale. Pico della Mirandola fixa poziția centrală a ființei
umane în univers. L'uomo universale însemna negația tipului
uman medieval si întoarcere spre cultura profană. Omul are
nevoie de libertate spre a-si exercita spiritul si invers (ubi spiritus.
ibi libertas).
Pentru Europa apuseană, umanismul Renașterii a însemnat
dizolvarea Evului MediuL Cum observa Hegel, spiritul se
laicizează, trece în exterioritate si se transformă în artă legată de
om. Filosoful vede stimulentul în exodul grecilor, cu cărțile lor,
încă înainte de 1453, dar mai intens după. Atunci "apusul a primit
o cu totul altă scară de valori pentru ceea ce este de onorat, de
lăudat si de imitat... Platou a fost cunoscut în apus si prin aceasta
se deschiseră perspective spre noua lume a umanului". Se face
trimitere la fenomenul asa numit transiatio studii, mutarea
centrului cultural al lumii europene de la Atena la Roma.
Fenomenul nu-i era străin pătrunzătorului umanist Miron Costin,
care îl amintea în elogiul Italiei, leagănul latinității noastre
originare.
 Încercînd o sistematizare a conținutului culturii italiene din
Renaștere, Eugenio Garin pleacă de la rădăcinile clasice antice
spre o identificare a preocupărilor fundamentale ale umaniștilor
în domeniile: filosofici, filologiei, istoriei, științelor naturii.
Traduși din greacă în latină, Aristotel și Platon erau puși în
contradicție, iar cel din urmă venerat. Școala lui Ficino tinde să
concilieze gîndirea celor doi filosofi greci, cum se vede în
comentariul la Etica Nicomahica. Prin maniera în care
Pomponazzi demonstra incompatibilitatea gîndirii lui Aristot cu
dogma creștină, era indirect contrazisă încercarea lui Ioan
Damaschinul sau Toma d'Aquino (din traducerea si comentarea
textelor antice) de a le apropia. Tocmai de aceea s-a propus
reeditarea critică a acestor texte. Studia humanitatis însemna
cunoașterea operelor autorilor vechi în forma lor autentică. Dar,
ca să le pătrunzi, trebuia să cunoști limbile clasice, întreținute si în
Evul Mediu apusean. Erudiția era un privilegiu al elitei spiritului.
Spre a se distinge de vuigus profanam, învățatii foloseau, în
dialoguri și corespondență, limba latină. Deși în Italia un Lorenzo
Valla (Elegantiaruin latinae lingttae, 1471), "cel mai de seamă
spirit critic al umanismului", făcea elogiul latinei ca "bază a
înțelegerii tuturor lucrurilor", totuși latina, folosită mult și de
umaniștii altor țări europene, era concurată de limbile naționale în
care s-au scris cronicile Florenței, opera lui Dante, Petrarca,
Machiavelli, Cervantes, Rabelais, Shakespeare etc. Dar, spiritul
filologic aplicat pe textele traduse produce ceea ce s-a numit
resurecția literelor elasice. Are însă si catolicismul contribuția lui
la răspîndirea si utilizarea latinei, chiar si în țări ale estului
Europei, cum a fost Polonia, cu repercursiuni asupra conținutului
filologico-istoric al culturii din țările române.
Pentru cunoașterea omului și a faptelor sale, interpretate
cauzal, istoria devine o auctoritas. Se reiterează, pentru a
convinge, teoria aristotelică privind funcția modelatoare a istoriei,
dar în respectul adevărului: Prima lex historiae ne (țuid falși
dicat. Taciteica formulă sine ira et studio devenise emblematică.
Florența excelează în domeniu, începînd cu Dino Compagni pînă
la Machiavelli și Guicciardini. Cu Discorsi sopra la prima deca
di Tito Livio, Machiavelli face o demonstrație strălucită,
concentrînd în maxime sensul istoriei romane, discursul implicit,
inculcat de oameni de seamă prin fapta lor. Moda cronicilor de
curte si independente se extinde în istoriografia moralizatoare din
estul european. Carte modelatoare a ființei istorice e și cartea de
morală princiară, reprezentată de Principele lui Machiavelli si de
Orologiul principilor, scris de Guevara, precum și Curteanul
datorat lui Baldesare Castiglione. Se manifestă în ele libera
gîndire.
Cîte culturi deja afirmate atunci, în Franța, Țările de Jos,
Spania, Germania, Anglia, tot atîtea nuanțări ale umanismului au
existat. In afara acțiunii culturale a umaniștilor italieni, summa
cărora a fost enigmaticul Leonardo, în Țările de Jos s-a remarcat
gîndirea libera a lui Erasmus. Ideile acestui numit "glorie a lumii
întregi" au avut un rol catalizator pentru întregul continent.

1.3. Istoria culturii românești de pînă la această dată

recunoaște în Dimitrie Cantemir un fel de summa, mai mult decît
românească, dar cu precădere națională, a umanismului. In
secolele anterioare, al XVI-lea si al XVlI-lea, s-au acumulat
sporadice tentative culturale de adaptată orientare umanistă. Chiar
dacă sînt semnul unei mentalități nelaicizate, ilustrată printr-un
arhetip cu înclinație de homo religiosus, învățăturile lui Neagoe
exprimă coloratura locală a căiții de modelare a viitorului
domnitor (vezi supra).
 Receptarea umanismului latinist în Transilvania e dovedită de
opera lui Nicolaus Olahus (1493-1568). Cultura românească îi
poate revendica pentru descendența lui din familia Drăculestilor
(înrudit cu lăncii de Hunedoara, tată! lui Matei Corvinf, pentru
atitudinea si spiritul lui românesc, tolerant, si mai puțin pentru
conținutul operei sale. în Supplex-ul transilvan (1791) era amintit
ca nobil român si era invocată diploma conferită, în 1548.
familiei Olahus, de împăratul Ferdinand II. Fascinat de modelul
erasraic si de conținutul preocupărilor elitei culturale
contemporane, Olahus a purtat o vastă corespondență cu umaniștii
europeni9. Pentru că operele lui: Hungaria, A ti la si Chronicoti,
toate în latină (unele scrise în peregrinările sale, alături si de
regina Marja a Ungariei, prin Țările de Jos) sînt închinate
Ungariei, noi îl revendicăm în măsura cuvenită. Curios că autorii,
nu la fel de măsurați, ai unui compendiu de literatura maghiară ”
nu-i omit cu totul, dar nu spun că era Valahul (Olahus), iar pe
italianul Antonio Bonfini, devenit cronicar maghiar, îl acuză că a
exagerat atunci cînd a stabilit originea latină (mai exact
românească) a familiei Huniadi, din care cobora și Matei Corvin
și Olahus. Bonfini a iubit rigoarea. Cronologic, Olahus se situa
imediat după Bonfini. A scris Olahus și poezii, Carmiiui, în care
se include și o elegie, compusă din 80 de versuri, la moartea lui
Erasmus. De reținut că el a tratat corect (în Hungaria, 1537)
problema valahilor din Transilvania. După umaniștii italieni
Bracciolini și Piccolomini, el este primul român care, într-o
limbă de circulație, cum era latina, susține romanitatea si unitatea
originară a tuturor românilor. Mult înaintea Stolnicului
Cantacuzino, Olahus afirma prioritatea de vechime a românilor
transilvăneni, față de celelalte națiuni. Convingerea era formată
pe baza cercetării monedelor romane descoperite în pămîntul
Transilvaniei. Secolul al XVI 1-lea, mai aproape de umanism în
substanța orientării culturale, dâ problemei istorice a originii
latine o importanță capitală. Olahus făcuse deschiderea, nu tară a
manifesta personal orgoliul acestei descendențe.
Un excepțional proiect umanist făcuse în Moldova secolului
al XVI-lea lacob Eraclid Despotul. Acțiunea lui, extravagantă în
raport cu nivelul culturii moldovene la 1562, un fel de formă tăiă
fond, era susținută de iezuiți transilvăneni, trimiși luterani ai lui
Melanchton. Despot era influențat de umanismul german și
mișcarea reformatoare, se afla în corespondență cu personalități
din Wittenberg. Ideea lui de a modela prin carte si scoală era cu
desăvârșire pozitivă, dar durata scurtă a domniei sale n-a favorizat
împlinirea. A înființat două importante instituții de cultură; școală
si bibliotecă, latine, la Cotnari, un centru de catolicism în
Moldova. A fost adus aici umanistul sas lohann Sommer, cel
care, în afară de Elegiac XV, va scrie si Vita lacobi. în ambele
scrieri a inserat știri despre programul Scolii umaniste în care,
predindu-se literaturi străine, s-ar fi primejduit religia
tradițională. Despre acuza localnicilor vorbise însuși Sommer, în
Vita lacobi, unde prezenta și sistemul în care avea să funcționeze
gimnaziul, pentru copii aduși "din toate părțile țării, de care avea
grijă să fie instruiți, hrăniți și îmbrăcați" din vistieria personală a
lui Despot. Modelul occidental al școlilor și bibliotecilor germane
sau maghiare era invocat de autor. O valoare documentată
excepțională are Elegia Decima, închinată acelui "docțissime
Princeps", patronul spiritual al autorului, elogiat pentru
înființarea scolii și bibliotecii". Se pot extrage din scrierile lui
Sommer si extrem de prețioase informații social-istorice și etnice.
De aceea, descrierile lui, rezultate din privirea curioasă a
străinului asupra unui mediu căruia nu-i aparține, pot fi asimilate,
ca viziune, cu Revoluțiile valahe, cartea scrisă de secretarul
italian al lui Brîncoveanu, A.M. del Chiaro. Sommer se arată a fi
un pasionat de mitologie și istorie, atras de antichitate, cum se
deduce din cele XV elegii. Cunoaște fenomenul mutării centrului
științelor umaniste din-Grecia în Italia si deplînge soarta culturii
grecești, căzută sub puterea semilunii. E regretabil că această
scoală latină a "umanismului literar și scientist" n-a putut
consolida o tradiție durabilă pentru poporul vorbitor al unei limbi
romanice.
Tot ca reflex al umanismului italian1- trebuie considerată si
scurta acțiune culturală a strălucitului Petru Cercel, poliglot, poet
și antiotoman neîncăput de hotarele propriei patrii, ca Dimitrie
Cantemir, și de aceea pribeag pe drumuri europene, sfîrsind
năpraznic, ca Vlad Țepes. Fiu de domn, ostatic la Constantinopol
și apoi surghiunit, victimă a intrigilor din țară, Petru Cercel
(15457-1590) rătăcește mai apoi pe la curți europene (Polonia,
Italia, Franța), căutînd sprijinul unor regi si al Papei, spre a-și
recăpăta tronul patern. Cultura și farmecul personal l-au cucerit
pe Henric III al Franței, cel care preferase la curtea sa "libertină și
artistă" oameni rafinați si a întemeiat "Sfînta Ligă"
antiprotestantă. Prin ambasadorii lui, regele l-a susținut la
Constantinopole, încît Petru Cercel ocupă tronul de la Tîrgoviște
în 1583 (pînă în 1585). S-a înconjurat de italieni si francezi,
nutrea mari proiecte culturale, întreținea o vastă corespondență de
interes umanist. în Dialoghi piacevoli a seniorului Stefano
Guazzo, tipărite la Veneția, în 1610, se păstrează la pagina 70
"Capitolo del Prencipe di Valacchia", conținînd imnul în italiană
scris de Petru Cercel. Este un text de laudă către "Potentissimo
Dio del sommo, et imo, / Tu che creasti, la terra, e'1 mare..." E
simptomatic faptul că vocația lui culturală nu s-a putut împlini în
spațiul Țării Românești. După domnia foarte scurtă, îsi reia
peregrinările pe la aceleași curți europene. Fantast în credința că,
sărac fiind, turcii i-ar putea recunoaște drepturile ereditare, revine
la Constantinopole, unde este sacrificat.
 1.4. înainte de a-i studia analitic, prin cărturarii cei mai
reprezentativi, va trebui să recunoaștem că secolul al XVIl-lea
este, mai ales în a doua jumătate, un timp al maturizării și
diversificării culturii românești. Ceea ce-i asigură coerența internă
si permanența valorilor constituite în tradiție sînt tocmai ideile de
orientare umanistă, asimilate chiar și de unii cărturari teologi și
adaptate în interesul culturii naționale. Ca de altfel toate ideile
marilor curente culturale și literare europene, și ideile de forță ale
umanismului au fost captate interesat, dîndu-IUse o expresie
adecvată. Asa, istoria, filologia si chiar filosofia (prin Cantemir)
vor avea aici funcții naționale, prin ele conturîndu-se
personalitatea a ceea ce putea fi atunci conținutul culturii române.
Totul trebuie redus la scara culturii din acest'spațiu, avînd în
vedere contribuțiile' unor oameni învățați precum: Grigore
Ureche, Miron Costin Stolnicul C. Cantacuzino, Nicolae Milescu,
erudiții teologi S. Ștefan, Varlaam si Dosoftei. Formula erudiției
umaniste reprezentată în acest secol de Miron Costin va fi cu
desăvîrsire împlinită de D. Cantemir, la începutul secolului al
XVlll-lea. Se va schița acum profilul distinct al culturii
românești, revendicat de la sursa latină originară. A fost acesta un
secol decisiv pentru destinul nostru spiritual. în orice carte de
istorie a culturii sau literaturii române se pot citi, în jaaîimpsest,
urmele gîndirii și. scrierilor din secolul al .XVÎMea, ca. linii de
stabilitate. îngroșate sau ramificate prin tot ce s-a sedimentat
cultural peste această epocă.]Două căiți de mare valoare
civilizatoare s-au tipărit atunci: Pravila și Biblia, menite să
disciplineze din punct de vedere social și moral, importante și ca
vîrstă în evoluția limbii române literare. încă o particularitate,
identificată în tot răsăritul cultural european, a fost aceea că
asimilarea si susținerea acestui curent de emancipare a individului
si a colectivității naționale se datorează marii nobilimi, respectiv
 marilor boieri, mitropoliilor, cît și unor capete încoronate. Și asta
în timp ce, în Occident, orientarea umanistă era profesată de
burghezia tînără, ca frondă la feudalism, papalitate și monarhie
abuzive. Pana cronicarilor, mari feudali, formati la școli latine și
grecești din Polonia, Italia sau Constantinopole, se angajează în
,;lupț|^ Ideile se constituie într-un cod cultural, e
manifestă conștiința cărturarului despre funcția culturii în
afirmarea unui popor latin, al cărui eroism era secătuit și nu se
mai putea bizui pe el. Cronicarul e solidar cu "țara" oprimată,
care își merita libertatea în virtutea originii poporului.
Individualismul umanismului apusean se dizolvă în acest
sentiment al colecțiyjțății, chiar dacă individualități anume vor
milita pentru ridicarea ei "dintru întunericul neștiinței", prin carte
în limba națională. Conștiința întîrzierii noastre culturale nu se
exprimă în lamentări, ci în efortul de recuperare. Modelele
culturale există, dar ele nu terorizează. Este o epocă în care
revoluția mentală începe a se produce prin carte și școală.
Colaborarea cărturarilor (laici sau clerici) intră. într-o anumită
ritmicitate, cucerind noi teritorii prin expansiune în afara
zidurilor mănăstirii. Grigore Ureche aduce istoriografia în aria
cetății devenite focar de cultură. Miron Costin introduce în
cultura secolului suflul latinității originare, în timp ce Stolnicul
Cantacuzinoi, deși format la Padova și preocupat de latinitatea
noastră, de el certificată, rămîne un spirit de structură elină.
Figură aparte va face Nicolae Milescu, trecut prin înaltă
scoală grecească, excelent vorbitor al latinei, occidental în
maniere și călător curios pe drumuri asiate, spre China exotică.
Jurnalul>lui de călătorie va fi un text de mentalitate renascentistă
aplicată pe o realitate asiatică. Iar Descrierea Chinei, deși prea
puțin originală, e o carte de imagologie despre o țară orientală.
Numeroasele talente ale lui Milescu (poliglot, diplomat, teolog,
istoric, memorialist, geograf, traducător) s-au risipit în afara
patriei, din cauza intrigilor politice.
El calcă liber și necomplexat peste granițele realităților și
imperiilor, purtînd cu sine instrumentele sigure ale cunoașterii:
spiritul și limbile clasice. Dar, pînă să fi peregrinat prin Europa,
Milescu, acest intelectual itinerant, fusese grămătic (1655) la
curtea Moldovei în vremea lui Gheorghe Ștefan, cel numit de
Miron Costin "cap întreg...". Descoperă la Mănăstirea Neamț
corespondența lui Ioan Paleologul cu Alexandru cel Bun și scrie
Istoria despre sfinta icoană dăruită de împăratul bizantin. Și tot în
acei ani traduce din greacă Cartea cu multe întrebări. Rămînînd
un timp la Constantinopole (după 1661), găsește răgaz pentru
carte. E perioada îri care traduce Vechiul Testament, după un
exemplar elin tipărit la Frankfurt, în 1597. Traducerea,
încredințată patriarhului. Dositei, va intra în tipărirea integrală, în
limba română, a Bibliei de la București, din 1688. In ea se
inserează si tratatul despre Rațiunea dominantă, o carte de mare
circulație (atribuită lui losephus Flavius, învățat din Alexandria
secolul 1 e.n.n), pe tema disputei între rațiune și pasiune
(instincte), dezvoltată și de Cantemir în Divanul. în 1666 Miîescu
se afla la Stettin, în Pomerania, alături de exilatul Gheorghe
Ștefan, în folosul căruia face demersuri diplomatice la curtea
regală franceză. Era cunoscut în anturajul cultural al ambasadei
franceze la Stockholm ca un veritabil "uomo universale", un
inițiat în multe domenii, vir pereruditus, cum l-a numit și
savantul său prieten, suedezul Sparwenfeldt, călător si el pe
drumuri rusești în căutarea lui Milescu, după ce acesta făcuse
experiența călătoriei în China14. îl susține pe Arnauld de
Pomponne și pe alți janseniști de la Port-Royal din Paris, aflați în
dispute religioase, scriind, pentru inițierea lor, Enkiridion sive
stella Orientalis occidentali splendens (manual despre dogma
ortodoxă), semnat Nicolao Spatario moldovalacone și tipărit la
Paris, în 1669. După 1671 se stabilește în Rusia, la a cărei cultură
va contribui nu numai cu cărțile despre China, dar si cu
numeroase traduceri din greacă. Traduce cârti despre muze, ,
sibile, arte liberale sau hieroglife, toate aflate la granița între
științele exacte și științele oculte. O carte de același fel e
Aritmologhia Etiea'\ scrisă de Camerarius și tradusă de Milescu
în rusă. Cartea conține gnome morale, filosofice și politice
sugerate de numere, sentenții de morală princiară, utile pentru
"filosofia civilă" a unui monarh, cum avea să devină Petru (cel
Mare) instruit de Nicolae Milescu. El i-a deschis țareviciului
gustul pentru călătorii în Europa și pentru reformele ce aveau să
contribuie la europenizarea imperiului rus.
Simultan, în Țara Românească și Moldova se tipăresc căiți de
legi care vor înlocui primitiva "lege a pămîntului". Tirania
"vărsătorului de sînge nevinovat" începe să fie limitată de puterea
pravilei, citită, cum ne spune cronicarul, de mitropolit si aplicată
de divanul boierilor. Cel puțin acțiunea monarhului, în aria cetății
de scaun, începe să fie reglată de legi. Si asta se întîmplă în
perioada de înflorire culturală, cum a fost "epoca lui Matei
Basarab și Vasile Lupu". Udriște Năsturel, învățatul cumnat al lui
Matei Basarab, si Mitropolitul Varlaam vor impulsiona apariția
primelor cărți de legi: Pravila de la Govora (1640), îndreptarea
legii (1652) și Carte româneasca de învățătură de la pravilele
împărătești... (1646).
Școlile întemeiate si stipendiate de aceiași domnitori și, mai
tîrziu, de Cantacuzini si Brîncoveanu au contribuit la răspîndirea
cărții, deși, cel puțin în Moldova, școala a fost un fenomen
discontinuu, ca și tiparul.
Unitatea umanismului românesc n-o aflăm în sursa si locul de
instruire, cît în rezultatele formației intelectuale a cărturarilor,
pasionati finalmente de aceleași probleme. Cultura latină îi
conduce ad fonles, unde vor găsi mari și convingătoare argumente
spre a demonstra romanitatea poporului si a limbii de el vorbite.
Deși la scoli diferite, ei trecuseră prin studia humanitatis. Cum
opera o dovedește, făcuseră aceleași studii de gramatică, prozodie
clasică, retorică, dialectică, filosofie, morală, teologie, geografie,
astronomie, istorie, chiar medicină și științe oculte, în cazul lui
Cantemir. în plus, cum se vede din schițele păstrate, Cantemir a
avut noțiuni de arhitectură și desen simbolic. Limba greacă și
latină însemna drum deschis spre lumea antică, frecventată pentru
modelele ei umane, pentru istorie, mitologie, sisteme de
organizare statală etc.
Istoriografia antică, în primul rînd Titus Livius, la care trimit
autorii români, servește lecții de metodă și finalitate
moralizatoare pentru scrierea cronicilor. Plecînd de la postulatul
aristotelic asupra cunoașterii, care diferențiază speța umană,
Miron Costin pleda în prefață la Istoria de crai ia ungurească
(traducere după Toppeltin) pentru cunoașterea de sine și
cunoașterea lumii prin "cetitul istoriei". El scrie cărți și vede în
carte calea înțelepciunii. Istoria trecutului ajută omul să priceapă
cele viitoare, să se automodeleze prin știință. Moralismul lui, de
factură umanistă, e o sinteză între clasic și folcloric; dictonul
clasic serveste unei înclinații ancestrale de a moraliza; Problema
unității de origine a românilor o pune Grigore Ureche în
Letopiseț, unde avansează, în baza unei sumare exemplificări, și
ideea latinității limbii. Miron Costin este acela care consacră
numelui poporului si latinității românilor, în spirit critic și
polemic, lucrări aparte, în limba română și polonă [De neamul
moldovenilor. Cronica polonă, Poema polona). După el, și deloc
străin de ceea ce se scrisese în Moldova, Stolnicul Cantacuzino,
deținătorul celei mai mari bilioteci de carte latină, italiană și
greacă din preajma lui 1700, își redacta cartea despre trecut sub
titlul: Istoria Țării Rumânești. Cartea e centrată tot pe ideea
latinității originare, comună pentru românii din cele trei provincii.
Sînt, acestea toate, texte care au deschis cariera ideii în
istoriografia națională.
Știind latinește, primii istoriografi s-au angajat si în
argumentări de ordin filologic. De la simpla recunoaștere a
rădăcinii romanice a limbii, datorată umaniștilor italieni
(Bracciolini și Piccolomini) și apoi lui Olahus, în secolul al
XVIl-lea se trece la exemplificări de natură să convingă. Cele
zece mostre de vocabular latin-român aduse de Ureche sînt
urmate de afirmația, răspicat formulată, care extrapolează
asemănarea asupra întregului vocabular al limbii. în Cronica
polonă, Costin va dezbate erudit problema originii limbii române,
anexînd un vocabular de aproximativ o sută de cuvinte, din
fondul de bază, clasificate în substantive si verbe. Este acesta un
început al științei etimologiei, iar primul cuvînt care deschide
lista substantivelor e homo —> omul. Ideea de a face filologie
comparată pe unul și același cuvînt latin, evoluat în mai multe
limbi romanice, o avansează abia D. Cantemir, în Descripția
Molclaviae și va fi continuată de Școala ardeleană.
în orientarea filologică a umanismului secolului se înscriu și
prefețele traducerilor de carte religioasă făcute de Simion Ștefan,
Varlaam și Dosoftei. Sînt descoperite aici idei programatice
privind cultivarea unitară a limbii prin carte tipărită și răspîndită
în toate provinciile românești. Mărturie stă intensa circulație a
Cazaniei lui Varlaam pe durata de aproape două secole, începînd
cu 16431'’.
Gîndirea istorică și morală a lui M. Costin se pune în legătură
cu arta persuasiunii prin forța cuvîntului, împotriva violenței
armelor. El vrea să-i convingă pe domnitorul moldav (Antonie
Ruset), prin discursuri ocazionale, că "antichitatea cea plină de
spirit, și înțeleaptă în născocirile ei", practica la curtea imperială,
spre a întreține eleganța moravurilor, “datina elocvenței" în
împrejurări festive. Se știe, fiii lui Costin, educați în spiritul
limbii și culturii latine, erau capabili să țină discursuri protocolare
în limba lui Cicero. După poezia încărcată de nuanțe meditative și
morale pe tema destinului uman, menită să zguduie conștiințele
încă adormite, pe Miron Costin îl preocupa retorica și funcția ei
în cetate, aceea de a modela oamenii, de a-i pregăti pentru
acceptarea legilor si învățăturii date de oameni. In deschiderea
unui discurs atribuit marelui logofăt, avem proba admirației
pentru antichitate și a însușirii unor idei umaniste de sorginte
socratică. "Dacă cineva nu va ft învățat omenia de la oameni -
spune el - dacă nu o va fi avut din firea sa înnăscută, dacă nu o va
ti cunoscut din virtuțile omenești, atunci să se rușineze de statuia
cea mută a lui Memnon... (s.n.)."17 Nu trimiterea mitologică ne
interesează aici, cît teoria învățăturii si "grădina închipuită" din
cuvinte oferite domnitorului în scop civilizator. E un exemplu
unic de oratorie laică practicată la noi, ca artă a modelării umane,
atunci. în perspectivă teologică, dar cu același scop de influențare
morală a ființei, se înscrie elocința saciă practicată de Antim,
imediat după 1700. Cam tot atunci, Cantemir parodiase discursul
politic degradat prin incultura celor ce-l rosteau și viciat de
realitatea balcanică amorfa în sine.

1.5. Cu Dimitrie Cantemir, a cărui operă enciclopedică e

argumentul cel mai substanțial pentru umanismul românesc,
cariera acestor idei nu se încheie definitiv. Năzuințe de aceeași
factura se pot identifica în plin secol al luminilor, în activitatea
Școlii ardelene, adeptă a latinismului pînă la purism, vizînd
expurgarea elementului slav din limbă. Cantemir însuși e, cu
îndreptățire, deopotrivă revendicat de ideologia luminilor, prin
cîteva dintre orientările fundamentale ale scrisului său și în același
timp de enciclopedismul renascentist. Metaforic, Blaga îl vedea
"un fel de Leibniz al nostru, de o multilateralitate uimitoare în
activitatea lui științifică, literară, artistică, politică...""*. Pleca
Blaga de la evenimentul recunoașterii celebrității lui Cantemir,
acordată cel dinții de Leibniz care, trimițîndu-i diploma și "inelul
de doctor", îl invita să-și pună scrisul sub egida Academiei
berlineze. Călinescu îl asocia pe Cantemir lui Lorenzo de Medici,
asociație numai în parte servită de realitatea biografică, pentru că
în ordinea operei științifice, atît de diverse, Cantemir e mult mai
mult decît principele florentin.
A avut Cantemir, caz rar pentru un român, și notorietate
antumă, cum se deduce si din Corespondența lui Leibniz. în 1711,
la întîlnirea între Cantemir și Petru cel Mare asistase ofițerul
acestuia (strateg de origine franceză), Moreau de Brassey, autorul
unei cărți de Menioires poHtigues^ publicată la Amsterdam în
1716. Sînt inserate aici impresii despre persoana fizică a prințului
moldav, despre politețea si afabilitatea "conversației curgătoare în
limba latină". în 1719, cînd "serenisimul principe" era încă în
viață, profesorul moscovit Gedeon Wiszniowski1 ” îl ajută să uite
de adversitatea mediului nobiliar și cultural rusesc, închinîndu-i o
odă de substanță, cu trimiteri la preocupările erudite ale lui
Cantemir. Sub retorica exaltată a umanismului latinizant, în text
se citește admirația stîrnită în lumea învățaților de "impunătoarea
erudiție" a lui Cantemir. Elogiul se compune din enumerarea, la
superlativ, a virtuților spirituale risipite în "cunoașterea științelor"
și literaturii, în însușirea "tuturor limbilor erudite", cîștigîndu-și
discipolii cu "raționamente subtile în probleme de logică". Oda
impune valoarea unică a principelui filosof, "imagine a celor de
mai înainte, model al celor ce vor urma, sinteză a tuturor", ilustru
prin operele sale. Printr-un norocos joc de cuvinte, Cantemir era
numit "principe al geniilor și geniu al principilor”, înainte ca în
Europa luminilor să se fi formulat ideea monarhului luminat,
nooskratos. într-o corespondență cu Antioh, fiul lui Dimitrie,
aflat la Paris ca ambasador al Rusiei (și apropiat al lui
Montesquieu), Voltaire scria despre "ilustrul părinte" că, datorită
mulțimii talentelor, l-ar fi crezut coborîtor din neant grec. E drept
că, deși a scris mult în latină, Cantemir avea o structură mentală
educată de cartea grecească învățată cii dascălul de această
origine, leremia Cacavelas, si desăvîrșită la școala înaltă a
Patriarhiei din Constantinopole, condusă o vreme de filosoful
aristotelic Theophile Coridaleu. Orientarea neoaristotelică impusă
școlii de Coridaleu, format la Padova, a avut o influență decisiva
asupra gîndirii tînăruhii Cantemir" și nu numai în problemele
logicii, pe care el a rezumat-o în latină. în Istoria imperiului
Otoman îi numește pe alți cîțiva dintre profesorii mai importanți.
Cu marele predicator llie Miniat învățase retorica, de la Meletie
de Arta si de la alții, asimilase "praeceptai philosophiae"
(principiile filosofici), de la Hrisant Notara - geografia, medicina
de la Alexandru Mavrocordat.
Poliglot fiind, Cantemir a avut acces Ia marile cărți ale lumii
Occidentului si Orientului. Opera lui e o sinteză a celor două
spații culturale, cum s-a mai spus, iar în fondul ei de preocupări
acoperă domenii foarte diferite, unele introduse informativ sau
chiar întemeiate de el în cultura românească. Istoria modernă,
geografia, filologia, etnologia, etnopsiliologia, filosofia, logica,
sociologia, literatura îl consideră precursor. Enciclopedia
europeană îl reține ca pe cel dintîi istoriograf și muzicolog al
lumii otomane (autor al primului sistem de notare a muzicii, cu
semne arabe si compozitor în stil oriental). De altfel, Cantemir
este ultimul mare umanist a] Europei inițiat în tot ce avea valoros
cultura Orientului si de aceea apărător obiectiv al valorilor
muzicale si literar legendare din această parte a lumii, numite de
el "arte ale păcii"'1. în perioada exilului (1711 - 1723), Cantemir
a fost un important ferment cultural pentru mediul rusesc.
Gîndirea iui profundă si libera i-a creat adversități nestinse, mai
ales atunci cînd si-a demonstrat superioritatea în polemica, pe
probleme de pedagogie și teologie, cu Th. Procopovici.
Cantemir și-a redactat cele mai multe cărți în latină si mai
puțin în greacă si română. Din menționarea lor, în ordine
cronologică, se poate schița, implicit, evoluția interesului său
științific pentru anumite domenii, pînă la a se fi concentrat în
special pe scrierea istoriei. Cartea primei tinereți, precoce dacă
ținem seamă și de conținutul ei, este Divanul sau Gilceava
înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul. tipărită
la lăși, în 1698, în greacă și română. Opusculul se înscrie în
tradiția Rațiunii dominante. un gen de carte de morală teologică,
cultivată de polonezul A. Wissowatius, în SrimuU Rirtutum ac
fraena peccatorum, 1682 (după care Cantemir traduce cartea a
IIl-a a Divanului), ca și de Van Helmont, în Tenatio Scientiarum,
si acesta un posibil izvor pentru Cantemir .
Anexarea, în finalul cărții, a unor principii (maxime) ale
stoicilor, arată interesul principelui pentru acest cod al
înțelepciunii marcaureliene impus sieși, spre a-si frîna propria
natură de extravertit. Imixtiunea moralei creștine, inculcată de
Cacavelas, se resimte și în formularea cîtorva fraze înțelepte ce
au corespondență în maxime latine. Sensul unora e infuzat, ca
forme variante, în sentențiile inserate în Istoria ierogHfica, cum
ar fi acela despre organizarea vieții astfel încît să înveți a muri,
tară să te temi de moarte, cum știuse Cantemir de la Seneca. P.
Vaida a perceput corect "discursul stoic al Inorogului", umbra
ideală a principelui filosof.
Personificarea celor două concepte (înțelept. Lume), aflate în
dispută acerbă pe tema întîietății morale, încheiată cu triumful
înțeleptului (ascetului), așează cartea, cel puțin pentru prima ei
parte, dramatizată, la granița dintre teosofie si literatură.
Concepția care orientează această construcție geometrică s-ar
rezuma în fraza sentențioasă, caracteristică pentru gîndirea
autorului: MNu rob, ce stăpîn al lumii Dumnezău ti-au lăsat;
pentru aceasta tu pe dînsa, iară nu ea pe tine să stăpînească”.
(Divanul. I. 71). Euudiția lui Cantemir se vădește în partea a
doua, unde realizează o culegere tematizată de sentenții, apelînd
la Seneua. Thales. Pitagora. Lucrețhi. Platon, Cicero si pînă la
Erasmus. Stilistic, Divanul e un exercițiu preliminar Istorici
ieroglifice. Aici exersează atît maniera alegorizantă, cît si fraza
barocă rimată si ritmată. Scriitorul e un iscusit grădinar, cartea o
grădină cu flori nepieritoare. Frumusețea nevestejită a cuvîntului
este figurat lăudată în fraze alegorice lucrate după stilul prefeței
Golcstanidun
In spiritul vremii, foarte atras de pseudo-stiințe, cum era
alchimia si de științele oculte (geomantia. chiromanția,
oniromanția etc.), Cantemir s-a apropiat de cărțile flamandului
Ioan Baptist van Helmont. discipol al lui Paracelsus. In preajma
lui 1700 a redactat, în latină, lucrarea (rămasă în manuscris)
loannis Baptistae van Helmont Physices Universali* Doctrina.
Lauda gînditorului din a cărui operă Cantemir a tradus fragmente
e disproporționată prin raportare la valoarea, numai temporară, a
contribuției sale, un amestec de știință, ermetism si simbolism
biblic, fapt pentru care a si fost supranumit ”Faust al secolului al
XVII-lea”. In strînsă legătură cu această scriere a Iui D. Cantemir
se află încă un text de teosofie, redactat în aceeași perioadă, tot în
latină, intitulat Saerosanctae Scientiae indepingibilis imago.
considerat ca semn al încercării de a se implica în dispute
filosofice contemporane, nu fără accente polemice originale.
Această Imagine de nedescris a științei sacre a fost tradusă de N.
Locusteanu sub titlul Metafizica'. fiind. în fapt, promisă de autor
ca un tom de ‘’teologo-metafizică". Combinație ciudată de
filosofic aristotelică si scolastică, Sacrosanctae conține teorii,
acceptate sau combătute, despre universul material, timp și spațiu,
mișcare, fenomene ale naturii, despre suflet, despre cunoaștere,
etică și destin etc. Amintind de disputa scolastică numită și
"cearta universaliilor" (dintre nominalism și realism), tinărul
gînditor român pare să rămînă totuși un adversar al
nominalismului scolastic occamist. Neoaristotelismul lui
Cantemir, fără să se elimine cu totul influența teologiei, e
confirmat si de prescurtatul manual de logică rămas între
manuscrisele sale. E vorba de Compendiolum universae togices
institutionis (Rezumat al sistemului logicii universale). Tinărul
principe fusese ințiat în logica stagiritului de leremia Cacavelas.
el însuși autorul unei cărți de logică (Institutio logices). Cum se
spune în proemiutn, (act lectorem humanissimum), logica e "cheia
celor mai ferecate porti ale filosofici" T însușirea temeinică a
noțiunilor ei conduce "la comoara învățăturilor transmise din
vechime”. Pasiunea pentru știința logicii, cu adînci consecințe
asupra întregii gîndiri și opere ale lui Cantemir, îl situează în zona
unui umanism de factură grecească. Rezumatul "logicii generale"
pune la îndemînă elevilor săi din Constantinopole, pentru care se
presupune că l-a scris, noțiunile fundamentale: de la definiție
("arta instrumentală a filosofiei"), "operații ale intelectualului",
"categorii", "mental” și "verbal", pînă la silogism si felurile lui
(cu exemplificări). Atît de bine cunoștea teoria silogismului, incît
isi îngăduie un joc parodic de variante, atunci cînd compune
discursul politic al Corbului din Istoria ierogliflca. De altfel, din
aceeași perioadă, anterioară exilului care i-a scindat existența si
cariera, datează și romanul alegoric amintit (1705), rămas, de
asemenea, în manuscris pînă la finele secolului al XlX-lea.
Faza ultimă a creației sale (1714-1723) aparține, aproape
exclusiv, domeniului istoriei, căruia i se asociază geografia sau
etnologia avînd ca subiect poporul român sau pe turcii
mahomedani. Descripții) antiipii et hodierni status Moldaviae
este opera anilor 1714-1716. E cea dintîi monografie a țării
natale, o pledoarie în care legendarul nostalgic despre bogății
fabuloase se conjugă cu obiectivitatea științifică în probleme de
geografie, politică, istorie, etnogeneză, legi, ocupații și moravuri
ale locuitorilor, ritualuri fundamentale, mitologie, consideratii
despre originea limbii și religia românilor. Informația
enciclopedică sistematizată în cele trei părți ale cărții și harta
regiunii au stîrnit curiozitatea germanilor, interesați de acest ținut
european în ordine politică, dar si comercială. Așa se explică
traducerea făcută de .1. Redslob (Beschreibung der Moldau) și
publicată de Biisching în "Magazin fur die neue Historie und
Geographie", din 1769, după care au apărut ediții succesive la
Leipzig. Este a doua carte (după Istoria Imperiului Otoman) de
circulație europeană care vine să legitimeze acel laudativ adresat
lui Cantemir de Leibniz. își depășește cu mult epoca prin
concepția asupra prezentării monografice, exhaustive a țării
Moldovei. Orice exagerare întîlnită în paginile descrierii trebuie
acceptată ca invenție a literatului, înclinat spre fabulos într-o
contrariantă alternanță cu spiritul critic obiectiv aplicat stilului de
viață si caracterului moldovenilor. O pledoarie pentru libertatea
patriei si drepturile ereditare ale Cantemirilor, Descripții)
Moldaviae este în același timp si o modernă contribuție la ceea ce
știința de astăzi consideră a fi domeniul imagologiei. Dar este
imaginea Moldovei la un moment dat al istoriei ei. Intîia
traducere românească a apărut în 1823 sub titlul Scrisoarea
Moldovei.
Concepția istorică de importanță majoră si recunoaștere
europeană și-o aplică în una dintre cele mai traduse și circulate
cărți: Historia incremen forum atque decremenforum aulae
othomanicae (1716). Imediat după 1700 se reactualizase, grație
lui Giambattista Vico, ideea mai veche despre ridicarea si căderea
imperiilor (corsi e ricorsi). Că această teorie revine în concepția
istorică de la începutul secolului luminilor, o confirmă si una
dintre scrierile lui Montesquieu. Simultan cu apariția în traducere
franceză a istoriei otomane a lui Cantemir, dusă la Paris de fiul
său Antioh, ambasadorul, îsi tipărea si Montesquieu (un
compendiu, prin comparație cu tomul lui Cantemir
Considerations sur Ies causes de la Grandeur de Romains et de
ieur deeadence). înaintea lui Cantemir existaseră cîteva încercări
modeste ale umaniștilor germani pe tema istoriei otomane. El însă
scrie istoria imperiului cunoscîndu-l dinăuntru (locuise în
Constantinopole aproape două decenii, avînd acces în cercurile
cele mai înalte) și declara că singurul izvor fuseseră documentele
adunate de Saadi într-un Synopsis. Partea 1 cuprinde creșterea
(1300-1683), iar partea a ll-a descreșterea (1683-1712), Osman
fiind considerat fondatorul imperiului, iar Mahoined IV acela sub
care începe declinul. Tradusă si tipărită consecutiv în engleză
(1734), franceză (1743), germană (1745), cartea i-a adus
recunoașterea de orientalist pentru durata unui secol. Deși
regalitatea în materie i-a fost uzurpată de istoricul german
Hammer, scriitorii romantici (Byron, Ilugo), atrași de imensul
fond legendar si de observațiile asupra mentalității orientale, au
continuat să apeleze la sursa Cantemir.
Intre ultimele scrieri se remarcă Vita Constantini Cantemyrii,
cognomento senis. Moldaviae principis. E o monografie a vieții si
carierei tatălui său, concepută tendențios, ca biografie romanțată,
explicînd orgolios genealogia $i în consecință pretențiile ereditare
asupra principatului Moldovei. îsi apără drepturile si descendența
si în memoriul publicat postum sub titlul Evenimentele
Cantaeuzinilor și Brincovendor, scris ca răspuns la invitația de a
fi consilier intim al lui Petru cel Mare, cum a si fost.
 Opera istorică special dedicată originii românilor. concepută
polemic, dar neterminată, a fost Hronicul vechimii a
romano-moldo-vlahilor, după toate indiciile avînd variante latină
și română. Istoricii, care i-au găsit și scăderi, o consideră totuși
prima noastră carte de istorie modernă scrisă cu metodă, de la
prolegomenă si pînă la ultima din cele zece “cărți” si întemeiată
pe un număr impresionant de surse greco-latine. Interesul
istoricilor pentru această carte n-a fost epuizat de autorii din
cadrul Școlii ardelene.
Ultima caile, construită asa încît să servească informării
asupra specificului vieții turcești, a fost Sistemul sau întocmi rea
religiei mahommedane, tradusă in rusește, după varianta princeps
latinească, si tipărită la Sankt Petersburg în 1772. E a doua carte
tipărită antum. In manieră umanistă, textul e prefațat de o epistolă
dedicatorie către Petru cel Mare, “semănătorul virtuții, al
științelor liberale si al artelor”. Cunoașterea Coranului a
condiționat înțelegerea si explicarea mentalității mahomedane, a
religiei, ritualurilor si moravurilor controlate de autoritatea cărții
sfinte. Este această carte a lui Cantemir, și azi interesantă, o mică
enciclopedie despre caracteristicile vieții religioase și laice,
despre artele si științele practicate în lumea Orientului apropiat.
Nu mai poate fi discutabilă existența umanismului românesc
de coloratură greco-latină, după ce a existat un erudit cum a fost
Cantemir, format în sistemul a aceea ce era “paideia”, nu numai a
scolii de la Constantinopole, dar a spiritului grec, în general, și cu
o operă de tip enciclopedic, răspîndită în Europa prin intermediul
limbii latine în care a fost redactată. Ceea ce rămîne de discutat ar
tl doar separația între fondul de idei încă viu, păstrate de Ia tot ce
considerăm umanism românesc încoace, în linie istorică,
filologică, morală etc. si fondul care intră în muzeul de carte,
manuscrisă sau tipărită, al istoriei culturii.
 NOTE

LX. iorga, Istoria literaturii românești. Introducere sintetică. București.

1929; Petre P. Panaiîescu. Influenta polonă in opera lui Gr. Ureche și Miron
Costin, București. 1925.
2. Pompil iu Constant inescu. Umanismul erudit și estetic. Scrieri alese.
București. 1957: Ștefan Bârsănescu, "Schola Latina” de la Cotnari. București,
1957: I. Firii. X. Albu. Umanistul Nicolaus Olahus. București. 1968: Petru
Vaida. Dimitrie Cantemir și umanismul, Minerva, București. 1972: Al. Duțu,
Umaniștii români si cultura europeană. Minerva. București. 1974: D PI.
Mazilu, Literatura română in epoca Renașterii. Minerva. București, 1984.
3. Mihai Berza. Autour d'un "humanisme” sud-ast curopeen. în voi.
Pentru o istoric a vechii culturi romanești. Em inescu. 1985.
4. Ernst Cassirer. Eseu despre om, Humanitas. București. 1994. p. 1 I.
5. M. Heidegger. Originea operei de artă (Scrisoare despre umanism),
Univers. București. 1982.
6. Hegel. Prelegeri de filosofic a istorici. București, 1968. p.383
7. Eugenio Garin. Umanismul italian. Univers. București. 1982.
8. Ion Lupaș. Doi umaniști români in secolul al XVI-leu. in Acad.Rom..
Memoriile secț.ist.. sena III. Tom VIII, București. 1927-1928 Dacă Mihai
Valahul (Csaki). românul'din Bihor, a lăsat mai puține urme, Xicolae Valahul
(Olahus - latinizat după modă umanistă) are o biografie dară și o operă
impunătoare.
9. Xicolaus Olahus, Corespondentă cu umaniștii batavi și flamanzi.
Minerva, București. 1974.
10. Ti bor Klaniczay. Histoire abrogee de la litteraturc hongroise,
Corvina, Budapest, 1962. în opera Hungaria. Olahus vorbea despre
ascendenta românească, a lui și a regelui Matei Corvin. al cărui văr se
declara. Ceea ce au receptat contemporanii maghiari ai lui Bonfinius și
Olahus. a respins sau a trecut sub tăcere istoria mai recentă a Ungariei.
I I. Ștefan Bârsănescu. "Schola Latina" de la Cotnari, București, 1957. Se
face aici sinteza critică a cercetărilor de pînâ la această dată, adăugîndu-se
importante probe documentare. între care și Elegia Decima. în original latin
si traducere.
 12. Ramiro Ortiz. Per /u storia deliu cultura italiana in Rumauia.
București. 1916; Al. Ciorănescu, Nou despre Petru Cercel, extras din
"Revista istorică". 7-9. 1935. Se publică aici corespondența care atestă
intențiile reformatoare ale lui Petru Cercel.
13. Virgil Cândea. Rațiunea dominantă. Dacia, Cluj, 1979.
14. Milescu. Jurnal de călătorie in China și Descrierea Chinei,
ESPLA, București. 1958.
15. N. Milescu. Aritmologhia. Etica. Minerva. București, 1982.
16. Florian Dtidaș, Vechi cărți românești călătoare. București; 1987.
17. Miron Costin. Opere, ed. P.P. Panaitescu, ESPLA, București. 1958.
I 8. L. Blaga. Leibniz a/ nostru - D. Cantemir. în "Patria'1. V, Cluj. 1921.
19. D. Cantemir. Sistemul sau întocmirea religiei muhammedanc,
Minerva. București, 1977; Ostilitățile întîmpinate de Cantemir în Rusia. în
ordine materială, dar și culturală se pot deduce din corespondența în limba
latină, publicată de Șt. Ciobanu în: D. Cantemir in Rusia. București, 1924.
20. P. Vaida. op.cit.. dezvoltă, cu argumente de fond, legătura între
gîndirea lui Cantemir si neoaristotelismul secolului al XVlI-lea grecesc. Este
contraargumentată părerea lui D. Bădărău, din Filozofia lui D. Cantemir.
București. 1964.
2). Pagini întregi din Istoria imperiului otoman, în Opere, III-IV,
1876-1878, și Sistemul sau întocmirea religiei muhammedanc, ed.cit., sînt
consacrate artei orientale. Ultima carte fiind, și acum, un excelent și atractiv
text de elnO'psihologie.
22. D. Cantemir. Divanul. Studiu introductiv de V. Cândea, E.P.L.,
București, 1969.
23. D. Cantemir, Metafizica, București, 1928.
24. D. Cantemir. Mic compendiu asupra întregii învățături a logicii,
Ed.șt.. București. 1995.
 IV. Elocvența sacră între
credință și pragma tism etic

1. Pi edica tradusă și predica originală

1.1. Avatarurile retoricii antice. 1.2. Modelul Varlaam

1.3. Modelul Antiin și daimonul predicii de amvon.
Literaritatea studiată ca mijloc și nu ca scop.

1.1. Numai virtuțile persuasive au făcut ca retorica să fie

adoptată si adaptată de noua religie creștină, la începutul erei
noastre. Puterea ei de seducție, probată în antichitate, a fost
intuită a fi un instrument în răspîndirea si consolidarea credinței,
fogoa - Cuvintul poate astfel să fie pus în valoare într-o nouă
paideia creștină cu finalitate strict limitată la formarea conduitei
morale. Aceasta e motivația subtilă dată de Augustin ideii sale de
a răpi antichității arta elocinței, a cărei funcție o știa, ca fost retor.
Dar adopțiunea n-a fost lipsită de controverse și suspiciunea că
s-ar acredita una dintre artele lumii păgîne: sofistica și, o dată cu
ea, libertatea retorului considerată subversivă chiar de apostolul
Pavel, deși apăra "vorbirea cu har”.
Ca să avem o explicație asupra controversei trebuie să
cunoaștem istoria si forța de influențare a acestei barțe sau
"abilități”, cum o numea Socrate. Era o artă care dădea prestigiu
cetății, dar o putea pune și în pericolul de a nu mai fi stăpînită.
Această ultimă posibilitate a determinat - poate - rațiunea lui
Platon de a scoate din "republica” sa, alături de poet, și pe orator,
acela care poseda inteligența ideii, știința construcției discursului
și geniul limbii. Opus lui Platon, în De oratore, Cicero, prin
discipolul Crassus, se încînta și . nu se temea de libertățile
retorului, egal al poetului "în ce privește dreptul de a nu fi
mărginiți în arta lor, bucurîndu-se de o desăvîrșită libertate."1 Și
dacă nu există, cum spunea aceiași, "ceva mai însemnat decît să
poți stăpîni cu vorba adunări de oameni, să momești mințile, să
împingi voințele unde vrei", atunci e conștientizată si necesitatea
demnității si moralității retorului. înainte de toate. Cicero miza pe
morală, ca "resort ai oratorului". Posibilitatea de a folosi această
putere spre a inculca idei, spre a îndupleca mulțimea la opinia
oratorului, în scopuri nedrepte e problema dezbătută de Gorgias și
Socrate, ironistul neîncrezător. Teoretic, oratorul trebuie să
mizeze pe hypocrisis (acțiunea discursului), fără ipocrizie-, să nu
trădeze mesajul. Retorica s-a născut în Sicilia, dar grecii au fost
aceia care au inventat tehnica și i-au făcut statutul de artă
"creatoare de convingeri" și ordonată de reguli ce pot fi învățate.
Fiind un instrument intelectual, căruia nu-i lipsesc mijloacele
afective (pafho.s), cu puternică acțiune colectiva, teoreticienii
antici și în primul rînd Aristotel, în Retorica, au pus problema
moralității artei de a convinge prin cuvînt. Căci artă o considera
Gorgias, dar nu si Socrate sau Aristotel. Acesta din urmă,
prudent, știind că retorica se folosea de un important instrument,
cum era dialectica, semnala, mult mai răspicat decît o făcuse
Platon, pericolul imoralității retorului, judiciar, politic sau de altă
factură. După ce îi stabilește statutul și regulile, el conchide că
"retorica e o tehnică utilă, adesea indispensabilă. Dacă folosirea ei
e uneori lipsită de onestitate, nu e tehnica cea care trebuie
blamată, ci tehnicianul", adică retorul. Spre a înțelege ce rol
 important avea retorica (și retorul) în lumea greacă și latină a
antichității, e deajuns să cităm ce istorisește Plutarh despre
biografia dramatică a lui Cicero, despre adversarii pe care i-a avut
între nobilii Romei, despre hăituirea, exilul și moartea lui, dictată
de Antoniu. N-a fost alta, decît vehementa retoricii, cauza mortii
lui Protagoras, o vreme prieten al lui Pericle.
în ciuda (contestărilor>ce au însoțit-o și au înverșunat-o să
existe, retorica, cel puțin cea clasică, de pînă la Evul mediu si
Renaștere, e considerată, totuși, una dintre cheile.. culturii
' universale, Mai întîi pentru că retorul, pe lîngă eloquentia, trebuie
10 să aibă ^uTt'u^ă ca să-și aleagă âțgumentete, pe cît de solide, pe atît
de convingătoare, din varii domenii. Retorica, cel puțin în
înțelesul ei vechi, este o artă a cuvîntului, dar "nu în sens de
belearte, ci de meșteșug sau măestrie, pentru că funcția ei
social-umană nu este estetica, ci logică’”, scopul ei fiind acela de
a instrui, de a converti. Ceea ce o desparte de literatură, împreună
cu care se folosește de mijloacele verbale și "figuri de cuvinte, de
sens și gîndire", este scopul, chiar dacă Gorgiaș a încercat s-o
pună în slujba frumosului. Practica retoricii sofiste a iscat
îndoiala dacă a fi în slujba frumosului înseamnă să faci servicii
adevărului, mai ales după ce Protagoras fondase eristica, arta de a
ieși învingător, oricum, într-o dispută. Isocrate, mai mult
teoretician decît orator, anti-sofist, a readus morala și disciplina
în arta retoricii, reabilitîndu-i regalitatea chiar asupra filosofici,
încă un argument important în pledoaria lui Augustin pentru
însușirea retoricii de către creștinism ar putea fi tocmai acțiunea
morală a lui Isocrate, care amintește oamenilor că datorează tot
ceea ce sînt, ca ființe raționale, cuvîntului. "Sîntem aici la
originea umanismului, căruia Isocrate îi aduce un fundament
antropologic"4.
 La sfîișitul antichității, creștinismul se arată decis, în fine, să
folosească acest "nucleu dur” al culturii romane, arta oratoriei,
lepădîndu-se de retorii păgîni, idolatri si, în consecință, imorali.
Mai întîi ea avea un nedeclarat rol misionar, important în
polemicile cu vechea religie. La sfîișitul secolului al IV-lea, în
De doctrina christiana, Sfîntul Augustin, figură de prim plan a
patristicii în lumea romană, filosof și teolog cu educație completă
de școală latină, atrage atenția supra necesității de a-i deposeda,
strategic, pe adversarii creștinismului de arma retoricii. El însusi
admirator al lui Cicero, a dat autoritate predicii creștine,
profesînd-o, la Roma, Milano si Cartagina, într-un moment cînd
el se afla sub influența maniheismului, împotriva căruia se va
întoarce mai tîrziu. Realizează efectiv "adaptarea rețoiIcip la
nevoile eclesiei" .
Ars predicandi, inspirată de doctrina creștină, se impune și în
orientul patristic datorită lui Ioan Chrysostomos (Ioan
Gură-de-Aur), elev ăi sofiștilor și afirmat repede, la început prin
discurs judiciar. Maeștrii lui fuseseră atacați de Platon în
firotagoras și denunțați pentru rolul nociv al sofisticii în linie
morală și socială. Omiliile împotriva blasfemiatorilor sau de
moralizare a locuitorilor Antiohiei lui natale, asediați de armatele
împăratului mîniat pentru că i se dărîmaseră statuile, sînt
capodopere ale genului. A doua omilie, ținută la 387 în fața
antiohienilor, deplînge în stil grandilocvent, aproape baroc,
nenorocirile orașului. Nu e greu să distingi dacă morala e
îndreptată împotriva concetățenilor sau a puterii împăratului,
într-o frază exordială ca aceasta, luată din Pavel. "Bogatilor din
veacul de acum, poruncește-le ca să nu gîndească de ei lucruri
înalte". Retorica Chrysostomului, îndreptată și împotriva luxuriei
curții Răsăritului, l-a aruncat într-un grav conflict cu împăratul
Theodosie cel Mare. îsi pierde și își recapătă funcția de patriarh,
pentru ca apoi să moară suspect, pe drumul exilului, cum se va
înlîmpla peste 1300 de ani cu Antim Ivireanul. Sanctificat, Ioan
Guiă-de-Aur devine model pentru elocința sacră subordonată
moralei creștine si pentru Antim, deci. Insă nu e mai puțin
adevărat că ate predici (la "Nașterea Domnului”), lipsite de nerv,
lungi si plicticoase, care ne imaginăm că nu puteau interesa o
personalitate atît de pasionată, cum era Antim predicatorul6.
Resurecția retoricii sacre în secolul al XVI 1-lea în biserica
Răsăritului ortodox, cu întoarceri spre filosofia antică, se produce
odată cu afirmarea talentului lui 4lie MiniatisV’acel Demostene în
anteriu", cum îl numea lorga. El transgresează îndrăzneț limitele
canonice ale predicii, rostită în greacă și italiană, și o transformă
în panegiric, un text laudativ de o remarcabilă valoare poetică.
Panegiricul la nașterea născătoarei de Dumnezeu1 are inflexiuni
din Cîntarea cîntărilor. E construit pe laitmotivul: "Cine e
aceasta care se ivește ca zorile?", iar lumina fecioarei e asimilată
cu soarele si luna, ei i se închină stelele, ea e izvor, cer, crin, rai.
A i c u ejilyxlclt L L . te.A n t i m. Predica
lui 11 ie Mjniat este o analiză psihologică exhaustivă a unor
sentimente și resentimente umane. Se citesc și astăzi cu interes
trei didahii despre: luda, despre moarte și predestinare, despre
suflet, despre dragoste față de vrăjmași etc. Marele cîștig e
raționalizarea predicai. Avîndu-1 profesor, Dimitrie Cantemir a
învățat de la el retorică și psihologie.
în noua ipostază, cea creștină, a retoricii, inclusă epidicticii, se
reiterează nu numai tehnica oarecum simplificată si intenția
persuasiunii prin ethos, pathos^ logos, dar și destinul uman al
retorului mare intrat, nu o dată, în conflict cu interesele puterii
politice|Tehnicii vechi i se adaugă alți topoi, caracteristici stilului
predicii bizantine, ajungîndu-se la configurarea unei ars
 contgdzjtieî) de circulație în tot sud-estul
european. Și în cultura Apusului, retorica era socotită ca una
dintre artele liberale cu poziție privilegiată în școlile iezuite
medievale, în Renaștere și pînă tîrziu, în secolul al XVIIl-ka.
Chiar dacă Evul mediu a preferat retorica tară elocvență, fam
podoabe excesive, emfatice, eliberînd predicatorul de mîndria
deșartă a figurilor de stil. Renașterea, prin Erasmus, a reabilitat
modelul antic și pe Cicero, cel care "vorbea o limbă divină". Dar
admirația pentru antici n-a putut opri transfigurarea momentelor
discursului și adaptarea lui așa încît să servească tematicii
religioase a predicii. Pentru biserică retorica nu e scop în sine, un
act de virtuozitate, ci un mijloc de a impune credința și implicit
morala. Retorica sacră nu e o retorică a opiniei retorului. El e
vQce^ meditativul Bossuet acceptă că: "un herefique
est cehii qui a une opinion”, ceea ce egala, dogmatic, cu "une
mauvaise opinion”. De altfel si în Renaștere retorica mistică se
împotrivea retoricii dialectice a filosofului, tară ca acesta să fie
acuzat de erezie.
între alte înaintări, cultura românească a secolului al XVIl-lea
conștientizează nevoia de elocință sacră în limba națională. Odată
adoptată în practica liturgică, ea va fi servită la început de modele
traduse si va avea o imensă influență asupra moralității și
mentalității românești în deschis proces de modelare.
Introducerea predicii e un semn al conștiinței și încrederii în
cuvîntul producător de efect moral, ca pretutindeni în Europa.
Uzînd mult de parabola biblică, oratori e rnai ambiguă,
prin coillpăîWe" discursul latin ciceronian, de exemplu. Ca
formă de manifestare a unei vaste permanențe culturale a
continentului nostru, retorica a contribuit la unitatea formală a
literaturilor greco-latine în care se include și întîrziata noastră
literatură. Iar într-o istorie a literaturii, elocință interesează ca artă
a cuvîntului, folosit doar ca mijloc al discursului care își impune
ideea, morală - în cazul predicii prin asociații metaforice
sensibilizatoare. Noi n-am avut agora. Locul influențării morale a
fost biserica. încercarea lui Miron Costin de a institui o retorică
laică, epidictică, după modelul antichității romane, a rămas tară
ecou.

1.2. Perioada de strălucire a omiliei, în limba română, începe

cu VarlaamJ si atinge apogeul cu Antim. Oratoria sacră a
contribuit la completarea profilului unor epoci de: intensă viață
culturală în cele două țări române, aceea a lui Vasile Lupu și apoi
cea a lui Brîncoveanu. Predica lui Varlaam, rostită în somptuoasa
biserică a Trei-lerarhiîor, dădea un plus de demnitate cetății de
scaun, alimenta orgoliul bazileic al lui Vasile Lupu, generosul
susținător al școlii și tiparului. Era sincer cărturarul cînd își elogia
domnitorul în stihurile la Stemă ce prefațau Cazania-. "Cu
învățături ce în țara sa temeluiaște/ nemuritor nume pre lume sie
zidește". Această carte, cu titlul complet: Carte românească de
învățătură, Dumenecele preste an și la praznice împărătești (74
predici), a avut privilegiul de a fi fost tipărită (lași, 1643) si foarte
circulată. Insă talentul oratoric al mitropolitului, foarte cult în
domeniul teologic, se aplica pe un text tradus, în principal după
omiliile grecești ale lui Calist. Structura predicii lui Varlaam
(vezi Dumeneca Fariseului, și Vameșului), adîncimea analizei
psihologice a conceptelor morale de smerenie, păcat, dreptate etc.
se aseamănă cu didahia lui Ioan Chrysostomos (ținută în aceeași
duminică)? după care se condusese grecul Calist. Dar și Varlaam
îl putea citi direct în greacă pe Chrysostomos. Elocința sacră a
contribuit, cu toate că mai mult tradusă decît adaptată, la coerența
internă a-mentalitătii noastre culturale din acel secol, în care se
disting trei .tipuri de discurs, >toat*» cu aceeași finalitate
civilizatoare, didactică, de modelare morală a ființei din acest
spațiu etnic. Scrierile medievale comunică în intenția de a modela
omul, de la principe la om de rînd. Omilia se adresa mai ales
acestuia din urmă. Vom enumera aceste trei tipuri de discurs nu
în ordinea importanței și originalității, ci în ordinea influenței
asupra mentalității colective și a menținerii unității formelor s
românei literare. Cel dintîi a fostrdiscursul...retonilui.deamvon, **
destinat audierii, dar și lecturii; Tipărită și lăspînditâ în tot spațiul
românesc, extra și intra carpatin*, Cazania lui Varlaam a avut o
covârșitoare și dublă importanță: morală și lingvistică. Cel de al
doilea discurs se deduce dințcărțile de legi, profane și eclesiastice, ■
iar cel de al treilea din pedagogia narațiunii cronicăresti. circulată
în formă manuscrisă.
Cum s-a spus, Cazania este prima proză literară, de aspect
moralizator, tipărită la nbi, fără s-o putem considera o mare
creație, simplă adaptare fiind în anumite secvențe narative sau
descriptive. Oricît am plusa în favoarea traducătorului atras de
parabola biblică și care a mai adăugat fraze de adaptare, nu putem
fi de acord cu afirmația necontrolată că "Varlaam impunea,
indiferent de izvoare, un mod de a gîndi literatura (sic!). "Ca să
afirmi asta, cu seninătate, trebuie ori să nu știi ce e literatura, ori
să ignori că ai de a face cu o predică în care naratio e doar o
parte, și aceasta, în cazul lui Varlaam, e traducere. Am putea
discuta despre arta traducătorului - dar cu ce cîstig pentru istoria
literaturii în originalele românești? Desigur, pentru istoria apărării
curățeniei dogmei poate fi amintită, doar amintită, pentru
accentele ei polemice, cartea mitropolitului, tipărită în 1645,
Răspuns împotriva Catihismului calvinesc.
Predoslovia Cazaniei pune în evidență un anumit gust al
mitropolitului pentru subtilitate și meditație asupra condiției
umane, amintindu-ne vag de discursul filosofant al lui Bossuet
din "oraiâons funebies". Se confirmă încă o dată adevărul că e o
carte destinată lecturii. înaintea lui Costin, Varlaam elogia cartea,
iar pe aceasta, Cazania, o recomandă "de folos sufletelor”. E și
puțin poet cugetător, în umbra teologiei, atunci cînd își deschide
"cuvântul către cititor” cu fraza uimitor de frumoasă despre
minunea divină a mersului ordonat al lumii, a "faptelor ceriului si
pămîntului" spre un "soroc” si o "margine", si "nici puțin nu
smintesc, nici greșesc sămnul său". Ordinea cosmică pusă sub
semn divin se va întoarce în cumințenia cugetărilor sadoveniene.
Nu e lipsită de interes, pentru valoarea ei general-unjană, mai
mult decît teologică, meditația asupra a ceea ce este omul,
destinul, său si voința de a se automodela, spre a-și spăla vina
păcatului originar, aflat la rădăcina greșelilor sale. Vlădica citise
mult si avea aplicație de hermeneut. Cazania e în fond o
interpretare morală și o actualizare^a—mai. multor fragmente
biblice (mai ales din Noul Testament) folosite ca exordii si ca
puncte de sprijin în partea argumentativă și narativă a omiliei
(Omilia însemnînd cuvîntare). Predicatorul, de la secolul al
IV-lea încoace, era un nou Apostol. Prin canon apostolic, predica
trebuia să întrețină credința și "purtarea creștină” a oamenilor.
Mijloacele ei puteau fi împrumutate literaturii. ।
Eficacitatea spirituală a unei astfel de literaturi de
impresionatei se asigură în convergenta polilor discursului:
su.!'icc,’iti, oraiarul, îl găsim întotdeauna în
textul scris, însă considerațiile despre auditoriu și calitățile
personale ale predicatorului, care n-a compus, ci doar a tradus
omilia, nu pot fi decît prezumții, în cazul lui Varlaam. Spre
deosebite de Antim, care era un predicator de auzit (ascultat),
Varlaam, care nu avea faconda acestuia, era un predicator de citit.
Chiar citindu-l, nu izbutești să imaginezi decît vocea calmă a
cărturarului în stare numai să învețe, dar nu să si delecteze sau să
emoționeze (ne gîndim la cele trei funcții fundamentale ale
discursului clasic: docare, delectare, movere), fără să-și risipească
energia în gest, ca semnificant complementar, paralingvistic. Or,
forța de emoționare asigură eficacitatea predicii. Așa cum sînt,
traduse si sporadic adaptate, bmiliile blînduhii Varlaam
orientează auditoriul fără să trezească spaima de păcat. Pentru că
nu sînt original construite, ca adresate special unui public, aceste
predici nu sugerează,, cum la Antim, chipul interior al
auditoriului. Acesta e doar o umanitate anonimă care trebuie să
profite de didactica omiliei. Caracterul ei monologic e foarte
subliniat la Varlaam. La Antim, natura practică a predicii,
nedisimulată, e uitată de auditoriu grație magiei exercitate de
retorul în care se ascundea un poet năvalnic, în stare să stîrnească
emoții.
De reținut, în cîteva dintre predicile lui Varlaam, e dicția ideii
morale, clar și expresiv urmărită, precum în predica la Dumeneca
fariseului și vameșului sau cea de la ziua Sfanțului Dimitrie.
Prima e construită pe modelul negativ al celor doi, model ce
trebuie dezavuat pentru că reprezintă păcatul mîndriei comis și de
îngerul căzut (lucifer). Primul s-a pierdut pe sine pentru că nu s-a
smerit, iar al doilea (Vameșul), pocăindu-se, a cîstigat "împărăția
cerului". Fără figuri retorice și volute lirice de impresionare, deși
pune în punctul de cumpănă disputa maniheică Dumnezeu -
diavol, predica nu rămîne decît prin teza care distinge între "rugă
cu mîndrie" si "rugă cu smerenie". Cea de a doua predică selectată
de noi atestă un anume talent narativ al predicatorului. Istorisește
în stil curgător despre biografia și împrejurările în care s-a produs
martiriul Sfîntului Dimitrie, fiu de oameni bogați din Macedonia,
iubitor "de lucrurile cele sufletești", blînd si frumos. în stil direct,
ceea ce dă predicii un ritm alert, dramatic, e reprodus dialogul
între "împăratul ce-l chema Maximian" și tînărul Dimitrie,
fanatic, pînâ la sacrificiu, în credința lui. Lecția morală îsi face
astfel efectul. S-ar putea spune că acțiunea spirituală a lui
Varlaam se înscrie într-un program umanist al sud-estului
european, de coloratură creștină, gîndit să modeleze moral pe
această cale, cea a predicii în limba națională. Școala bizantină a
elocinței sacre își pune pecetea pe tot ce era omilie în sud-estul
european din prima jumătate a secolului al XVll-lea. în a doua
jumătate a aceluiași veac, prin llie Miniat, predicator în greacă și
italiană, la Atena și în orașe italiene, elocința sacră a răsăritului va
influența discursul religios din Italia și Franța. Cel puțin în
predicile lui Bossuet și Bourdaloue, despre care vorbește istoricul
literar G. Lanson, se recunoaște ca influență meditația filosofică
asupra condiției umane. Cît despre retorica laică practicată în
familia Costin, de cronicar și de fiii acestuia, ca și de Dimitrie
Cantemir, sau de fiii lui Brîncoveanu, ea nu se revendică decît de
la arta oratorică greco-latină a antichității.

1.3. Antim, marele retor din ultimii ani ai epocii

brîncovenești, e un străin adaptat pînă la însușirea conținutului
mentalității românești; Devoțiunea desăvîrșită pentru cultura
românească îl ridică deasupra mulțimii de străini atrași de
meleagurile noastre. L-a făcut să fie astfel "zelul născut al iubirei
de învățătură" pe care și-l declară pasionat în prefață la Viețile
paralele de Plutarh, tipărită de el, în grecește, la 1704, ca să
ispitească "spre floarea învățăturii". Aceeași înzestrare naturală
("zelul născut") va fi resortul tuturor acțiunilor sale cărturărești.
Energia lui spirituală și talentele de tipograf, traducător, retor,
lăudate de Anton Maria del Chiaro au sporit pulsul cultural al
epocii amintite. Mai mult, cu oratoria sacră el a diversificat
formele de expresie, întrucît, în context, idealul prioritar al
scriitorului original, în înțelesul de atunci al termenului, era acela
de a redacta cronici. în pragmatica civilizatorie a timpului, și prin
instrumentele de care uzează, predica lui Antim păstrează uiinc
ale„discursului Judiciar, atunci cînd acuză moravurile și
deliberativ, prin tendința de a le schimba. Ptobleiiia.. fiecărei
didahii .este, rațiunea morală a credinței. Modelul retorului e
hotărîtor. Acesta, ca și duhovnicul, trebuie să fie "de cinste"
(ethos), credibil ca vîrstă și experiență, "iscusit în cuvinte"
(logos), "împodobit de carte". Un adevărat cod al exigențelor.
 fost important Antim ca tipograf și traducător9, dar
charisma si puterea lui, de o primejdioasă influență, s-a
manifestat în predica de amvon, a cărei compoziție și efect, ca și
aportul șțjfișțifi„,;.„ „de coloratură poeți că, i nteresează istoria
literaturii. Imagistica poetică - s-o recunoaștem - dacă nu e *
incidentală, rămîhe oricum la nivel de instrument liric a!
discursului teologic (secundam artem), asigurîndu-i eficacitatea.
Chiar dacă primează învățătura și nu delectarea, există, oricum,
i ntenția de a miza..pe... sensul figuratal c 11\ î n t u 111 i. ...si.... ...a I k>
construcțiilor alegorice. Estetizarea mijloacelor folosite de
retorica sacră nu e în exces, atît îneît să trădeze simplitatea
discursului, postulată de sfinții părinți. Fără să știm nimic atestat
documentar, ci doar prin deducție, despre formația teologică a lui
Antim, ea este totuși certă. Se arată cunoscător în materie de
dispute religioase în jurul retoricii și avatarurilor ei, odată primită
în aria bisericii creștine. Numai în această legătură pot fi înțelese
numeroasele fraze, de o anumită vehemență, prin care Antim se
dezice de retorică și se recunoaște doar predicator, păstor
apostolic. Dacă are opinii, ele țin doar de sfera moralei creștine si
sînt măsurat distribuite în cele peste treizeci de dihaii (învățături)
memorabile, lăsate în manuscris. Se vede pe sine ales mesager al
divinului, insiprat să nu trimită în lume, spre a anunța venirea
fiului, nici "împărați și crai", nici "filosofi și ritori", ci "oameni
prosti”, săraci, "păstori de oi". Propăvăduiește ideea că însuși
Dumnezeu, și nu creștinismul, a valorizat sărăcia, pentru că "s-a
scîrbit de puterea avariției, au urît biruința ntorilor, nu i-au
trebuit limba filosofilor". Complexat de incultura lui filosofică,
retorul medieval, precum Grigore din Tours, fabricase clișeul că
Dumnezeu, spre a "nimici vanitatea", a trimis ca slujitori ai
bisericii "pescari și nu oratori, țărani și nu filosofi". Se plasează și
Antim în linia adoptată de biserică asupra simplității elocinței
sacre, necoruptă de libertățile filosofice ale retoricii antice. Deși e
aproape cert că l-a ascultat la Constantinopole pe marele llie
Mrniat, Antim nu apelează decît rareori la fraze din filosofii
antici, luați ca puncte de sprijin de retorul grec. De la acesta
reținuse însă mai mult aitificii de construcție... a discursului'
Numele filosofilor greci, enumerati totuși în cel de al doilea
Ciivîiit’asupni cutremurului și a marelui mucenic Dimitrie, nu e
un simplu act de pedanterie sau de atitudine polemică. Contextul
e acela al explicației asupra fenomenului natural al cutremurului.
Fraza are nuanță adversativă: "Ci noi, acum, de astă dată, vom
lăsa într-o parte cele ce au zis Anaxagora, Aristotel, Dimocrit și
Anaxament (sic!) și vom crede mai vîrtos pre dumnezeescul
filosof David..." Fără să omitem nuanța propusă prin acel "de astă
dată", credem că figura retorică prefer ată aici e pțețerjția^ care
constă "în a spune că nu vorbești despre un lucru, ca să ațragj mai
bine atenția asupra,J,ui". Pretenția subliniază însă și altceva:
opțiunea predicatorului nu pentru explicația rațională, ci pentru
cea sibilinică, figurată, a înțeleptului biblic. Indiferent că e
folosită în ajutorul moralei teologice, intenția literară există și ea
înlesnește înțelegerea, prin transfer figurat, de la seismele terestre
la tulburările sufletești iscate de necredință.. în altă parte, vorbind
de stihii (vîntul, focul, apa, pămîntul), nu se mai dezice de sursa
profană, deși le asociază cu evenimentele povestite în evanghelii.
în compozițiile predicatoriale ale lui Antim tot ce curge natural și
patetic ține de elocință (talent), iar ce e adăugat convențional vine
din ceea ce a învățat (retorică). Funcția hermeneutică a
discursului, ca interpretare și aplicare a frazelor dogmatice, ca
polemică față cu spusele altora sau cu atitudinile bănuite ale
auditoriului, se realizează prin talentul vorbitorului.
Predica inaugurală, Aceasta o am zis cîml m-am fticitt
mitropolit, orgolios intitulată, anunță programul educativ ce avea
să se împlinească prin limbajul simbolic, de interpretat deci, al
evangheliștilor. Exordiul acestui text are funcția.. metaforei
expansive, conotația ei autorizînd finalitatea întregii acțiuni a
predicatorului: "Veniți după mine și voi face pre voi păscari de
oameni". Dar ce este omul?" "Omul iaste un dobitoc, iubitor de
sine. Că de ce nu se apucă?... Și ce nu să silește, pentru odihna,
liniștea și paza sănătății lui?" E vorba de sănătatea trupului, în
timp ce sănătatea sufletului e de datoria predicatorului să i-o
aducă. De aceea,(predica în serie, duminicală e înțeleasă ca școală
de psihoterapie, de analiză subtilă a sufletelor și conștiințelor, de
corecție a moravurilor și de credință smerită^ Iar funcția retorului,
"preaînțeleptul doftor al sufletelor”, e asimilată, explicativ, pe
înțelesul auditoriului, cu cea a "doftorului patimilor trupești",
care mîntuie de boală, prin mijloacele lui, în timp ce predicatorul
mîntuie de "patimile cele sufletești” prin "cuvinte cerești". Căci
"limbile doftoria lumii" sînt. "Ucidem cu limba" sau " înviem cu
limba". Cuvîntul credinței ne ajută "să ne suim sus nu cu trupul,
ci cu mintea, la mari și la înalte gînduri". Astfel, fiecare predică e
o treaptă a. inițierii în actul de a... gîndi credința. încerca
mitropolitul, la ora aceea, o raționalizare a religiosului întru
sănătatea morală a ființei umane? Să nu omitem totuși afirmația
că miracolele divine "covîrșesc toată minunea minții omenești”.
Fraza exordială se repetă, ca laitmotiv, în această primă didahie,
ca si în altele. Ritmînd expunerea, repetiția face mai clară, treptat,
dicția ideii centrale, sporește dramatismul argumentării orale
însoțită de gestica retorului, pe care ne-o închipuim a fi fost largă
și expresivă, complementară cuvîntului răsunător.
Programul retorului nu se poate face tară auditoriu. Prea
cunoscuta cap t a ti o bcncv()lentiae^ utilizată în varii forme si
plasată, întotdeauna studiat, mereu în alt loc al predicii, (de obicei
la început si după admonestările mai severe ale comportamentului
imoral, pentru împăcare), nu e singura adresare directă.
Predicatorul încearcă un pact, plecînd de la ideea că si el suportă
aceleași vicisitudini: "dimpreună cu dumneavoastră să pătimesc la
cîte va aduce ceasul și vremea1'. Destinul comun apropie
psihologic, dar în același timp obligă la un comportament egal:
"am datoria să priveghez cu osîrdie... învățîndu-vă si
îndreptățindu-vă", însă "si dumneavoastră încă aveți datorie...
pentru folosul cel sufletesc... să vă supuneți ascultării". Căci
ascultîndu-mă pe mine, "fără tațărie si fără viclenie", îsi fabrică el
scutul, dintr-o frază biblică, "faceți ascultare lui Hristos", spre
folosul vostru, "cum zice și fericitul Pavel". Recursul la
aujoiitatea. frazelorbibiic^ e o manieră preluată din tradiția
predicii gre c est își TactTpa rt e din ^giunentati^ argumente de
necontrazis, apărate de ineranța textului biblic. După cum și
pildele, extrase din legendele parabiblice, se constituie în
argumente convingătoare, de ordin etic.
al textelor medievale (bisericești
și 1 aice)T^nsx^ muite predigi, Dar personalitatea
lui Antim, prea puternică și orgolioasă, nu recurge la ea decît ca
la un clișeu, e o umilință retonca. Nu poate fi act de convingere
hiperbolizarea și deplasarea termenilor creștini ai toposuha în
discuție. Exagerarea literarizează procedeul atunci cînd spune că
Dumnezeu "nu s-a uitat la sărăcia mea si străinătatea mea, n-au
socotit prostia si neștiința mea... și fărădelegile mele, care sînt mai
multe decît perii capului mieu și decît nisipul mării și m-au
înălțat... la această mare vrednicie a arhieriei. Și m-au trimis să vă
fiu păstor și părinte sufletesc..." etc., etc. De altfel, lectura
integrală a predicilor descoperă în subtext date prețioase pentru
figura interioară a oratorului, un personaj cu natură puternică,
încredințat că întruchipează competența morală exemplaiă
(șl/îav); Incît afectarea modestiei nu suspendă, ci, paradoxal,
întărește impresia că predicatorul e un orgolios, cu deplina
siguranță de sine. Astfel, topoxul respectiv e doar o figură
strategică a captării, adresată celorlalți, păcătoși și creduli, spre a
stîrni reacții afective. Fraza exordială a didahiei La duminica
vameșului vorbește cu mlădieri orientale, despre "pohta cea mare
și dragostea cea curată” și "datoria părintească" ce "m-au
îndemnat astăzi de am venit aici, pentru ca să vă cercetăm
sufletește" și "să mă ascultați la cele ce vă învăț..." "Polița" ar fi
cuvîntul pentru dorința ardentă, pasiunea de a predica, termen pe
care îl atenuează cu "dragostea" și "datoria" de a o face. Dar ce
vrea să însemne "să vă cercetez", decît să vă pun la încercare, să
vă fac să vă întoarceți spre voi înșivă; atunci cînd vă cer să
învățați ce e credința, nădejdea și dragostea (cele trei sentimente a
căror analiză organizează predica). Dar nu se ridică la valoarea
filosofică (socratică) și psihologică a predicii lui llie Miniat, pe
aceeași temă. Despre smerenie vorbește Antim adesea, dar ego-ul
lui, asa cum stiăbate din reverberațiile intime ale textelor, e prea
puternic ca- să trăiască smerenia în tăcere. Există și o voce
interioară a piedicilor care trebuie auzită, nu maFpuțin în cazul
extioveiliților, cum a fost Antim.
Este Antim, în general, un personaj al didahiilor, un subiect
de analizat cu instrumentele psihanalizei, ceea ce nu l-ar face mai
puțin admirabil și eficace, prea eficace chiar, ca predicator. A
introduce satira în "ramele predicii religioase" (lorga) era o
libertate pe care nu și-o putea îngădui decît o personalitate
puternică, avînd autoritatea patriotului, atunci, cînd îi viza pe
spoliatorii din afară și etica săracului atunci cînd acuza "robia"
semenului. Ca modelator de conștiințe, în ordine morală și
socială, Antim a fost un umanist, perfect încadrat în spațiul nostru
mental "sT~ în același timp un Aufklărer. Ca atitudine
moralizatoare, discursul predicatorului e același cu al
cronicarului, numai că în variantă orală si de imediată influență. E
un model de discurs valabil pe durata unui secol, începînd de la
1645, și n-a fost părăsit decît tiparul lui stilistic în veacul cultural
următor, de pînă la 1840. Atitudinea moralizatoare va îmbrăca
forme noi.
Dacă în structurarea păili.k>r'<\ în ritmica evohitiei atitudinilor-,
plecînd-de la motivația subiectivă a didahiei, spre cea obiectivă,
de necesară învățătură, textele seamănă pînă la paradigmă,
exoidiile sînt destul de. variate. Ele trebuiau să fie percutante,
niciodată prea lungi, totdeauna expresive, așa încît să avanseze
tema didahiei. Frazele exordiale nu sînt simple teze, conform
evangheliei. Antim le folosește ca ferment viu al expunerii.
Predicatorul aruncă dintr-o dată asupra auditoriului "undița
cuvântului" captivant, adesea pretăcîndu-se a nu crede în puterea
talentului său, llatînd auditoriul sau lansând subiectul hiperbolizat
ca valoare, încît "limba omenească nu poate a-i grăi". Uneori
debutează cu citate evanghelice cu funcție tematică, simple
enunțiative, alteori exclamative apocaliptice, menite să procure
neliniști înspăimântătoare, de tipul acelui invocația Del: "Doamne
raîntuiește-ne că pierim". Repetată 1a anumite intervale, invocația
într eține ritmul emoțional, cu efect scontat. Sub presiunea frazei
de început, discursul întreg răspunde la ceea ce se numea
 exhortatio, arta de a stîrni sentimente puternice, care să miște
auditoriul în sensul dorit de retor. Antim avea această putere de a
influența prin aluzii subversive, fapt ce l-a îngrijorat pe
Brîncoveanu într-atît, încît în 1712, la numai patru ani după
Învestitura de mitropolit, inventează motive de destituire.
Răspunsul impetuosului mitropolit se păstrează în două antologice
scrisori de apărare demnă (cu logică juridică), trimise
voievodului, după care acesta își retrage tentativa. Antim
devenise un autentic patriot. E cu bătaie lungă, pînă la noi, o frază
ca aceasta: "Și cum dară se va mîntui norodul, cum să scuture
această ticăloasă de țara sarcina cea grea a relelor care o supără?
Noi socotim că numai cu puterea noastră si cu înțelepciunea
noastră...".
In schema generală a didahiei, exordiu/ e urmat d^.juu:at/e (și
ea dramatizată cu multe.. inserții...i.nterQgati.Ye)., de combatere
.., (partea polemică ce privea de multe ori necredința auditoriului).
f de . aeiua/reare (din care deducem imaginea coerentă a
moravurilor și evenimentelor contemporane mai semnificative) si.
în fine, de elogiu/.. auditoriului, menit să șteargă... severitatea
mustjânJox.ăntefTOnre.
Literaritatea didahiilor e studiată în toate imaginile ei, ca
mijloc de impunere a ideii religios-morale. E intenționată deci si
chiar căutată, cum se vede în. efortul imaginației asociative de a
construi alegorii edificatoare. Transferul de sens din povestirile
parabolice îl apropie pe Antim de ceea ce este substituirea
metaforică. Cuvîntul frumos desfată, ca în Cîntarea ciuturilor, e
"picătura de apă" ce "adapă grădina sufletească", spune Antim,
știind că "sufletul e fâr-de materie" și trebuie tratat cu mijloace
adecvate. Didahiile sînt scrise și rostite în stil fleuri, tară să fie
totuși un stil baroc. în afară de alegorii, el știe să-si organizeze
 expunerea cu figuri devenite clasice în retorică: antiteze și
analogii, prosopopei, aluzii și ironii, metonimii și pericope,
interogații și exclamații Ritmul și sonoritatea cuvintelor ajută
acestor forme literare simple să realizeze funcția predicii.
Y?recvența și recursul inspirat la figurile retorice sugerau un stil de
'.comunicare subtilă și educau gustul asociativ-metaforic a!
Auditoriului, atenuînd nemulțumirea acestuia de a fi violent
admonestat pentru bănuită necredință si imoralități. Verva retorică
presupune, chiar dacă doar implicit, și un efect artistic. Expresia
frumoasă îl face auzit. Nu o dată Antim disocia între a fi ascultat
predicatorul și a fi auzit: "Să înțelegem întîi lucrarea acestui
cuvînt «Ascultați»... Acest "ascultați", aici nu să înțelege cuvîntul
cel gol, ce iase din gura omului și-1 ascultăm cu urechile, căci
acela nu să numește ascultare, ci auzire". După ce auzi trebuie să
te supui ascultării. Iar ascultarea de efect, recomandată direct, e
cea afectivă: "... vă pobtesc ca să vă deschideți urechile inimilor
voastre si să ascultați cuvintele ce voi să grăiesc, pentru ca să vă
folosiți voi cu ascultarea și eu cu zisele... «Fericiți cei ce grăiesc
în urechile celor ce ascultă»..." Locutorul fără auditoriu, activ în
consecința ideilor semănate, e de neconceput pentru Antim.
Numai prejudecata formată în absența lecturii didahiilor i-ar lua
lui Antim dreptul de a ocupa o pagină în istoria subtilizării
metaforice a limbii române, drept recunoscut (tale quale)
meditativului Bossuet în istoria literaturii franceze. într-o predică,
Antim exclamă, cu înțeles: "Daț ale chesariuhii, chesariului și ale
lui Dumnezeu lui Dumnezeu", dar și retorului partea lui de merit.
își atribuie mitropolitul datoria de "pescar sufletesc", mînuind
cu artă "mreaja învățăturii" si "undița cuvîntului", cu ambiția de a
scoate din adîncul sufletului "păcatul mult vînat". Limbajul
figurat e ambiguu si antrenează înțelegerea sensibilă. O expresie
ca "morminte spoite" (pentru oameni găunoși) aduce aminte de
alegorismul de factură barocă al Istoriei ierogli/icc. Retorul se
declară omniscient, cititor în suflet, atunci cînd îsi asigură
auditoriul ("domnitor”, "boieri" și "norod creștinesc”): "cunosc
voința inimii voastre". Efectul psihologic al unei astfel de
tentative supune voințele, facîndu-le să se creadă transparente. Nu
ezită să poruncească cu strășnicie meșteșugarilor, neguțătorilor,
breslasilor să respecte duminica, încearcă să imagineze ceea ce
gîndesc enoriașii spre a le da replica (prolepsa), amintindu-le - ne
închipuim cu ce voce tunătoare - că el și nu altcineva răspunde de
ei: "de gîtul meu spînzură sufletele voastre". își trăia rolul cu o
pasiune din care s-ar ti putut naște un poem romantic, si nu doar
predica. /
Elocința lui Antim se adresează afectului, sensibilității umane,
atît în linie.morală, cît și în linia credinței. Prevalenta scopului
moralizator care își subordonează credința ar legitima
considerația că Antim a contribuit, subtil, la secularizarea
discursului religios, ^latura lui, care nu degaja smerenie, îl putea
conduce, inconștient, spre asta. Predicatorul are. cert, conștiința
că rostii ea trebuie adecvată scopului. De aici literal itatea textului,
definită de Călinescu drept "trecere firească de la planul material
la cel alegoric”11 spre cultivarea sensibilității si accederii unui
public "neobișnuit cu transcendentalitățile" spre semnificații
abstracte. Verva retorică potențează efectul imaginilor. Lăsînd
deoparte moralitățile. de valoare complementară (ca tematică si
stil) moralizării de spirit cronicăresc, vom atrage atenția totuși că
paginile de această natură configurează, simultan. cu ideea,
imaginea socio-comportamentală a auditoriului (bogati - săraci
sufletește, săraci - bogați în suflet) și nu mai puțin portretul
interior al predicatorului, E dezgolită neînduiător natura umană a
vanității, a viciilor, a prea accentuatei iubiri de sine, toate acestea
închipuite* de predicator a se fi manifestat vinovat în contextul
moravurilor epocii, încă de atunci balcanice.
Și astăzi, citite, didahiile lui Antim pot intejesa pentru ritmul
construcjjei^ingeniozitatea asociațiilor între fenoinenele_naturii si
mișcările sunetului, peutrr^ pasiunea ideii formante, riguros
urmărite si plasticitatea stilului. Pentru toate acestea, predica e un
text încă viu. Ceea ce interesează, ca exercițiu de estetizare a
co nuin i car i i iele ii. e p 1 ast ic itatea ^suBsfîfuff i i
metonimice, mereu explicată sub presiunea interesului de a fi
înțeleasă. Insistența explicativă e, firește, în pierderea esteticului.
Dacă Miron Costin se bizuia pe fenomenele naturii spre a le face
înțelese pe cele istorice (primenirea sau căderea unei domnii),
Antim le folosește ca instrumente comparative pentru fenomene
de ordin psihic, încît descrierea servește nuanței de profunzime a
discursului cu potente lirice. Procedeul e folosit cu precădere în
două texte si sporadic în celelalte.
După Cuvînt la Sf Diinitrie, Cazanie la Sfinții apostoli Petru
și Pavel este una dintre cele mai inspirate predici concepute ca
encomion, realizat în stil retoric hiperbolizant. Debutează cu un
exordiu (proimion) compus cu ajutorul figurii numită adynata
(ânposibilia')^ afectînd neputința "limbii omenești de a grăi” pe
măsura "vredniciei apostolilor” prăznuiți. Ideea se amplifică
treptat, cu fraze acumulative introduse prin [a nafora] Vorbitorul
se arată foarte stăpîn pe abilitățile sintactice predicatoriale, cu
efectele ei psihologice, așa cum învățase de la ilie Miniat: "Atîta
sînt de multe învățăturile lor cele vrednice de minune, cît întrec la
număr nisipul mării și stelele ceriului. Atîta sînt de minunate
vitejiile lor... Atîtă sînt de slăvite faptele lor, cît covîrșesc tot
cuvîntul și fac fără de grai toată mintea”. După o astfel de
capta tio, se vor fi întrebat ascultătorii: ce va mai spune
mitropolitul? El preîntîmpină mimînd caracterul dialogat al
predicii: "Deci nu mă pricep ce voi face astăzi... Să vorbesc? Dară
ce cuvînt vrednic va putea să aducă mintea mea cea proastă...? Să
tac iar? Mă tem că...” Iese la suprafață, prefăcîndu-se a afla
salvarea în comparația superlativă a apostolilor ”cu cei doi
luminători mari, soarele și luna". Astfel "voi da îndrăzneală
neputinței mele, spre a face lauda lor". Este, în fapt, acest text un
imn al soarelui, cu atributele spirituale ale luminii care risipește
"întunericul necredinței", e sursa căldurii fecunde, a razei
vindecătoare, care pătrunde în ascunsul inimii spre a "descoperi
vicleșugul". Se ajută aici mitropolitul, cunoscător al retoricii
sacre, de imagini din "cel cu Gura de Aur, loann". Ca în religiile
primitive, Antim atribuie soarelui funcția de (inimus, de suflet al
universului fizic și psihic. Soarele e "simțitor", "toate le
însuflețește și le înviază", "iscodește" în casa inimii denunțînd
păcatul. E atît de frecvent invocat, încît pare să fie predicatorul
închinător la "soarele cel de gînd al dreptății", cu înțelesul său
figurat. Dacă ar fi să sugerăm o scară a figurilor retorice bazate pe
invocarea astrului solar, aceasta începe cu simpla -comparație
("acea frumusețe luminată ca a soarelui iaste"), pînă la
superlativul absolut ("vîrf celorlalte stele" pe care "le covârșește
cu lumina pe toate de la răsărit pîn' la apus"). Toate figurile
asociative și asimilările rămîn pe o primă treaptă a esteticului,
indiferent că se sugerează funcția cosmică sau cea figurată: suma
însușirilor lui Christos.
Trecerea la cel de al doilea obiect al encomionului se face cu
o frază didactică, de sistematizare a predicii. Tonalitatea laudei se
schimbă. Pentru că luminează ziua, soarele e "semnul darului", iar
luminătoarea nopții, deși e "semnul păcatului", alunecă
nevinovată pe boltă, • își "călătorește călătoria" netulburată de
vrăjmașul lătrat al cîinilor. Descrierea, foarte animată, e evident
aluzivă, are un sens simbolic. Apare o notă de ambiguitate în
numirea misterelor astrului nopții, cu toate că este încercat același
transfer în plan spiritual: "Multe feluri de vrednicii, stăpîniri și
puteri dau filosofii să aibă luna. Și întîi zic cum că luna iaste
podoaba nopții, asemănătoare soarelui și stăpîna mării..." Aceste
imagini, ce par să aparțină mai curînd poeților decît filosofilor,
sînt urmate de simbolica spirituală a astrului, trimis de Dumnezeu
"ca să lumineze limbile dintru întunericul slujirii de idoli",
împotriva lui "Luțifer" și a tuturor născuților iadului. O parte
narativă asociază simbolica lunii cu acțiunea apostolică a lui
Pavel. înainte de a "întoarce cuvîntul" spre țara creștină, cea
românească, ce închidea în stema ei soarele și luna (varianta
brîncovenească); predicatorul mai revine o dată la puterea
cosmică (științifică) a lunii de a stăpîni marea, scăpînd de la
naufragiu corabia apostolilor.
Stihiile, între care întunericul, vîntul si marea în furtună,
figurează în didahii, conform "anticosmismului” gnostic, ca forțe
care primejduiesc omul, în timp ce Francisc din Assisi, în Imnul
fripturilor, le celebrează ca frați și surori. Avea, fără îndoială,
Antim "un simț viu al naturii” (Ș. Cioculescu) utilizat atît cît îi
permiteau canoanele predicii și așa suficient laicizată prin
accentele sociale nelipsite de o anumită violență. Această
impresie e procurată si de notele de umor ce irigă imaginea luptei
cu ispitele postului sau parabola despre Via filosoful. Cu un efort
de imaginație, putem reconstitui calitatea auditoriului lui Antim,
cel puțin că moravuri sociale și familiale, ritm de viață, reglată de
calendarul creștin, ca vestimentație și limbaj, pentru că pe toate
acestea le laudă sau le acuză predicatorul. Puterea discursului lui,
presupunem, stîrnea reacții de tot felul. își vor fi ascuns jupînițele
fața acoperită de suliman și mîinile pline de inele, atunci cînd
predicatorul elogia, cu patos, frumusețea naturală a biblicei Sara.
încurajați de energia internă a predicii, presupunem că Antim
se cheltuia, pe măsură, în mimică și gesturi. Iar "gesturile
oratorilor sînt metafore" cu rol expletiv (Valery), ele sînt un
semnificant secund. Se știe că, în retorică mai ales, timbrul,
intonația, accentul, intensitatea vocii, ritmul frazării, mimica și
gesturile, ca elemente parai ingvistice, ajută eficacității
discursului. Imaginile create de mîinile mitropolitului arătau
ochilor ceea ce cuvîntul spunea urechii. Gestualitatea pune
oratorul in praesentia și dă discursului un aspect teatral'2.
Pînă foarte recent, cititori și comentatori inițiați în retorica
sacră l-au considerat pe Antim "cel mai de seamă orator
bisericesc la noi"n. Desigur, mai întîi în raport cu momentul. Din
perspectiva istoriei literaturii, considerația se motivează nu atît
prin construcția și logica internă a textelor în discuție, cît prin
plasticitatea formei care, cu toate limitele, încearcă să mizeze pe
sensul secund al imaginii alegorice. întregul operei lui
predicatoriale are în primul rînd o finalitate moral-teologică și nu
estetică. în forma lui cea mai simplă, esteticul rămîne un
instrument al intenției de fond. Oricum, Antim e un creator si un
excelent mînuitor al posibilităților expresive ale românei literare
de atunci. El a reabilitat, pentru biserica românească, valoarea
predicii, propunînd în locul traducerilor citite o construcție
originală ce pledează, prin idee și cuvînt, în favoarea artei
retoricii. Sînt vremuri care au nevoie de retorică. Prețuind
"energia și farmecul discursului lui Antim Ivireanul"14, nivel
.neatins de predicatorii Școlii ardelene, lorga observa că influența
a fost limitată de faptul că mitropolitul n-a mai avut răgazul să-și
tipărească literatura omiletică. Pentru context, e foarte important
să consemnăm triumful elocinței sacre în limba româna asupra
piedicii grecești rostită succesiv la curtea domnească de Maiota si
Ioan Abramios. Talentul cultural al mitropolitului nu era egalat
decît de gustul pentru carte al Stolnicului Constantin
Cantacuzino. A avut Antim și posteritate, în sensul că didahiile
lui au fost copiate și rostite pînă în secolul următor. Un
manuscris a fost scos din țară și, ajuns în Anglia, în secolul nostru
(1969), a fost achiziționat de Muzeul Britanic din Londra1'.
Compus din 33 1 file, manuscrisul conține 25 predici, cele două
scrisori de apărare (trimise lui Brîncoveanu) și era intitulat (într-o
notă în greacă) Din operele lui Antim Ivireunul. Pentru străini,
opera retorică a lui Antim poate fi o simplă piesă de muzeu. Dar,
în istoria literaturii române, ea semnifică momentul important de
conștientizare a forței persuasive a cuvîntului.
 NOTE

1. Cicero. De oratore, București, 1925, p.28.

2. Oliviei Reboul, Introdnction ă la Rhetoriquc, P.U.F., Paris, 1991,
p.77.
3. Traian Herseni, Literatură și civilizație. Univers. București, 1976,
p.62
4. Oii vier Reboul, op.cit., p.24.
5. E.R. Curtius, Literatura europeană și Evul media latin, Univers.
București, 1970. p.92; Vasile Florescu, Retorica și neoretorica, Ed.Acad..
București. 1973, p 93.
6. Ioan Chrvsostomul, Predice, București, 1883. p.281-296.
7. llie Miniat. Didahii și predici. București. 1945, p.58l,
8. F. Dudaș. Cărți românești călătoare, București. 1987 Este înregistrată
cnculația căiții. în toate ținuturile romanești, pe durata a două secole și prețul,
în aur sau în natură, cu care era vîndută: Varlaam. Opere, Hyperion, Chișinău,
1991.
9. Adus în țară, pentru tipografia domnească, în 1690, tipărește cărți în
slavă, greacă și română. Semnificativ, în 1691 tipărește învățăturile lui Vasile
Macedoneanul către jiul său Leorr în 1693 scoate un Evangheliar
greco-român. în 1694 o Psaltire românească, în 1705 tipărește. în greacă.
Viețile paralele, de Plutarh. în 1706 un Octioh și un Molitvcnic în română si
alte cărți. In 1713. sub impulsul iui Del Chiaro tipărește în traducere greacă
(după italiană) Pildele jilosofești, maxime din filosofii vechi. în 1697 tipărise
Floarea darurilor, în greacă, și Dreapta alcătuire a gramaticii slavon ești, cu
interesante idei despre importanța gramaticii în învățarea unei limbi, cum se
poate citi în: Antim Ivireanul, Opere, Minerva, București, 1972, p.402.
10. E. Negriei. Antim. logos și personalitate, Minerva, București, 1971,
p. 15.
I I. G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pină in prezent,
Minerva. București, 1982, p. 12.
12. Paul Zumtbor. Potir tine poetiquc de la voix, "Poetique", 40, nov.
1979.
 13, F. Faifer. postfață la: Antim IvireanuL Didahii, Minerva, București,
1983.
14. NL lorga. Istoria literaturii române in secolul al XVIII-tea
(1688-1821). vol.I, București, 1969.
15, Dennis Deletant, Licitație londoneză: O copie din Didahiile lui
IvireanuL Manuscriptul?!, nr.2, 1974.
 V. Întemeietor i i p r o z e i.
De la c ronică la
r o m an ale g o r i c

1. Generalități
I .L Spre o poetică a textului vechi. 1.2. Elementele de
paratext indica unitatea discursului cronicăresc. 1.3.
Ficțiunea alegorizată ca revoluționare a limbajului
narativ.

1.1. Prin natura ei, distinsă de forma poeziei, expresia prozei

are o istorie ce își aruncă rădăcinile spre vîrsta povestirii arhaice,
realizată ca frumos involuntar, nestudiat, neafectînd un scop
estetic. Dar, din acest motiv, frumusețile arhaice și efectul lor nu
sînt mai puțin remarcabile, cum au recunoscut exegeții cu
formație în domeniul esteticii (Al. Dima, Ș. Cioculescu, G.:
Călinescu). Absența intenției artistice nu înseamnă și absența
artei, iar singură intenția, fără talent, nu conferă valoare. Regimul
e identic cu acela al textului folcloric. După teoria receptării,
primatul nu e al intenției, ci al efectului. Acesta e criteriul
recunoașterii valorii de impresionare, a narațiunii în cazul nostru.
Firește, fără să putem oculta intenția primă, moralizatoare, care
este ideea formantă a cronicilor. ''Intenție suplimentară" fiind,
moralizarea distinge textul narativ de simpla comunicare.
Expresivitatea stilului servește acestei intenții relevate în retorica
întregului text narativ. La conștiință artistică se ajunge prin
cultură, iar cultura înseamnă durată, după ce o tradiție s-a
întemeiat din forme simple.
De la cronicarii de limbă română începînd, putem accepta, cu
nuanțările impuse de vechime, termenul de literatură, folosit
abuziv, într-adevăr, în vechile istorii literare, spre a acoperi orice
fenomen de cultură veche, indiferent de conținut, originalitate si
limbă. în medievalitatea franceză, observă Zumthor, romanul are
o dimensiune comună cu cea a istoriografiei: “narațiunea
istoriografică nu se deosebește de narațiunea romanescă decît la
nivelul compoziției de ansamblu, părțile “romanului"
integrîndu-se mai bine în întreg; dar secvențele sau seriile de
secvențe "romanești" sau "istorice" au aceeași funcție textuală,
aceleași reguli de înlănțuire și folosesc aceleași mijloace
verbale"1. Această nediferențiere a durat pînă în secolul al
XVIIl-lea francez. In veacul nostru, ariile se diferențiază, dar
plivirea istorică respectă și accepțiile de atunci ale termenilor.
Noi nu avem romane cavalerești, dar episoade din cronica lui
Ureche pot fi considerate. astfel. Cronica Iui marchează .începutul
desprinderii narațiunii în proză de alte fenomene culturale, cum e
cartea de traducere. Evoluția conștiinței estetice pînă la momentul
conștientizării raportului între istorie și ficțiune, reprezentat de
Cantemir, a fost urmărită cu devoțiune și rafinament recuperator2.
Cronicarii propun un model narativ care nu mai satisface
astăzi, dar care rămîne în istoria modelelor narative românești. De
la acest model pleacă D. Cantemir, spre a-i putea nega si înnoi.
Dar, cronicile nu sînt istorie în sensul modern al cuvîntului, după
cum nu sînt nici literatură, în accepția de azi a termenului. Ele
sînt texte de frontieră, situate la trecerea între istorie și literatură,
anunțîndu-le pe amîndouă.
 Cu școala cronicarilor din secolele al XV] 1-lea și al
XVlIl-lea, narațiunea originală, în limba națională, se situează pe
treapta primă a scrisului literar, fie și numai prin simpla
subiectivitate a istorisirii nonfictive, dar nu numai prin asta.
Primii povestitori de istorie n-au conștientizat utilizarea
procedeelor artistice, dar pe cele populare și pe altele livrești
le-au folosit spontan, pentru realizarea dimensiunii pragmatice,
moralizatoare, a textului. Intenția didactică puneJexțul
rhcîorica, îi dă o calitate valoricăde vreme ce îl declară. ca
purtător de sens."Toate-TiTerat(rti’te7"căsă atingă vîrsta beletristică
propriu-zisă, în înțeles estetic restrînsl au străbătut un drum
pregătitor, o fază pentru care conceptul de literatură are o
accepțiune mai largă, apropiată de sensul originar (litiera -
scriere, literatură). La originile povestirii culte situîndu-ne si
adecvînd exigențele la acest început, meritoriu doar ca început,
vom accepta că avem ca obiect de studiu narațiunea simplă,
primitivă, naturală, lipsită de constrîngerea vreunui canon estetic.
Că acest obiect există pentru naratologie, e un adevăr
demonstrat4. Istoria oricărui fenomen are un început care,
necesar, devine vechi, dar e un moment sine qua nori al oricărei
întemeieri, aici în ordine spirituală. Poate exista mijloc si apogeu
fără un început? Știa si Miron Costin că toate lucrurile se studiază
dintru începutul lor, cum și oamenii Renașterii spuneau că "știm
cu adevărat un lucru atunci cînd îi cunoaștem începutul". Orice
început conține proiectul viitorului, "cum în sîmburele de ghindă
e cuprinsă ideea stejarului întreg", gîndea Eminescu. Tot așa,
povestirea veche, prin atitudinile ei mentale asupra raportului
dintre ființă si istorie sau în ce privește destinul colectivității
etnice, nu și în stil, anunță, cel puțin în parte, mentalitatea viitoare
a literaturii romane, mai ales a celei romantice. Cum Eminescu
susținea. în sens metaforic, că în temeliile largi ale piramidelor se
puteau bănui zidirile viitoare, tot astfel, Călinescu citea semnele
prevestitoare ale devenirii organice a marilor scriitori din preajma
lui 19OO5, în "materia simplă" a cronicarilor. în istoria literaturii
franceze, cronicarul Villehardouin (încep.sec.al XII 1-lea), al cărui
stil e mult mai puțin accesibil francezului de astăzi, decît e pentru
noi stilul lui Grigore Ureche, este considerat întemeietorul prozei,
în L’Histoire de la Conc/uete de Constantinopole povestea vioi
istoria cruciadei a IV-a, si atît. Ca să nu mai vorbim de Froissart
si Commynes sau de un Compagni și Guicciardini, din Renașterea
italiană. Se poate oricînd susține, comparativ cu cronicarii Franței
medievale si chiar cu cei din Renașterea italiană, că opera
cronicarilor moldoveni, luată în întreg și în parte, e mult
superioară ca discurs modelator. E mai aproapedejjj^^
nuanțarea atitudinii narative, prin extensie si cursivitate epică,
meditâiîgfjionie ctc. si stil cu desăvârșire accesi bi 1. Pe Neculce
nu-i citim ca pe un istoric, ci ca memorialist preocupat de
destinul său și al țării supuse jafului și bejeniei. Prin urmare, el nu
c istoric în sensul scientist al cuvântului. De aceea "cronicarul
întîrziat" din lorga l~a admirat. Ca naratori, cronicarii sînt viabili,
au creat un stil ce a trecut pragul secolelor. Nu este mai puțin
modern Călinescu dacă ambiționează să demonstreze apartenența
organică, la întregul literaturii române, a narațiunii expresive a
cronicarilor. Ei premerg marii literaturi și dacă operele lor nu sînt
admirabile, sînt, oricum, "capabile să explice ceea ce vine după
ele". Acum se decide viitorul literaturii de limbă română,
atitudinea spirituală etern nemulțumită și critică. Cronicarii nu
sînt "artiști în înțelesul exact al cuvântului, pentru că le lipsește
intenția propriu-zis artistică", cu toate acestea narațiunea lor e
atrăgătoare, procură "mari emoții stilistice și de reflecție morală
cititorilor rafinați". Actualitatea lor, semn al continuității interne,
e asigurată, înainte de orice, tocmai de reflecția morală, de multe
ori uimitor de valabila, cum numai situațiile "comice” vizate de
Caragiale mai sînt sau reflecțiile lui Eminescu. Este adevărat că
receptorul de astăzi se situează într-o altă istorie decît textul care
vine dintr-un univers ce nu mai este al nostru. Se descoperă însă
punți de legătură cu unele orientări mentale conservate ca
permanențe ale etnosului, încrustat în texte si pe care le retrăim ca
într-o anamneză. Amintirea noastră e, însă, de o emotivitate
i ;iț£ouala. _
Expresivitatea textelor narative, în originale românești, obligă
la constituirea unei estetici specifice, cu norme adecvate de
evaluare a acestui tip de scriere. "Competența narativă" universală
se afirmă în construcții adaptate geografiei istorice si mentalului
specific. Cronicile nu se rezumă la simple enunțuri, precum
analele. Ca semn al unei sensibilități specifice, ele conțin
povestirea (expresia) unor evenimente înlănțuite cauzal, (diegeza)
în planul subiacent al istorisirii configurîndu-se un discurs moral
(rnctatextul), formativ si coerent, controlat de ideile directoare ale
prefețelor (paratextul). De aceea, lectura noastră nu rămîne la
xensux litteralis, ci pătrunde la sen.sus moralis. Titlurile, uneori
analitice, alături de prefețe, ca elemente de paratext, pun în mîna
cititorului un fir al Ariadnei, care îl orientează în lectura textului.
Cronicarul știe că e un autor al unei povestiri (destinatar -
emițător), că are un destinatar (receptor), iar textul mediază
comunicarea. Ca instanță narativă, autorul își lasă urmele în text,
mai discret (precum Costin), ori mai pregnant (precum Neculce).
Oricum, nu e o înregistrare pasivă, de gradul zero, a istoriei, ci o
reflectare personalizată prin interpretare.
O poetica a textelor vechi, luate ca un ansamblu coerent, va
avea în vedere compoziția creatoare de sens. Ca orice povestire,
cronica este un mod de reprezentare verbală, mijlocită, a unui
segment de istorie, în succesiunea ei evenimențială. Din
modalitatea povestirii emană un discurs. în interiorul cronologiei,
narațiunea are o compoziție condusă de ideea morală. Așadar,
poetica textului medieval va cerceta "ansamblul semnificant
reprezentat de discurs", spre a-i traduce mesajul, în acord cu
specificul codului mental din care vine textul. Pentru aceasta se
cere o "lectură de adîncime" în stare să perceapă ritmul interior al
textului, vibrația, imprimate de narator. Se-poate reconstitui astfel
un model irepetabil de scriitură, se poate izola modelul uman
dominant în care autorul proiectează o dorință. Cu intenție,
povestirea vrea să spună ceva, să înduplece cititorul spre o
anumită convingere. crezută de autor a fi cea etică, cea dreaptă.
Funcția persuasivă a acestui sens, difuz inculcat, cînd se face și cu
patos, ne spune că naratorul are retorică, învățată (ca la Ureche și
Costin) sau spontană (ca la Neculce). La această vîrsta, narațiunea
poate fi considerată ca prim exerciți mretpric. E aparent obiectivă
si totuși orientată subiectiv spre un scop. Povestirea nu pare să
tacă altceva decît să furnizeze exemple pentru tezele din prefețe.
Discursul va fi considerat în istoricitatea lui, cu alte cuvinte el are
o dependență de timp, dar si de loc. ceea ce înseamnă că ilustrează
un moment din istoria mentalităților’. în această • ordine,
semnificativ poate ti si studiul perspectivei temporale, dacă ținem
seama că timpul povestit, istoria (semnificatul) coincide
(memorialistică) sau nu (evocare) cu timpul povestitorului.
Timpul povestirii (al semnificantului) rămîne deschis lecturilor
succesive. Va avea poetica în vedere, mai apoi, efectele
limbajului cu figurile specifice, cîmpul de expresie a ideilor si
sentimentelor, mărcile stilistice si modelele umane care se
sculptează în cuvintele textului. Toate acestea condiționate de o
documentată situare înăuntrul epocii în care a fost redactat textul,
care, la rîndul lui, trebuie înțeles din interior. Extrapolînd - nu
fără riscuri - și la această clasă de texte, considerațiile lui Valery
despre raportul scriitor-cititor, vom spune că, prin interpretare,,
cititorul devine el însuși producător al valorii operei, și, în al
doilea rînd, producător al ființei imaginare care a proiectat și a
scris ceea ce el citește. Nu o dată, de la lorga și Călinescu
încoace, exegeții textelor vechi românești au încercat să refacă
chipul interior (psiho-spiritual), portretul autorului, asa cum și
naratorii s-au adresat, în prefețe, unui cititor prezumtiv,
imaginîndu-1 receptiv la sensul pozitiv al textului. Se recunoaște
că finalitatea scrierii cronicilor e complexă. Mai mult decît
responsabilitatea de a povesti istoria, ca memorie narativă, aritorjj
lor vor jșa .mode-leze—moral—prin impresionare si_ reconstituire
dramatjcjL—din cuvinte expresive, a evenimentelor, ceea ce-i
aduce la granița faptului literar. O lectură analitică te transformă
în martor la facerea literaturii de care s-ar ocupa poietica. Se
poate spune despre cronici, texte nonfictive fiind, că ar fi o
imitare de gradul întîi a realității trăite sau evocate. Dar, "orice
imitație — scria Platon — atrage după sine o pierdere în realism
fata de existenta reală", pe care n-o poate reproduce. Este un tip
de imitare care nu se confundă cu reprezentarea literară ficțională,
o precede doar, ca prim exercițiu de scriitură. Aceste povestiri,
bine articulate, vin spre noi dintr-o epocă a suspiciunilor, în care
imaginarul era copleșit de obsesia oprimării, a primejdiei
permanente si deteriorării morale. Cărturarii erau cei care
conștientizau grav starea "vremurilor cumplite". Legendele culese
de Neculce atestă sensul în care funcționa imaginarul colectiv si
care nu era esențial altul decît cel dedus din textele scrise. Ființa
acestui pămînt, cum spun legendele, fabula compensator despre
eroism, îndrăzneală, aventură, înțelepciune, noroc, generozitate,
bogăție etc. Există si în cronici un limbaj nescris al textului, o
voce a hii, un puls, care trebuie ascultate cu priceperea și cu
rafinamentul educate de familiarizarea cu lumea lor.
, Cronicile, ca primă serie narativa clar constituită, au lăsat
posterității un model stilistic inconfundabil și ca mentalitate, și ca
limbaj. Se disting trăsături caracteristice, stabile de la un text la
altul, invariante definitorii pentru acest tip de scriitură, dar și
înnoiri, de la un autor la altui, fapt ce asigură variabilitatea
internă, chiar în cadrul aceleiași serii narative (de la Gr. Ureche
la Neculce). Grija autorilor pentru cuvînt, ca agent al eficacității
discursului moralizator si explicitării introductive, acuză un cititor
al timpului, încă puțin capabil să colaboreze la text prin actul
lecturii. La vîrsta aceea a culturii românești, cînd cronicile
circulau limitat, în manuscris, mai curînd opera tinde să-și creeze
(modeleze) cititorul. Oricum, textele în discuție conservă
imaginea unei lumi prea des încercată de accidente istorice, o
umanitate cu percepțiile și habitudinile ei de gîndire si reacții
emotive, chiar dacă datele istorice exacte prevalează asupra
interpretării lor. Dacă au fost cititori care au recreat textul în actul
lecturii, aceia au fost romanticii.

1.2. Școala cronicarilor moldoveni, solidari în discursul

moralizator, vorbește despre și în numele țării, iar cronicarii
munteni, din preajma lui 1700, în numele unor facțiuni. Excepție
fac, în felul lor. Radu Greceanu și Stolnicul Cantacuzino, ale
căror opere nu se remarcă prin memorabile calități narative, cum
se remarcă "anonimul brîncovenesc" și Radu Popescu. Grăbiți să
povestească ex abrupto intrigile interfamiliare, muntenii nu s-au
încercat în intitulări descriptive și prefețe explicative. La
moldoveni, acestea deveniseră o modă căreia i s-a supus și
Neculce. Omisiunea reflexiei asupra actului de a scrie, la
munteni, atrage atenția asupra spirituliii moldav, meditativ,
responsabil, întors asupra sinelui colectiv și individual.
 Pentru "pragurile” însoțitoare (titluri și prefețe) ale textului,
existente de la antichitate pînă azi, Gerard Genette7 folosește
termenul de paratest. Sînt acestea două dintre' mai multe
"accesorii" ale textului, cu valoare de avertisment pentru cititor,
ferind textul, cel puțin parțial, de o interpretare falsă, neconformă
cu intențiile autorului. Mai ales în cazul textelor vechi, exegetul
nu poate trăda intenția expresă, lipsită de ambiguitățile
beletristicii propriu-zise.
Titlurile nu pot exista fără text si au mai întîi funcția de a da
(dentitate opcrenjlmpieună cu. numele autorului, titlul transformă
lexTuî^în carte" si îl diferențiază. In cazul nostru, textele intitulate
generic "letopiseț", "cronică" si mai rar "istorie", se plasează
negreșit în spațiul culturii medievale. Se indică, deci, un tip de
operă.situată la o yîrșță caracter iști că a cărți L satisfacînd un
anumit'orizont de așteptare. Letopisețul țarii Moldovei, de cînd
s-au descălecat țara și de cursul anilor de viața domnilor care
scrie de la Dragoș vodă pina la Aron vodă, titlul operei lui
Grigore Ureche (rescrisă de Simion Dascălul la jumătate de secol
după moartea scriitorului prim), dă indicii asupra conținutului ca
durată a istoriei narate, ne spune că pe fondul cronologic ("cursul
anilor") sînt proiectate biografii domnești. Letopisețul lui Costin
are o intitulare mult mai complexă. Se referă la durată ("de la
Aron vodă încoace"), la predecesorul care povestise pînă acolo și
ce funcție socială distinctivă avea ("Ureche vornicul"), se numește
pe sine ca autor si poziția ("Miron Costin Vornicul"), locul unde
a fost scris ("în oraș la lași") și anul scrierii ("de la zidirea lumii
7183, iară de la nașterea Mîntuitorului . . . 1675"). După titlul
generic ("Letopiseț"), Neculce nu mai trece decît un indiciu
asupra duratei istorice cuprinse. Anonimul brîncovenesc, pe care
avem intenția să-i comentăm, are un titlu dat de cercetătorii din
secolul nostru.
 Titlul Istoriei ieroglifice neagă dintr-o dată maniera povestirii
directe a cronicarilor. Istoria e cifrată, ascunsă în semne
alegorice, ceea . ce poate seduce cititorul nedescurajat de
dificultatea decriptării. Subintitularea denunță structura ("în
douăsprezece părți împărțită"), încărcătura de înțelepciune
universală ("cu 760 de sentenții frumos împodobită") și anunță
cele două "scări": prima cu neologisme (concepte si definitii), a
doua cu traducerea cifrului hieroglifelor - măști.
/Prefeței^ cronicilor au poziția exordiilox—din_ construcția
oratorică. Lectura lor decide înțelegerea textului, întrucît acolo
este expus proiectul autorului, aflat sub presiunea unei dispoziții
mentale caracteristice momentului. Se identifică topoi comuni cu
medievalitatea europeană, dar și trăsături individualizante pentru
fiecare narator în parte. Sînt, așadar, texte programatice pentru
școala cronicarilor moldoveni, în vreme ce muntenii, cu excepția
Stolnicului Cantacuzino și a lui Radu Greceanu, nu se încurcă în
introduceri. Să nu ignorăm, deci, acest element de paratext
specific genului de scrieri în discuție. Autorii înșiși au mizat pe
utilitatea conceptuală a discursului prefațial ce arată calea lecturii
spre sensul fundamental al operei, asupra caruia se.atrage atenția.
Este o măsură pe care și-o ia autorul, mai ales în contextul de
început al epicului în limba națională, cînd incomprclicnsiunea și
erorile de interpretare erau o posibilitate obiectivă. Un Simplițian,
lector al Țigaiiiadei la 1800, era cu atît mai posibil la 1700, vîrsta
de apogeu a cronicilor. Poate tocmai asta vor să prevină prefețele
lungi, cu tot .felul de avertismente adresate de cronicar cititorului
român, în vreme ce, cu două-trei secole înainte, cronicarul
francez, oricare ar fi fost acela, se mulțumea cu dedicații către
regi, principi etc. Doar Joinville, după dedicația pentru l.ouis X,
îsi anunță planul lucrării, iar Froissart, amintindu-se pe sine,
explică succint că a folosit maniera Herodot. Și mai reținem că
prefețele cronicilor moldovene nu au nimic comun cu închinările
convenționale, versificate, la stemă (vezi Varlaam, Dosoftei). Ele
sînt texte auctoriale, autentic-originale, cu influență asupra
cititorului^ asigurînd o bună lectură, dar o lectură făcută.
Destinatarul ideal, crede cronicarul, se va supune unei
programate "Paideia". Numai că intenția e atinsă de idealitate, cîtă
manuscrise au avut o circulație restrînsă. Se
adresau unei clase privilegiate, care le putea parcurge, adică
știutorilor de carte care își puteau permite să comande o copie sau
să aibă acces la una.
Este un cîștig pentru statutul scriitorului-cronicar faptul că nu
mai comite scrierea la comandă, nu mai îngenunchează în fața
tronului, laicizează, cel puțin în parte, interpretarea. Eșecul, ca
rezultat al greșelii umane, este o interpretare ce dublează, curent,
determinismul divin, în concepția lui Costin, Neculce și Radu
Popescu. Din prefețe se deduce că scrierea are un scop
pragmațic-isțpric și, întrucît oferă mostre de comportament, în
discursul general e și didactică. Iar el, cronicarul, și-a asumat
răspundere de scriitor care salyează de la uițare^o întreagă istorie
pe care trebuie s-o știe prezentul și viitorul. (RoM conștientizat al
(scnbonduTj recurent în toate cronicile, apare în formulări variate.
ScriTtoruTcronicar e fie evocator, pe informații scrise și orale, fie
martorul declarat al istoriei povestite.
Fraza liminară a prefeței cronicii lui Ureche ambiționează
inițierea asupra faptului că există în lume ''mulți scriitori" care au
făcut efortul de a consemna "rîndul și povestea țărilor", pentru
posteritate. Socotește că scopul prim al "izvodului", relatînd "și
bune și rele", este "învățătura, despre cele rele să se ferească . . .
iar dupre cele bune să urmeze și să se învețe și să să îndirepteze."
Intenția didactică va guverna organizarea și logica narațiunii.
Fragmentele moralizatoare înserate în cronică, după evenimentele
grave, îi aduc aminte cititorului de această intenție formantă
anunțată de autor în capul prefeței, spre a atrage atenția că,
scriind istoria Moldovei, se aliniază topos-ului universal al rolului
ei moralizator. Incepînd cu Titus Livius se miza pe "exemplele
instructive’1, din care să alegi ceea ce e util să imiți si ceea ce e
rușinos să eviți. Din această orientare pragmatică a anticului
istoric își trage seva toată opera politică a lui Machiavelli.
Abia în al doilea rînd, scrierea istoi iei servește orniilui ca șă-l
distingă de "dobitoacele cele mute si fără minte11, mijloacele fiind
cuvîntul si rațiunea care îi dau statut de ființă istorică. Ureche nu
trimite această idee la sursa Aristot, cum o va face Costin, dar o
reținuse din lecturile sale. De semnalat că frecvența cuvintelor din
aria semantică a scrisului, scriitor, corfe trădează preocuparea
semnificativă pentru istoria căiții. Mai ales că acesta e un text
inaugural în scrisul românesc original. Alte idei ale prefeței au o
valoare secundară. însă, cînd rescrie predoslovia, postum, Simion
Dascălul, vorbind la persoana a treia despre Ureche, face o
afirmație de importanții capitală pentru istoricul literaturii.
Comparînd cu izvoarele, care scriu "mai pre scurt", Ureche "tinde
poveștile mai larg și de agiuns si mai deschis", ceea ce înseamnă
dilatarea epicului.
După introductiva enumerare a izvoarelor străine privind
"descălecatul dintâi", despre care va scrie în alte opere decît în
Letopiseț, Miron Costin își numește predecesorul, "răposatul
Ureche vornicul". Epuizează astfel partea documentară a prefeței,
Mărturia^deșpre... psihologia scriitorului e însă ceea ce se reține ca
util cititorului unei narațiuni, reflexive, cum e cea a lui Miron
Costin. "Fost-au gîndul mieii iubite cetitori ule" începe
confesiunea ce așează în opoziție intenția de a scrie istoria
întreagă, cu "vremile cumplite". Este o frază admirabil de cursivă
ca formă și idee. Cărturarul se confruntă grav cu valurile vremii:
"Ce sosiră asupra noastră cumplite aceste vremi de acum, de nu
stăm de sc’risori, ce de griji și suspinuri. Și la acest lei de scrisoare
gînd slobod si tară valuri trebuește. Iară noi prăvim cumplite
vremi si cumpănă mare pămîntului nostru și nouă”. "Iubitul
cetitor”, contemporan lui, e luat drept martor în povestirea-
proces al istoriei vinovate față de cărturar. Fraza adversativă
opune vremurile înfăptuirii intelectuale. Asezînd această reflexie
în "pragul" cronicii, al cărei incipit solidar în termeni cu prefața
se referă la "cumplita domnia tui Aron", la presiunea contextului
istoric, cronicarul meditativ oferea o cheie de lectură,
protejîndu-siopera. de . deformatoare. Timpul
naratorului, cuprins parțial doar în paginile memorialistice ale
Letopisețului, e "vremea” evocată de Sadoveanu în Zodia
Cancerului. Un timp trăit cu anxietate de Costin și povestit critic
de Neculce. C eea ce ne spune cu îngîndurare Coștin în cuvintele
lui, e că psihologia cauzată de timpul trăit îsi poate proiecta
umbrele asupra timpului povestit si, implicit, asupra timpului
povestiiii; Scepticul se spune pe sine, chiar din prolog și nu
părăsește esența discursului în textul propriu-zis. In Cronica
polona demersul prefațai mizează pe retorica lamentației.
"Vremile aspre", țara amenințată "de peri re" dacă divinul nu va
interveni sînt propoziții de impresionare a destinatarului acestei
cronici despre originile românilor. S-au clasicizai mai multe
propoziții și fraze din prefața la De neamul moldovenilor, întrucît
e un text programatic dens în declarații de atitudine intelectuală.
Din acest context au fost excerptate expresii ca: "biruit-au
gîndul", "scrisoarea e un lucru vecnic" (variantă la scripta
munent). "eu voi dâ samă de ale mele, cîte scriu". Dorința
cărturarului e ca cititorul să aibă vreme a face din "cetitul cărților"
o "iscusită zăbavă, că nu este alta și mai frumoasă și mai de folos
în toată viața omului zăbavă decît cetitul cărților". Cartea, spune
el, ne aduce aproape cele întîmplate "departe de ochii noștri".
Trecutele vremi cuprinse în cărți ne învață "să pricepem cele
viitoare". Că e acesta un testamentuin intelectual, o confirmă
rostirea propozițiilor și frazelor, amintite neîncetat, de-a lungul
secolelor ce ne despart de autorul lor.
Predoslovia cronicii lui Neculce anunță un spirit critic
intolerant. Mai întîi ierarhizează cu o siguranță demnă de un
erudit - cum nu era - tot ce s-a scris, în materie de letopisețe,
înaintea lui, făcîndu-și astfel genealogia de scriitor. Distinge
valoric textul lui Miron Costin, pentru că "mult l-au împodobit
mai frumos". Funcționa la Neculce atracția genuină spre
povestirea cu noimă. Nu ezită să fie polemic cu interpolatorii
textului lăsat de Ureche și cu predecesorii care n-au fost atrași de
legende. încrederga..orgpli.oasăân ..pXP.pxi.ulcondei dă personalitate
prefeței. Instanța auctorială, fără să neglijeze, începe totuși să
domine puterea de-.1 cenzor a cititorului. Se gîlcevește cu o
presupusă acuză că ar fi subiectiv - cum a și fost, la culme - și se
apără preventiv. Insistă să spulbere suspiciunea că a scris
intenționat pro ("pre voia cuiva”) sau contra ("în pizma cuiva"),
spune că erorile sînt involuntare și că totul "întru adevăr s-au
scris". Dar, în operele istoriografice, toposul "eu spun adevărul"
era folosit mecanic. Cel puțin pentru Neculce, adevărat era ceea
ce credea el. Că emanciparea față de. cititor e conștientizată, ne-o
spune fraza introductivă la O samă ele cuvinte. Deși nu sîntem
siguri că îi este egal sau doar se preface indiferent dacă cititorul
crede ori nu. Formula poate fi o șireată incitare la lectură.
Voluntar și inteligent, Neculce se străduiește să inculce ideea
originalității operei, sale. Insinuează, în expresii variante,
adversative, toate la persoana a treia, că n-a scris "nici de pre un
izvod al nemărui, ce au scris sîngur, dintru a sa știință, cît s-au
tîmplat de au fost în viața sa", și "au fost scrisă în inima sa". Am
spune astăzi că este definit, spontan și simplu, genul povestirii
memorialistice. Naratorul a fost martor, cu “dispoziție sufletească
de opozant" (S. Cioculescu)’ la evenimentele narate. Și, încă din
prefață, insinuația se anunță ca preferată figură a retoricii
cronicarului. Nu iese din linia utilității morale a lecturii
letopisețului. Citindu-1, "veți ști a vă feri de primejdii și veți fi
mai învățați a dare răspunsuri . . .". Orgoliul de a fi folositori a
întreținut, în diferite grade, pofta cronicarilor de a scrie.
Deși e scrisă la comandă, în stil panegiric (cum și titlul arată),
începătură istoriii (1688-1707) despre "luminatul" Brîncoveanu,
datorată lui Radu Greceanu, are o "predoslovie" interesantă,
pentru cultura dovedită, și pentru scurta speculație pe tema
virtuții (aprrr]), mult înrudită cu ideile din Viața lumii, a lui
Miron Costin. Cu 'adresare directă, la persoana a doua,
Brîncoveanu e aureolat cu toate darurile de virtute, asimilat
personajelor biblice, recunoscut ca înțelept, potrivit gînditorilor
vechi, citați pentru apoftegmele lor. în rest, un text obositor de
laudativ, cum este și istoria domniei. Din acest motiv și din altele,
cum e lipsa de personalitate narativă, istorisirea nu e deloc
interesantă.

1.3. Discursul prefațial al Istoriei ieroglifice evadează din

tiparul cronicăresc. în fraza cu ambiguități studiate și ceremonial
ironic e anunțată despărțirea de simplitatea directă a narațiunii din
cronici. Autorul speră însă ca cititorul, obișnuit cu o astfel de
povestire, să nu se simtă trădat, încît "de toată probozirea vrednic
să fiu". Spre a nu merita dojana, explică oblic nevoia de alegorie
"cu sfiala" de a prezenta "dezvălite" fapte prea grave, "în mijlocul
theatrului cititorilor". Acest teatru nu e alceva decît "scena"
textului, în prima lui parte regizat ca spectacol politic
parlamentar, consumat în "tăvălituri de cuvinte". Recursul la
alegorie mai este motivat, din nou mimat, cu teama de
"asupreală", de vreme ce sînt vizate și "case" din alte țări
(Muntenia și Poarta otomană). în fine, motivația estetică a
formulei alegorice e înțeleasă de el ca părăsire a "cursului istoriei"
în favoarea "deprinderii ritoricești", a substituirii persoanei cu
masca personajului. Substituirea e retorică pentru că spune ceva.
Alegoria fiind noutatea esențială în reflectarea realității, autorul
revine în epilog, definind-o ca procedeu de descoperire prin
acoperire. Ceremonialul explicativ, scris în cheie orientală, e
insidios, insolit: "de betejirea inimilor foarte ferindu-ne,
dezvăluind, le acoperim, și acoperindu-le, le dezvălim..: ."
Autorul face un joc abil de captare a "voioasei simpatii” a
cititorului, voindu-1 de partea lui în acest'proces intentat lumii
balcanice. în ordine estetică, prefața avertizează asupra tehnicii in
mediaș res, răsturnare a "ordinii” narative, împrumutată din
romanul grec al lui Heliodor, Etiopieele. împreună cu alegoria,
inversarea, cu sens, a ordinii narative și alte procedee subsumate
egalează cu o revoluționare a limbajului narativ, intrat acum în
altă fază. Noutatea tipului de operă ficțională impunea prezența
textului prefațator, de inițiere într-un nou ceremonial al lecturii.
 NOTE

I Paul Z unit bon încercare de poetică medie vuia. Univers. București. p.

433.
2. G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent,
Ed. Fundațiilor. București, 1941; vezi și M. Martin, G. Călinescu și
complexele literaturii române. Albatros. București, 1981.
3 Adrian Marino. Hermeneutica ideii de literatură. Dacia. Cluj. 1987. p.
244 și urinat.
4. Eugen Xegrici. Narațiunea în cronicile lui Grigorc Ureche și Miron
Cosim. Mi nerv a. București. 1972; Doina Curticăpeanu. Orizon tur: ale vieții
în literatura veche românească, Mi nerv a. București. 1975; Dan Hor ia Mazilu.
Cronicari munteni. Minerva. București. 1978; Cartea cronicilor, texte
antologate si comentate de Elvira Sorohan. Junimea, lași. 1986.
5. G. Călinescu. Prelata la Istoria literaturii romane. Ed. Acad.,
București.'1964, p.8. "Cultura veche - scria el gîndindu-se, firește, mai întîi
la cronicari - este un bloc de marmură în care stau încă nenăscuți Eminescu și
Creangă. Ca răgi a le și Sadoveanu. A descifra prezența lor virtuală în acea
materie simplă, privind din prezent spre origini, aceasta e marea misiune a
unui adevărat istoric literar”; vezi V. Florescu. Conceptul de literatură veche.
Ed. Științifică. București, 1968.
6. Paul Zumthor. op.cit... p. 34.
7. Gerard Genette. Seuils, Paris. 1987. Aici despre paratext.
8. S. Cioculescu. Varietăți critice, E.P.L.. București, 1966.
 2. Grigore Ureche
2. 1. Litera, spiritul și structura textului 2.2. Construc­
ția exemplară. 2.3. "Certările" și suspendarea povestiri
i2.4. Persoană - personaj. 2.5. Portretul mentalită-ții.
Matricea stilistică.

2. 1. Considerațiile asupra cronicii lui Ureche, din oricare

perspectivă interesată s-ar face, lectura trebuie să plece de la
textul științific distins de acela al interpolatorilor1. Recopierile
consecutive făcute după moartea cronicarului (1647) de Simion
Dascălul, Misail Călugărul și Axinte Uricarul, înseamnă adaosuri
la textul prim care a fost mai amplu decît interpolările. Mai ales
pentru filologi, disocierea între textul de bază si interpolări poate
fi semnificativă, deși ele reprezintă una și aceeași fază a limbii.
Ceea ce le diferențiază și este încă si mai important pentru
istoricul mentalităților, e nivelul cultural și mentalitatea în
consecință, care îl situează pe Ureche într-un orizont superior. Nu
credem că se poate ignora invocarea lui Ureche ca autoi Jîn peste
douăzeci de locuri) în cursul operei lui Miron Costin. Autorul
Letopisețului cantacuziuesc se mira cine va fi introdus basna
despre origini în cronică și nu voia să creadă că autorul, adică
Ureche, ar fi făcut-o. Costin însă știa cine e principalul
interpolator și polemiza cu el.
Pentru istoricul literar, care urmărește constituirea unui tipar
narativ originar si avatarurile Im, lectura literală, neutră, urmărind
datele~exacte ale textului, importante pentru istorie, este de un
interes secundar. Istoricul literaturii nici nu are, așadar, obligația
de a intra în detaliile documentare ale unei cronici care cuprinde
un sfert de mileniu (1359 - 1595). Istoriile literare care au
judecat inadvertențele istorice ale cronicilor și-au părăsit aria de
interes, mergînd pe o pistă improprie. La nivelul sintezelor,
perspectiva corectă, ca punct de vedere teoretic, o va deschide
Ovid Densusiantr, deși în practica analizei dezvoltă mai mult
punctul de vedere al istoriei limbii. Oricum, el taie corsetul rigid
al comentariului istoric-documentar care a întîrziat aplicarea
metodelor moderne specifice istoriei literaturii. Deși concepția lui
a rămas, vreme de cîteva decenii, fără posteritate imediată, nu și-a
pierdut actualitatea. Densușianu a găsit justa măsură în stabilirea
valorii expresive a textului, relevînd părțile care reprezintă mai
pregnant personalitatea cronicarului. Aplică ideea săinte-beuviană
a portretului par lui memep valorificată și astăzi în studiile despre
scriitorii vechii literaturi narative. Fără această deschidere, n-ar fi
fost posibilă orientarea studiului care să abdice, în fine, de la
maniera judecării cronicilor prin prisma istoriei si sociologiei.
Excelent documentarist, Cartojan^ n-a profitat suficient de această
despărțire a apelor. O încă mai adecvată situare în obiectivul și
metoda istoriei literaturii a narațiunii cronicarilor o datorăm lui
Călinescu4, orientare urmată de Al. Piru, Nicolae Manolescu' si
de la care nu am avea nici o motivare să ne abatem. Litera
textului o lăsăm în grija căutătorului de exactități documentare.
Lectura literară, în spiritul textului, se tace cu o mereu
reînnoită exigență din partea cititorului interesat să se recunoască
îh specificul mental configurat în spațiul narațiunii, să descopere
posibilități de actualizare. Tocmai pentru actualitatea lor sînt
citate adesea vorbele memorabile ale cronicarului, deși timpul
nostru si cel al autorului sînt istoricități deosebite. Lectura
analitică, cea care interoghează textul, îl și explică, îi urmărește
structura si unitatea globală de sens. Din perspectiva celui care
reface traiectul urmat de producerea narațiunii, pe tipar
cronicăresc, se va preciza că formula povestirii lui Ureche nu are
 model livresc în limba națională, ci. se constituie ea însăsi în
model cu imediată posteritate. E un tip de povestire ce presupune
o hermeneutică adecvată vîrstei și scopului scrierii. Elemente de
tehnică putea lua Ureche din izvorul polonez (Bielski) sau latine
(Titus Livius), întrucît în cronica lui se._p.pt identifica locuri
comune cu aceștia (topoi), însă ceea (^d-î ăparțijie cu desăvârșire e
L seTel?tărri~'^Venîmeht^Qi.' povesfiȚeT^ititudinea narativă, "î
(^concepția și stilul (ca vocabular și topică). Pentru aceste ultime-
particularități, mentalitatea colectivă si limba vorbită, cu figurile
ei expresive, erau singura sursă>
Regimul de independență în care își scrie cronica îl situează
pe Ureche în ordinea conștiințelor de clasă umanistă, formată în
colegiul latin de la Lwow, între cărțile clasice, într-o atmosferă în
care, cum imagina lorga, ascultase "glasul armonios al
antichității". în formă și conținut, Letopisețul, care pleacă de la
formarea statului feudal (1359) și ,^îfâește,»4a,,.anu.L_riasterii
scriitorului (1595), deschide corpusul de cronici ale Moldovei
feudale. Aceasta este opera care trasează linia de demarcație,
ruptura între narațiunea istorică în slavona bisericească si cronica
ce spune povestea țării "mai pre larg", în limba română. Câștigul
cultural e îndoit.fKbandonat fiind. encomianul, scris în secolul
anterior la comandă domnească, în limba slavă. De aici începînd,
istoria literaturii române are ca obiect narațiunea scrisă în stilul
limbii vorbite. Cronicarul, bogat și cult, iubitor de civilizație si
legi afirmă un spirit nou în scriere, tară să se emancipeze cu totul
de interpretarea providențialistă. Timpul povestit este anterior
duratei biografiei sale, ceea ce indică evocarea unei.istpjiija care
n-a fost martor. Recurge, de aceea, lațsintetizarea infqrniatieij din
surse scrise, interne sau externe, și orale, după povestirile tatălui.
De aici discuția asupra posibilei paternități a lui Nestor Ureche
asupra textului, redactat in-să după moartea acestuia, în preajma
lui 1645.
De ce se oprește naratorul în fata perioadei contemporane?
S-ar putea presupune că așa se exprimă refuzul de a povesti
istoria decăderii țării, un context în care speranța de libertate era
redusă. în această ordine logică s-ar explica elanul evocării vîrstei
eroice, după care, pe măsură ce se apropie de contemporaneitate,
tonusul narațiunii scade în favoarea extensiei epice. Subiacent, se
percepe o notă de tjondă la prezentul refuzat de naratorul întors,
elogios spre trecutul eroic. în fața prezentului neeroic e pus,
comparativ și mustrător, modelul eroic. Ștefan întruchipează
dorința autorului de renaștere a demnității voievodale. Noblețea si
riscurile vitejiei sînt puse în lumină, mai pregnant în portretul
demult clasicizat. ^Stimularea renasțerij __vjrtiiții pierdute, sub
influcnța.exemplului (j)er ‘e\efn{)/uni), evidentă ca intenționalitate,
ar fi componenta fundamentală a discursului narativ, confirmat în
subtext. După cum, o altă componentă ar fi dojenirea tiranului
"vărsător de sînge1', înfățișat ca una dintre obsesii 1 e autorrdui,
transmisă cronicarului ce va urma. Cea dintîi dintre componente,
cu nuanțele ei autohtone, o vom recunoaște, ca element de
permanență, la Eminescu, în frecvența regresiunii spre trecut a
personajelor sale, vrăjite de "dulcele corn" voievodal, în
îndemnurile din Doina. Intre cronicar și poet se așează, evident,
nu numai geniul celui de al doilea, dar și evoluția stilului de la
preliteratură la literatură. Avea dreptate Călinescu să asocieze
cronicilor noastre tîrzii cîntecele de gesta ale apusului medieval.
Cam asta e, în spiritul ei, cel puțin cronica lui Ureche, a cărei
\tgmă~gen erâlăV vîtSjiî^
Pentru că nu trăise istoria povestită. Ureche nu e încercat de
mari emoții și exaltări. Energia narațiunii îl arată un rațional, și nu
un sentimental. Scrie pentru a lăsa un instrument de cunoaștere si
"învățătură". Lețppisețid reconstituie un timp în forma memoriei
narative scrise. Reconstituirea duratei amintite, din iarîme
istorice, are un sens g-/o/)f/?\(discursul), coerență internă, ceea ce
înseamnă creație. Sîntem abia în zorii creației, cînd intruziunea
evenimentului prevalează, iar limbajul frust creează, în principal
"efectul de real".
Ordinea narativei, cum titlul slav o spune (letopiseț - scrierea
anilor), e una strict diacronică, fără nici o inversiune sau încălcare
a ordinii temporale. Este aceasta încă o invariantă, prin definiție,
a povestirii cronicărești. Și prin simplitate, textul e o construcție
epica de tip linear. Pe axa cronologiei, autorul redistribuie sau
grupează evenimentele după importanță si legături cauzale de el
stabilite. Vocația naratorului se verifică în extensia epij?ă a
texțjțluL Autorul conștientizează faptul atunci cînd, de letopiseț
vorbind, spune: "I-am tocmit prin poveste" si îi numește pe
scriptorii de anale "oameni neasezați", care scriau "pe scurt", vaL,
despre lucruri importante. Cronica e secționată în paragrafe, fără
ca fluența epică să fie afectată. O particularitate a acestui text,
între celelalte letopisețe ale seriei moldovene, sînt siibflfluiile
descriptive ale secvențelor, în bună tradiție medievală si
renascentistă. Ele conțin indicii despre timp, personaj, loc si
acțiune. Sînt propoziții temporale de tipul: "Cînd s-au bătut Patru
vodă cu Maelat voievodul Ardealului, în Țara Ungurească, cu
ungurii, 7049". Sau "Cînd au pribegit boierii Moldovei prin țări
streine de nevoia Incului vodă" ș.a. Prin alternanță, alte subtitluri
se introduc cu "de", formă arhaică a prepoziției "despre": "De
domniia lui Pătru vodă", "De moartea lui Roman vodă"' etc.
Singură lectura titlurilor poate da o imagine despre conținut, fără
parcurgerea întregului text. Hasdeu, dar si Sadoveanu, în Zodia
Cancerului si în alte romane de evocare, au recurs la acest tip de
evocare istorică subdivizată, marcată de titluri ce anticipă,

I 6l>
rezumativ, conținutul. între altele, acesta este un artificiu de
arhaizare în romanul istoric.
Prin urmare, construcția cronicii se realizează din nuclee
narative, separate de titluri și constituite ca unități epice âvînd în
centnîTin personaj istoric și un eveniment. Sînt unități de
întinderi foarte diferite, proporțiile narațiunii spunîndu-ne mult
despre semnificația evenimentului în viziunea autorului. De pildă,
o pustiitoare incursiune tătărască e consemnată sec. în cîteva
enunțiative, în schimb, un eveniment cum a fost urcarea pe tron a
lui Bogdan cel Orb, descendentul lui Ștefan, e motiv pentru o
mică povestire, substanțială în elemente spectaculoase, bine
articulată epic. Liantul jtucleelor nHratrye, aParertt... jj.sParatet e
viziunea Tiparul narativ instituit de Ureche,
divizat în nuclee (domnii, evenimente), este o invariantă
caracteristică pentru toate cronicile ce vor urma. La adoptarea lui,
dincolo de amănunte ce țin de concepția personală, hotărîtoare
este natura materiei povestite.
Determinat de caracterul evocator, textul e scris la persoana a
treia, iar depărtarea de evenimentele povestite face ca vorbirea
directă să fie un element stilistic rar, sporadic întîlnit. spre final.
Proprietatea acestui gen de povestire este- i^v>x//n///Z^/e(/?iautorul
nu se vrea "scriitor de cuvinte deșarte". Mai este istorisirea:
simpla. naturala, primitiva. în sensul că nu e cenzurată de intenții
estetice. In ansamblu privită, cronica are aspectul povestirii de tip
mozaicat. Nucleele narative se constituie din unități cu înțeles
autonom, multe avînd atașate, ca în fabulă, poante moralizatoare
gata formulate (evenimentul și sentința, ca într-un discurs
judiciar). Asa sînt episoadele ce narează lupta de la Codrii
Cosminului sau fapta sîngeroasă a exterminării boierilor sub
Lăpușneanu. în aceste "certări" se concentrează părți ale
discursului moralizator și a cărui eficacitate maximă o urmărește
ambițios naratorul.

2. 2. Din perspectiva naratologiei, o construcție exemplară, la

nivelul acestui tip de text, ar fi un fragment studiat organizat,
încît să releve un sens, iar retorica lui să impresioneze, să
convingă, să atragă cititorul spre punctul de vedere al autorului.
După secole, constatăm că primul impuls al cititorului de cultură
medie e acela de a asocia spontan numele lui Grigore Ureche cu
portretul lui Ștefan cel Mare, citat astăzi pînă la uzură. Asociația
traduce o apreciere. Ea privește facultatea doini nanta a
naratorului: stilistică, în varii forme,
întîlnită la toți cfonîcaTtT~“Âceastă tehnică de autentificare vine
dintr-o veche tradiție a scrisului pe teme istorice de evocare si
memorialistice. Reminiscențe de mentalitate populară se
identifică .înmaniera de a.însoți numele domnitorilor cu atribute
iiidividualizanțe, manieră proprie întregii medieval itați europene.
Așaf Alexandru, în afară că era "cel Bun", era înzestrat cu "darul
de înțelepciune", Rareș era "păstorul cel bun”, Ion vodă (ca și
Aron) era "cel Cumplit", Petru era "Șchiopul", dar era si "domn
de cinste", figură rară, comparat cu "o matcă fără ac". Acest
termen de comparație, cu o anumită frecvență în stilul optativ al
lui Ureche, caracterizează monarhul blînd și înțelept, un ideal
opus "vărsătorului de sînge nevinovat" invocat obsesiv, ca un
blestem al lumii moldave. Este aceasta schema de reprezentare a
istoriei refăcute la distanță cronologică.
Portretul lui Ștefan este montat în cea mai studiată construcție
epică, în care autorul îsi cheltuiește toată energia narativă și de
concepție, în subtilă comparație cu timpul său, al umilințelor.
Lectura integrală deduce intenția pregnantă de a desemna o
(paradigmă memorabilă, sun model uman voievodal. Portretul
eroului este mimai im constituent - ce-i drept, important - al
acestei structuri narative complet distanțată de encomion. Ni se
pun la îndemînă, în cele treizeci și șapte secvențe ale episodului
(25 p. manuscris), date expresive pentru o (intropolo^ie a
eroicului, cerută de un anumit spațiu istoric feudal. Protagonistul
e^TiT~tîp eroic autentic, aprig, dornic de aventură, apt pentru
violență și '‘războaie minunate*’ (aici încîntarea subiectivă cade în
paradox). E răzbunător, "răsplătește moartea tătîne-său", ca și
înfrîngerile sale, "pururea trăgîndu-1 inima spre război", "ca un
leu ce nu-i poate îmblînzi nimenea", spre a-si "răscumpăra
strîmbatatea" ce i-o tăcuseră ungurii, turcii sau polonii, știutor "a
se rădica deasupra biruitorilor dintâi". Biruitor si ușor emfatic
pare si povestitorul, atunci cînd rostește scurt: "au curățat
vrăjmașii din țară". Cîți cronicari ar fi rîvnit să poată spune astfel!
Integrat mentalului medieval, eroul e profund religios,
recunoscător divinului pentru norocul trimis în războaie.
Bisericile sînt răsplata omului pentru bunăvoința divină. Așa,
după "război cu noroc" contra tătarilor aducători de "moarte și
perire". "au sfințit mănăstirea Putna". După lupta de la Vaslui, "au
zidit biserica în tîrg" și e primit la Suceava cu mare ceremonie, ca
"un împărat și biruitor de limbi păgîne". Sînt biserici, cum spune
cronicarul, "care stau și astăzi", spre autentificarea faptei. Ștefan
nu e idilizat, cîtă vreme, "după obiceiul firei omenești, de ce are,
de aceea poftește mai mult... ce nu era a lui încă voia să
cuprinză". "Odihna altora îi părea că-i ieste cu pagubă", de unde
denotă un temperament activ.
Prin dozarea părților, în episodul rezervat lui Ștefan,
cronicarul urmărește să producă maxime efecte de lectură, să
transmită un mesaj, iar mesajul subiectivează narațiunea.
Gesturile eroice sînt povestite lumii contemporane, neeroice.
Compoziția configurează o strălucită biografie domnească. Părțile
ei ar fi: a) povestirea de evenimente, care consacră eroul prin
probe; b) portretul totala reconstituit din sintagme risipite în
povestirea de evenimente, o sinteză a personalității; c)
sanctificarea eroului după un criteriu laic, feudal; d) invocarea
naturii la moartea suveranului; e) testamentul sau “învățătură”
ultimă pentru urmași. Intre aceste părți există mai întîi o
disproporție de ordin epic. Doar două pagini (din 25) sînt
acoperite cu ultimele patru secvențe. Concentrarea comunicării,
ca pierdere narativă, se răscumpără în densitatea ideilor de alură
concluzivă.
Povestirea de evenimente se proiectează în orizontul
orgoliului feudal național si pledează obsesiv, în spirit
providențialist, pentru cauza domnitorului creștin opus păgînjlor.
Temele ei sînt: orgoliul^ monarhic si patriotic^ neastîmpărul
temperamental, iscusința si norocul eroului, întoarcerea repetată,
“după război cu noroc”, "cu mare pohtală și laudă", în cetatea
Sucevei. Este surprins ritmul vieții istorice a țării, imprimat de
ritmul existenței eroului cu statut de veritabil personaj, recompus
din adevăr și legendă. Paginile ce descriu lupta de la Podul înalt
sau Codrii Cosminului rămîn în memorie prin amănunte
geografice, de atmosferă, spaime și încordări, "meșteșug"
războinic, imagini vizuale și sonorități. Abandonat ritmului
faptelor narate, cronicarul apelează spontan la forța sugestivă a
gerunziului, mod verbal care, în această circumstanță războinică,
servește la exprimarea unor acțiuni simultane, cumulate dar si
încremenite în durată: "dînd semn", "împiedieîndud"
"acoperindu-’i", "tăind", "sfârămînd" etc. Războaiele sînt duse sub
semnul crucii. Consumă autorul și puțină pasiune ori de cîte ori
îsi situează eroul în aură creștină, trădat de coreligionari. Apasă
asupra trădării prin nuanțări stilistice cu valoare de repetiție în
termeni complementari, din aria semantică a termenului prim. Pe
Basarab vodă "îl cuvînta de rău" toată lumea pentru că în lupta de
la Valea Albă (unde "împăratul Mehmet”, "însuși cu capul său", a
venit "să stropsăscă țara Moldovei"), "n-au fost într-ajutor crucii
și creștinătății, ce păgînilor și dușmanilor". Frecventa
semnificativă a acestui tip de frază adversativă, senin al unui mod
constant de gîndire, indică adversitatea, una dintre figurile
retorice obsedante ce colaborează la definirea scriiturii
cronicarului. în plus, e și marca unui timp dominat de stări
conflictuale ireductibile, potrivit subiect de epopee.
Portretul, recunoscut astăzi ca text clasic, i-a atras atenția lui
Eminescu. El l-a putut citi în ediția Kogălniceanu a cronicilor’'
sau chiar în manuscrisul (aflat în Biblioteca Universității din lași)
comandat de Nicolae Mavrocordat uricarului Axinfe. Eminescu îl
considera o plăsmuire a cronicarului, comparabilă cu mari pagini
de literatură portretistică lăsate de Shakespeare'. Unii exegeți însă
au trimis, mecanic, la modele sub influența cărora Ureche ar fi
compus această imagine sintetică norocoasă ce l-a consacrat ca
portretist. Pompiliu Constantinescu l-a alăturat portretului lui
Hanibal din Ab urbe condita, de Titus Liviuss, iar Cartojan l-a
crezut apropiat de portretul lui Wladislaw .lagello, din Chrouika
polska, a lui Bielski. Comparația pe text nu se susține. Rămîne
însă valabilă ideea că portretul, ca podoabă a paginii de
istoriografie, frecvent în scrierile antice, a făcut carieră europeană
de-a lungul mileniilor. l’Qrtretul total e conceput de Ureche ca
imagine individualizată a acțiunii eroice esențiale și nu din date
de viață domestică sau publică, cum era refăcut portretul regelui
polon. Tehnicile clasice de portretizare sînt personalizate, iar
trăsăturile eroului sînt sublimate din informație livrescă, dar
interpretată. Fragmentul plasat în pagina concluzivă a episodului,
ca loc geometric al lui, debutează cu o eufonică inversiune
verbală, de marcă arhaică. Enunțul întreg; "fost-au acest Ștefan un
om nu mare de stat" e un portret fizic de o excepțională concizie,
izbutit prin perifrază, spre a evita violența expresiei directe si e
studiat așezat în contrast cu încheierea: "să ridica deasupra
biruitorilor". în mentalitatea populară există credința că statuia
scundă e adesea compensată de un temperament coleric, cum și
era natura voievodului "mînios". Sintagma "întreg la fire" are
multiple semnificații; din ea decurg trăsăturile: "neleneș",
omniprezent, "meșter" la războaie, însuși în capul oștirii, "nu
pierdea nădejdea" etc. Cum s-a spus, portretul se constituie
treptat, "procesual", în el se concentrează, prin reluare sintetică,
însușirile crezute a fi esențiale și exemplare.
Sanctificarea eroului, ilustrare a Zo/?o.y-ului xapientia et
furlitudo, se face în termenii istoriei interpretate laic. Și istoricii
antici vorbeau despre trecerea în rîndul zeilor a unor împărați,
prin hotărîrea senatului roman. Așa era de frecvent procedeul,
încît Seneca îl parodia în Apokolokyntosis. Se pare însă că Ureche
a avut ca model legenda hagiografică, de care se distanțează
declarat, cînd precizează criteriul schimbat al sanctificării: nu
puritatea sufletească, ci vitejia l-a așezat între nemuritori.
Mentalitatea colectivă a conservat, pînă astăzi, ideea. In gîndirea
unei colectivități primejduită circular de pericolul străin, frica
prescrie vitejiei caracterul de sanctitate. încă o dată se verifică
observația noastră că în stilul lui Ureche există preferințajjanîru
construcțiile adversative, care subliniază intenția naratorului. Deși
categoria eroului presupune violență, dar o violență îndreptată
împotriva străinului, s-ar părea că în acest episod se instituie o
religie a eroului. Ca subiect al adorației, el apare în postura de
trimis al lui Dumnezeu, o divinitate umanizată, mînuitoare de
sabie, un arhanghel. Este aici una dintre sursele energiei
modelului. I se spune "sveti Ștefan vodă, nu pentru suflet . . .că el
încă au fost om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejești".
Acestea îl plasează deasupra seriei istorice de conducători;
"niminea din domni, nici mai nainte, nici după aceia l-au ajuns".
Mai speră cronicarul că modelul va trezi emuli, exact ce nu mai
aștepta nici Costin, nici Neculce. Cînd va înceta să mai fie model
pentru presupusă imitație, Ștefan devine mit, cum la Sadoveanu și
mai apoi mit degradat, nu o dată, de prea ocazionale si prea dese
invocări. Oricum, el rămîne ciHjeti^id demnității voievodale, iar
posibilitățile de mitizare apar în povestirea nostalgică a timpului
în care sfinții (Procopie, Precista) se angajau în ajutorul
oamenilor, zburînd deasupra cîmpului de bătălie, cum s-a
întîmplat numai atunci, în timpul.lui Ștefan.
Invocarea naturii premonitorii e un alt topos al mentalității
medi'evate. (ntîrziată în primitivitate, cultura noastră populară îl
vehiculează curent. Natura trimite istoriei semne, îi vestește
evenimentele excepționale. E o variantă de astrologie
caracteristică umanismului popular. Ureche a cunoscut această
figură retorică din cărțile latine, însă alura interpretării e populară
si comunicată în stifus rusticus. înaintea morții voievodului
nepereche a fost "iarnă grea și geroasă, cît n-au fost așa nici
odinioară", "ploi grele și pohoaie de ape...”. Unicitatea
personajului e încă o dată subliniată.
O frază testamentară, imaginată a fi fost rostită de erou
"aproape de sfîrșitul său", rotunjește episodul biografiei domnești,
"învățătura" făcea parte din codul comportamental feudal, in
viziunea cronicarului, sfaturile nu i-au fost încredințate urmașului
la tron, ci țării, fapt ce l-a inspirat pe Delavrancea. Erau chemați
"vlădicii și toți sfetnicii săi, boierii cei mari și alți...". Discursul
ținut lor e asumat de narator și rezumat, în stil indirect, la
persoana a treia. Niciodată nu vom ști dacă sfatul de "închinare a
țării” e legendă sau adevăr. Pentru că nu sîntem istorici, preferăm
legenda.
 2. 3. După istorisirea acestei jumătăți de secol de "ev mediu
strălucit", narațiunea se fracturează brusc. între aceste pagini și
:eea ce urmează prin fii, epigoni ai eroului, cronicarul interpune
relatări parantetice despre țările "ce sînt prinprejur": Polonia,
Turcia, "Țara Ungurească de jos si Ardealul de sus", unde
plasează faimoasa frază a unității de origine ("de la Râm") a
românilor din cele trei provincii istorice. Considerăm aceste
pagini ce se abat de la "cursul istoriei", drept povestire digresiva.
de instruire.. a cititorului. Din unghiul psihologiei autorului,
suspendarea temporară a ternei istorice de bază poate primi și altă
motivație. El pare afectat, ca de o pierdere si îsi îngăduie să amîne
nararea faptelor primului urmaș: Bogdan cel Orb, pagini asupra
cărora vom reveni. Refuzul în fața a ce urmează este înfrînt în
cele din urmă.
Mai originale și frapant susținătoare ale discursului
moralizator sînt digresiunile concepute didactic, precum morala
în fabulă, intitulate îndrăzneț "Certare către cei mari si puternici".
Spiritul de frondă antidespotică le justifică, în cea mai mare parte.
Ca inTruzîune studiată a autorului, aceste digresiuni non narative
răspund declarației de intenții din prefață, de a arăta cu" degetul
"cele rele". Ieșirea din subiect se face în folosul cititorului, pentru
angajarea lui afectivă, teren de formare a convingerilor morale.
Eugen Negriei crede că, în general, "principiul moral reușește să
determine o anumită logică a relatării", iar în măsura în care
articulează între ele episoadele textului, acest principiu "se
transformă în principiu literar"'. Cu alte cuvinte, el, "principiul
moral", este ideea formantă ce construiește textul. "Certările",
vreo șase la număr, au funcția perorației din retorică, fiecare e un
epilog, o recapitulare, la nivelul sensului celui mai general, a
relatării evenimentelor din care e scos sensul. Povestirea nu e
gratuită, e o povestire ideologică, utilitară, făcută "obiectiv".
Patetice sînt doar "certările", variante ale atitudinii antidespotice.
Dacă evenimentul evocat, întîmplat într-un trecut îndepărtat, nu a
produs indignare, perorația, care pune capăt discursului, vrea să
indigneze. Astfel de epiloguri afective a plasat, în textul cronicii
sale, florentinul Dino Compagni, contemporanul lui Dante.
îngrijorat că luptele intestine vor distruge cetatea, Compagni e
ironic, se indignează, admonestează "cetățenii răi", invocă justiția
divină"'. Ca și Ureche, el trăiește gravitatea faptelor și își asumă
severitatea moralei ironice.
"Certările" sînt reflecții mobile, parțial autonome, în sensul
lor general aplicabile oriunde există abuz de putere, ca act de
imoralitate împotriva colectivității. însă, în cazul nostru, ele sînt
în aceeași măsură dependente de textul care le promite, sînt noima
narațiunii. Deși vizează situații diferite, ele au aceeași esență
etică, fapt pentru care par structuri repetitive. Le disting doar
nuanțele situaționale și argumentele, acestea angajîndu-le, cu atît
mai mult în retorica întregului text, acceptat ca povestire cu
finalitate morală studiată. Ce apără și ce acuză povestitorul nostru
în aceste sentințe? E întotdeauna solidar cu țara și creștinătatea,
aduce aminte, amenințător, de acțiunea implacabilă a justiției
imanente care sancționează fapta imorală, punîrid sabia dreptății
în mîna oamenilor. Mai apără povestitorul ideea de bine,
demnitatea feudală, toleranța cu supușii,, pretutindeni fiind un
antiotoman. Legea morală ideală se configurează treptat,
deductiv, precum ideea formantă în opera de ficțiune. Albert al
Poloniei a sfidat codul onoarei, înșelîndu-I pe Ștefan și pedeapsa
divină n-a întîrziat; înfrîngerea i-a micșorat cinstea, încît "puțin
de n-au murit de inimă rea". Toate fragmentele de acest gen sînt
construite declarat sau subiacent pe ideea proverbului biblic:
"după faptă șirăsplată". Ștefaniță, fiul Iui Petru Rareș, moare
năpraznic, ucis de boierii trimiși de divinul "certător de păcate".
Cu tehnica interogațiilor e lucrat un preludiu de impresionare.
Răspunsul era unul, desfrînatul domnitor a fost ucis legitim de
trimișii providenței. Judecata e pecetluită cu un precept biblic.
Nararea domniei lui Lăpușneanu e împînzită de fraze morale
scurte, de "certări" și "învățături". Cronicarul atinge o culme a
inventivității speculative în secvența moralizatoare ce urmează
uciderii boierilor. în poziție centrală e "Necazanie, adecă
învățătură și certare celor mari și puternici", unde e tratată, în
formă pe cît de concentrată, pe atît de plină de înțelesuri, aceeași
problemă obsedantă a puterii absolute, numită ironic "norocul"
Moldovei. Se remarcă vehemența conținută a feudalului luminat,
consecvent cu sine, capabil de generalizări. Tiranul la cate trimite
nu are nume si de aceea e oricare dintre ei. Șe rezumă aici
ideologici naratorului. "învățătura", cu rol deictic, succede logic
secvenței în care povestește, fată risipă de cuvinte, "Cînd au
omorît Alexandru vodă 47 de boieri". Tiranul acuzat e o figură
tipică de monarh ipocrit, totalitar. în absența legii, el acuză, el
judecă, el pedepsește fără, "leac de vină". Discursul negator se
ridică la o acută, fără să fie blam, ă la Neculce. în termenii cei
mai generali e schițată paradigma tiranului, din perspectivă
critică. Știa cronicarul ca din admonestarea postumă a unei anume
figuri istorice să scoată conotații politice cir bătaie mai lungă,
proiectate spre oricînd și oriunde. Construcția pleacă de la
afirmații generale și e ornată cu o ironie. Continuă cu interogații
care nu pot primi decît un singur răspuns: nimeni nu vrea să
moară, si se sprijină pe un exemplu, a contraria (matca
protectoare a albinelor), spre a ruina modelul negativ (antimodel)
si, în fine, se încheie cu figura retorică numită caniinatio, atunci
cînd spune că "vărsătorul de sînge" trebuie să se teamă si el de cei
mulți. De mare subtilitate psihologică ni se pare ideea că tiranul
acționează astfel sub presiunea fricii ascunse: "de frică face să-i ia
spaima să să teamă toți de dînsul". Va fi voit Ureche să aplice
dictonul: Muhox umere debet, quam mulți timet ("Cel de care se
tem mulți, trebuie să se teamă, la rîndul său, de cei mulți").
Stilistic, la nivelul de atunci al limbii, sinonimele "fricii" sînt
epuizate. De la început și pînă la sfirșit, atitudinea narativă e
aceea a feudalului liber, în răspăr cu puterea.

2. 4. Dacă acceptăm că istorisirea cronicărească e imitarea unei

acțiuni, prin cuvinte, trebuie să admitem că sînt imitați - după
Aristotel si cei care o săvîrsesc. Istoria, fidel sau infidel
povestită, nu se poate concepe fără oamenii care o lăptuiesc.
Problema e cum zugrăvește cronicarul figurile acestora, ne apar
ca persoane istorice pure sau se realizează o distanță între ființa
istoricâ-și cea reconstituită pe hîrtie. Există, deci, un coeficient de
creativitate în prezentarea lor sau sînt reproduse fidel persoanele
din "viața lor de toate zilele"? Nu avem de-a face cu o
reprezentare picturală ("imitație vizuală"), unde se poate
reproduce persoana, ca în fotografie, ci cu o "imitație cu ajutorul
cuvintelor" ("imitație lingvistică"), imperfectă, de gradul întîi,
închipuind ($i închipuirea ca și cuvintele sînt particulare) oameni
în acțiune, o convenție deci, o nadă atrăgătoare pentru cititor.
Silueta lor prinde contur din cuvinte căutate a fi și puține și
expresive. De aceea, nu putem spune răspicat că în cazul
istorisirii cronicărești persoana istorică nu e un personaj. Vom
recunbâșfe că mi' e încă personaj deplin, potrivit modalităților
proprii ficțiunii, dai asistăm la nașterea acestuia, în înfățișarea lui
cea mai crudă. Și asta în primul rînd pentru că în el naratorul
investește ceva, îl face purtător al unui sens moral sau,
contrazicînd acest sens, se străduiește să-i reliefeze individualizat,
prin forța cuvintelor. Figurile umane din cronici nu sînt figuri
multiplicate, ca în picturile religioase făcute după canon, nici
"transcrieri" de gradul zero, imposibile de altfel. Sîntem, așadar,
la momentul în care din figura persoanei istorice cu existență
reală se desprinde dublul ei, salvat pentru eternitate de cuvintele
textului, așa cum si l-a imaginat, adică mijlocit, naratorul, care, în
cazul lui Ureche, n-a fost martor al istoriei povestite. De acest
prim exercițiu vor profita autorii de proză și drame istorice,
Negruzzi și Alecsandri, Sadoveanu și Delavrancea.
în situația în care cronicarul descrie monarhul ca om și
acțiune, îl etichetează prin calificative expresive, interpretînd deci
personalitatea umană, atunci el nu face nici istorie piuă, dar nici
operă de ficțiune. Oricum, se apropie de atitudinea poetului în
fața istoriei, în măsura în care se implică, adăugind istoriei un
punct de vedere subiectiv, o interpretare, fie ea cît de sumară.
Stările conflictuale din istoria narată sporesc de la sine
posibilitățile cronicarilor de a evidenția trăsăturile, de admirat, sau
de respins, ale personalităților. Oamenii de rînd sînt "țara",
mulțimea fără chip și nume. Evenimentul istoric provoacă firea
monarhului sau boierului să se exteriorizeze în gest. Istoria se
face în "vreme", iar bietul om este "sub vremi". în gestul
istoricizat și nu anonim-privat, se pune în lumină statura morală si
spirituală a personajului creat de cronicar.
Grigore Ureche, începătorul, nu-și folosește deplin, imagina­
tiv, libertatea de a fi adus în pagină figuri trăitoare înapoi în
istorie. Omul evocărilor sale, cu cîteva excepții, trece fulgerător
pe ecranul textului, cu o simplă etichetă alăturată numelui. își
încearcă însă puterea de a pune oamenii în acțiune, lăsîndu-i să se
spună pe ei înșiși, ca în cazul lui Alexandru Lăpusneanu. Cum s-a
afirmat, personajele sînt ceea ce fac și ceea ce spun, mai ales că și
cronicarii au știut să folosească stilul direct al replicii. Costin va
reface narativ traiectoria personajelor - înțelepte sau nu - pîndite
de destin, iar Neculce, povesti tonii mim, în maniera teatrului
popular, va imita și gesturile, și spusele personajelor sale.
Dincolo de cîteva memorabile portrete și biografii domnești,
ațisoțiit neașteptat, Ureche încearcă ^tiv(țiiar.p^alogicâ
(faptidcjr- năvalnice ale lui Bogdan cel Orb și Grozav. Desigur,
procesele psihice sînt imaginate a se fi întîmplat așa cum sînt
povestite. Deși informația, comunicată în simple enunțiative, e
prevalentă în raport cu analiza, oricum, e o tentativă de a
identifica mobilul acțiunii personajului în orgoliu și în complexul
urîțeniei sale. E un progres că autorul nu se mai arată interesat
doar de faptele exterioare, că amestecă și imaginația în acest
proiect de personaj promițător, dar nevalorificat de romantici.
Dintru început, la nivel stilistic, remarcăm cîteva sintagme
semnificative, variații pe tema orgoliului, asupra cărora cade
accentul povestirii. în mentalitatea tînărului moștenitor, conștiința
descendenței era dătătoare de ambiții. Bogdan are "firea
tătîne-său", "lucruri mari apucase", ținea "să-și arate numele bun"
moștenit. Mai mult, voia să acționeze astfel încît "să nu piară
numele cel vitejesc al tătîne-său, ca să zică megieșii că au murit si
el cu tată-său". Se simțea obligat blazonului. Interpretarea
naratorului orientează spre ideea că, mai mult decît vitejia
personală, orgoliul de a respecta eroismul ascendentului îl mînă
pe Bogdan la acțiune. însă, în conflictul războinic cu polonii se
amestecă puternic un sentiment de frustrare. Din cauza urîțeniei,
ci aiul polon îi refuzase, cu motivații diplomatice (după trei solii
de pețit), mina surorii sale, Elisafta (Elisabeta), ne spune, în taină,
naratorul. în adînc, complexul aspectului fizic e agravat de refuz,
iar orgoliul, puternic zdruncinat. Mînia moștenită în linie paternă
se dezlănțuie viforos: "Pentru aceea, văzînd Bogdan că cu bine nu
folosi nimica, gîndi rușinea să-și răscumpere cu sînge nevinovat si
lăsînd inima cea prietenească, de arme să apucă și strînse toată
țara și an intrat în Țara Leșască...". Urmează atacul distrugător
asupra Liovului, una dintre cele mai expresive pagini de război
din narațiunea cronicârească. Orgoliul e răzbunat, iar dorințele
matrimoniale ale lui Bogdan se reorientează: "și-au luat doamnă
din tară". E aici, cum ar fi spus Călinescu, "o dramă in miniatură".
Bogdan ne apare ca cel-care-nu-și-dezminte-obîrșia, un om viu,
ambițios, energic, animat de puternice sentimente și resentimente,
teribil în răzbunare, ca un "strejar" în apărarea țării. E foarte
aproape de ceea ce recunoaștem astăzi a fi un personaj istoric.
Eminescu presupune că episodul ar fi tăcut parte dintr-un
"dodecameron dramatic"11. Pentru urmările devastatoare ale
războiului contra polonilor, dar și pentru înfățișarea lui
respingătoare, Călinescu și-l imaginase, cu exagerare, pe Bogdan
ca "o arătare din gravurile lui Callot", autorul francez al "Ororilor
războiului", de la începutul secolului al XVI 1-lea. Cronicarului îi
datorăm intuirea potențialului dramatic al personajului.
O promisiune de mare personaj literar se cuprinde si în
paginile despre Ion vodă cel Cumplit, "carile era de minte ascuțit,
de cuvînt gata și să vedia că-i harnic, nu numai de domnie, ce și
altor țări să fie cap mai mare". Detaliile se acumulează în
crescendo, sporind posibilitățile constructorului de personaje
istorice cu vocație dramatică. Un interesant studiu, din
perspectiva intert&xtualității, spre a constata sporul de creativitate
a nuvelistului în raport cu modelul coborît din cronică, s-ar putea
face pe episodul Alexandru Lăpușneanul cu momentele lui
dramatice și stilul arhaic, fără de care Negruzzi n-ar fi putut să fie
același mare scriitor.

2. 5. Deși eminamente evocatoare, cronica lui Ureche e un text

glllgiv, conceput și din acest punct de vedere în spiritul narațiunii
""oîme românești. De altfel, textul se plasează într-un mediu de
cultură cu dominantă orală. Nu cumva în această carte se conține,
în prună formă scrisă. dispoziția mentală a etniei noastre de a se
întoarce mereu cu fața spre trecut? Scepticismul constitutiv al
inconștientului colectiv începe să fie e,Kp1icat prin istoria etniei
noastre. Sentimentul acesta, subiacent în narațiunea lui Ureche,
va lua forma neliniștii, a anxietății manifeste la Costin. în scrierile
polonie, mai ales. Oricum, cititorul secolului al XVI Mea, vreme
în caic domnitorul nu mai era monarh, ci alerga umil pe lingă
calul vizirului venit Ia lași, sau îsi pleca si "capul la tălpile
împăratului", acest cititor va fi resimțit ca pe o pierdere,
irecuperabila, dispariția demnității voievodale apărată cu sabia la
1475. Astfel de emoții voia să stîrnească cronicarul în momentul
în care își pune cititorul în fața unei cărți originale, scrise în limba
poporului. Sîntem într-un secol în care nici boierii, adică elita, nu
mai știau, decît în mică măsură, slavona. Nivelul de civilizație
era, însă, hotărît de faptul că mulțimea analfabetă nu avea acces la
cartea scrisă. Ca atîtea cărți ale culturii si literaturii noastre, și
cionica e o carte mai puțin pentru contemporani, si mai mult
pentru posteritate. Digresiunile moralizatoare par să fie controlate
de conștiința că meHîofia colectivă uită evenimentul, dar reține
tî Icul.
Mai poale lectura de astăzi a textului, adus hic et mm(\ să
proiecteze asupra lui aceeași nostalgie? Desigur, numai parțial, în
funcție de nivel și gust. Religia eroului, în înțelesul de atunci, nu
mai poate face tot atîția si la fel de devotați prozeliți. După cum și
actualitatea codului moralei feudale poate fi pusă în discuție. Din
el nu mai rezistă decît ceea ce. scos din context, rămîne general
uman. Si sînt suficiente umanități apărate vibrant de povestitorul
moralist. Sîntem într-un secol în care cartea de morală și de
înțelepciune nu e despărțită de cartea de istorie. Letopisețul e
retrospectiv prin materia povestită și prospectiv ca. discurs
moralizator. Aduce trecutul în prezent spre a da o lecție
viitorului. Autorul deplînge absenta legilor care să regleze
relațiile interumane si politice. apără dreptul la viață, demnitatea,
onestitatea și libertatea (cea individuală ca si cea a etniei), admiră
vitejia cheltuită pentru țară, tară să aibă în vedere un panegiric.
Intre ritualul "ungerii” la tron a lui Ștefan, precedat de răzbunarea
violentă a morții tatălui, după legea talionului, si jalea morții
voievodului, este cuprinsă imaginea sintetică a feudalității noastre
în epoca de grație: războaie, pradă, răzbunare și răscumpărare a
dreptății, zidiri, petreceri după izbîndă, trădări si decapitări, sete
de glorie, orgolii. Deși nu scrie chiar la vîrsta senectuții, ca
Neculce, Grigore Ureche adoptă mentalitatea poptdară.-.d,espre
bătrînul înțelept, tînarul^j^ripit. întîlnită în basme. în timpul lui
Bogdan Lăpusneanuf, "lucrurile țării le otcîrmuia mumă-sa,
Roxanda, că era o fămeie destoinică, înțeleaptă...”, în timp ce fiul,
care "de carte nu era prost, la călărie sprinten”, avea un cusur: "nu
cerca bătrînii la sfat..., iubea glumile si mascările... răsipind
averea domnească”. Cu aceeași optică sancționează (într-o
poveste frumoasă, spusă cu șarm si melancolie, îneît ar merita să
fie reprodusă integral) fapta nesocotită a lui 'Ștefan iță vodă de a-si
f ucis bătrînul mentor, "Arbore hatmanul” care, "nici judecat,
nici dovedit au pierit”.
Hermeneutica acestui tip de text trebuie să țină seama de cele
două straturi de mentalitate: cea a epocii povestite, pe care
naratorul, explicit, vrea s-o refacă, și mentalitatea autorului,
reprezentînd un context cultural înfloritor și conștiința neliniștită
a țării aservite. Momentul redactării textului se reflectă în
atitudinea critică față de obiceiurile mentale remanente, nestinse
în timpul povestitorului, dar și în lauda faptelor mari, rămase în
trecut, laudă ce poate fi înțeleasă ca dorință a renașterii lor.
Acceptată ca o confruntare între două vîrste ale mentalității
medievale românești, narațiunea istorică se vrea producătoare de
înțelepciune practică. Pentru receptorul de astăzi, evenimentele
sînt estompate de conotatia morală globală. Stilul românesc de
gîndire începe să se manifeste în felul de a concepe istoiia.
Cronica participă intens la unitatea acestui stil marcat de
conflictul între om și istorie, între supus și suveran, între autohton
si străin, creștin și păgîn. Vine înspre noi, din text, vocea unui
cărturar care scrutează sever și comparativ viața de aproape două
secole și jumătate a propriului popor.
în scrisul lui Ureche capătă contur mat^ a
narațiunii istorice cu noima moralei. E un gen de narațiune
proprie spiritului românesc. Particulare evocării sînt repetatele
autentificări fie umane, care sînt portretele, fie istorice, prin
semnele materiale: biserica Sf. Procopie "trăiește și pînă astăzi",
"si astăzi să cunoaște semnul” din poarta Liovului, unde a lovit cu
sulița însuși Bogdan cel Orb. "Astăzi” însemnînd timpul
naratorului, care uneori, dar nu totdeauna, poate fi și al nostru. în
gustul si vocabularul legendei sînt explicate numele de locuri,
date după întîmplări grave: "Vadul .lorăi", "Vadul Turcilor",
"Movila Sendrii" etc. Asa se dovedește că reliefurile geografiei
noastre poartă urmele si numele istoriei. Este consumat tot
vocabularul epocii desemnînd starea de război ("au tăiat", "au
robit", "au prădat”, "au ars" etc.), cu atmosfera specifică, în timp
ce stilul direct, prea rar folosit, se topește în povestirea spuselor
personajelor, asumată de cronicar. Stilul direct propriu-zis își va
cîștiga rolul expresiv, dramatizant, începînd cu Miron Costin.
Prea accidentată și instabilă a fost istoria povestită, pentru ca
naratorul să aibă grija podoabelor stilistice. Ironia amară intră
spontan în construcții ca acestea: "norocul cel prost al lui
Alexandru vodă" sau "De noroc era Pătru vodă cu cazacii, cum să
tîmplă pururea' omului de n-are odihnă, că bine de unii nu
mîntuia. alții venia asupra lui". Natura, cadru al acestei istorii -
aproape că nu e văzută. într-un loc, vremea bună sau rea din
istorie e asimilată cu natura, iar în povestirea celei de a doua
domnii a lui Petru Șchiopul ; se rezervă un spațiu restrîns
descripției unei secete plasticizată cu o comparație de aspect
exclamativ, cu inflexiune orală; ”Si atîta praf au fost, cînd să
scornea vîntuL cît s-au fost strîngînd troienii la garduri si la grop
de pulbere ca de omăt’1. Calamitățile naturale semnifică, asa cun।
se întîmplă în gîndirea colectivă. Comparațiile indică o anumită
capacitate descriptivă, insuficient exersată. Spaima cuiva e
comparată cu "o ghiață la inimă”. Expresivitatea repetiției, care
nu e pleonasm, ci, nuanțare sau întărire a sensului, vine dir
naturalețea limbii. In retorica -interogativă, la care cronicarii'
recurge adesea, se propune cititorului înțelegerea erorilor de
informare, că ceea ce vezi nu poți relata exact, "dară lucruri vech
și de demult, de s-au răsuflat ^atîta vreme de ani?” Acel ”de
demult” deschide, în ajutorul naratorului, un orizont tempora
imemorial. Memoria e obligată șă accepte că în trena ei vine, cu
necesitate, uitarea. Și în alte cazuri repetiția presupune dublare;,
unui termen, cu o accepție mai concretă, cu un altul mai general,
mai agravant, ca atunci cînd se spune că războiul ”au adus moarte
si perne”. De sorgint<...Qrală, ca si comparația, e funcția spontană;
neelaborată a proverbului rareori prezent în textul Ini Ureche, ca
autoritate care confirmă noima povestirii. îi pune în evidență
esența, o face înțeleasă prin analogie. Proverbul e o ”formă
simplă” a comunicării concise, cu valabilitate mai generală, ca ș
cele cîteva precepte biblice inserate-în digresiunile moralizatoare.
In spațiul istorisirii, pe schema simplă a diacronici, începe să
capete relief o matrice stilistică ce se va adînci în forme definitive
pe parcursul unui secol de mare continuitate în scrisul românesc,
Personalitatea stilului cronicăresc se realizează după o lectură
completă a seriei de scrieri moldovene. începînd cu textul, în
principal lăsat de Ureche și completat succesiv de copiști. Dacă ar
fi să găsim un stilem, absolut caracteristic, în care să se reflecte o
idee obsedantă a naratorului, acesta s-ar putea identifica în
sintagma "a vărsa sînge nevinovat". E aici și o problemă de
psihologie a' momentului, o atitudine reprezentativă pentru
mentalitatea cărturarului bogat, care se voia liber de orice
constringere din partea puterii domnești.
 NOTE

1. Grigore Ureche. Letopisețul Țării Moldovei, text stabilit de P.P.

Pnnaitescu, E.P.L.A.. București. 1955. Noi am folosit reeditarea din 1958. cu
o amplă prefață, a editorului, despre personalitatea autorului și "critica
textului",
2. Vezi O vid Densușianu, istoria literaturii române, curs litografiat.
București, 1899.
3. N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, II, Ed. Fundației regale,
București. 1942.
4. G. Călinescu. Istoria literaturii române de la origini pină in prezent.
Ed. Fundației regale. București. 1941.
5. Al. Piru. Literatura română veche. E.P.L.. București. 1961. N.
Manolescu, Istoria critică a literaturii române. Minerva. București, 1990.
6. M. Kogălniceanu. Letopisețele țării Moldovei, 1, Iași. 1852.
7. Vezi Cartea cronicilor (antologie și comentarii), Junimea, lași. 1986. p.
258.
8. P. Constantmescu. Umanismul erudit și estetic, in Scrieri alese.
E.S.P.L.A., București, 1957.
9. Eugen Negriei. Narațiunea in cronicile lui Grigore Ureche și Miron
Costin, Minerva. București, 1972. p.77.
10. Dino Compagni, Cronica, E.L.U.. București. 1967. p. 80.
II. M. Eminescu, Opere, ed 1. Crețu, IV, București, 1939 .
 3. Miron Costin
3J. Seninele clasicității. 3.2. Atitudinea narativă. 3.3.
Ritualul narațiunii. Maici ale stilului. 3.4. Oameni,
caractere și destine. 3.5. Retorica sentențiilor.

3.1. Ca umanist de marca (vezi supra) si povestitor de istorie,

in proza si în versuri. Miron Costin ne obligă la nuanțarea
considerațiilor asupra conștiinței literare a cronicarilor. In scrisul
lui se înfilnesle poezia cu istoria și cu destinul ființei umane.
Intîlniiea e înțeleasă ca recuperare a întîrzierii. dar și ca inițierea,
explicit formulată, asupra regulilor ce despart poezia de proză.
Așadar, un progres de conștiință artistică se constată obiectiv. ca
declarație la nivelul textului prefațial, dar mai ales în stilul
operelor în limba romana si în problematica tuturor scrierilor.
Destinul oamenilor, ca indivizi si colectivitate etnică, e o
problemă obsedantă; un fel de stea polară a operei lui Costin.
Concepția despre soartă a acestui prim poet cult, cu program
coerent, nu e copiată de la clasicii antici și nici de la poeții
medievali, cili a cunoscut. Puținătatea imaginilor macabre atestă
atitudinea comună cu etosul autohton, acela care nu dramatizează
"trecerea”, o contemplă, o proiectează în destin cosmic, fără
spaimă și dezgust. De la Miorița la Eminescu si mai departe,
eludarea macabrului în spațiul mental al poeziei românești se pare
ca e o notă distinctivă. Susținînd-o inconștient. Costin se
proTectează si^prin aceasta în orizontul clasicității românești,
acceptînd că există una. Narațiunea costiniană se înscrie în acest
orizont. Cugetările ample și variate ca subiect încarcă de sens
discursul narativ, situîndu-1 într-un plan superior față de acela al
predecesorului. I se datorează mai mult decît încercarea de a
introduce în cultura scrisă noțiunea de poezie, compunînd-o el
insusi. în asociație cu ideea de responsabilitate a sensului. Cosim
pledează pentru importanța spirituală a cârtii. Ideile, povestirea
istoriei si poezia meditativa l-au îndreptățit pe Călinescu să spună,
într-o corespondență către Rosetti. câfnu "se poate lilciatura
română tară Miron Costin". Tot ce vom spune mai departe, nu
vor 15 decîl argumente noi pentru participarea Im Costin la
configurarea personalității culturii si literaturii îomâne. In foarte
multe privințe, el e un predecesor.
Clasicitatea unui scriitor n-o decide numai posteritatea.
Exegeții pot sau nu să descopere într-o opera semnele ei.
Clasicitatea se conține in opera luata în absolut si. prin
comparație, se recunoaște în rezistența ideilor si a foi nici pe cai c
ele o capătă, la examenul timpului. Cînd îl numea pe Miron
Costin "primul nostru mare clasic", Vladimir Streinii lua drept
criteriu: "relieful si densitatea exprimării Im Vliion Costin. care
ne-a furnizat,..un număr de proverbe noi. pe lingă cele știute dm
popor"1. Doi sînt. cu precădere, scriitorii dm opera catoia an lest
păstrate. în limbajul intelectual uzual, formulări memot abile:
Costin și Caragiale. Gravitatea cuvintelor celui dinții e
contracarată de miza comică din formulele caragialcsti. Coexista
în natura românului gravitatea si zeflemeaua? Sau una i-a luat
locul celeilalte, în timp9
Costin a fost socotit de lorga drept cel mai mare cărturar al
Moldovei din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, incit
numele lui putea acoperi epoca ("epoca lui Miron Costin").
Italienii trimiși de Vatican îl considerau cel mai instruit si mai
bun vorbitor de limbă latină din linul. Polonii îl agreau ca
diplomat, domnitorii neînvățați îl trimiteau sădea replici potrivite
si salvatoare pentru tară. în fata vizirului. Luciditatea sfaturilor
politice oferite domnitorilor l-a determinat pe Călinescu să-i
considere machiavelic. Dar singurul contemporan care a scris
\ ibiant despre Costin Si înțelepciunea lui a fost Neculce. Toate
aceste talente vor incidența opera sa. cea in proza, ca si poezia.
In delmirea stilului gîndirii specifice a unui popou filosofii
culturii imzcaza pe elemente de durată, acceptate ca pcimancnte
cu precădere, clasicizate si transmisibile. Paginile lui Costin.
primul nostiu scriitor de importanță majoră, poartă amprenta
stilului românesc de a gîndu participînd ele însele la conservarea
si consolidarea permanentelor acestui stil. Un studiu onest dc
morfologic a culturii românești din secolul al XVII-lea. care ar
încerca sa determine cîmpul stilistic specific, nu poale ocoli rolul
Im Cosim în iclicfarea mentalității etnice, cu toate spaimele ei.
ridicata de la starea genuină la nivelul operei scrise. El este un
exponent autentic al acestui stil, mai mult dccit Cantemir. cel
iidlucniat de codurile livrești ale marilor civ iliz.ațiu Ceea ce este
contemporan cu noi. din gîndirea lui Miron Costin. verifică si
confirmă clasicitatea lui. Căci ce înseamnă a fi sci iilor clasic,
decît a asimila modele si a oieri modele de gîndirc. tipice si
permanente, nu numai pentru spiritualitatea naționala. Iar
permanenta nu se poate înțelege altfel decît ca neîntreruptă,
neistovita contemporaneitate. A nu se deduce de aici ca ne gindim
la o imobilitate a criteriilor clasicității. Datele ei se re foi mulează,
dacă nu toate si esențial, măcar ca nuanță, sub presiunea
mutațiilor produse în istoria mentalităților si gustului formelor,
mai ales.
Ideea de clasicitate e întărită de faptul că urmele gîndirii lui
Costin se citesc, în palimpsest, in opera oricărui scriitor român
meditativ., fundul de idei active din opera sa, privind lumea,
individul și condiția umana subordonata cosmicului si istoricului,
suirea “patriei înlăcrimate" - si nu numai alît - l-au modelai pe
Cantemir. a cărui vocație universală sublimează tradiția imediata
m ancestralul, dus pi na la limita miturilor noastre străvechi. Un
Ion Budai-Deleanu a fost si el marcul <le lectura operei istorice a
iui Cosim. II citise Negruzzi, prețuind de la el nu numai
paradigme umane, dar transcriind si expresive scene de mulțime,
repetabile în istoric. L-a citit si l-a elogiat pe Bălcesctr, i-a
pătruns opera si l-a evocat de zeci de ori, în articolele sale
politice. Lminescu. Răsună în Zodia Cunccridin si in Nanta
domniței Raxanda ecourile frazelor Im înțelepte si se aud vocile
boierilor si domnitorilor dm Letopiseț. întreaga opera a im Cosim
a lăsat posterității idei, interogații si fileuri. încifrînd in substanța
ei sensul unei existențe simbolice. Biografia omului, careta nu-i
putem da extensie aici, se filtrează în opera. Oricum, toată cariera
lui în istoria Moldovei ilustrează con liftul etern între
mtelectualul aiiteniic si puterea politica vremelnică. De aceea,
poate, frazele i-au losi reactualizate puternic în perioada
interbelica. Niclulbr Crainic scria despre Miron Cosim "omul
eroic””. L:\agcra Cioran. cind citea în prea cunoscuta formula
vostiniana: “...nu este vremea sub om. ce bietul om sub vremi",
(preferata de Xeuopol ca moîlo la Istorii/ l\om<mil'm) formula
fatalismului național4 Datele clasicității scriitorului din secolul al
XVI 1-lea ne determină sa susținem, o dala cu (i. Călinescu, ca nu
:^c poate înțelege literatura romana, în evoluția ci.-Tara Miron
Costin.
Sa nu escamotam un fapt esențial: silința umamsmlm (vc/i
sn/CY/) de a lega scrisul romanesc de tradiția clasicii latma. atinsa
in paginile cariilor sale prin auioin ei. miturile, erou. spirit. in
ecneral si idei anume, prin stiuclura reloiica a textelor su foaile
important, prin construcții stilistice de o marc fiiimuscic. Sena
narativa ciomcarcasca a cisligaî prin Letopisețid lui Costm Q^cartc
de mlelcpuiinc. o construcție epica bine regi /atu. icdaclala in stil
-citicnlios Si asla/i intelectualul recuigc la autoritatea morala a
ujioi propoziții si fraze, clin alic opere cum. “birmț-ati gmdul” si

"cu voi da sama de ale melc, cile scriu”, știind ca “sciisoaica ieste
un lucru vecnic’UȘi astăzi cartea "deschide mintea0 și "departe
lucruri de ochii noștri ne tace de le putem vedea cu cugetul
nostru". Ce rezonanță intelectuală nebănuită poate avea, în
civilizația calculatoarelor. îndemnul la "cetitul cărților” si ca "cea
mai iscusita zăbavă "din \ iața omului? "ț
Amatorii de revizuiri pe tema valorii morale păstrate în
\ remuri de constrîngeri ar trebui sa-si înceapă demersul cu Miron
('ostin. primul nostru scriitor care, cel puțin asa cum ne spune
biografia cunoscută,- nefalsificata si opera, a refuzat demn
compromisul cu cei care jefuiau visteria si tradițiile pămintului.
Morala, ca si moralismul său. mult mai puțin subiectiv si
circumstanțial decît în cazul lui Neculce sau Cantemir. sînt
legitimate de invocarea intereselor tării si a tablelor moralei
teologice, niciodată perimate. "Frica de Dumnezeu” însemna
pentru el a fi moral ca individ si ca om de stat, încă un termen al
clasicității e confruntarea circumstanțelor evenimențiale si a
comportamentelor umane, de obicei imorale, cu arhetipurile
universale de valoare contrarie. pozitive. Un Costin
contemporanul nostru n-ar fi un studiu fără profit.

3.2. Este esențial să plecam de la observația că nota distinctiva

a uftludimi. ihin/iivc a celui de al doilea cronicar din "triada
beletristica norocoasă” (S. Cioculescu) e reflcxiviunca. Energia
sulului e canalizată pe direcția cugetării si ...moralizării în
consecința. Insa, moralizarea nu e făcută trust, cu violente de
vocabular, ca la Neculce. ci discret, prin meditații si parabole.
Logica discursului narativ pare organizata, din intern, de o
cmulirc obișnuită cu rcuulilc retoricii. Construcțiile silogistice
ample se armonizează cu prezenta studiata a dictoanelor si
împreuna conduc la eficacitatea didactica a textului. Proba o
avem în cea mai frumoasa construcție de logica deductiva, cum e
aceea in cmc judeca tentativa lui Vasile Lupu de a cuceri Țara
Romaneasca. Gestul eșuat e pus sub semnul adc\ai urilor
universale ce confirma particularul: "O! nesățioasa hi rea domnilor
spre lațue si avuție oarba”. Astfel început, discursul se sutine pe
exemple din istoria lumii si, in cele din urmă, se adaugă fapta
domnului moldav care confirmă generalul. Temperamental un
apolinic, Miron Costin si-a cultivat înclinația spre cugetare
ingrijiîKita m climatul familiei sale de boieri, exilata dincolo de
granița de nord a Moldovei. Că reflexivitatea este marca
povestirii sale, ne-o spune lectura întregii opere în română si
polona, nu numai a Letopisețului. Acest punct de vedere reflexiv,
ca răspuns subiectiv la evenimentul astfel interpretau da textului
un grad de Ițtețărițațe si universalitate. La Neculce, de pildă,
subiectivitatea se va intensifica, dar numai în sensul pledoariei
autobiografice, indiferentă la universalul, care îî sensibilizase pe
Costin. Discursul prefațial al Letopisețului (\czi su/)n/)^ cu
încărcătură lui de ingîndurare cauzată de "cumplitele vremi" ce
urmau sa fie povestite, obligă lectura să urmeze inflexiunile
gîndirii autorului, tot asa cum "biruit~au ghidul" (transformat de
unii in slogan) spune totul despic autenticitatea cărturarului
știutor să-si învingă spaimele în interesul colectivi tați i etnice si să
scrie De neamul moldovenilor. In plus. Costin e singurul cronicar
care conștientizează și formulează expres diferența de durată între
spațiul,,.istorici în act șr povestire poale dura tot util.
"Ceea ce povestești lepede, nu se întîmplă tot asa de repede1’ e
fraza care scuză comprimarea excesivă a povestirii urnit fenomen
întins pe secole de istorie, fraza arc, însă, autoritate emblematică
pentru tot ceea ce este mimesis în povestirea istorica. întrucil
distinge intre timpul povestit si spațiul povestirii. Este asttel
marcata o pierdere cantitativa, o deviație, fată de istoria reala.
ceea ce egal caza cu o prefacere de un anumit grad. A selecta, ca
si a contrage istoria. înseamnă că povestirea ei este expresia
spiritului, meditativ în cazul nostru. Identificam aici un început
(doai început!) de a-si reprezenta subiectiv realitatea, tara a sc
pierde, totuși, legătură cu esența istoriei adevărate. Povestitorul
retrăiește diamcle celor uciși, ca si drama Moldovei, fapt ce
îndreptățește afirmația ca avem in fata un text deloc impersonal.
LetopiscțuL compus din evocare (65 laie de manuscris) si
memorialistica (96 file). începe de la "cumplita domnie a lui
Aron Vodă'1 spre a se închide cu evenimentul mortii suspecte a
lui Stelanita Lupți (din cauza foametei din tara poreclit Papura
vodă), reflectînd. prin urmare, șase decenii din istoria Moldovei
(1595 - 1661), asa cum a văzut-o autorul. Miron Costin este
scriitor de cronică, dar mai mtn scriitor. Pagina ne apare
elaborată ca stil, narațiunea are nerv spiritual, e tensionată de
sentimente și resentimente, naratorul deplînge constant “țara-mi
înlăcrimată Si pe bieții locuitori". Letopisețul nu este opera de
ficțiune. însă comunică îngîndurarea unei personalități puțernice
în fata vremurilor trăite și răpusă de aceste vremuri. S-ar putea
spune că Letopisețul este o carte despre înțelepciune si reversul ei.
caie înalță sau macină țările. In si printre rînduri se încheagă
idealul antropologic de conducător înțelepț, cerut de istoria
momentului aflată în plină decadență.
Pentru că autorul pune granița între evocare si memorial în
altă parte decît am considerat-o noi. e necesară o precizare.
Capitol ui al optsprezecelea. în care multe relatări sînt la persoana
întîia. se deschide cu o insolită speculație, cu subînțelesuri, pe
tema celor cinci simțuri. După sublinierea importanței percepției
vizuale, care nu lasă loc de "îndoială în cunoștință", se înaintează
logic spre ideea scriitorului martor, cum era el. după data căderii
lui Vasile Lupu si a urcării lui Gheorghe Ștefan în tron. Dar
cronicarul, alături de tatăl său, actor de prim plan în istorie si.
transfug în Polonia (unde tata si tu vor primi blazon nobiliar),
urmărise cu interes evoluția evenimentelor domniei lui Vasile
Lupu. cum o atestă dilatarea epicului, de caic era conștient
autorul. Singur vorbește de "lungimea capetelor" (capitolelor)
afectate acestuia. Credem că linia de demarcație c trasă
sentimental, nu la 1633 (anul nașterii), ci la 1653. motivat de
simpatia naratorului pentru Gheorghe Ștefan: "Om deplin, ca
întreg, hire adîncă. cît poți dzice că nasc si în Moldova oameni".
Numai de aici mai departe se vrea martor naratorul. Era atît de
cucerit de persoana noului domnitomîncît îi scuză si complotul de
uzurpare a predecesorului, interpretat ca ar fi fost "în orînduiala
lui Dumnezeu".
Lectura globală percepe, ca primă impresie, tonul nemulțumit
si mustrător pentru copleșitoarea densitate a faptelor "cumplite".
Frecvența acestei vocabule o arată ca stilem al scrisului costinian,
justificat de însăsi materia povestirii, dar si de dispozițiile
structurale ale naratorului, investit sa judece vremurile de
"cumpănă mare". Cititorului i se inculcă șentinicntul de presiune
exercitată asupra omului de istorie necontenit zbuciumată de
războaie. Nu numai țara si oamenii, dar istoria însăsi e ruinată,
paie că e gata să naufragieze în necontenite valuri de sînge si
fum. In afară de cîteva excepții, narațiunea zugrăvește scenele în
culori sumbre, un infern războinic din care abia dacă mai "rămîne
om de poveste". înainte de Russo si Sadoveann, Costin se arată
melancolizat de "paradisul devastat" al Moldovei, "de bieții
locuitori nevinovați". Din tradiția Costin se naște tipid s
de povestitor meditativ.
Structurarea materiei istorice povestite. în capitole
(numerotate simplu de la unu la "douădzăci si 2") si paragrafe
(zac[ealej) nu urmează, nici ca intitulare, metoda Ini Ureche.
Dispunerea diacronică rămîne, totuși, invarianta primă a scrisului
cronicăresc. In interiorul ei însă, principiul conducător, care
determină extensia narațiunii, este importanta figurii domnești
pentru o "țară de margine ca aceasta". Proporția epicului o decide
naratorul, după criterii subiectiv aplicate. Ostentativ, capitolul
treisprezece rezumă trei domnii insignifiante, în timpul cărora
"lucruri așea însemnate...nu s-au tîmplat". Și a fost astfel, pentru
că, de pildă, un Alexandru, "feciorul Radului vodă" cel Mare,
primise domnia "în vestea tătîne-său", dar "cu cît ceriul de la
pămînt, cu atîta de hirea tătîne-său departe" era. Se recunoaște în
relatarea prea rezumativă retorica argumentului prin ignorare,
după ce se amintesc numele și cauza ignorării lor. în Principele^
Machiavelli folosea procedeul, însoțind enumerarea motivelor cu
o notă de dispreț direct pronunțat. Costin preferă exprimarea
ocolită.
Paragrafele disting momente ale unui eveniment, "acte" ale
desfășurării carierelor domnești sau conțin idei complementare la
o cugetare (ex. cap. treisprezece, zac. 18, 1.9, 20). Abaterile de la
lineal itatea cronologică sînt puține. Ele sînt: antecedente
biografice ale domnitorului (care explică fie caracterul, fie ceva
din acțiunea lui prezentă), anajagid cugetări în marginea
întîmplărilor narate, (ip<)pcgniu rostite de mari oameni.
ale destinelor personajelor, digresjuni despre figuri istorice de
străini care au influențat destinul Moldovei (precum Bogdan
Hmielnițchi). Acest ultim tip de inserție retardează povestirea
deznodămîntului domniei lui Vasile Lupu, dar dezvăluie cauza
lui. In general, parantezele cauzale sînt în maniera acestui
povestitor, mai ales în secvențele memorialistice ale cronicii. Nu
întîlnim însă nici dizlocări. nici inversiuni temporale, procedee
adoptate abia în construcția Istoriei ieroglijice. In schimb, Costin
exersează introducerea masivă a dictonului, povestirea reprezen­
ta ta dramatic, portretul moral și spîntuăl, notații Ic" cu valoare
psihologică, observația caracterologica și comportamentalei.

3.3. In ansamblu privind textul Letopisețului și ritualul

narativ, conținutul capitolelor pune în evidență aceeași intenție
didactică, de transmitere a unei învățări, de implicare a cititorului
în meditația gravă și nu o dată sceptică, asupra unei istorii
local-ostile omului. Incipitul, la fiecare capitol, pe cît de variat,
tot pe atît de semnificativ, e un mod exordial de a se anunța
obiectivul povestirii. Unele trimit la starea țării, altele introduc
direct în subiectul biografiei domnești numind personajul (cap.
opt: "Gașpar vodă era om de neamul său italian...”; cap.
unsprezece: "Domnia Radului vodă, celui Mare”... etc.). Alte
începuturi propun fraze meditative adecvate conținutului (cap.
optsprezece si douăzeci) sau de elogiu, precum cap. șaisprezece
("Fericită domnia lui Vasilie vodă..."). Introducerea unor
paranteze, care suspendă povestirea evenimentelor țării - cum e
faimoasa descriere a păgubitorului nor de lăcuste sau biografia lui
Hmielnitchi - oblică naratorul să folosească clișee de reînnodare a
firului istorisirii. Tipică e formula: ”ne întoarcem acum iară la
povestea de unde am părăsit...".
Pentru regia momentelor epicului, un singur capitol poate fi
ilustrativ ("capul al patrusprezece", despre venirea lui Barnovschi
la tron). Ordinea narativă, densitatea de întîmplări spectaculoase,
notele afective și profetice, sentențiile melancolice despre destin
dau măsura talentului autentic reflexiv al autorului. Costin
restituie posterității imaginea plastică a unor ani trăiți de tatăl său,
prezent în inima evenimentelor. Fragmentul numit e o creație, atît
cît să-i putem considera o treaptă importantă în evoluția literaturii
de evocare. Sadoveanu își trage seva evocărilor din astfel de
pagini. Intre romancier si cronicar, toarte apropiat! ca structura
mentala si psihică, nu e decît o diferență de vîrstă a literaturii de
spirit moldav. Costin impune un model narativ reflexiv, așa cum
si Neculce va impune unul, de marcă orală, ambele funcționale în
evoluția internă a epicii românești.
"Istoria” morții lui Barnovschi atîrnă de sfiitul premonitor,
asupra primejdiilor, dat de un Mleah". Secvența dialogului,
inserată în narațiune prin combinarea între stilul indirect si cel
direct, nu are valoare de avertisment pentru personajul pîndit de
soartă, ci e un motiv de așteptare pentru cititorul prevenit că s-a
adeverit zisa leahului. Adresîndu-se cititorului, păstrat mereu
alături cu ceremonie afectivă, autorul folosește o formulă - ce-i
drept, prea directa - de amînare a finalului: Barnovschi “n-au
putut hălădui de perire, precum vei aflada rîndul său". Chiar dacă
anulează parțial curiozitatea lecturii, formula arată că autorul si-a
impus o ordine narativa, respectînd cauzalitatea internă a faptelor
guvernate de necesitate. Pentru narator, împlinirea destinului e
grăbită de laptele oamenilor. In cazul nefericitului Barnovschi,
suspiciunea otomană se conjugă cu intriga delatorului, numită
metaforic "limba amară a neprietenului”. încurajată de turci, în
folosul lor, delațiunea va fi o maladie a mediului politic
românesc, căreia i se vor opune toți scriitorii onești, de la Costin
încoace. Personajul cronicarului are presentimente (vădite în
scrisoarea transmisă mamei), intuiește țesătura căreia îi va cădea
prada si merge totuși spre împlinirea destinului. Neputința omului
de a se opune este înțelesul reliefat în construcția epică a
capitolului. Sînt date si detalii de atmosferă si psihologie. Finalul
tragic, decapitarea domnitorului, aruncă umbra spaimei asupra
boierilor care însoțiseră victima la Țarigrad. Sînt inserate
intîmplări miraculoase prin coincidenta cu evenimentul de
injustiție comis. Anecdotica (despre incendiul năprasnic întîmplat
in Țarigrad și moartea subită a calului lui Barnovschi) are o
motivație în logica narativă, susține tema nevinovatului sacrificat
și răzbunat de o forță imanentă. Considerînd capitolul din punct
de vedere compozițional, ca ordine și articulare a momentelor,
anecdotică ornantă, conflict, gradație si deznodămint dramatic. îl
putem accepta drept povesti re exemplu rir un proiect literar
caracteristic seriei narative cronicăresti. Extras din context,
fragmentul are înțeles autonom si poate fi considerat un bun
exercițiu de nuvelă istorică, scrisă în cel mai ales limbaj al
sfîrsitului de secol al XVII-lea.
In fragmente, ca si în întreg, stilul narativ sugerează
dramatismul naturaljd3nIÎJI112^jJ2LPlânse aces^e "cumplite
vremi" ce "covîrsesc" oamenii si pămîntul țării. Cum observam,
sintagma e un stilem cu valoare de figură retorică ce acoperă
atmosfera întregului text. Prin comparație cu stilul lui Ureche, la
Costin "sintaxa narativă” e mai variată, mai nuanțată'. Scenele de
execuții tiranice (sub Tomșa vodă), conspirațiile cu consecințe
spectaculare (complotul lui Gheorghe Ștefan si al boierilor din
familia Cigolea împotriva lui Vasile Lupu)6, răscoala țăranilor
(sub Alexandru lliaș) acoperă epic cele mai alerte pagini.
Vorbirea directă, chiar dialogică (Tomsa - Călău) le împrumută
nerv. Conjurația organizată de Gheorghe Ștefan părea un lucru
atît de incredibil, încît "nime nu lua aminte un lucru care în gînd
nu încape” si tocmai de aceea a reușit. Meditația digresivă îsi face
loc în preajma momentelor paroxistice, care excedează puterea de
acceptare. Atunci, faptele grave provoacă predispoziția
naratorului spre cugetarea sceptică. Cuvintele sînt ale
îngîndurării. Ca să nu fie singur martor, naratorul își alătură
cititorul, ca interlocutor imaginar, îndemnîndu-l: "aicea socotește
si tu...”, "vezi ce gresale s-au făcut...". Este aceasta o formulă de
"clauză retorică" ce invită la lectură activă, în linia didactică
intenționată de. autor. Costin e și prevenitor în anticipații, spre a
întreține curiozitatea lecturii. Evenimentul anunțat e urmat, în
repetate rînduri, de formule de tipul "vei afla si acelea la rîndul
său", "precum vei afla povestea mai gios" etc. Alteori
recapitulează, apelînd la memorie: "precum ți s-au pomenit”.
Povestirea e atît de bine ordonată logic. încît de multe ori ai
impresia că e dezvoltată pe schema siîogismțilui, de aceea
concluzia morală e previzibilă. In cazul acesta, avem de-a face cu
un stil studiat să pună, treptat. în evidentă lecția istoriei. Frazele
conchizive cu sens asociativ au introduceri stilistice adecvate:
"asa si...", "tot asa...". Un eșantion din cap. al XVI-lea (zac.
24-25) exemplifică armonia construcției organizate cu știința
logicii deductive. Ideea subiacentă privește repetabilul în istorie.
Ceea ce s-a întîmplat lui Darius din cauza pornirilor de cucerire, i
s-a întîmplat si lui Mihai Viteazul si lui Vasile Lupu. în cazul
acestuia din urmă, contemporan fiind, încearcă o analiză a
psihologiei monarhului cu urmași la tron, situație ce explică rîvna
orgolioasă spre cucerirea Țării Românești. "Prostatec îl ținea
Vasilie vodă pe Matei vodă", dar "nici Matei vodă nu dormiia", ci
"unsesă osiia la împărăție", ca să aibă susținere, ne spune
cronicarul, în stil colorat, despre dispreț, trezvie politică si mită.
Desigur. în stilul livresc al lui Costin, locuțiunile populare nu
sînt la fel de frecvente ca la Neculce. Ne-a atras atenția însă
mulțimea de locuțiuni, variante, în care apare vocabula "inimă",
cu o semantică destul ele apropiată. Cîteva dintre acestea sînt: "a
aștepta cu inimă”, "hiînd mare inemă", "au stătut cu mare inimă”,
însemnînd speranță, curaj. După cum foarte frecventă este
expresia "a afla demlimbi”, care viza "diplomația" iscoadelor. O
expresie cum e: "s-au scutit viața cu pădurea" deschide, pentru
cititor, un adecvat cîmp imaginativ, ca si: "cela ce se îneacă apucă
de sabie cu mina goală” sau "a cîrpi trebile țării” folosite cu
intenție ironică. Cineva care disimulează sau inventează false
motivații, cum Gheorghe Ștefan, ni se spune că s-a înfățișat la
domnitor ”cu fața scornită de mîhniciune” să arate "scrisoare
scornită”. "Zugrăvită era acea mînie a craiului polon”, o arată
cronicarul ca mînie diplomatică.
Vdoarean e sporită de comparații. Daca nu sînt
figuri din istoria universală, termenii de comparație sînt aleși, de
preferință, din natură sau din texte biblice. Se va fi gîndit
naratorul la accesibilitatea lor, Fascinați de puterea lui ”Hmil
hatmanul”, veneau spre el cazacii ”ca la Mesiia jidovii”. lordache
Cantaeuzino, vistiernicul lui Vasile Lupu, s-a predat lui Gheorghe
Ștefan ”de bunăvoie, ca un miel spre giunghiere”. Interesant cum
ajunge să apeleze la maiestatea naturii spre a sugera singurătatea
și adversitățile suportate de omul devenit monarh. începutul
meditativ (universal) are un sfîrșit exemplificator (particular):
"•Iară cum toate domeniile nu sînt fără, nepriietini si mai ales
domnii mai mulți nepriietini au, cum copacii cei mai înalti mai
multe vifore si mai mare vînturi sprijinesc, așea si Moysei vodă
avînd mulți nepriietini la împărăție...” Ca să producă o imagine
mai expresivă asupra proporțiilor evenimentului istoric al căderii
lui Vasile Lupu, egală cu măreția lui, naratorul recurge din nou la
fenomene naturale, de astă dată catastrofice. E o simplă figura de
stil si nu interpretare astrologi că, asa cum apare în finalul
narațiunii lui Ureche despre Ștefan cel Mare. Comparația e
construită în stilul logicii asociative: "Precum munții cei înalti si
malurile cele înalte, cînd se neruiesc de vreo parte, pre cit sînt
mai înalti, pre atîta si durat fac inai marc, cînd să pornesc si
copacii cei înalți mai mare sunet fac, cînd se oboară, asea si
casele înalte... Intr-acesta chip si casa lui Vasilie vodă...” Istoria
stihinică a anului căderii era vestită de amestecul lui Umil. Aici
cronicarul realizează unul dintre cele mai mau și premonitorii
episoade digresive. Intercalează. cauzal, "povestea lui Hmil
hatmanul cazacesc. de Ia care vremi, ah! s-au început sr râul
nostru, în care pînă astăzi ne aflăm cu acest pămînt la cumplite
vremi și Dumnedzeu știe de nu și peste veacul nostru trăitoare".
T)'e ce premonitoriu? pentru că poate fi adus aici si acum. Este
aceasta una dintre frazele înalte, grave, ale lui Costin
contemporanul nostru.

3.4. Oamenii acestei cronici, identificabili ca existență

istorică, par sa fie simple exemple, "umbre pe pînza vremii",
folosite de naratorul apolinic. într-o amplă demonstrație pe ideea
mort ii egalizatoare. Domnitor sau om de rînd. destinul e unul.
Costin a avut "simțul sublim al destinului", cum recunoaște
Călinescu, fără să fie totuși o conștiință tragică în sensul deplin al
termenului, cum nici personajele sale nu sînt. Ele sînt angajate
într-un scenariu de ilustrare a ideii că destinul nu poate fi înfrînt.
Resemnarea înțelegătoare e singura soluție. "Dimensiunea
românească a existenței" se afirmă astfel si la nivelul culturii
scrise. încă din secolul al XVII-lea. Cu motivația deja prezentată
(suf)ra - cap. Gr. Ureche), păstrăm si aici termenul de personaj,
acceptînd că persoana istorică e desemnată în text prin cuvintele
si sentimentele autorului. Astfel se naște personajul "agent", sau
"pacientcare e s’ o problemă a istoriei
litel^W-H. o "construcție textuală" în perpetuă mutare. Personajul
devine, nu apare brusc.
In căutarea chipului umanității conservate în textul
Letopisețului, lectura se va înscrie în perspectiva narativă a
autorului moralist. Ceea ce surprinde el e caracterul pus în
contextul acțiunii din scena istoriei, care îl confirmă. Ca să
reliefeze figurile umane, cronicarul se ajută întîi de narațiunea
 . cit .ceilalți, care îl transformă în victimă
(“pacient0) sau în învingător (“agent”) de portrete'^ si de
vorbiră/ directa. îsi face loc, așadar, r£torica ge:stițlUl;
Desemnară e uneori rotunjită cu asociații analogice
sau de contrast, cu paradigme de monarhi din istoria universală.
Asa e invocat o dată “un crai de Englitera", iar altă dată “mari
înțelepți ai lumii", “un împărat" ori "un dascăl" etc.
De-a lungul cronicii se configurează o galerie dc caractere,
întruchipate de una sau alta dintre figurile istorice, în pricipal
personalități domnești. Dispoziția meditativă a acestui narator îi*
va orienta preferința spre o altă valoare umană. Nu mai ridică
monument eroului. Admirația lui se fixează. p$Jigi^
a cărui imagine e o construcție, fără să fi fost o realitate istorică.
Textul întreg e dominat, mustrător, de statura înțeleptului ca
model uman pe care cei mai mulți nu-i ating. Dar, pentru
contrast, e inventat cu atîta patos și risipă de exemple generos
asociate, îneît putem considera capitolul despre Radu vodă "cel
Mare" (îi spune el), ca A-proic<di^-ideală a. șiiielm lui
Costin fiind înțelepciunea, vom observa că evoluția personajelor
pare să fie guvernată de credința sceptică, adunată în formula
omnia vanitos. Funcția fiecărei figuri istorice revitalizate narativ
se relevă a fi aceea de acreditare a ideii că totul e zadarnic, iar cel
care citește sa învețe "că este muritor (memento mori}. Aceasta ar
fi una dintre fețele discursului narativ din Letopisețe servind
intenției moralizatoare, resortul principal al povestirii. Odată
perspectiva conștientizată, omul public, mai ales, trebuie să
impună vieții sale finite ordinea morală, să practice înțelepciunea,
spre a lașa posterității un “nume bun". Același ars moriendi si în
l'iata hunii Dc reținut, ca element semnificatix in interpretarea
atitudinii naratorului omniscient, faptul ca în momentul în care
poxestestc (1675) toii domnitorii amintiți erau destine încheiate
si, încă, cei mai mulți reprezentau formula umană în negativ a
modelului de urmat. Letopisețul., cu puține excepții, ne apare ca
un cod comportamental în negativ. Oamenii care traversează
scena istoriei nu fuseseră cum ar fi trebuit să fie, nu se
apropiasem de idealul înțeleptului.
In ordinea .intrării în "scena" textului, caracterele în acțiune,
cu identificările de rigoare, ar fi destul de diverse. Uneori,
nemulțumit de ceea ce spune acțiunea despre cel care o
înfăptuiește, cronicarul îi desăvîrșeste imaginea, dacă nu cu un
portret concentrat, măcar cu o frază meditativ-concluzivă.
Despotul (Aron vodă) este etichetat sever si concis. Domnia
lui "ciîiîîplHa... desfrînată și nedireaptă foarte" îi dă cronicarului
frisoane, ca oricare alt "vărsător de sînge",
Ehw/ însetat de glorie (Mihai Viteazul) e ultima figură
istorîcalAe acest tip din istoria noastră. Se povestește în ritm alert
zbuciumul necontenit al personajului între cele trei provincii
românești, minat de valurile suitoare si coborîtoare ale norocului.
Vocația războinică e subliniată în comparația devenită clișeu: "ca
un leu în fruntea războiului", se apăra punînd strategic "apa
[Teleajenului] ca o piedică între oști." și "capul său unde era
greul". Ambiția, asa crede cronicarul, dar si adversarii personali,
plătiți cu aur, îi grăbesc sfîrșitul. Căci "neștiutoare firea
omenească de lucruri ce vor să fie pre urmă. Ce; pentru un lucru
sau două pre voie ce i se prilejesc, bietul om purcede desfrînat si
începe lucruri peste puterea sa si apoi acolo găseste perirea".
Amănuntele dramatice ale biografiei si moartea năpraznică
rezumă esența tragică a aventurii eroului.
RujujL, .piosul leremia Movilă, primul dintr-o dinastie cu care
se înrudea cronicarul (prin soția sa. Ileana) era ațît de pătruns de
ceremonia duminicală. îneît atunci cînd i s-a adus știrea că vine
Răzvan, uzurpatorul, cu oști, "n-au vrut să iasă den beserică pînă
nu s-au săvîrsil sfinta slujba” . Ca mai apoi, sigur de sine, să-i ia
captiv pe Răzvan si "după cîlâva mustrare, i-au (aiat îndată capul
și l-au pus într-un par împotriva cetății" Sucevei. Tributar
mentalității locului si timpului, cronicarul socotește gestul barbar
ca răsplată pentru "răul ce făcusă" Răzvan. Partea retrospectivă a
istorisirii, privind evenimentele dinastiei amintite, la care
naratorul n-a fost martor, conține un spațiu istoiic sfsial de man
conflicte. Movilești! (Ieremia, Simion. Constantin - Elisabeta.
Moisei) s-au războit cu Tomsa si Mihai Viteazul, cu ungurii si
turcii. Dai stingerea casei vine din conflictele interne ale familiei.
Epilogul dinastiei. lucrat cu o anume știință a compoziției, e bazat
pe un contrast. Profilul lui Ieremia iese valorizat prin opoziție (se
folosesc negații si construcții adversative) cu structura
caracterologică si acțiunea Elisabetei (soția lui) si. de asemenea,
prin contrast puternic cu gesturile de o raia violența ale lui
Tomsa. O cascadă de atribute ce compun portretul lui Ieremia
fixează apartenența la o altă categorie umana: "Nu era ceia
(aceeași - n.n.] hire singur Ieremia vodă, ce era un om întreg la
toate, nerăpitor, nemîndru, nevărsător de sînge. blînd,
dumnadzăresc... In zilele lui mari biysuguri si plină tara de toate".
Impresionarea cauzată de belșugul tării, frecvent mărturisită, vine
de acolo că asistase cronicarul la ani de pauperizare si pustiire
gravă a Moldovei, cum i se va întîlmpla si lui Neculce. Atrage
atenția, cu atît mai mult cu cît Costin îl repeta pe Ureche,
frecvența construcțiilor adversative, juca din discursul prefațial.
Explicația o găsim în stilul de gîndire? Se instalase în
rncnlalitatea roniâneașcă pornirea opoziției la price? Un semn al
atitudinii mentale este afirmația prin negație. Cum s-a văzut, în
portretul lui Ieremia, caracterizarea nu debutează în stil afirmativ,
ci prin negație si opoziție . E acel "ba da" comentat de Mircea
Vulcănescu, în Dimensiunea româneasca a existentei. care
preface negația în afirmație.
 Spre deosebire de Ureche, Costin neglijează amănuntele
anatomice care nu au relevanță pentru traiectoria domnească a
personajelor. II separă si de Neculce faptul că portret, gentru^
îuscarnnă figura inlerioară, temperamentul.,psihoI ogi a,jnțelectoI
si de aici conduita. Personajele sînt sau nu oameni "întregi la
hire". ....
Marca(i/nhitioasih expresiv conturată prin faptele ei, a fost
Elisabeta Movilă, cea care și-a otrăvit cumnatul (Simion), "cum
au rămas din om în om în țară poveste", spre a face loc la tron
fiilor nevîrstnici. Caracterul ei aprig si tragedia înfrîngerii
rușinoase sînt schițate într-o maximă economie de cuvinte si mai
mult prin ceea ce spun alții despre ea. Naratorul se retrage discret
în spatele stilului direct, îi lăsă eroinei rolul de a-și striga rușinea:
"Iară doamna la mare ocaiă au sosit, de care singură au mărturisit
către boieri... lăcrămînd au dzis: «Boieri m-au rușinat păgînul».
La această ocară au sosit casa lui leremiei vodă și poate hi si
pentru răutățile ei, că era o tameie răpitoare, precum spun si de
vreme ce au otrăvit pe cumnatu-său, pre Simion vodă (de va hi
asea) si de frica lui Dumnedzău depărtată". Reticența naratorului
sporește dramatismul scenei care, împreună cu alte secvențe ale
aventuroasei doamne, l-a incitat pe lorga să scrie piesa cea mai
durabilă din bogata lui dramaturgie: Doamna lui leremia.
Biografia acestui unic personaj feminin, ieșit din scena Moldovei,
e împlinită lapidar, ca un deznodămînt de nuvelă, cu o frază
despre destinul încheiat în turcie, alături de "un agă turc".
(Ștefan Tomșa) e una dintre figurile care iscă cel
mai mult înclinația naratorului spre relatare dramatizată.
Călinescu găsea că dramatismul e vocația lui Costin si i-a plăcut
să ilustreze cu texte. Dacă n-a avut chiar vocație, oricum a
perceput cu acuitate zecile de "drame în miniatură" întîmplate pe
scena țării si, mai ales, a găsit mijloacele stilistice de a le insera în
canavaua cronicii. Relatarea domniei “vărsătorului de sînge”
începe, semnificativa cu decizia de a-i ucide pe marii boieri, spre
a-si răscumpăra complexele de om neînvățat, cu origine obscura,
sugerează povestitorul. De mare forță teatrală, a faptului în sine,
baza! pe confuzie, e episodul uciderii boierului Stroici, care n-a
știut că Tomsa i-a hărăzit viața (fără să-i spună) si s-a răzvrătit.
Tomsa n-a știut câ Stroici nu știe și l-a sacrificat si pe el. Scena
schițează un (iiiiproq-Ho clasic, concentrat în expresia: “că nu-i
spusese urmașul povestea”, pentru că aceasta a fost mina
destinului. Oricum, imperativul comportamentului lui fomsa era
violenta gratuita, în care nu există acoperire pentru asimilarea
tăcuta de lorga, cînd l-a numit “mic Țepeș al Moldovei”. Viața
era atît de pîndită de călău, încît, spune cronicarul, toți mergeau
“cu dzilele a mină” (în mină). Un timp al suspiciunilor. încă o
dala se tace sesizabilă reljc^ntaaiararririijțiid.eJxlaXaxea.
unor infim plarigrotești cu persomye^ dreptxafe le pune
sa “vorbească'1. După povestea lui Stroici, boier “din casă veche”,
e spusa întîmplarea unui cărturar. Amîndouă poveștile au valoare
simbolica, de vreme ce cronicarul însuma ambele poziții (boier si
învățat) datatoare de complexe pentru domnitor. Si toata povestea
lui fomsa e, cu mijloacele secolului, poveștea gesturilor
comportamentale ce defulează un grav complex psihologic numit
du cronicar “patimă”. Cronicarul e mai pudic, un auster,
disprețuiește violenta si vulgaritatea. îi da cuvînlul personajului,
spre a se caracteriza cu propriile gesturi verbale, în stil direct. Un
rai efect auditiv se obține cu răspunsul dat de Tomsa la pledoaria
boierilor pentru v laia unui diac, - că este cărturar bun”. Răspunsul
e reprodus: “Ha. ha, ha. Mai cărturar decît dracul nu este altul”,
după care s-a dictat rapid sacrificarea. Dialogul domnitorului cu
țiganul calau îngroașă stilistic linia grotesca a scenei pe care, din
economic de spațiu, n-o putem reproduce. Exigențele demnității
domnești sini înir-atît coborite, slăpîn si călău se confunda, încît
sancțiunea naratorului se exprimă în caracterizarea disprețuitoare
a lui Tomsa: "gros la hire și prostesc", înțeleasă, simultan, și ca
expl icație cauzală a violenței.
Străinul de obiceiurile și limba țării, ca domnitor nedorit, e
întruchipat de italianul Gaspar (Graziani). Apare- acum în scrisul
românesc categoria intrusului,' a străinului temut că "în loc de
folosul țării să-i aducă perire", categorie comentată de Neculce cu
unele violențe de vocabular. Costin cugetă cumpătat și aduce ca
circumstanțe agravante ignoranța străinului asupra rânduielilor
locului și necunoașterea limbii, "care lucru mai greu nu poate hi,
cînd nu știe domnul limba țării iunde stăpînește". Retorica de
impresionare din exclamația: "O! Moldova, di ar hi domnii tăi,
carii stăpînesc în tine, toți .înțelepți, încă mai peri așa lesne",
anunță lamentațiile lui Neculce. Iar revolta împotriva străinilor
lacomi, "ce caută desfrânați numai în avuție să strîngă", atrăgînd
asupră-le "blestemul săracilor", va fi reluată teatral în schema
contlictuală a dramei Dexpot-voda a lui Alecsandri. Atunci cînd
Gaspar e ucis de boieri, cronicarul se desparte de fapta
sîngeroasă, o denunță și se refugiază în -terenul moralei creștine,
reactualizând concepția teocratică -asupra învestiturii divine a
domnitorului.
Bazileul mindru îl vede .cronicarul încarnat de Vasile Lupu,
orgolios, ambițios si intrigant, impunător, încrezător în steaua lui,
dar în cele din urmă îngenunchiat și expatriat. Este acesta un
caracter complex, care evoluează dinamic, de la mîndrie, la
umilință, într-un spațiu: narativ privilegiat de autorul
contemporan. Mobilitatea personajului vine din împrejurări și
realitatea temperamentului. Meritul naratorului e acela de a le fi
surprins, legal cauzal si .formulat expresiv. întregului episod,
secționat în patru capitole-.țpeste cincizeci pagini de manuscris) i
se adaugă manifestările caracteriale (anterioare urcării pe tron),
de intrigant iscusit, capabil de travesti spre a-si salva viața. Linia
ascendentă a carierei personajului domnesc începe a fi desenată
laudativ, motivat de "binele si bivsugul", de "mate fericiia țării".
Pentru Costin era acesta un criteriu de valorizare a domniei,
criteriu, invocat si în alte, cazuri. De aici aparenta obiectivitate,
întrucît' pe aceeași pagină e trecută una dintre rarele note cu
caracter autobiografic privind pribegia tatălui său în Polonia,
alături de detronatul Moysei Movilă, ptiu intrigile la Poartă ale
Lupului vornicul, Cînd pășește pragul episodului, cititorul e
prevenit asupra antecedentelor personajului picurate studiat în
narațiune și necesare construirii Caracterului. După cum, la ieșirea
din scenă a personajului, va fi pusăda contribuție astrologia, fraza
oraculara de extracție taciteică.
Lauda pare mereu primejduită de insinuatii pe toata duiata
epicului, care mimează .istoria. Sînt'comentate greșelile ce anunță
iminența declinului. Voievodul nu-i ascultase pe bunii sfătuitori.
E plasată aici 0 interesantă digresiune despre sfătuitorii
monarhilor, ce ar merita: o confruntare cu paginile lui
Machiavelli, din Principele (XXIII), pe aceeași temă. Agonia
personajului e- lungă ..și începe cu imixtiunea cazaciloi
(Hmielnitchi - tatăl și fiul, Timus) în istoria țării. Timus, cel "cu
fața numai de otn, iară toată liirea de hiară", era "si tînăr si nebun”
și mai ăvea și "hîrea de tiran si era om sălbatec și fără nice o frică
de Dumnedzău", fapt pentru care "suspina greu Vasilie vodă si-si
.frîngea mînule de ginere ’ca acela". Toată violența de vocabular
de care era capabil. naratorul, se concentrează în prezentarea
acestei figuri. Tulburat de succesive eșecuri, refuzînd gîndul de
a-și ține promisiunea căsătoriei Ruxandei cu Timuș, credul si
nedemn. în disperare, bazileul face gesturi dramatice, devine
imprudent cînd declară: "De ăcmu înainte pînă in cămeșe mi-oi da
si n-or rîde neprietenii-^ Transformarea, e radicală, mîndria
bazileică se prăbușeștfer,fvoievodul "cu lacrimi cădzînd la
picioaicle lui Șirănrbei si cu multe daruri". Vorbirea directă nu
abundă, atrage atenția însă reproducerea unui discurs,
presupunem fictiv, în stil subliniat alert, atribuit lui Bogdan
llmiclmțclu. Credem că e construcția cronicarului, îuvațnt la
școala retoricii antice. Drept epilog, ne spune naratorul ca
"stingerea casei" lui Vasile vodă a fost vestită cu un an înainte de
o cometa "adecă steaua cu coada", de o "întunecare a soarelui" si
de calamitatea lăcustelor, asociată, nu la întâmplare, cu ridicarea
cazacilor Nu la întîmplarc, pentru că în alt loc afirma direct ca ei
sînt "izxorul tuturor răutăților si pustiitătii... și stingerii Și țării
noastre". Eliminînd excesul de date strict istorice si alegînd
numai omenescul cheltuit în această evoluție domnească,rde un
mare dramatism, rămînc pe tabla textului schița unui •l'oman
i diHM.xaluai. c . Se nsu ii I e 1 u i gene ra I - v a labile sînt
picsămtc de cronicar, în drumul si spic orientarea lecturii, în
forma cugetărilor sceptice pe cele mai variate și omenești motive.
e Ii|xuL.ULHaii.;pLQ|Xtls ca.mad sugei îndu-se, în
momentul în care e personalizat, o incompatibilitate cu ceilalți si
că, deci, nu are un mediu favorabil spre a se pune în valoare,
înțelepții sînt "cei ce știu", dar lumea o conduc, paradoxal, cum
observa Emincscu, "cei ce vor". Nu altfel crezuse cronicarul.
Cosim nu definește înțelepciunea, o exemplifică doar. 1 se acordă
competența sau virtutea înțelepciunii lui Ștefan, pîrcălabul de
Soroca, "om de mirat la întregiia lui la sfaturi și de înțelepciune".
Ține loc de superlativ expresia care indică valoarea uimitoare,
"cît pre acele vremi de-abia de era pementean de potriva lui, cu
cai i le Vasiie vodă sîngur, deosebi de boieri, făcea sfaturi... asea
era de deplin la hire". Singurul portret fizic din toată cronica e
plasat aici spre a se asocia urîțenia înțeleptului cu aceea a
fabulistului grec, căci era "...adevărat Essop la chip", Că
insmuația intră în retorica naratorului, ne-o spune poziția acestui
scurt paragraf de elogiu, situat după relatarea mort ii aberante a
înțeleptului din ordinul voievodului, incitat de delațiuni. Căci ce
înseamnă să-ți uzici sfătuitorul? decît -un suicid politic în cazul
unui domnitor. Să nu omitem că Sadoveanu citise bine cronica. în
Nunta domniței Ruxanda. roman al inițierii, Ștefan pîrcălabul e
înțeleptul bătrîn care își inițiază nepotul tînăr. Schema lecției
cronicarului e redimensionată în ficțiune, în termenii transmiterii
naturale a înțelepciunii. Pentru că am observat absenta portretului
fizic și interesul naratorului numair pentru figura interioară si
comportamentul civi al personajului, sîntem datori să spunem că
particularitatea e plină de consecințe în actul interpretării.
Trăsăturile fizice autentifică persoana istorică. Ori pe Costin nu
asta îl interesa. TindeuxiaLcu^
i stja^noa $ă^xu.4xuad igmele carneteroi ogi ce^ univc;rsale. Stilul
sentențios al portretelor, expurgat de trimiteri la aspectul fizic, se
circumscrie stilului general al narațiunii.
Plusează încă și mai mult Costin, tară a atinge totuși planul
invenției totale/ atunci cînd îmbogățește si nuanțează tipologia
înțeleptului întruchipat de Radu, numit de el "cel Mare". Persoana
istorică e transformată în personaj sau măcar e un; exercițiu de
transformare, datorită faptului că i s-a atribuit o valoare mai mare
decît a avut-o în realitatea carierei sale domnești, palidă si scurtă.
Dar prin voința naratorului, acest Radu e angajat, cu
antecedentele, cu replicile si conduita lui, într-un scenariu de
exemplificare a modelului de înțelept și acesta eșuat, din cauze
neînțelese. Proiecția sinelui auctorial, ca temperament, ținută
nobiliară, intelect e si mai evidentă aici. Atrage atenția frecvența
vocabulei "înțelepciune" pe cele opt pagini de manuscris, cîte i-a
consacrat, după cum si admirația întreagă a naratorului pentru
acest personaj. Dacă a fost Costin un nostalgic, subiectul
nostalgiei sale a fost înțelepciunea umană. Radu e asimilat cu
mari oameni ai lumii amintiți de Plutarh, e scos din seria
obișnuită de monarhi, puterea lui "împărăției, nu domniei
sămănătoare" era. în deschiderea capitolului (unsprezece) se
condensează trimiteri la alte figuri istorice, precepte, dictoane și,
neobișnuit ca poziție în nararea unei domnii, portretul, impunător
si generos. Incipitul ne amintește de stilul portretistic al
cronicarului Ureche. "Fost-au acest domn, Radu vodă, deplin la
toate și întreg la hire. Cuvîntul ce-1 grăia ca o pravilă era
tuturora*...” Spre uimirea ce pare foarte sinceră, a autorului,
această imagine ideală, care are mult mai multe detalii în text, e
contrazisă de realitatea "pustiirii țării", consecință a luxului curții
domnești. De aceea, crepusculul domniei, boala și moartea lui
Radu sînt povestite în tonalitate melancolică, de recviem.
Dezamăgit că nu i-a reușit identificarea modelului, cronicarul ne
face să tresăririi în fața considerației, de altfel lucide, că moartea
Radului vodă a scutit țara de mari primejdii. Din nou avea
dreptate Călinescu să recunoască în gîndirea cronicarului
luciditatea lui Machiavelli. Intuiția călinesciană s-ar mai verifica,
cel puțin încă o dată, ca adevărată, în digresiunea cronicarului pe
tema consultării sfetnicilor, căci sfatul lor poate feri de primejdii
si pe domnitor, si țara. Nu pare să-i fie străină lui Costin concepția
renascentistă despre funcția utilitară a lecturii istoriei, idee
dezvoltată spre sfîrșitul Letopisețului (cap. 21, zac. 16). Adoptarea
modelului bun e recomandată apodictic: "cine urmează pe cel
cinsteș, cinstit, cine urmează pre cel rău, rău ieste și rău să va
săvîrși". Parcă citim o frază din Principele secretarului florentin.
Sistematizarea tipologică propusă, dictată de prezențele
umane pregnante, nu epuizează posibilitățile textului, le sugerează
numai. în afară de aceste categorii caracterologice, cronica mai e
populată de o învălmășeală umană de uzurpatori, naivi, lași,
intriganți, impostori etc. pe care lectura o constată nu fără
descurajare.
 3.5. Discursurile care i se atribuie și scriitura narativă sînt
probe că Miron Costin a primit cunoștințe de oratorie care i-au
marcat personalitatea de scriitor. Retorica narațiunii din Letopiseț
se bizuie pe dictoane, precepte și cugetări. Ele sînt sarea, adică
spiritul istorisirii. Fără dictoane și cugetări, textul ar fi aproape de
istorie, inserția lor îl îndepărtează, prin interpretare subiectivă.
Funcția, adesea exordiala a dictonului, e de. a anunța rezumativ
esența povestirii de evenimente, ceea ce amintește de structura
cărții lui Machiavelli, Discursuri asupra primei decade a lui Titus
Livius. Din fragmente de istorie antică, prin reducție la esență,
gîndilorul florentin scotea maxime de o desăvîisită si durabilă
valabilitate. Și ce sînt dictoanele, decît idei de autoritate didactică,
iar evenimentele exemplificarea adevărului lor. In timp ce
folosirea lor în limbajul oral sau scris înseamnă actualizarea unui
adevăr. Astfel, discursul se închide asupra lui însuși. Și cu atît mai
mult se întîmplă-așa, cu cît cronicarul alătură întîmplării un dicton
sau o sentenție știute din suita de maxime universale si nu create
de el. Cînd se oferă sensul de-a gata, lectura este mai pasivă, dar
nu fără profit. In afară că învață un dicton activ în istorie, cititorul
își educă înțelegerea subtilă a lucrurilor prin observarea
mecanismul ui asoci erii.(dicton-eveniment). reiterată, ca figura
retorică, de zeci de ori în cursul povestirii cum e si în cazul
textului discutat. Nu altceva rîvnește cronicarul, decît mlădierea
minților atunci cînd îndemna cititorul să "caute cu cugetul" a
pătrunde noima cărților. 1 se propune cititorului un motiv, un
punct de plecare, un model pentru propriul act de gîndire.
încărcată de maxime, povestirea însăși este mai subtilă, netezește
drumul apariției alegoriei și înțelegerii ei. Altfel spus, retorica
dictoanelor e utilizată ca strategie necesară la oanumită vîrstăa
epicului. Ea apare învățată de la Quintilian, cel care spunea că
operele .istorice, prin ceea ce spun, sînt o parte a oratoriei5'.
Gîndirea’logică a lui Costin. ca și aceea a lui Machiavelli fusese
modelată de cartea latină.
Așadar, cu Letopisețul lui Costin ni se pune în față o studiată
pțoză retorică,. șobiă,cIară si . DictoaneIe,
preceptele, proverbele, apoftegmele și cugetările proprii asigură
elocvența textului, dicția ideilor. Cu atoritatea lor, cronicarul vrea
să convingă, să-și facă textul narativ mai eficace, după regulile
retoricii și cu logica ei. Peste cincizeci de propoziții și fraze
reflexive sînt încorporate povestirii, alături de episoadele
exemplificatoare, si.plasate fie în poziție introductivă, fie mediană
sau concluzivă. Narațiunea e suspendată, dar sensul ei se deschide
spre un univers valoric uman mult .mai larg decît cel al
întîmplărilor imediate. Se înmulțesc substanțial si posibilitățile
hermeneuticii textului, al cărui spirit se arată a fi mai larg decît
litera lui.
Înainte de Cantemir, care inserează în Istoria ieroglijicd 760
de sentenții si alte construcții sentențioase originale, Costin
exersează. în alte moduri, introducerea dictoaneîor și cugetărilor
în narațiune. Ambii. însă, au dispoziția nativă spre formula
înțeleaptă, dispoziție ce coboară din mentalul colectiv care, în
comunicarea orală, introduce proverbul cu: "vorba aceea..."
Costin sancționează ironic, cu superioritatea înțelepciunii
pămîntului. nesocotința polonilor de a crede că se poate repeta un
succes: "cum dzice muldovanul. nu sînt în toate dzilele Pastile",
înmulțind observațiile sale încadrabile în imagologie, îi mai
cotează încă o dată pe poloni. împrumutînd ceea ce "bine le dzic
cazacii lesilor: «după pagubă leahul înțelept»". Pentru că astfel de
observatii nu sînt puține în opera lui Costin, vom mai spune că în
viziunea lui sintetică asupra caracterului popoarelor (poloni, turci,
tătari), moldovenii nu sînt iertați. Ei se fac vinovați de
nestatornicia domnilor, pentru că sînt, cum se spune repetat, "den
hire pururea la domnie nouă lacomi". Mai sînt gata să părăsească
o luptă, fiindcă sînt "lacomi la dobîndă", adică la prada de război.
Opera lui Costin atestă, la nivelul culturii scrise, una dintre
permanențele spirituale românești: moralismul. Este aceasta o
invariantă structurală cFăpâfe'în literatură, în forme mai mult sau
mai puțin sublimate, în funcție de momentul literar, de formația
culturală a creatorului, de genul abordat. Dacă Ureche o promite
prin "certări", Costin deschide cu adevărat seria moraliștilor,
subtilizînd implicația morală prin fuziunea schemelor de gîndire
autohtonă cu sistemul gîndirii sentențioase antice, de stil taciteic,
să zicem. El scrie astfel într-un secol al moralismului, cînd în
literatura franceză se încerca adaptarea manierei clasice a
caracterelor si reflecțiilor. Traducînd Caracterele grecului
Teofrast, La Bruyere le adăuga cu Les Caractere* ou Ies nweurs
de ce siecle, iar memorialistul La Rochefoucauld își scria
faimoasele sale Reflexions. Ceea ce realizează Costin prin galeria
de caractere în acțiune istorică și maximele inserate în narațiunea
din Letopiseț e mult mai puțin, dar totul e adecvat nivelului
culturii noastre de atunci. Falia produsă în scrisul românesc, după
Costin ("cînd tipar nu-i", se lamenta el) și mai ales după
Cantemir, a întrerupt un început promițător.
Cînd nu are la îndemînă un dicton, Costin recurge la un
"cuvînt lesesc", la sursa biblică de precepte si la proverbe
românești mai vechi sau nou create. Nu ies din suita vorbelor
înțelepte cugetările proprii. Ele nu au concizia dictonului, dar au
precizia si universalitatea ideii, mai ales despre destin si despre
raportul ființă - timp. Ca si Neculce. care, povestind legenda, a
prins, inteligent, mecanismul facerii legendei si a legcndarizat el
insusi, Costin. pasionat de înțelepciunea.d^lttailckiJ^txlAboițat
natural. în spiritul lor, propriile reflecții. Adesea, nesigur pe
 elocvența meditației sale, îi adaugă un "cuvînt’’ clasicizat, cu
același sens, precum clauzula într-un vers: "Ce nu lucrează în
lume avuția. Banii răscolesc împărățiile si mari cetăți le surpă,
cum să dzice cu un cuvînt leșesc: Sula de aur zidul pătrunde”.
Armonia și ritmul melancolic al povestirii din care am excerptat
fraza sînt absolut remarcabile (cap. 4, zac. 11), cum poate
constata lectura completă.
Dictoanele (folosim convențial termenul pentru orice
propoziție sau frază sentențioase) tematizea^
alte cuvinte pun în evidență preferința autonilui pentru anumite
subiecte ce țin de antropologicul manifest în istorie. Istoria nu se
face singură, o comit oamenii care uită de voința divina, de
destin, ÎHtîmplare și noroc, faptuiesc binele și raid cu nesocotință,
sînt capabili de tiranie, rectitudine ori disimulare, de cinste și
tradare. de înțelepciune, viclenie, delațiune și altele ca acestea, ne
spune încercatul, scepticul povestitor. Vremelnicia pîndeste totul,
"binele pururea este gingaș...nu în multă vreme stătător". Ideea e
pusă sub autoritatea zisei unui dascăl latin: "Si (/ui sunt in
superiore valetudinis grada, dum in eodem permanere non
possunt, cadunt in deferi us. adecă: ceia ce sînt în scara virtuții
aceea mai de sus, neputînd sta tot într-acele stepene [trepte], cad
foarte la mare slăbiciune. Așa, toate împărățiile - continuă logic
naratorul - cînd prea să suie la mare tărie, neavînd loc să să mai
• sus suie, cad și purced îndărăptu cum vedem si crăiia lesască".
Răsturnările fac surpriza istoriei, medita Costin pe ton
exclamativ, avînd în vedere întâmplări locale si universale: "O!
nestătătoare și niceodată încredințate lucrurile lumii!... Cînd cu
cale e să fie frică celor mai mici de cei mai mari, iară cursul lumii
aduce de este, de multe ori. celui mai mare de cei mici grije".
Digresiunea face paragraf împreună cu povestea unui "crai de
Englitera", bun si drept, si precede relatarea, antinomică în fond,
a răscoalei țăranilor împotriva lui Alexandru, fiul Radului vodă.
In treacăt amintim că scena sacrificării unui boier aruncat furiei
colective, ca gest politic defensiv, teoretizat si de Machiavelli în
Principele, va fi modelul istoric real pentru secvența uciderii lui
Motoc din nuvela lui Negruzzi, Alexandru LapușncanuL
Cum istoria e,. fapta oamenilor, dar nu întotdeauna si pentru
oameni, nici natura acestora nu e mai statornica, crede, cu
^dreptate,, cronicarul, aducînd probe din înțelepciunea si istoria
lumii. La strînjtoare fiecare are grijă de sine, instinctul, face să
tacă altruismul. Trădarea îsi face jocul: "Nestataloare si lunecoase
huile omenești! La greu si la nevoie../1; "lupul parul schimbă iară
nu hirea”, "iară vrăjmășia acoperită mai mult rău aduce", ca și
"primejdia den casă, de care foarte cu nevoie a să feri hiecăruia
este". Cînd delațiunea are urmări grave, vocea tunătorului se
încrîncenează. iar stilul e vituperam; "O! îndrăcite a voitorului de
rău veninuri, ce nu scornește limba amară a neprietenului". Sub
influența dogmei și nu mai puțin a concepției populare, cronicarul
invocă la tot pasul plata divină pentru faptele iele. Formulările
sînt simple variații pe aceeași temă: "cu ce măsură măsuri,
măsura-ti-să-va". "după scîrnave fapte, scîrnave morti vin";
"dreaptă osînda pentru faptele lor" sau: lui Timus i "s-au scurtat
dzilele... cu drept giudețul lui Dumnedzău, pentru prada ce făcuse
besericilor" etc. etc.
Destinul acționează implacabil: "nu să poate trece ci ieste să
hie", "nu sînt vremurile supt cîrma omului, ce bietul om supt
vremi", de aceea "vremile si voia lui Dumnedzău nu sînt în voia
domnilor". Divinul e responsabil de pașii noștri în lume, "că
giudețul lui Dumnedzău spre ce trage, cu anevoie să mută cu
sfatul omenesc: "nu omul ce Dumnedzău sfărîmă rezboaiele.
precum dzice Scriptura”. Mai mult, omul e o jucărie în mîna
puterii divine: "iară ascuns giudețul lui Dumnedzău. toate
gîndurile omenești le strămută", le supune ordinii sale. Este
aceasta o credință Ia care cronicarul consimte profund? Sau e o
convenție prea frecventa invocare a puterii divine si. mai ales, a
dreptei sale acțiuni justițiare, de care oamenii, naturi părtinitoare,
nu sînt capabili. Justiția imanentă de care omul istoric trebuie să
se teamă intră și în judecata morală aJui Grigore Ureche, cum va
intra, dramatic, în lamentațiile lui Neculce. Cînd cărturarul nu
află o altă protecție ă omului contra voinței omului, recursul la
această instanță poate avea si o nuanță pragmatică. Atitudinea ar
putea fi mai mult si mai nuanțat analizată (vezi supnp cap. "Etnos
și literatură"), în conjuncție cu scepticismul care face substanța
cugetării si a pedagogiei naratorului.
Gîndindu-se la înțelepciunea proverbială a bătrînilor și la
nesăbuința tinerilor, cronicarul se identifică în ceea ce "dzice Isus
Sirah: Vai de cea cetate unde este domn tînăr". Maximele latinești
și extrasele slavone din Scriptură, dacă le citează în original, le
traduce succesiv. Ființa umană supusă destinului, grăbit sau
amînat de noroc, e neștiutoare asupra sorocului, acceptat ca
decizie a cerului, idee versificată și în I 7(/Z</ lunui, acolo cu o abia
îndrăznită revoltă. O concepție stoică, marcaureliană s-ar
identifica în lecția dată de Costin cititorului, învățîndu-l să-si
accepte lucid destinul de ființă muritoare ("sfirșitul dzilelor trage
cu de-a sila pre om"), că lucrurile lumii sînt "lunicoase”, iar
norocul e "orb la suiș și lunecos a stare în loc, grabnic și de sîrg
pornitor la coborîș". Urmînd horațianul cârpe client. îl mai învață
că nu e bine "a da viața tară grije pe viața cu grije și cu cumpănă”.
In contextul oprimării istorice, omul trebuie să mai știe că
"turcul cu vreme dă. cu vreme ia". Moartea lui Barnovschi îi
smulge observații care azi ar putea conta în istoria imagologiei.
înțeleptul român crede despre turci că sînt iscusiți în "îmblete"
(intrigi), "cu mare meșteșug și taină strică unul altuia, cînd vre-a
unul pre altul să-i surpe’1, cultivă pîra (subiect de satiră în [storiu
icroglifud. motiv de revoltă pentru Neculce) și minciuna, "că de
aiesta să fac multe la turci". Să te temi de lauda lor, semn că vor
să te coboare, și "pre cît le vei îmbla în voie, pre atît să suie în
cap". Turcii "cu săgeți de bumbac ucig oamenii", potrivindu-li-se
- spune cronicarul - cuvintele Sfintei Scripturi: "Muiatu-s-ah
cuvintele lor mai mult decît untuLde-lemn și acele sînt săgeți". La
reprimarea revoltei boierilor, turcii căutau inițiatorul, conform
principiului tiranic: "capul să să piarză, să vor potoli gloateleȚ
Umbra moravurilor balcanice începe să prindă contur, spre a
deveni subiect major de denunț în paginile lui Neculce și în
pamfletul lui Cantemir,
Pentru Costin, tiran prin definiție e acela care "nu are frica lui
Dumnezeu", e temut și urît de mulțime. "Unde este frică nu
încape dragoste". Costin încondeiază pe cel "simeț si fără crieri",
dezavuează frecvent "pîra", "fățăriia", "șoaptele", "voia veghiată"
(părtinirea), interpretate ca vicii ale vieții politice/ în schimb
laudă rar "măsura", "hărnicia" și curajul celui care îsi "vîră capul"
pentru țară, înțelepciunea "cuvîntuhri ca o pravilă", că "din rostul
(gura) direptului izbucnește înțelepciunea". De aici un posibil
portret al naratorului7, fără să neglijăm atributele ce se pot adăuga
după lectura celorlalte opere întregitoare ale profilului săij
spiritual.
Idealul de vitejie fiind străin orizontului umanist al trăitorului
sub "cumplite vremi", adagiile despre război sancționează
pornirile de cucerire înscrise în codul marilor oameni care au
stăpînit lumea, dar au sfîrsit pierzînd și "ce era al lor". Exemplară
e meditația, pe acest subiect, inserată tocmai în (cap. al XVI-lea)
nararea povestirii despre domnia lui Vasile Lupu și care începe;
"O! nesățioasă hi rea domnilor spre lățire si avuție, oarbă..." Se
relevă aici, cu toată claritatea, topica gîndirii si frazei
cronicarului. E o structură stilistică de o admirabilă desăvîrșire
latină în coborîrea logică de la general la particular. De două ori
7n cursul aceluiași episod narativ e adus în pagină dictonul belkt
momcntis constant (tradus "războaiele în clipeala ochiului stau"),
cu exemplificările adecvate, spre descurajarea aventurilor de
cucerire, că "roata lumii nu așa cum gîndește omul, ce în cursul
său să întoarce". Avertismentele pacifistului vizează dezastrele,
"cumpăna mare a vieții" si "răsipa țării". Intrat în război "pre un
păr au stătut atunci viața" domnitorului, mai ales că era in expert
în ale artei militare. Asta amintește de formula Dulce bellum
inexpertis din Adagiile lui Erasmus.
Fără să fi epuizat posibilitățile textelor costin iene, pentru că
n-am avut în vedere aici decît Letopisețul, am adus doar
argumente în plus pentru clasicitatea și elocvența discursului
narativ. Dictoanele si cugetările sînt marca stilului povestirii
sapiențiale, conformă temperamentului contemplativ al autorului.
Dacă am da la o parte istorisirile de evenimente, pe tabla textului
ar . rămîne frazele sentențioase, adică scheletul de idei.
Evenimentele sînt carnația care îl îmbracă. Prin formularea lor
sintetică, se reliefează rapid sensul narațiunii, se articulează
retorica, adică finalitatea persuasivă, modelatoare a discursului.
In căutarea mobil uri lorj^sențiale făptuieste un
gest de o dublă valoare. Asociază inspirat dictonul, proverbul sau
preceptul biblic cu adevărul esențial al evenimentului, aratînd că
în-fond istoria noastră conține adevăruri universale si apoi, dacă le
conține, le validează, încă o dată, adevărul astfel verificat. Iar
asociația prin asemănare (analogie) și prin opoziție este o figură a
retoricii, frecvent folosită de cronicar. E un semn al inteligenței
sale. In general vorbind, modulațiile gîndirii naratorului, ritmul și
^nuanțele ei practice, îi decid stilul, mai exact vocabularul preferat
și frazarea logică.
 Încît, conceput în spiritul retoricii, spre a crea convingeri
murale, -Letopisețul este o carte scrisă în stilul înțelepciunii, o
împletire, cu sens, de contingent și universal, un exercițiu de
subtilizate a povestirii istorice, preliminar redimcnsionării în
ficțiune, exercițiu pe care lectura îl descoperă si îl consideră ca
element constitutiv al poeticii textului vechi. Din atitudinea
reflexivă, ca vocație, vine contribuția lui Costin la desemnarea
mai sigură a ceea ce am numit a fi matricea stilistică a set iei
narative cronicăresti. Cu Miron Costin începe, în istoria narațiunii
românești, cariera stilului livresc meditativ, mînuil într-o formă
natural adecvată structurii mentale a naratorului de istorie.
 NOTE

I. Vladimir Streinii. Miron Costin. primul nostru mure clasic.

LucealUruL 9. 4 martie 1967.
2. Vezi N. Bălcescu. Logofătul Miron Costin. istoricul Moldo\ ci. Opere.
1, Id Acad., București. 1953. Publicat inițial in “Magazin istoric pentru
Dacia”. L 1845
3 V Crainie. Omul eroic. Gîndirea. Nr.6. 1936.
4 E. Cioran. Schimbarea la fata a României. Vremea. București. 1936.
p. 64.
5. Eugen Negriei. Xaruțiunca ifi cronicile lui Grigore Ureche și Miron
Costin. Minerva. București. 1971. p. 309.
6. Citrica cronicilor, texte antologice si comentate. Junimea, lași. I 986.
p. 372. Aici o analiză a ''dramei în miniatură" pe tema conjurației contra lui
Va A le L.upu.
7 Miron Costin. Opere. ESPLA. București. 1958. Toate citatele sînt
extrase din aceeași ediție critică datorată lui P.P. Panaitescu: Eugen Negriei.
op.t a.
8 (jumtilian. Arta oratorică. Minerva. București. 1974. I. p. 210 Despre
semeniii si exemple. 11. p. 70. 345.
9. Eugen Negriei, op.cit, p. 321.
 4. Ion Neculce
4.1. Motivația subiectivă și pulsul povestirii. 4.2.
Memorialul ca povestire autobiografică. 4.3. Vremea
suspiciunilor și a "pirei". 4.4. Harul povestirii ironice.
4.5. Semnele oralității. 4.6. Repovestirea legendelor și
atracția pentru senzațional.

4.1. Prin tot ceea ce este el, ca autor de operă scrisă, Neculce
nu se detașează total de ingemi Hat ea anonimului creator sau
colportor de folclor diri spațiul moldav. Le sînt comune; atracția
pentru senzațional si amănuntul picant, indiscreția si violenta
etichetării, plinătatea , de sine, intoleranta, ironia de nuanță
malignă, abilitatea dezvinovățirii de genul "au mai făcut-o si
alții", formulările cu nuanță de blestem, sistemul portretizării
rapide si incisive etc. înainte de a fi un povestitor subiectiv sau
popular. Neculce e un povestitor înnăscut. Evenimentul relatat
este real si nu inventat, însă povestirea care îl interpretează
deformat-subiectiv ne apropie de transfigurarea literară. La el
o r ev r / /va SCJ<K‘C ca eliberare a unei experiențe deloc
idilice, într-un stil natural, spontan necomplexat de gîndul
cenzurii. Caustic în marginile etnosului romanesc, dotat cu o
inteligență practică, cu un comportament auctorial netrucat,
Neculce scrie paginile memorialistice cu o vădită intenție
autobiografica.
Dorința cronicarului e de a compune pentru posteritate o
imagine "corectă" despre el însuși, cel amestecat în mișcarea de
evenimente, dezvinovăți ndu-se necontenit, cu mijloacele
povestirii directe. Pentru cititorul avizat, e frapantă similitudinea
cu ambiția lui Cantemir de a se acoperi cu masca idealității
inorogului.
 O nonă lectură a textului favorizează deducția, dar o lectură în
cunoștință de cauză asupra contemporaneității, colaborării și
înrudirii celor doi autori și, mai mult, asupra faptului că materia
istorică a cronicii lui Neculce e alegorizată în Istoria ieroglifica.
Ca si Cantemir, Neculce este o personalitate accentuată. Încît,
structural un subiectiv, Neculce își va cheltui febril talentul
narativ indiscutabil, spre a-și comunica experiența exemplară ce
nu trebuia să moară. Conștiința lui de cronicar se reduce la a
proiecta, în scris, propria imagine, pe fundalul unei Moldove
stîsiate, la întrecere, de autohtoni și de străini.
Cum prefața o spune, povestitorul își ia distanță de
predecesori, inelinînd in favoarea anecdoticiilui si' 1 egendei. Pe
lîngă că e comunicativ, trăsătură dominantă ce vine din mentalul
colectiv, Neculce, ca si Cantemir, de care îl desparte erudiția,
moștenește în aceeași linie atracțja spre amănuntul. semnificativ și
senzațional, un tip de "informație" ce încarcă și unele pagini ale
Letopisețului (1661 - 1743), nefiind rezervată doar legendelor. De
aici și aii tații nea newativamarcata ele indiscreție. Niciodată
Neculce nu omite, precum Costin, să treacă în pagină fapte de
culise. Costin refuza deliberat să scrie ceea ce "ar fi fost de urîtă
pomenire". Or, Neculce tocmai aici găseste un filon de exploatat,
alimentîndu-si din el povestirea, tară perifraze și eufemisme.
Cărturar, profesînd discreția, Miron Costin nu pătrunde indiscret
în viața particulară a personajelor, în timp ce Neculce stoarce
această sursă spre a-și colora puternic si original întruchipările
individuale. Costin ne lasă libertatea să imaginăm în prelungirea
relatării sale. Neculce acaparează imaginația, orientînd-o pe
făgașul lui; ne ademenește cu tot ce știe și crede, e insinuant la
culme. Vrea să convingă de adevărurile sale, înfățișîndu-se
înaintea cititorului, el însuși ca un personaj efectiv interesant,
închegat, deasupra textului, din luminile și umbrele proprii naturii
umane. Povestind acuzator despre alții, se povestește încă și mai
mult pe sine, ca orice narator pasionat ce-si exteriorizează
inconștient structura mentală si psihică. Din spiritul si vocabularul
cronicii scoate Călinescu1 trăsăturile din care îi va "încondeia”
portretul, în manieră comună cu portretizările comise de însuși
Neculce. Intre alte intenții ale p^sdi^legtmii propuse de Călinescu
a fost sj aceasta, de a reconstitui, din interiorul scriiturii, portretul
naratorului. Neculce a fost încă o dată generos cu lectura estetică
propusă de istoricul literar, căutătorul semitelor stilului medieval
romanesc de a povesti, stil ale cărui urme se citesc. în palimpsest,
in povestirea lui Creangă, în evocările istorice, inegalabile, ale lui
Sadoveanu. Cronicarul nu-si dezminte apartenența la mentalitatea
populară, aplecată să creadă în semnul premonitoriu ("arătare”).
In plină povestire a domniei lui Duca vodă cel Bătrîn. care se
ferea "să-st puie capul” în primejdie, e inserată, sincronic, o
întimplare miraculoasă, care captează rapid interesul lecturii:
"Intr-acest an făcutu-s-au si o minune mare, arătare la llolm,
într-o mănăstioară mică ce este supt cetate. Au lăcrimat icoana
Maicii Preciste. cît să răsturna lucrămile pe chipul icoanei... Si
pica într-o tipsie... de era de mare mirare a prăvi arătarea si sămn
ca acela, carele au fost adevărat sămn de peire a mulți creștini.”’
"Dispoziția sufletească de opozant”’ orientează atitudinea
narativă. Spiritul critic apăsat, pe alocuri negativist. înăsprește
lecția morală. Neculce abdică de la maniera moralei prin parabole
si dictoane, preferată de Costin. încît mustrării subțiri îi ia locul
invectiva. De altfel, cronicarul nu mai ține la didactica povestirii
sale, precum predecesorii. Opinia, pretutindeni prezentă, e
comunicată frust, neiertător. Nimic nu amînă aflarea atitudinii
naratorului, cugetarea nu e stilul gîndirii sale. Faptele imorale
primesc o tăioasă sancțiune ironică. Ironia de tip populat (iii/ra)
este facultatea dominantă a spiritului sau si. prin ut mare, nota
distinctiva a stilului. Neculce înviorează seria narativă a
cronicarilor cu povestirea de factura ironica. Spiritul lui intră în
rezonantă cu tiparul narativ folcloric de aceeași factură, cum mai
lirziu i se va întîmpla lui Creangă, tipar ridicat de Neculce la
nivelul povestirii scrise si rămas în tradiția primară a narațiunii
culte de acest gen.
Organizarea narațiunii păstrează invariantele deja stabilite de
prcdcccsoii. Unitățile narative, ordonate diacronic, cristalizează
narativ, nimic, pe subiectul unei si mereu altei domnii, cu varii
extensii epice. Expunerea cronologică nu elimină fnticipar^[cf
rezumate a ceea ce va "spuni povestea nia£^joslă. rînd\ sau
"precum s-a vide înainte” etc. O variantă de anticipație
si nt el i/ează consecințele grave ale unei grăbite alegeri de
domnilor. Sa imaginăm intonația rostirii orale a avertizării: "Apoi
si Pctriccico-vodă. ce l-au ales boierii, vide-veți la cîtă stingere si
robie au dus tara cu faptele lui. cum om scrie la rînd mai gios.”
De remarcat si apostrofa către cititor, trimis sa "vadă” mai
departe, in text. Cu aniinaceii^dela 1 iiIor. se ațîța duj;jozitat^K ca
atunci cînd amintește înțelegerea a doi domnitori de a nu se pîrî la
Poartă (căci aceasta este politica): ”lar precum s-au ținut acești
domni tocmeala, să va scrie la rîndul său”. Tonul, ușor sarcastic,
spune că s-a întîmplat ceva cu această înțelegere. Pentru că e un
text de factură orala, intonația lecturii are o foarte mare
importantă. Ea relevă sensul, dat de sentimentul inculcat
narațiunii de cel care o "spune”, de simpatie sau nu. Tonul
traitazeL, Numai lectura orală, intonată
adecvat, poate pune în evidență san^^jiuL. și mimica
naratorului, atunci cînd povestește prinderea unui
boier antipatic: ” Hie Cantacuzino, cel tare si mare, peri fam numai
cu cămeșe si desculț... l-au luat si l-au dus pe uleța. de l-au închis,
si zapcii care îl duce asa gol pe uletă. îl mustra, de-i zice:
«Ține-te, cerbtile, cu coarnele cele buore ce ne îrnprâștiei, că te
prinsă astăzi leul în mînă». Și pe urmă..." Reproducerea replicii cu
înțelesuri de fabulă e o altă plăcere a naratorului, după cum
specialitatea lui sînt sarcasmul si insinuația. Vorbind de clișeele
verbale, ce reglează ritmul și ordinea narativă, vom observa că
sînt foarte rare formulele de rememorare, folosite mai des de
Costin. pentru uzul cititorului. Există în schimb formule ce
semnalează ieșirea din spațiul evenimențial al tării ("lăsînd ale
pămîntului Moldovei..,”). înt^rgereTȚnasînd acum cele streine,
vom scrie iarăși a pămîntului Moldovii...”), ca
faptelo^ tot atunce...”, ori “tot pe acea vreme”).
De multe ori povestea începe cu șart, ceea ce dă fragmentului
o anumită autonomie. O poveste deschisă astfel: “Era un boier de
mult pribeag, anume Stoica paharnicul, si...” anunță ritualul
spunerii captivante de la Hanu-Ancuței și poate fi izolată din
întreg. Neculce știe să nuanțeze .spontan o situație, asociindu-i
expresii plastice din vorbirea populară. Ilustrativă e încheierea
plină de dispreț a istorioarei despre un obscur Davidel, “fecior de
mazîl”, care “umbla să ia domnia Moldovei. Dar, prinzînd de
veste Dumitrasco beizadea, au spus vizirului că acela-j un om
nebun, nu este de domnie, Și-asa au lipsit de n-au luat domnia, cît
s-ar rumpe un fir de păr”. Conotația temporală a expresie» e
preferata spusei directe, e o încercare de stil figurat, un pas
instinctiv spre literatură. Pacea artificială era pentru el “pace
sulemenită”, omul cuprins de spaimă “îmbrăca că mese de ghiață”,
iar cel trist “avea mare rană în inimă”. Grăbit să povestească
despre “o foamete mare în țară" si “un omor mare de ciumă”,
Neculce posedă arta de a rezuma o istorie densă în întîmplări, fără
să uite nimic din ceea ce era esențial pentru oamenii țării,
lăsîndu-si loc pentru un portret, o exclamație, o frîngere de mîini,
o compătimire. Nuanțele atitudinii narative concurează densitatea
comunicării și împreună atestă originalitatea naratorului exigent
cu lumea critic reflectată. Riscînd deformarea, povestitorul
dobîndeste un nou adevăr, cel al inimii lui, si, vrea să spună, chiar
al conștiinței.

4.2. Discursid narativ al acestui ultim mare cronicar al

Moldovei este foar^ nu mai are puritatea impersonală a
textului evocator al lui Ureche, neimplicat ca martor nici măcar
în ultimele evenimente povestite. Neculce e avar cu datele
experienței saje împletite în drama Moldovei, nu vrea ca ele să se
piardă odată cu dispariția lui fizică. Incit, niotiy;Uia subiectivă a
scrierii, credem, este prevalentă față de cea obiectiv
crbnicărească, deși incipitul textului ("acest pămînt al
Mdldovei.-..") ar părea că propune un alt centru de interes: țara.
Dar, istoria e povestită pentru că a trăit-o el și are ceva de spus^
iar pentru noi contează cum povestește. Precizăm că înțelegem
prin s(tb^cctivTț7ite imixtiunea inLer|iretativă liberă a scriitorului
care, furat de plăcerea de a povesti, uită de_ promisiunile de
obiectiv’ița:.te fâ^t£jnL Prec^°°vie’ este, el însusi, îmboldit de
ambiția interpretării încărcate dc amărăciune. Receptarea va fi
intens mijlocita de narator. Cititorul e dus de mînă. Filtrul
personal, afectiv, e declarat, faptele "au fost scrise în inima sa".
Discursul narativ îsi dezvăluie astfel orientarea si disponibilitățile.
Daca pune "inima" între el si evenimente nu înseamnă că nu e
rațional. A fi în inimă înseamnă pentru el a trăi intens, ceea ce
asigura si nervul retrăirii atunci cînd scrie, la senectute.
Transparenta naturală a povestirii lașa să se vadă mobilurile,
rațiunea ei de a fi, orgoliul propriei reabilitări. Instinctiv,
cronicarul face gestul, ca si literar prin mistificare, de_j_^aJxa
imaginea sinelui din ruina istoriei traite.
 Nucleul dur al memorialisticii lui Neculce e, așadar,
autobiografia, în formă scrisă, revăzută și îndreptată. Cum s-a
spus, "actualizarea scenică"4 a textului îl are ca actor pe însuși
autorul, prezență accentuată în povestire și atunci cînd
interpretează faptele altora și cînd Ie retușează pe ale sale.
Oricum, autorul își menține tjanic prezența ca personaj
povestitor care regizează totul și deține omniscienta asupra a ceea
ce fac și desfac, ceilalți. Pe lîngă documentele de epocă, unele
inspirat interpretate de istoria literaturif, cronica schițează cariera
boierului Neculce si, mai ales, figura interioară a naratonilui, care
nu mai este identică cu cea a omului ca atare. Compunîndu-și
memoriile, refuză să se recunoască în imaginea vinovatului, așa
cum "zavistnicii" au crezut-o, și își făurește alta, de om loial,
apărător al țării și deținător al cumpenei dreptății. își construiește
astfel dreptul de a fi foarte critic. Neculce e zgîrcit cu laudele,
nu-și fixează admirația pe vreun model uman. Cel mult poate fi
dedus unul: șinele cel "cu dragoste de țară”.
Exprimarea autoreferențială repetată, nu lipsită de orgoliu
uman și scriitoricesc, cum de exemplu: ”eu, Neculce” sau
"condeiul meu", situează narațiunea într-o perspectivă subiectivă.
Notațiile autobiografice, cele mai nunieroase ia persoana întîi, se
reduc, pentru început, la consemnarea funcțiilor primite sub
diverse domnii. Nu era, deci, un martor oarecare. în cîteva
rînduri, autorul sexagenar evocă nostalgic vremea cînd "și eu
eram tînăr", prezent la întîmplări excepționale. Așa a fost nunta
lui Constantin Duca al Moldovei cu domnița Maria, răsfățata fiică
a lui Constantin Brîncoveanu, cea a cărei vorbire muntenească o
va reproduce în povestire, imitîndu-i inflexiunile orale, încît
parcă o auzim. Nu uită că a condus solii, că a organizat protocolul
de primire a-solilor, că a fost locțiitor de domn în timpul lui
Antioh Cantemir. Momentele de cumpănă sînt relatate ca într-un
jurnal intim. Așa, Ia mazilirea lui Antioh, "tîmplîndu-să de eram
si eu de casa lui Antioh-Vodă, m-au fost pus Mihai-vodă și pe
mine într-acel izvod, să mă prindă... eu am prins de veste ș-am
apucat de am încălecat de am fugit în Țara Leșască... s-apoi
mi-am făcut pace ș-am vinit înapoi la casa mea." E vremea
intrigilor neobosite ale Ruseteștilor, străini, avari si versatili,
împotriva cărora izbucnește resentimentar cronicarul, cum o
făcuse si Cantemir în Istoria ieroglijicâ, atribuindu-i unuia dintre
ei masca llameleonului. O modificare de. ton apare atunci cînd
Neculce începe să aibă sentimentul importanței sale sporite în
scena istoriei. Povestind pe larg domnia scurtă a lui Dimitrie
Cantemir, ridicat fiind de acesta în funcția de mare spătar si apoi
de mare hatman, Neculce nota fără nici o urmă de modestie: "Iar
mai de credință și mai ales toate trebile domniei era după mine,
Ioan „Neculce vel-spătar". ' De aici mai departe însemnările
autobiografice se înmulțesc, după cum cresc și proporțiile
epicului. Acolo unde autorul nu se menționează la persoana întîi,
umbra personalității sale de interpret critic se așterne în subtext.
Nimic nu este lăsat la voia întîmplării, aprigul narator insuflă
textului, pe alocuri, aerul de pledoarie pro domo. Pagina
autobiografică scrisă sub presiunea dorinței de a-și explica
poziția, spune el perfect morală, e mai amplă, sinuoasă și
expresivă pentru figura interioară a memorialistului care
dezghioacă lucrurile în spirit si mai ales în stil popular. Povestea
alăturării lui la pactul secret făcut de Dimitrie Cantemir cu Petru
cel Mare e centrată, orgolios, pe ideea rectitudinii față de
domnitor, e construită metodic, cu știința efectelor, din replici în
stil direct și numeroase observatii despre atmosfera tensionată,
gravă, în care el, Neculce, personaj al dramei, dă un test de
bună-credință. "Țara se bejenisă", boierii "fugisă de pre lîngă
dînsul, de-l lăsasă singur" pe Vodă, "bucatele să scumpisă în lași".
"zlotasii fugie cu banii" visteriei, "feliuri de feliuri de spaima
umbla" de "să spăriesă" si Dumitrasco-vodă. împrejurările îl
constrîng să-i încredințeze lui Neculce taina sa: “Atunce am știut
si eu c-au fost scris să vie moscalii... si mult m-am mirat si am zis
lui Vodă să scrie, să să întoarcă moscalii înapoi... Pui pe
Dumnezeu martur că asa i-am dzis și tare am stătut, că doar l-oi
întoarce, si n-am putut". Patosul dezvinovățirii crește de la
jurămîntul creștin de nuanță populară ("Dumnezeu rnartur", deci
lînga mine si nu în mine), la indignare, cu aluzii la denigratorii
Im, asociati lui luda, pentru că îsi trădaseră domnitorul. La modul
mentalității populare, apărarea se transformă în acuză, pe schema:
au facut-o si alții. si chiar mai rău: "Măcar că multi zic că eu I-am
îndemnat să să închine la moscali, dar grăi eseu cu năpaste si ca
mste oameni ce nu pricep si nu știm Că atunce era toți creștinii
bucuroși moscalilor, nu numai eu, că scrie alții mai nainte de
chema pre moscali, mai nainte de Dumitrasco-vodă...! Numai
pizmașii zavisimei scornie asupra me ocară, si oamenii cei prosti
si neprieîini si cei nepricepuți crede asa. Dar eu taina stăpînuhii,
căruia i-am mîncat pita, n-am putut-o descoperi... Ce si eu n-am
vrut să mă fac al doilea ludă sau să-i viclenesc, să fug de la
dînsul." Nimeni mai virtuos decît memorialistul !
Intenția autobiografică si chiar confesivă a narațiunii e si mai
evidentă în înfățișarea evenimentelor din 1711 si din anii de după.
Autorul se implică în povestire ca ființă energică si inteligentă în
observarea moravurilor. Cînd mîndru că în vremuri de primejdie
"pre mine Ioan Neculce hatmanul m-au lăsat (vodă) de pază
doamnei Casandra", cînd plin de importanță că el i-a dat lui
Cantemir sfaturi de taină, Neculce încheie acest episod cu
observații de mare profunzime asupra atmosferei, caracterului
poporului si moravurilor rusești, asupra psihologiei eșecului în
care se afla explicația înăspririi comportamentului lui Cantemir.
Cuvintele sînt grele, după cum apăsătoare era si amintirea traiului
de acolo. Bucuria întoarcerii în țara Moldovei pare și ea cumințită
de experiența jispră si de jalea celor rămași în exil. Bucuria e
declarată, dar ea nu se citește în text, atît de puternic era retrăită
impresia neplăcută. Ne putem imagina chipul întunecat al
cronicarului în fața paginii: "Dar eu eram bucuros c-au venit
acela ceas,... să ies dinîr-acel norod greu si cumplit. Că-s niște
oameni foarte necredincioși, si pre cu greu trai au oamenii ce sînt
nedeprinsi cu acel felin de oameni dintr-acele părți. Și ave mare
jele și el (Cantemir), si doamna lui si toți moldovenii". Împreună
cu judecățile, ce-i drept subiective, care urmează, secvența
întreaga e de valoare antologică, mai întîi pentru fondul ei de
înțelepciune practică si apoi pentru inflexiunile frazei, â la
Creangă, frapante pe alocuri. Ea se întregește, la o anumită
distantă în text, cu fraze concluzive la aventura exilului.
Neculce intră indiscret în viața domnilor care au adus
dezastrul Moldovei, spre a-i discredita, dar știe să fie rezervat cu
detaliile propriei vieți zbuciumate, mai ales într-un timp în care
"valul" răului trecuse: "Si am venit la pămîntul mieu, zăbovind în
străinătate 9 ani. 2 la Moscu si 7 ani în Țara Leșească, cu multe
valuri si supărări care nu le mai poci înșira cu condeiul meu... Și
am trăit la casa me pînă astădzi, și înainte cît mi-a mai lungi
Dumnădzeu viiața". Te-ai aștepta ca după această încheiere ce
amintește de fraza finală a unui basm, să nu mai apară nici o notă
autobiografică. Si totuși, naratorul subiectiv al istoriei mai
amintește (la persoana a treia) că a fost onorat cu vornicia Țării de
Sus. că Grigorie-vodă a mers în "primblare la Prigoreni, la
vornicul Ioan Neculce" si de acolo la mănăstirea Neamțului,
uimindu-i pe călugări cu ceremonialul, si multe altele. Sub același
Grigorie-vodă care, "orbitu în lăcomie", stoarce "bogate lacrimi"
din ochii moldovenilor, pe Neculce "îl pîrîsă ciocoii" (grecii
parveniti, în acest context), se plînge el, "că a(m) bătut un ciocoi
la vremea moscalilor, socotind că a(rn) fost și eu amestecat în
niscaiva fapte" și este "închis la Bașbulucbaș cîteva dzîle".
Cum se vede, vendetta între boieri și ciocoii "care jecuie țara"
începuse cu un secol înainte ca Nicolae Filimon să facă din ea
subiect de transfigurare romanescă.

43. Vremurile povestite de Neculce nu erau mai puțin

cumplite decît cele istorisite de Costin. Amintirile lui se compun
din secvențe de istorie calamitată. Era un timp de groază și jaf,
cînd cronicarul și țara suportau aceleași umilințe. In mod natural,
povestitorului nu-i mai rămîne la îndemînă decît expresia^
exclamativă cerută de stările paroxistice. O frază ca aceasta:
"Bogate lacrămi era, cît s-auzde glasul la cer... Socotiți, fraților
cetitori, cum este osînda și mînia lui Dumnedzău pre țara
aceasta!" are valoare emblematică și motivează opoziția
cronicarului, de care ne vom aminti citind Cinlarea României
cernite, scrisă de Alecu Russo sau citind Doino lui Eminescu.
Diferența se constată la nivelul expresiei, dar atitudinea
insurgență e în esență aceeași.
Considerat în ansamblu, ample
fresce epice despre -monavwifo^ mar^fesr^pcTtȚtfc^^le^d-eGenjjlor
trăite.. Zeci de chipuri umane, perfect individualizate, se
desenează pregnant pe canavaua textului, se impun memoriei
cititorului, cu obiceiurile, ticurile și înfățișările marcate de un
semn caracteristic. Conținutul narat, mental italea autohtonă,
tonalitatea critică, adesea si stilul, ne aduc în minte schița de
moravuri, predilect cultivată de scriitorii de la mijlocul veacului
trecut. Neculce îi prefigurează. De-a lungul povestirii se
confruntă mentalitatea boierului autohton, neclintit în dragostea
pentru pămîntul Moldovei, cu abuzul spoliatorilor străini. Jaful
economic și căderea morală a poporului aprind pledoaria
aprigului narator. Acesta e conflictul insolubil între mentalități
adverse si ireductibile din care iese sporul de dramatism intrinsec
textului. "Țara" și "pîra" sînt două personaje în etern conflict.
Povestirea dramatică e o neobosită relatare de demontare a răului.
Nu lipsesc accentele de disperare pornite din conștiința că răul
politic si social depășește puterea condeiului de a-i acuza pe
măsură. In fața fenomenului neputinței de a vedea "țara curățită”
de greci, povestitorul exclamă: "Cînd a vre Dumnedzeu să facă să
nu fie rugină pe fier,... și lupii să nu mînînce oile în lume, atunce
poate nu vor fi nici greci în Moldova și în Țara Muntenească, nici
or fi boieri, nici or pute mînca aceste două țări cum le mînîncă.
Iar alt leac n-au rămas cu condeiul meu să mai pomenesc, ca să
pot gîci". E un fel de înecare a cuvântului în starea de
impasibilitas. Limba română nu exersase încă vocabularul
paroxismelor, sugerate stilistic de Neculce prin serii de cuvinte
gradat dispuse cu intenție hiperbolizantă: "Căutați acum de
socotiți ce fără de noroc țară și oameni... tot mai mare, si mai rău,
si mai amar, și mai suspin să adaoge". Dincolo de acest procedeu
mai este totuși blestemul și văietura populară: "oh! oh! oh! și vai!
vai! vai di tară”. Sursa expresivității e retorica folclorică.
Sînt rare la Neculce clipele de mulțumire în care să
povestească relaxat. Starea opusă, de disconfort ...,.ș.i e
cea proprie condeiului său. Dispoziția critică a memorialistului
îndreptățește respingerea afirmației lui lorga despre "limpedea,
curata, senina și buna povestire" a lucrurilor "atît de liniștite".
Peste realismul crud și direct al cronicarului abia Sadoveanu va
arunca zăbranicul înțelepciunii, introducînd în frază meditația de
tip costinian, acuzînd învăluit istoria, din perspectiva altui timp,
pentru care trecutul înseamnă inițiere. Neculce trăise în vîltoarea
acelui trecut si dacă îi scapă semnificațiile generale, nu-i scapă în
schimb amănuntele din care ele se extrag, Se poate spune chiar că
Neculce își ia libertatea (uiiplijicarii (nminuntului, punînd la
îndemîna literaturii de evocare exagerări semnificative.
Un timp al suspiciunilor și delațiunii povestește cronicarul,
cind nimic nu dura, orice "sfat era înșelător”, oamenii umblau "cu
dzilele a mînă". Incomozilor puterii li se serveau cafele otrăvite,
"ca să nu mai hie potrivnici sfatului" domnesc, erau bătuți "pre
râu" cu buzduganul pentru princini mai mult sau mai puțin
"scornite”; li se tăiau capetele. Doar pribegia mai oferea o șansă.
Totul se hotăra în Cetatea Epithimei (lăcomiei), adică în
Constantinopohil spre care se îndreptau, neistovite, pîrile și de
unde veneau domnitorii țărilor romane. ”Și de acesta noroc
Moldova nu scapă" ar fi zis, ironic, cronicarul. Tot dintr-acolo,
din spații mentale sau politice turco-levantine, se răspîndea
maladia delațiunii asupra țărilor române, anihilînd vocația eroică
a străbunilor legendari. Transplantul de moravuri, care au
îmbolnăvit pentru totdeauna spiritul pămîntuîui, începe să-i
obsedeze pe Neculce. Simptomele decăderii sînt diagnosticate
într-o povestire alarmată, iar paginile antologice pot fi. selectate
pentru, o imagologie balcanică, apocalipsa a politicului.
Suveranitatea eti'că a naratorului-martor e subînțeleasă, dacă se ia
pe sine ca model. Moralizarea, intenționată de memorialist, e mai
puțin directă decît la Ureche și mai puțin erudită decît la Costin.
In plus, la el religiosul nu are preponderență asupra eticului.
Neculce întemeiază o religie a datoriei laice față de țară. Acest
imperativ moral e mereu trădat, ceea ce legitimează dojana.
Pira e văzută de el ca un veritabil personaj privilegiat,
profesionalizat, de vreme ce e plătit spre a fi foarte activ în scena
politică a timpului povestit. Căci "asa se politicie lucrurile în
îmbe părțile”, exclama naratorul. Ironia discreditează sistemul
bazat pe ipocrizie. Pîra e un personaj pentru că ea are un rol
social întruchipat, pe rînd, de numeroși indivizi. Anonimul
brîncovenesc, în foarte multe privințe asemănător povestitorului
Neculce, dezvăluie în comentarii moraliste forța distructivă a
delațiunii care a culminat cu moartea năpraznică a domnitorului si
fiilor săi. 1ntriganții, cu vorbe viclene și cu "mulțime de bani", ne
spune anonimul, "s-au nevoit ca să-i dezrădăcineze pe Constantin
Vodă din fața pămîntului, precum au si făcut-o". A face "pîră
mare la vizirul" era o practică intrată în ritmul vieții politice a
tarilor române oprimate. Nu întâmplător, asupra lumii alegorizate
în Istoria ieroglijica e aruncată mreaja scrisorilor denigratoare,
care circulă halucinant între capitala valahă si cetatea coruptă a
Epithimiei. Cantemir închipuie alegoric viața umană, din acest
spațiu, ca o neîntreruptă vînătoare înscenată într-o bandă
sculptată, în bazoreliefi împodobind un edificiu al cetății. La
Neculce fenomenul psiho-social amintit pare exagerat. însă,
frecvența termenului "pîră" indică astfel o dominantă a
moravurilor "într-acele vremi de vrăjbi" si de "urgie" cauzate de
lupta pentru putere. Țara e un viespar. Domnitorii se denunță
între ei, ca și boierii, iar cronicarul nu mai dovedește să
consemneze cîte "feliuiri de feliuri de pîri" se practicau, cine
despre cine, cu ce scop și cu ce profit, dacă se pronunțau în
absența sau "față la față", adică "în vedeală" si cîtă "soma de bani"
s-a plătit ca ele să aibă efect. "Imbletele" si "amestecăturile"
primejdiiicsc poziții politice, risipesc averi, curmă vieți și cariere
domnești. Numai rareori "pîra" se motivează ca plîngere și
"rasplnta" pentru un rău făcut, asa cum o practică boierii
Cantacuzini oropsiți de Ghica-Vodă. In lumea povestită, unul
pîrăste cu voce tare, unul mai timid, alții mai vîrtos. iar cronicarul
e arbitrul care sancționează pîrîndu-i si el, cu "rostul" spre cititor,
pe cei ce au pîrîl. Si astfel toată lumea face același lucru,
contaminată dc aceeași molimă. Este denunțată repetitiv si energic
calamitatea morală a unei "istorii" grotești în care măsura și
echilibrul sînt repere pretins a fi păstrate doar de autor, dar
complet pierdute pentru umanitatea de el reflectată. Drama țării e
jucată de personaje care se întrec în arta denunțului. Unii, cum
erau Russeteștii, "stăteau tot la pîră", îsi făcuseră din asta o
meserie, "pe gurile lor" era să-i taie capul lui Duca-vodă, iar pe
un altul "l-au pîrît pre tare la Poartă, cu multe năpăști". Cînd un
domnitor află că un adversar se duce la Țarigrad să-i denigreze îi
anulează demersul, trimițînd și el "alți boieri de țară, de s-au pîrît
de față cu toții la Divan", ba că "sînt haini si bogați", ceea ce ațîța
lăcomia turcilor, ba că "au stricat țara" si "au jăcuit cu feliuri de
obicee" etc. Doi domnitori "să zavistuie amîndoi ia Poartă de să
pîrîe unul pe altul, ca să-ș de peste cap unul altuie". Delatorii lui
Racoviță "tot de cei buni de gură și de pîră. Și s-au pîrît pe față
înaintea divanului împărătesei!. -Breslașii în gura mare striga:
«Vîndutu-ne-i, vîndutu-ne-i, vîndutu-ne-i... ciocoilor, ca pe
mascuri și ca pe oi!» Care numai ce huie Divanul împărătesei!, si
să mira toți pașii... de pîra ce-i dau". Vremuri de marasm, cînd
scena teatrului politic e ocupată de intrigantii fanarioti, cei "cu
două fețe". Ei "îndemnau la jacuri și vrăjbi", îsi atribuiau funcțiile
căci "dobîndiră mîndrie și obraz, cu cleveteli si tară rușine" îneît -
reclamă amărît si repetat cronicarul - "boierii di țaiă nu mai pute
încape la nemică". Sensul exclamației se prelungește în ecou de-a
lungul istoriei noastre, dacă acel a tî "di țară" va fî însemnat nu
numai autohton, ci și "de bună credință". Neculce vede în "pîră"
una dintre cele mai cumplite boli care distruge arborele tradiției
pămîntului și astfel, înaintea scriitorilor din școala critică de la
începutul secolului al XlX-lea, el practică într-o formă simplă
schița de moravuri. "Oh! Oh! săracă di țară", exclamă naratorul
epuizat moral.
 (țard) e un alt personaj., care întotdeauna iese în pagubă și e
deplînsă cu o prea mare frecvență și intensitate în text ca să putem
neglija accentele. Neculce sporește o atitudine prezentă în scrisul
costinian și nu va înceta să sporească, în forme sublimate, în
scrisul eminescian (literatură și publicistică), precum și în
literatura lui Sadoveanu. Dacă domnitorii, aproape tară excepție,
ignoră țara, scriitorul o aude. In povestire se aude pulsul țării si al
cetății jJg._scau.ii. Personaj fiind, ca și ființă umană, țara are un
destin și acesta, crede cronicarul, e urmărit de nenoroc.
Povestitorul îsi caută martori, face apel la judecata cititorului.
Atunci cînd vine un conducător bun, el nu este lăsat să întemeieze
nimic. Asa, la rapida mazilire a Iui Antioh, Neculce exclamă:
"Cântați acum de socotiți ce tară de noroc țară și oameni, că
numai șapte, opt luni didese Dumnedzeu de era răsuflare în țară și
să bucurase țara tare". Răul revine mereu mai spornic.
Crescendoul stilistic pune în evidență acest sentiment susținut de
pro\ idențialism: "Dumnezeu nu va să ierte păcatul și greșeala
aceștii țări, tot mai mare si mai rău, și mai amar, și mai suspin să
adaoge". Și tot în linia personificării, avînd ca suport afectul
spontan aparținînd psihologiei colective, este si observația: "fiind
pămîntul nostru supărat de atîtea podghiazuri și de pustietate".
"A sta pentru țară" e pus în contradicție cu "a sparge țara" sau
"a da voie să prade țara", cum a tăcut Racoviță. "Țara pustie" și
"bejenită spre munte", așa cum o descrie Neculce, îl va fi inspirat
pe Sadoveanu, evocatorul melancolizat din romanul Zodia
cancerului. Distanța estetică între cronică și roman e acum mult
mai mică.
Mereu ai impresia că răul în creștere nu atinge totuși
paroxismul. Acumularea lui nu cunoaște nici o limită. Puterea de
supraviețuire a lumii moldave apare ca un miracol, că e de
domeniul ficțiunii, tară să fie așa. Și "numai nu pute trăi oamenii
de podghiazuri leșești,... Ca să făcusă tâlhari nu mimai de la
oastea leșească, si si din munții ungurești., de jăcuic mănăstirile, si
alții dinspre Bugeagu, încotro căutam tot de tâlhari dai.” Din nou
istorisirea. imitînd realitatea, merge în crescendo, spre hiperbola.
Contemporan cu Neculce, Antim striga apocaliptic din amvon:
"Doamne, mîntuiește-ne că pierim!” Unui străin. Patriarhului
Alexandriei.. in trecere prin București, ne spune si Anonimul
brîncovenesc, "facîndu-i-să milă de țară au trimis cărți la pașa..,
cum că piere si nu este nimic vinovată”. Subiectul martorului
străin va îmbogăți ficțiunea evocatoare sadoveniană. Abatele de
Marenne traversează impresionat peisajul devastat al Moldovei,
citind pretutindeni ruina paradisului si semnele sărăciei. Figura
solului (polon) apărea si în narațiunea lui Neculce, numai că
acesta, venit "cu multă pohfală și podoabe”, sfidează, umilind
dința moldoveanului complexat de starea țării sale. Sentimentul e
prezentat cu mare exactitate si nu fără accente analitice de mare
pătrundere: "Deci acel sol să tine pre mare, după cum li să si cade
să să ție, ca n-au călcare de nime si sînt nelipsit! di cele
trebuitoare, ce le trebuiescu. si nu știu pedeapsa sarăciii acestii
lumi ca noi”. E încă au argument de fond pentru un “Neculce
contemporanul nostru”, cel care povestește despre o' țară ce
așteaptă mereu să-i vină "si altu amarii si mai cumplita", din care
n-o mai poate salva decît "un Moisei prorocu", precum în
povestea biblica. Cuvîntul pare să-si 11 epuizat puterea de
comunicare a dezastrului. Birurile erau atît de multe, "Că sa mira
bieții oameni ce s-or face capetele. Că să fugă n-ave încontro.
numai în codri". Limita posibilităților descriptive era declarată,
nu se mai putea "nici a scrie, nici a povesti”. Vocea
strident-exclamativă a naratorului se istovește. Anxietatea lui
Miron Costin e motivată cu fiecare pagina din povestirea lui
Neculce. E un sentiment ce va stărui, în forme sublimate, la
nivelul vîrstelor succesive ale literaturii romane.
 4.4. Providențialismul e una dintre arme și\ironiaj e alta,
aceasta din urma fiind mîmiită natural, fără nici “o urmă de
convenționalism, bănuit a fi amestecat în invocațiile cu tentă
creștină. In gustul ironiei populare, accentuată de intonația orală,
este, de exemplu, oximoronul de tip popular, folosit pînă la
manierism: "Bogate nevoi și rușini face turcii..." Urmează detalii
de argumentare. Ironia decurge din contrazicerea termenilor din
prima sintagma. Din aceeași clasă stilistică face parte construcția:
"Bogat bine si folos au rămas țării si de la Petriceico-vodă, pradă
si foamete mare știut fiind că "ironia face o satiră cu aceleași
cuvinte cu care discursul obișnuit face un elogiu”. Parcă
neîncrezător în puterea cititorului de a pricepe limbajul oblic al
ironiei, naratorul vine cu precizări care o lămuresc în fond, dar
aproape că o anulează ca figură literară. Orice argumentare o
degradează, distruge (cum se vede mai sus) valoarea estetică
inițial creată să sugereze sensul per contrariiiin, si care trebuia
lăsată singură să semnifice. Explicațiile, așadar, nu fac vecinătate
prielnică ironiei. Oricum ar fi, pură sau impură, ironia e nervul
narațiunii despre care vorbim. Ea subliniază dezacordul între ceea
ce este si ce ar fi trebuit să fie. Pentru că responsabilii de ceea ce
este erau cei de rea credință, asta atrage după sine indignarea care
influențează retorica întregului text. Acceptată și ca figură de
gîndire, ironia va fi la Neculce, de multe ori, o înlănțuire de
enunțuri contrare adevărului, iar efectul contrastului nu e, decît
arareori, rîsul. Disponibilitățile ironice ale autorului se pot bănui
ca sînt mult mai mari decît cantitatea de ironie exprimată în text.
Capacitatea lui de a ironiza e, însă, incontestabilă. Dar ironia pare
frînta de o stare afectiva care stăpîneste narațiunea si care poate să
fie neliniștea, după cum poate fi și încordarea contestatară,
denigratoare, cu toată încărcătura ei orgolioasă. „Lipsa detașării
afective de obiect umbrește ironia. Spiritul ironic, de extracție
populară, funcționează totuși. Element de structură fiind, pornirea
ironică nepremeditată rupe barierele psihice care îi stau,
involuntar, în cale.
Ironia rezultă din intonația orală, precum și din construcția
stilistică intenționat gîndită să semnifice indicele negativ al
faptelor, spre a ruina o realitate. Ambele surse le vom reîntîlni, în
același mod conjugate, în scrisul lui Creangă, în plus, acolo,
umorul hohotitor și gratuit al humuleșteanului. Neculce e încordat
și gata de blestem, fără să fie aceasta singura atitudine care
însoțește ironia, figură ce participă, evident, la coloratura
particulară a discursului narativ. Chemată mereu să sancționeze,
conchiziv. o situație, ironia lui Neculce schimbă tonul imprecației
cu cel de persiflare bâtjocoritoare și zeflemea, de dispreț și
mqpjiizaKriîiîtîmuI pe tema nerecunoștinței (binele răsplătit cu
rău). implicat numai biografic și nu ca adeziune morală în această
lume, vrea să zică naratorul orgolios, se dezice permanent de ea,
o neagă cu putere, pretinzînd că din punct de vedere moral e
deasupra ei. Distanța față de obiect e, deci, una de ordin etic. In
acest regim situîndu-se, autorul își arogă dreptul dejudecător
intolerant în linia bunului simț popular. Și astfel începe să se
"creeze pe sine..." cum observa Călinescu. Numai că, la Neculce,
ca și la alți naratori ai lumii, "ironia e prea morală pentru a fi
artistă și prea crudă pentru a fi comică".
Cînd un domnitor "au dat hîrtii, de scriu fețele oamenilor de
la mic pîn-la mare", cronicarul spune că nou inventatul bir "au
rămas pomana lui, de n-o mai lasă nice un domn să să uite acea
pedeapsă a săracilor". Istorisind exilarea si totala pauperizare a lui
Duca-vodă, el ironizează răutăcios: "Ase s-au agonisit de lăcomia
banilor, ce ave.” O situație obiectivă, ironic răsturnată, viza si
observația despre domnitorul cel mai ponegrit din tot textul: "Și
așteptînd Dumitrașco-vodă să-i puie caftanul în spate
 Husain-beiu, iar el i-au cetit fermanul de mazilie/' Cînd
povestitorul exclamă ironic:”Deci știu c-ai isprăvit Cantemir-vodă
bine!", vizînd împrejurarea că a intrigat la Poartă. încît
Brîncoveanu a trebuit să cheltuiască o avere ca să se disculpe,
recunoaștem intonația populară, adoptată și de Creangă în
realizarea ironiei. în același spirit, în tonalitate umoristică,
sentențioasă, de tipar popular . e ridiculizată necredința
Ruseteștilor în pactul încheiat cu Antioh Cantemir: "Și așe au
ținut de bine această, păci, precum țin cînii vineri li". Și, cu un
clișeu narativ, promite povestea acestei necredințe: "care mai
înainte la rîndul lor s-a arăta." Ridiculizate disimulată e și
încheierea spectacolului batjocoririi de către mulțime a grecului
Mavrodin paharnicul. E huiduit și așezat "cu fața spre coada
calului", dus astfel "prin mijlocul tîrgului la Copou la
primblare..." Descrierea, plină de efecte sonore si vizuale, e
pecetluită cu ironia: "Acest fel de zeefet frumos i-au tăcut." De
astă dată, antifraza nu neagă, ci aprobă, cu satisfacție, fapta.
Neculce ironizează de preferință pe tema versatilitații politice
turco-levantine si a implantării ei înLfenoinenid.jsnckilj
- "NX— 1~~ . ”. . .
ț Irorjia e o dezvăluire acuzatoare, cu sens negatj\|, atunci cînd
^mulțumirea" trebuie luată cu sens contrar. Moartea fraților
Costin s-a datorat, în mare parte, versatilului lordache Ruset. De
aceea sună a portret moral, antinomic, observațiile ironice ale
cronicarului: "Pentru binele ce-au dat știre Velicico lu lordachi
visternicul, de-au fugit, cînd vre să-i omoare Cantemir-vodă,
acum i-au mulțămit si lordachi visternicul într-acesta chip, ca un
grec." Intonația orală subliniază intenția ironică în fraze precum:
"Acesta năroc avu Antioh-vodă si plata de la turci, pentru slujbe
ce au tăcut, i-au plătit cu mazilia." Comunicativ pînă peste poate,
Neculce nu lasă, nici aici, ironiei autonomia sensului. Adaosul
despre "slujbe" și:"mazîlie" este parazitar. Aflată la începutul
drumului ei in narațiunea culta, ironia avea nevoie de puncte de
sprijin. de glosări. Se mai întîmplă, la Neculce, că o cantitate prea
mare de moralizare dă ironiei un caracter analitic ce-i
primejduiește statutul. Asa e. de exemplu, procesul intentat
boierilor Gavrilițesti aflați "în cinste si milă" la diferiți domnitori,
iar ei "pre urmă tot cu năpăsti le mulțămesc". Doar
incompatibilitatea între acești ultimi termeni întreține stilul
ironiei populare. Inteligența lucrează dizolvant, ca instanță liberă
să judece tot. într-o manieră absolut opusă panegiricului practicat
mult în epoca fanariotă din timpul si de după Neculce. Un studiu
specializai în istoria mentalităților ar profita enorm din lectura lui
Neculce. Textul si subtextul narațiunii sale conțin date pentru o
asemenea istorie. începînd cu substratul mental moldav, cel de
permanență, si continuînd cu formele mentale apărute sub
presiunea unei istorii specifice pămîntului. dar si spațiului
balcanic. O mostră pentru această mentalitate poate fi observația
tipică despre un domnitor "foarte învătat". urban în
comportament, care "grăie tot cu cinste... nu cu răslituri,
prostatic’f dar "măcar că era învătat, dai spor în casa lui nu era."
Si aici gîndirea populara pune tot o problema de
incompatibilitate. însă în altă ordine de idei. Civilitatea era
incompatibila cu ambientul moral prea viciat.
Atmosfera provoacă ironia, iar acest procedeu stilistic, cu
toate particularitățile lui de construcție, pare să aibă o importanță
cardinală pentru mentalitatea si stilul scriitorului. Uxiuia și
văietătura sînt marca particulară, expresia individualității
pove^riiliii Neculce. în cadrul seriei narative cronicăresti.
Plivită din afară, această serie stilistică ne apare unitara. Plivită
dinăuntru. însă, diferentele sînt ușor observate. Cugetarea, lui
Costin, de exemplu, ca gest stilistic al unei atitudini mentale
caracteristice, e înlocuită la Neculce cu văietătura și ironia de
factură populară. Povestitorul își schimbă tonalitatea vocii de la
strigăt la șoaptă, de la denunț public la bănuiala plasată în stilul
îndoielii. gesticulează, imită, arată cu degetul, e indignat de cele
mai multe ori, ironizează satisfăcut și răutăcios, dar ntl se poate
bucura din plin niciodată, si
nu trăiri. Ceea ce stăpînește inima lui, prin care trece istoria, e
nemulțumirea venită dintr-o severitate pe care o așează drept
filtru în fața moravurilor. Concluzia e un fel de O, temporal O,
morcs.1
Portretistul din Neculce s-a născut din maniera populară,
genuină de a încondeia sintetic, violent si chiar de a mima
persoana vizată. Prin "tehnica încheiată a portretului” la Neculce,
Călinescu înțelegea si epuizarea mijloacelor populare de
desemnare în cuvinte a unei ființe, fie că e vorba de Dosoftei, de
Cantemiri, de Petru cel Mare sau Mavrocordați. Imaginația
vizuală, foarte activă, adaugă portretului alte componente decît
cele din tiparele portretistice știute: gesturi caracteristice,
amănunte privind vîrsta și înfățișarea fizică, viața intimă,
temperamentul, semnele particulare, maniere, replici.
Expresivitatea portretului se datorează martorului, așadar
memorialistului cu ochi ager si limbă ascuțită. Chiar dacă nu
absolutizează o latură a personalității, cum s-a spus', totuși o
anumită trăsătură se impune cu pregnanță memoriei cititorului.
Asa: Dosoftei era "blînd ca un miel”. Constantin Cantemir "carte
nu stie.-.mînca bine și be bine”, Petru cel Mare "arunca din cap
flulurînd” etc. O trăsătură e mărită, pe ea cade accentul, după
regula caricaturii. Maniera encomiastică, evlavioasă, îi este
străina, iar criticismul are, subiectiv, îndreptățirea morală.
Neculce nu construiește modele umane. Abia am recunoaște în
paginile închinate lui Miron Cosim o măsurată admirație pentru
omul "cu durere de tară", recompus (fără să-i facă un portret
propriu-zis) din gesturi și replici de o admirabilă cutezanța, rostite
solemn, tu vocația eroismului moral. Cel mai adesea, portretul
personajului are legătură cu rolul acestuia în istoria rememorată
afectiv. Portretizarea prin comparații aluzive între figuri istorice
o introduce Costin. Neculce adoptă comparația directă, uneori
dezvoltată. Așa: ”Petriceico-vodă era om bun si slab, prost, n-a
cutezat să facă ca Grigorie-vodă ...” și laudă abilitatea acestuia din
urmă. Sau: ”Ce departe era firea lui Neculai-vodă (Măvrocordat)
de a lui ion-vodă! Că lon-vodă era minunat de om bun, cît nici
acum nu pot uita muntenii bunătatea lui.”
Vocația ironistului nu e mai puțin activă în portretizări. El
însusi fost hatman fără talent, în vremea lui Dimitrie Cantemir,
Neculce îsi amintește de Velicico Costin (hatman sub Constantin
Cantemir). ca de "un om de fire si de treabă' la toate socotelile,
si-ndrăzneț, bun, numai năroc la război n-ave". E o ironie să fii
sef al oștirii si să nu ai un astfel de noroc. Simpatia si mai cu
scârnă antipatia .îi dictează cronicarului termenii portretelor.
Personajul e Un siinptom^ vremurilor, dar si al di^oziției
ăutoriiJu!- Figura lui Ramadei postelnicul e sclîîțăia economic din
patru epitete negative: "grec simăț, mîndru, nebun, lacom.” Trei
epitete nuanțează și numai al patrulea adaugă o nouă fațetă. Ironic
si mușcător e portretul bătrînului Dumitrașcu Cantacuzino.
urmărit de narator, cu mare curiozitate, pînă în alcov.
Conform concepției populare, ca si Ureche, Neculce crede în
răscumpărarea carențelor constituției fizice în alt plan. La nivel
sintactic, ideea se relevă în construcții adversative: Constantin
Mavrocordat "era un om pre mic de stat, si făptură pioastă, si
căutătură încrucișată, si vorba lui înecată. Dai' la hirc era înalt, cu
mîndrie vre să s-arete...” încă si mai elocvent pentru felul lui
Neculce de a năvăli prezumțios, cu vorbe de ocara, contra unui
neguțător frumos, recomandat de Brîncoveanu pentru tronul
Moldovei, e portretul lui Toderasco, o executiv cu superlative
negativei "Om chipeș și de fire, dar mai rău si mai spurcat, și mai
varvar, si mai tiran nu era alt om pre acele vremi în țară. Că de ar
hi fost acela domn... nici un boier pînă în doao, trei luni n-ar fi
rămas viu în țară". Același "dar...".
Prin portret sau fapte si comportament, personajele sînt atît de
puternic individualizate, încît nu se mai poate vorbi de tipuri
antropologice, identificabile în narațiunea lui Costin. în cîteva
rînduri ale textului ni se spune totul despre Constantin Cantemir,
de exemplu, însă nimic tipic , nimic comun cu alții. Sadoveanu
și-a autentificat evocarea din Zodia Cancerului asimilînd, în
liniile ci cele mai generale, atmosfera cronicii si trăsăturile
figurilor umane care devin în roman personaje istorice. Asa sînt:
Gheorghe Duca, cel acoperit de blestemele femeii pauperizate,
frumoasa doamnă Anastasia, învățatul Miron Costin, Buhus
hatmanul etc.
Sînt în Letopiseț o sumedenie de episoade al căror conținut
pare inventat, de vreme ce autorul trhiu.te^la țaine și înțelegeri
secrete, manifestînd o imensă plăcere de a le dezvălui. Fără să fie
în întregime fabulații, ele sînt construite în limitele moravurilor
vremii, cînd intriga, pîra în taină si iscoadele erau prea cultivate.
Curiozitatea autorului reface dialoguri de taină din care se
reproduc replici, punîndu-se astfel narațiunea sub semnul
autenticității. Naratorul știe sau presupune? Asta nu vom afla
niciodată, important e că întîmplările sînt regizate si "descrise"
expresiv.
Un eșantion de povestire tipic neculceana, cu toate atributele
caracteristice satirei, este fragmentul ce istorisește a doua domnie
alui Dumitrașco-vodă Cantacuzino. în mintea cititorului se
păslreazT^ semnificative plasate de autor în
relatarea domniei dintîi. Se reține de aici nota ironică.
minimalizatoare, a observației că Dtimilrasco a ajuns domn din
întmiplare. ca la Țarigrad "nicc un domn sau ficior de domn
maz.il nu era, mmi'f care sa fie ales. în afară de el. Se vorbește de
obîrsia lui din “neam de-mpărat creștinesc", sîntem avertizati că
era fricos, "cu piele de iepure la spate", se înregistrează conflictul
cu boierii si cauza istorică a conflictului.
A doua parte a eșantionului narativ ales este, evident; mai
densa în întîmplări spectaculoase, mai violentă în stilul narativ,
aducînd pregnant aminte de schița de moravuri. Povestirea
dcbuieaza cu tabloul sinistru si grotesc al foametei: "era oameni
tot leșinați si morți pe drumuri si pe uliți, cît să mînca om pe om",
fotul reflecta decăderea, dezordinea, marasmul si libertatea
fiecăruia de a face orice Boierii fugiți nu vor să se întoarcă la
funcțiile lor, domnul se înciudează si numește alții, nepotriviți cu
imperativele momentului. Ce se povestește nu e istorie, ci
caricatura jalnica ce ne amintește, involuntar, de Uhu al lui Jarry.
In spectacolul mazilirii e amestecat Constantin Cantemir.
( afianit. în secret. Constantin Cantemir are chef de farse: pune
niște boieri sa scrie "cărți cu vicleșug" lui Dumitrasco. cum că îi
aduc de la Țarigrad caftan de reînnoire a domnieu Dorind
aceasta. Dumitrasco "cum a vădzut cărțile... îndată a credzut".
Insa, ironic, venind la lași Husein-bei, în loc "să-i puie caftanul în
spate, el i-au cetii fermanul de mazilire".. Dezordinea creste; are
loc o răscoală antigrecească, după dregătorii greci se "aruncă cu
pietri si cu bețe", iar Dumitrasco "cu această cinste frumoasă au
ieșit... din Moldova". Comedia e în toi cînd mazilim! "aratînd
fantezie" puse "de dzice surlele și trîmbițeli si băle tobele".
Harmalaia balcanică e surprinsă magistral. E aici în esență un
Caragiale înainte de Caragiale. Povestitorul nu pierde nici un fir
din țesătura de intrigi, furnizează cu dezinvoltură atîtea detalii
picante despre viața indecentă a domnitorului, înuîl a provocat
imaginația evocatorilor din secolul nostru. Ion Luca a scris pe
această temă piesa Rachierita.

4.5. Spre a intra pe unda textului, lectura trebuie să adopte

indignate. Stil oral fiind, trebuie luată nota
diapazonului folosit de cronicar. Călinescu intuise perfect
înrudirea întru oralitate, și nu numai, cu Ion Creangă. Observația
pătrundea mai profund, în spiritul specific al narațiunii, care nu
s-a pierdut, o dată cu Neculce, ci a alimentat, din intern si
inconștient, alte vîrste ale epicului. Dacă la Neculce stilul oral al
povestirii ce pare spusă (vorbită) este absolut spontan, la Creangă
se poate vorbi de o oralitate studiată, care nu e mai puțin oralitate.
La Neculce frîngerea de mîini se exprimă stilistic în
alic uestiiri„.AX.i:l>aJ.e...na!ri).xistice, cum ar fi construcțiile cu valoare
de de întărire a sensului (tara să fie
pleonasm), \‘(u.etal-UKar^ împrumutată retoricii populare ca si
locuțiunile etc.
Modulația exclamativă, acuzînd o realitate gravă, exasperantă,
ar crea o nouă figură de stil a poeticii narațiunii de factură
populara, de amărăciune, care nu e totuna cu
exclamația, dar e o formă a ei, accentuată afectiv. Figura,
apropiată de bocet, exprimă jalea întîlnită si în doina folclorică.
.Angajată spontan în retorica paroxismului, ea sugerează o stare
psihică de cel mai înalt grad, este expresia ei. Și. în cele din urmă,
exprimă limita puterii limbajului si a puterii ființei de a se
comunica pe sine. E realitatea cea care provoacă, e Neculce
aplecat spre exagerare, asta e mai puțin important. Cert e că
naratorul utilizează natural un
inrudita cu expresia senzaționalului. Un exemplu: "Rămas-au
bieții oameni numai cu sufleteli, bătuti si strunciunați, cum era
mai fău și mai amar cum nu se poate nice a scrie, nice a să povesti
caznele și ucisurile lor.,. " Zeci de asemenea fraze susțin o
retorică specifică textului neculcean, creează un anumit univers ai
povestirii.
cu diverse nuanțe, toate de marcă orală, este
trecx^ent-pnrSTla contribuție în stilul narativ al lui Neculce. Orală
nu e numai modulația enunțării ei. Din mentalitatea si maniera
populară de exprimare vine și încurcătura de atitudini acuzatoare,
formulate, nu o dată, ironic. La Neculce exclamația (adesea si
interogativă) nu comunică numai o emoție personală, ci și o
judecată concluzivă de sancționare a situației, compătimită fiind
întotdeauna tara. Așadar, exclamația e mai curînd o figură de
gîndire decît de sentiment. Avem în față un povestitor a cărui
sentimentalitate e evident cenzurată de rațiunea pusă, aparent, în
slujba unui eu colectiv. El e un judecător care deschide proces
moravurilor balcanice ale boierilor si domnitorilor. Selectăm
cîteva construcții cu valoare exclamativă. Cele mai multe,
observăm, ironizează si denunță intrigi grave. La moartea
dubioasă a anticantacuzinului "Grigorii vodă”, cronicarul exclamă
ironic și imediat șoptește pe ton aparte: "Nărocul
Cantacuzinestilor! Dzicu unii să să fie agiunsu Cantacuzineștii cu
un doftor si să-i fie otrăvit.” Știind memorialistul că un oștean a
fost ucis, în urma trădării spovedaniei tăcute către un călugăr
grec, se adresează unui interlocutor imprecis cu sfatul ironic:
"Vedeți âcmu ce-au făcut acel duhovnicii grec! D-e dragul să te
ispoveduiesti la dînsii !” Unele exclamații concluzive, plasate
după povestirea unor evenimente. implică si intenții vădit
moralizatoare. După eșecul unei acțiuni bazate pe un sfat râu
intenționat? apostrofează, pe ton de învățătură: "Căutați de videți
ce sfat și lucru de nemic! înciudat că hu poate pătrunde taina
orientării’ intrigilor lui lordache Ruset, naratorul exclamă: "Au,
cine-1 știe ce gîndie !”
O acumulare de enunțiative exclamative este si acuzarea unui
vizir, parcă arătat cu degetul. Construcția este interesantă atît din
punct de vedere al sintaxei enumerative, cît si din punct de vedere
retoric. Exercițiul de persuasiune are. în plus, valoare de portret
moral. Pronumele demonstrativ (adjectiv demonstrativ în primul
enunț), plasat ritmic la începutul fiecărei exclamații, are rol de
ana for ă. cu funcția de a accentua, mereu mai agr avant, că e vorba
de una si aceeași persoană. Apelăm la text: “Acestu Gin-Ali-pasa
era un pagin rău, turbat si mare sorbitoriu de singe asupra
creștinilor... Acesta au omorît pre Brîncoveanul-vodă cu copiii
lui. Acesta au omorît si pe Stefan-vodă. si pe tată-său. Constantin
stolnic, si pc Mihai spatariul, si pe Lupul vornicul, și pre alții
multi. rAcesta au omorât și vro 40 pași, tot aleși, fruntea
turcilor... Acesta au str icat si mănăstirea Mavramar din Țarigrad.
Și-i era gîndul de a ... Numai că... s-au luat si el plata, că i-au luat
tată-sau. diavolul, sufletul.”
Mare admirator al înțelepciunii lui Miron Costin. Neculce
împr umută din stilul acestuia cuvinte preferate, sintagme și chiar
scheme narative. Costiniană, spre exemplu, e structura narativă
care începe cu o afirmație de valoare generală, fiind apoi
susținută în esența adevărului ei de evenimentul moldav imediat
povestit. Transpusă în stilul de aspect oral al lui Neculce. schema
e adaptată. Observația sentențioasă cu care se introduce Costin
devine la Neculce exclamație menită să capteze atenția cititorului.
Din nou se impune asocierea cu strigătul aruncat din amvon de
Antim Ivireanul. "Socotiti, fraților' cititori, cum este osînda si
mîiiia lui Dumnedzău pre țara aceasta !” Paginile care turnează
descriu vremuri de urgie. De aici mai departe, exclamația e
minuită. în conjuncție cu văietatura. spre a rosti compasiunea
pentru "aceste 2 țari creștine, cu acești domni străini.” Neculce
prefigurează în spirit si limbaj pamfletul Strigarea nomdidui
Moldovei^ scris de Ionică Tăutu, la mai bine de jumătate, de secol
de la redactarea Letopisețului.. Nu de persoane, ci de starea
Moldovei fiind vorba, Neculce nu mai e deloc bîrfitor. Să nu
uităm că ultima parte a cronicii istorisește primele decenii ale erei
fanariote. Așadar, nu e istorie mare, micșorată de el cu tendință.
Cînd realitatea nu l-a provocat, cronicarul n-a denigrat oricum.
Psihologic interpretînd, văietătura cronicarului (”Oh, Oh, Oh!
vai, vai, vai di.... tini săracă țară !) e o supapă. Se recurge la ea
atunci cînd povestirea indignată și ironia devin neputincioase.
Psihologia comportamentului populare confirmă. Cuvintele alese
descarcă o stare emoțională, o suferință morală colectivă, dar si
ireparabila dorință de a dojeni. Țara personificată apare ca
parteneră de dialog în fața căreia naratorul îsi mărturisește
autoironie culpa, printr-un noL colectiv, autohton: ”Oh, oh, oh !
săracă Țară Moldovă si Țară Muntenească, cum vă pitreciți și vă
dezmerdaț cu aceste supărări, la aceste vremi cumplite, si făr-de
milă de (la) stăpînii noștri, care singuri noi ț-am poftit si ț-am
aflatu ! Nu ne săturam de domnii de țară... și alergați la cei străini,
... si ie dați moșii si-i puneți în capul mesîi. Încă la ce am vinii...
cu lacrami pe obraz și cu suspinuri... Iară alte puteri, făr-a suspina
la Dumnedzău, n-au rămas.” Procesul înscenat. în forma căruia se
recunosc speciile folclorice ale cîntecului de iertăciune si
lamentației, sfirsește cît se poate de natural în teritoriul
providențialismului de coloratură popular-crestină.
împotriva așteptărilor, numărul proverbelor inserate în
povestire este redus. Cîte folosește, sînt foarte expresive.
Cumințenia lui Antioh Cantemir este lăudata într-o suită de trei
proverbe, pe aceeași temă, puse laolaltă: "Paza hună trece
primejdia re, mielul blînd suge la doo maice. capul plecat nu-i
prinde sabia”. Funcția moralizatoare a proverbului e încă si mai
evidentă în locurile unde se profesează convingeri provenite din
mentalitatea populară, educată de înțelepciuni biblice. Intrigînd
prea mult, Constantin Duca își pierde domnia "după cum dzice
Scriptura: «cine sapă groapa altuia dă într-însa». Așă dă
Dumnedzău - întărește cronicarul, în limbaj popular - că pasărea
vicleană dă singură - în lațu". Aceeași idee morală e ilustrată cu
proverbul "Cine face, faci-i-să", prezent într-o altă formă și în
povestirea costiniană. Caz unic în text, pe un proverb se reazemă
un portret moral rapid schițat. Cronicarul pare vesel că a găsit un
portret moral rapid schițat. Cronicarul pare vesel că a găsit un
proverb ironic si edificator: "Să potrivia - amîndoi acești doi
boieri într-o fire, după cum dzice «calul rîios găseste copacul
scorțos»: iuți, mîndri, mincinoși, fățarnici, giurători pentru hiece,
amăgitori". într-o situație în care alături de cel vinovat cade și cel
de lîngă el, în spirit popular autorul crede că "s-au plinit atunce
un cuvîntu prost ce dzice: «Cu iarba ce uscată arde și ce
verde»...". întotdeauna proverbul depinde de context, se
lămurește și își validează sensul prin el. Fie că e un precept biblic
aplicat istoriei, fie că vine din legea -nescrisă a pămîntului,
l^overb^ul are, oricum, o^vaîoare normativă?^- normatonii i-o
puneTn evidență.
Sînt la Neculce spații din text care atrag atenția prin
densitatea unor cuvijiî.c....sL^i.ațagnie de-,_Q_niaixJh£a- sugestivă^
semn al plăcerii iiarative. Numeroase locuțiuni, unele circulate si
azi în limbă, au semnificații specifice, legate de istoria și
moravurile timpului. De pildă, locuțiunea "obicei rău", avînd azi
un sens moral foarte general, are în text funcția de locuțiune
substantivală si înseamnă bir. O expresie ca: "au trimis să ie
limbă" are accepția arhaică (prezentă si în stilul lui Costin) de a
lua informatii, spionînd. în contextul politic dat, cînd pericolul
însoțea viața fiecărui domnitor, apar, în variante, sintagme
privind primejduirea capului. Unii boieri se văietă "ce s-ar face
capetele", altul "să spărie că ș-a pune capul", un intrigant "sta în
tot ceasul să-i mînînce capul" lui Duca, în timp ce abilul Ghica,
pocăit, "ș-au adus capul la poala împărățiii", spre a și-l salva si. în
cele din urmă, se "umple de avere". Cînd "turcii fac dovâ", adică
se roagă strigînd, "după cum li-i obiceiul”, Petru cel Mare "în
grabă au sărit, gîndindu-să c-au dat năvală". Explicîndu-i
Cantemir ce se întîmplă "sara" în tabăra turcească. împăratul "s-au
zîmbit a rîde". Sintagma ultimă exprimă cu mare precizie reacția
de a rîde încurcat. In alt loc ni se spune că "sa boțisă oastea
fugînd la strîmtoare", vizualizînd parcă scena. O primejdie
iminentă si de neînlăturat e sugerată cu expresia: "si-s aprinsă
poaleii de toate părțile".
Alteori, expresivitatea unor sintagme provenite din limbajul
oral îl ajută să plasticizeze psihologii. Cuiva "i se aprinse inima
de voie re". Ruset "să otrăvi de mînie"; de frică. Duca "să îmbrăcă
cu cămeșe de ghiață", Dimitrie Cantemir "era pre în val si în mare
supărare". Fără ca naratorul să fie atins, ba chiar pe un ton de
superioritate, povestește despre un domnitor bătrîn si desfrînat
care, în momentul mazilirii, "plînge de să răsipie înaintea a tot
nărodul". O situație de conflict războinic e concretizată inedit si
adesea nu lipsit de umor, prin expresia "a-și da palme". Așa, la
Stănilești, "au și început întîi cu moldovenii turcii a-si da palme",
iar "Sfedul nădăjdiiie ca va mai pute să-si de palme cu Moscalul".
Pentru gestul de a îndemna e adoptată expresia populară, de o
concretețe comică; "a-și da coate": "Franțuzul... ș-au dat coyte cu
Turcul să-nceapă el gîlceava la nemți...". Metonimiile se țin lanț,
în cazul acesta partea substituind întregul. Acest mod dc a reduce,
prin limbaj, relații războinice și politice de anvergură la
proporțiile gestului făcut de doi oameni de rînd, bagatdizîndu-le
parca, l:au amuzat pe Călinescu, asa cum poate amuza pe oricine.
In aceeași ordine intră numele istorice de locuri si persoane (mai
ales străine) deformate popular, ca si poreclele sau supranumele
("Cap de ghindă”, "Fi ige-vacă", "Șăitănestii" etc.). Spre exemplu,
în loc de Kadoviz, el moldovenizează "Carlovici", Codlea e
"Cotele, lingă Brașov", în loc de Leopold spune "Neopol”, pe
Heizlcr 51 numește ’Tlezăr”, pe Tokoli - "Tuchil grof’ si asa mai
departe. După ce uzase de multe locuțiuni populare, naratorul se
grozăvește dintr-o dată că știe si el o expresie elevată si spune că
un boier “era alfa și omega în Țara Moldovei". Atunci, cititorul,
surprins, nu-si poate stăpîni zîmbetul.
Nota de oralitate a stilului e întărită de folosiren.-foarte
ț . ........................................................................ ■“
naturală aJociițiunilor populare, lată cîteva: "S-au strîns ca puii
de potîrnichi", "s-au curățat de Ieși", cu sensul de a scăpa de ...
(toarte frecventă această expresie), "ș-au aprins rogojini în cap"
(cu ințcks special de a atrage atenția cuiva). Cînd se introduce un
nou bir, după exemplul muntenilor, cronicarul spune plastic, în
loc de comentariu: "au sărit seînteia și la noi în Moldova, de s-au
aprins acest pojar de obiceiu". Cînd situația se întoarce împotrivă,
el spune că "se strîcă giucăria". O altă serie de locuțiuni vin
dintr-un fond ce a rezistat pînă azi în limba vorbită: "plesnie de
ciudă", "i-au umplut frica", "i-au astupat guta", "i-au umplut
urechile", "nu s-au putut face cheful", "au luat munții în cap"
(echivalent cu "a lua codrul în cap", adică s--a bejenit), "a da
ochii" cu cineva, ”a nu-i da mîna" să facă ceva etc.
Din stilul si legile nescrise ale esteticii folclorice, a cărei
ce, provin unele fmțțri ee plasticizează
narațiunea re în forma lui cea mai simplă, calificativă
.iu apreciativă si numai rareori antitetică. Ceea ce e nou, însă, e
faptul că Neculce întărește calificarea lucrului, persoanei sau
acțiunii. prin- dublarea epitetului. O face, probabil, din aceeași
cauza din care își explica ironiile.
Expresivitatea narațiunii e potențata de^muparad^, realizata
tot in manieră folclorică. Procedeul în sine este'”unul dintre cele
mai simple moduri de a orna o povestire. Neculce, de altfel,
folosește procedeul în mod spontan. Concretizarea din comparație
se bizuie pe un element din natură: stele, lupi, lăcuste, frunze,
pădure etc. Funcția lor exemplificatoare implică însă și
plasticizarea. Similitudinea propusă vine dintr-o intuiție plastică a
naratorului care vrea sa deschidă cititorului calea de acces spre
înțelegere prmtr-o imagine. Mai ales că, la Neculce, un lucru
concret este comparat cu unul si mai concret, invocat spre a pune
în funcție memoria cititorului, chiar și a celui cu experiență de
viață redusă la natura imediat înconjurătoare. Comparația este
uneori dublă: "tătarimea tot trece... după pradă, ca lupii. Cum ar
trece niște lăcuste, ase trece de mulți”. Unul dintre termeni
exemplifică ferocitatea, celălalt mulțimea, hu mai puțin
distrugătoare. In universul narativ neculcean îsi face loc, din cînd
în cînd, si umorul. Ni-I imaginăm pe Creangă povestind ,1a
Junimea si mimînd scena următoare, plasticizată prmtr-o
comparație. Sara Mahmet, trimis să asedieze Hotinul, stă
neputincios în fața cetății ocupate de "Levendal ghenarariul” si
”au sădzul o lună si mai bine așa, ca lupul cu oaia, la un loc, de-s
cauîa intr-ochi”. Si, pentru ca Neculce a fost un povestitor mim,
cuvintul duce cu gindul la imitarea gesturilor umanității povestite.

4.6. Poy eșt i rea.. xU. tip legendar e un alt mare talent al lui
Neculce. Plăcerea pentru anecdotic adaugă o "linie” în plus la
figura interioara a povestitorului, care, foarte comunicativ fiind,
se povestește pe sine mai mult decît oricare dintre cronicari.
Cîteva ilustrări sînt necesare. Cronica ar fi fost midi mai fada fără
poveștile pline de culoare despre: cămărașul rătăcit prin ceață "c-o
păreche de desagi de. galbeni" și peripețiile ce urmează, despre
fapta de mîndrie a starostelui Wolodowscki de a-si fi făcut
"moarte cu mințile sale decît să încap-în mînule paginilor rob",
despre suprimări năpraznice, nu puține, prin sugrumare și
otrăvire. Vor să producă uimire poveștile despre răuvestitoarele
lacrimi ce curgeau pe fața icoanei Precistei de la Hotin sau despre
apariția miraculoasă a unui "urs mare groaznic" pe care oamenii
"de-abie l-au ucis". Admirația însoțește istorioara despre
miniatura din ceară a cetății Camenița , iscusit lucrată de un artist
moldav. "cu toate tocmelele ei dinlăuntru si denafară". Denunță
scurt blasfemia întâmplată cînd a strigat "hogea în clopotniță la
Sfete Neculai". după care "au stătut beserica pecetluită" o vreme.
Neculce se amuză povestind despre imensa avere tăinuită de un
vizir (mulți bani si "drugi de aur sleiți și alte odoară"), atunci cînd
"didesă voie de be mai toți turcii vin" și-au făcut "zorbale",
împrejurare în care "un casap sîrb, anume Buțucachii" era cît pe
ce să fie domn în Moldova. Fără să intenționeze moralizarea, mai
istorisește, cu uz de amănunte, despre inventivitatea caznelor
orientale la care a fost supus Antonie vodă, despre "giocurile și
bețiile" "dezmierdărilor" lui feciori, despre petrecerile deochiate
ale lui "August de Sacsonia", calamități sociale si naturale și
multe alte intîmplări senzaționale. Acest tip de narațiune, care
întemeiază tradiția pentru marele povestitor din Humulesti, e
consacrat ca gen legendaro-anecdotic în "O samă de cuvinte”.
Insa, dacă cineva ar exersa o lectură selectivă, ar degaja chiar din
corpul narativ' al Letopisețului o altă "samă de cuvinte", exercițiu
ce ar dovedi spiritul ludic al povestitorului si meritul lui de a fi
consacrat in scrisul românesc al începuturilor genul povestirii de
delectare.
 Sursa populară a celor mai multe dintre cele 42 de mici
povestiri' plasate în fața Letopisețului e certă. Ele "sînt audzite
din om în om, de oameni vechi si bătiîni, si în letopiseț nu sînt
scrise, ce s-au scris aice (s.n.)". Dintr-o dată, autorul ne atrage
atenția asupra a trei lucruri diferite: caracterul oral al
"cuvintelor", valoarea lor de texte inedite si că el îndeplinește
i o 111J. . d,e. . ,șc r i il o r ctrapS tnnpp.pa i w țci C.< >ra!a jtii,poxaste..-.scrisa^
Dar semnul circulației orale se păstrează în formulele stereotipe:
"Dzic oamenii", "asa vorbesc oamenii" etc. Nu \om putea
compara niciodată "cuvintele" lui Neculce cu modelul folcloric
imposibil de identificat. Vom putea spune că în acest ciclu narativ
asistăm la facerea legendei. Neculce a înțeles bine care anume
fapte intră în legendă și astfel legendajizează el însusi. E cazul
povestirii despre Milescu.
Naratorul "cuvintelor” se emancipează rapid de pactul cu
cititorul. Acesta e vizat prin relativul de distanțare "cine", iar
plăcerea lui - deci si a noastră - nu pare să-i afecteze pe autor. El
pare să fi epuizat pentru sine îneîntarea provocată de conținutul
senzațional, cu poantă, al acestor "o samă de istorii mai alese",
însemnînd pentru el mai frumoase, mai atractive, lipsite de
monotonia faptului obișnuit. "O samă de cuvinte" reprezintă
pentru narator pj:ale^ că "<kic
unii... dar adevărul nu se știe, că letopisețul nu scrie nemică..."
s.n.), dar o deschide totuși fascinat de întîmplăhlc extraordinare,
credibile si mai ales delectabile. Inteligența lui simpla intuiește
Jihertatea scriitorului de a povesti în singurătate, un joc pentru
plăcerea sinelui, eliberat de obsesia cititorul ui-cenzor al
adevărului. Cele două fraze de introducere la legende au valoarea
unui mic si timjd program de scriitor care îsi bănuiește libertatea
opțiu^kârn*" i si o stratagemă de a obliga la lectură. Ca să
. . ....... J . ....... * w • ♦
crezi sau ca sa nu crezi, trebuie să vezi, activa sa citești.
 Lectura legendelor întărește exresiv portretul psihologic al
naratorului dedus din Letopiseț, In aceste “cuvinte” alese pe
gustul Iul povestitorul admira gesturile si personalitatea unor
domnitori. ac amuza pe socoteala altora, "dezvăluie" genealogii
rivneșle secret la aur si diamante mari “cît un ou de porumb", la
blănuri de sobol. Ia aventura pe care n-a putut s-o facă, se mira de
linia enigmatică a unui destin, de visurile si profețiile împlinite,
accepta pedepsirea încălcării moravurilor de castă, ac bucura sau
"zîmbeste a rîde" mulțumit de generozitatea domnilor, șoptește
temător despre o moarte prin otrăvire si... uită să rnai moralizeze
la tot pasul. Aceasta înseamnă să povestești pînă la uitare de sine
si acesta e adevăratul Neculce. Ca atmosferă degajată din intern.
"O sama 51£3LllXHlte" formează iuijgni\ eL^țiaialirta_r, asigurat
de dispoziția nostalgiei după un timp iremediabil pierdut. Nimic
din îndrăzneala oamenilor trecutului nu se poate repeta într-un
prezent al umilințelor, vrea să spună naratorul. Mesajul pentru
colectivitatca moldavă e în esența același cu sensul, individual
însă, ascuns de Creangă în "amintiri”. încă o data se confirmă, dar
mai subtil decît în Letopisețe dispoziția de "opozant" a lui
Neculce fata de istoria trăită.
Ca structură narativă, culegerea de "cuvinte" e un text in
secvențe, înșiruite cronologic. Fiecare unitate narativă, fie că are
personajul schimbat sau nu. este independentă prin fapta istorisită
finit, rotund. Autorul îsi face un sistem al său din a avansa în
deschiderea povestirii numele acelui ce săvîrseste fapta.
"Cuvintele” neculeeene conțin uneori siibjviiLeJxiLidcsti, alteori
an£^dulice, întotdeauna însă ele popularizează {ind.ip^dt imiți
legendar. Seria tipologiilor se deschide

soai n ucoasa (Petru Rares), c i1 di tiu iejjjL^un^ c a tor

(Despot), tircinji^^aj^giihuit' (Lăpusneanu), cel ce disimulează
(Gheorghe Ștefan) etc. F;ace excepție figura anecdotică,
necaracteristică a logofătului Tăutu care comite încălcarea comică
a unui ritual. datorită neinițierii în practicarea moravurilor
orientale. Regim aparte au si legendele etiologice despre numele
Movilă (legenda V), povestirea explicativă repetîndu-se și pentru
numele dat căpitanului Usurelu (legenda X,XXIII) sau
toponimicul Movila lui Purcel (legenda VII). Cu aceste excepții,
criteriul tipologiei umane poate deveni instrumentul operant
într-o încercare de clasificare a "cuvintelor", nu întîmplător
repovestite de Neculce. Chiar dacă n-a plăsmuit el însuși,
naratorul a iubit și a colportat, în scris, plăsmuirea.
Unele legende pot fi considerate povestiri ideale sau
exemplare*, pentru că există amănuntul creator de atmosferă, un
personaj central, o gradație a conflictului și un deznodamint. Spre
exemplu, legenda întemeierii mănăstirii Putna (legenda III) este
povestea orgoliului feudal, de fondator autocrat, oficiind într-un
ritual autohton arhaic de alegere a locului edificiului. Conflictul
se ivește în momentul în care un copil de casă, arcaș mai iscusit
decît stăpînul, încalcă, inconștient, ritualul. Inocentul este
sacrificat și astfel zidirea începe cu o jertfă. Mitul se implică.
Povestirea evocatoare a timpului de întemeiere era purtată oral de
un călugăr, a cărui istorisire e transpusă de Neculce în stil
indirect. Ceea ce "dzic călugării" se păstrează ca fond informativ,
dar se integrează în povestirea naratorului cult. Cu acest
procedeu, limpid povestit este repede traversat pentru a se urmări
soarta monumentului, pînă ce urmele materiale ale voievodului,
obiectele ce i-au aparținut au fost distruse cu impietate. Tîlcul se
distinge din tonul ultimei fraze, mai ales că paharul alb, "din
iaspis", l-a spart un contemporan al cronicarului, "egumenul
Chisăliță”. Planul povestirii e unic, iar timpul povestit este extins.
Naratorul aruncă punți peste secole, de la vremea Im Ștefan pînă
la epoca decăzută a nevrednicului egumen. Timpul povestit st
timpul povestitorului se racordează cu sens, lele mai muhe
"cuvinte". insa. conțin >cc\cnte temporale scurte, momente, zile
si foarte rai' am.
In lunctic dc tema, construcțiile narative sini suficient de
variate. Mai studiata este /)<> vestirea in piu nuri purujeje, { cle
doua Imn epice se desprind dintr-un moment unic, se dcslasoara
independent si revin simetric într-un punct comun. O astfel dc
construcție este practicata în legenda ce dezvolta tema
legamintului între prieteni (legenda XXXVII). Construcție
perfecta, aceasta povestire despre parveniri spectaculoase pare sa
fi urmat modelul basmului. In general insa, narațiunea lui
Neculce. țmmdu-sc foarte aproape de paradigma populara,
reprezintă uthiu originara a /><>\yx/ /rii romanești. așezata ca
model la temelia literaturii culte. Invocai ea literara a Dccutului. dc
la Bolintmcanu la Alecsandri si Nugru/zi pina la Lm mesei i si
Sadoveanu. se însene în aceasta matca. Narațiunea Im Neculce
sintetizează o tradiție si se transformă ca însâsi in model.
(ei mai mulți dintre scriitorii evocatori ai istoriei au luat din
Neculce. o data cu modelele umane si instrumentele stilistice
pentiu arhatzarea limbajului. L-au citit bine pe Neculce. dincolo
de legende, un Sadoveanu care l-a cvcNat pe Duca-voda (Zodia
Camerului)., Dumitru Almas (Miron ('nshir viața lomantarâk
Paul Lv crac. pentru a scrie o drama despre același Costin
(Drumuri v/ răscruci^ ca si basarabeanul X’ladimii Bc.sleaga
pe eapuda). In spiritul Im Neculce l-a evocat si
dramaturgul Ion Luca pe deslrînatul Dumitrascii-voda
(’antacuzmo (Taehicrita). ca să citam doar evocările lucrare
notabile.
l egătură Neculce - Creanga c o chestiune dc slrucliiia
psiho-mentala. Argument indu-șn în corespondenta cu koselli.
punctul de vedere estetic asupra literaturii vechi. Călinescu isi
declara intenția de a stabili "tipuri de gîndire literara". spre a
identifica clementele de continuitate. Asa. de exemplu, "în Radu
Popescu si în toți muntenii” se găseste pamfletul arghezian. Nu
altceva a spus despre Creanga, promis de mentalitatea si stihii
popular ale lui Neculce. Cum s-a văzut, plăcerea anecdoticului,
tipul de ironie, zicalele, locuțiunile si nu numai atît sînt
argumente care susțin intuiția lui Călinescu si dezideiatul Im de a
face o istorie internă a literaturii, dialectic înțeleasa ca
discontinuitate în continuitate. In detalii, ca si în totalitate.
Neculce si Creangă reprezintă același lip de povestire,
caracteristic lumii moldave, spiritele lor se îiitîlncsc în planul
unui etos comun, "fot sufletul poporului" român e închis în
povestirea im Neculce. Asta spunea Sadoveanu în discursul de
recepție rostit la Academia Română, în anul I 923. Citit și recitit
de atunci încoace, povestitorul din Prigorenii lașilor se dovedește,
din ce in ce mai mult, a ti fost întemeietorul unui tip anume de
stil narativ, conform valențelor sale spirituale.
 NOTE

I. G. Călinescu. Istoria literaturii române de ki origini pinii in prezent.

Minerva. Bucuroti. 1982. p.25.
2. Ion Neculce. Letopisețul Tarii Aloldovci si O sania de cuvinte. I ext
stabilii de loigu Iordan. E.P.L.. București. 1959. Pentru toate citatele ani
recurs la aceeași ediție,
.V Șerban Cioculescu. Tarictăti critice. E.P.L.. București. 1960. p.73.
4. Gr Scoipan. Ion Neculce. rev. “lașul nou". nr.S. 1950. După Călinescu.
Scuipa n a lac ut una dintre cele mai pătrunzătoare lecturi ale Letopisețului
5. V. Cristea. introducere in opera iui ion Neculce. Minerva. București.
1974. Documentele si lectura cronicii îi folosesc exegetului pentru a reface
un Neculce lipsit de afectivitate, zgîrcit. calculat, preocupat de aspectul
economic âl vieții. sedentar, patriarhal. \ indicativ eîc.. așadar, un om întreg,
netrucat.
6. Dom a ( ui t îcăpvanu. Orizont io i le vieții in literatura veche > anianeasca.
Minerva. Bucuicsu. 1975. p.100.
7. Ion Neculce. Letopisețul Tenii Moldovei. ed. critică de Gabiiel Șt reni pe I.
Minerva. București. 1972. Cu argumentația de rigoare, editorul mai adaugă
încă trei legende, presupuse ca aparținînd aceleiași culegeri.
8. Ion Vlad. Povestirea. Destinul unei structuri epice. Minerva. București.
1972, p.50.
 5. Anonimul brîneovcnesc

5.1. Anonimul față cu celelalte "istorii” muntenc. 5.2.

Atitudinea narativă și vocabularul înnoit. 5.3. Tancuri
naraih e. Atmosfera. 5.4. Dramatismul povestirii.
Figura Brincux ea nu lu i.

5.1. O lectura integrala si comparativa a cronicilor muntene

(I .ctopisete si Istorii) nu poate evita concluzia asupra valorii
expresive a .iii<>n;nudiri hriHc<)\'cncs<\ pentru fot ce este slil
naialiv al acestei clase de scrieri. Este cel mar original si mai
reprezentam text al mentalitatii locuim, necrispaț de prejudecata
cronologici oidonatoarc. nici de obsesia istorici întregi. Fata de
celelalte letopisețe muntene. aceasta scriere nu puici^ijjloiie”.
nici J3clopisct,\ c un 11 a g m c n t jpai ij stor i cf un episod in
detaliu, povestit detașat de subiect, si prin aceasta fiind o
excepție. Nici o mărturie a amorului despre lecturile sale, despre
cunoștința asupra autorilor contemporani de Aromei ț frații
(hcccanm Radu Popescu. Stolnicul (,'anfacuzino). IX\ altfel, se
parc ca nu datorează nimic ca informatic si atitudine. Așadar, o
poxcstirc gratuita, sprintena, perfect accesibila Tara glosar de
arhaisme Sulul muntenesc își fixase personalitatea, după />/hliu
din I6SS m Didahiile lui Antim. asa cum slilirl moldovenesc
meditativ m excesiv moralist își mirase în matca după I 6-]3. anul
('uranici Im Varlaam.
Anonimul e un martor foarte impersonal si atit de unnmlial.
uîl poate fi un cronicar muntean, fala de subiect. Nume la
persoana întii. nimic, nici măcar o aluzie la identitatea sa. Id a
iran totuși într-un context cultural intimilor.; ceea ce i-a
impulsionai sa sene. O selecție din perspectiva naratologici nu va
reține opera Stolnicului Constantin Cantacuzino, Istoriia Țarii
RumancstL conțind. firește. in istoria limbii române literare su
mai ales, in istoria dezbaterilor privind originea poporului si a
limbii române (de la daci si formarea poporului, după cucerirea
romană, pînă la venirea lumilor, cu Attila, în Panomaf. Asa
numitul “Letopiseț cantacuzinesc" (Istoria Țarii Rumdneșfi de
eind au descălecat pravoslavnicii creștina 1290-1690), un text cu
autor incert, e o înregistrare inexpresivă a unei istorii dramatice,
cel puțin pentru ultimii am prezentați.
Curioasă, ca formă medievală întirziara. e maniera
encomiastica in care scrie Radu Greceanu cronica duratei
domniei Im Brincoveanu. Curioasă, avînd în vedere viitoarea
:id\ crsuatdor istorice în care trăia. Sărac spiritual, insa pedant în
încercarea de a parea obiectiv. Radu Greceanu scrie într-un stil
dcscriptix hpsit de culoare. Începătură istoriiiCictii luminatului și
preui resunu/ui... Io Constantin Brincoveanu-Basarab voievod
{ I6SSG 707).
\u același este stilul caustic, pîna la invectivă anticantacuzina.
al lui Radu Popescu. cei care si-a semnat ultima parte a Istoriilor
domnilor Țarii Românești (1290-I72S) cu numele de Kir Rafail
Monahul, semn că se călugărise. Atitudinea narativa, nepotolita
de cuxiosia monahala, e vădit anticantacuzina si promavrocordată.
Călinescu îl considera prea veninos, dar talentat. Ceea ce
contrariază, prin comparație cu cronicarii moldoveni declarat
aiUioiomani. c pornirea cronicarului de a-i condamna pe loti aceia
care încercau orientarea politică spre Apus st mar ales pe vlădica
.Antim. LI crede în “împăratul nostru” de la Țarigrad si o singură
data se arata indignat de “obrăznicia țuicilor”. Cit privește stilul
povestirii, i se poate recunoaște marca de oralitate, cel puțin în
parte, pentru naturalele, comunicativitate si apropiere de vorbirea
obișnuita. Ximic nu pare studiat sau ostentativ. Chiar si
grecismele sau turcismele care răsar in text par sa vina din
vorbirea naturală a naratorului, trăitor într-o lume care vehicula
astfel de termeni. Ca și Neculce. se amintește pe sine (la persoana
întîi sau a treia), fără să lase impresia de scriere autobiografică.
Admirator al domnitorului Nicolae Mavrocordat, cum nu era
Neculce. cel nemulțumit că suveranul nu știa limba tării. Radu
Popescu isi acoperea panegiricul, invocînd "datoria” de martori:
"... Care aceste toate văzîndu-le însumi cu ochii, dă le voi trece cu
tăcerea, pietrile vor striga". Indiferenți, pentru că nu sîntem
istorici, la disproporția între puținătatea narațiunii pe teme
românești și extinsele pagini de istorie universala (mai cu seamă a
popoarelor orientale si în special a grecilor si turcilor). vom mai
observa că Rafail monahul era atras de întîmplările senzaționale,
de "scandală", si că nu neglijează să povestească toate logodnele si
"nunțile prea frumoase" ale beizadelelor si domnițelor, cu
petrecerile în stil balcanic. La măritișul fiicei lui Șerban
Cantacuzino. Smaragda cea "frumoasă si înțeleaptă". cu Grigore
Băleanu, zgîrcitul în laude Radu Popescu se arată amuțit de
entuziasm, si exclamă, ca în basme: "cît gura nu poate spune
frumusețea lor si înțelepciunea lor. si toii îi fericiia"\ Amator de
miracole si calamități, îl bucură "pîra" politică, dar nu-i aproba pe
cei care știu "a-si scutura papucii de praf1 părăsind țara. Scriind
mult despre Moldova, îl credem tributar lui Grigore Ureche, după
cum agonia Bizanțului e o compilație din istorii grecești.
Voluptatea anecdoticului se împacă în vocabular cu duritățile
anticantacuzine și cu povestirea despre viclenia si viclenirea lui
'Brîncoveanu. In trena crimelor, acuzate a fi fost făcute de
Cantacuzini. vine repetata mărturie. în variante stilistice
exprimată, dar esențialmente aceeași: "De acestea multe făcea
Șerban-vodă. care de s-ar fi scris cîte una, pa re-mi-să că n-am
avea hîrtie să le rînduim toate - că de om nicicum nu-i era milă,
ca de o‘pasare: îndată îl omorîia”. Sau: atîtea rele, "cit limbă de
om nu poate povesti”, este un clișeu ce ne amintește de încheierea
momentelor paroxistice abandonate, cu povestirea. de Neculce.
Ca atitudine si stil narativ, superior acestor autori ce
gravitează în jurul epocii brîncov enesti e autorul anonim al
Istorici Țarii Riimânuști de la octombrie 1688 pina la martie
.1717. Considerat ca narator, interesînd, deci, istoria literaturii,
Călinescu ii recunoaște, dintr-o dată, ‘'plenitudinea talentului” si
“capacitatea de a vedea scenic” întâmplările'. Mult discutată, si
neruzolvată. chestiunea paternității asupra acestui text nu intră în
obligația imediată a istoricului literar, preocupat de evoluția
valorilor narative. Sîntem interesați să descoperim modul în cate
sînt povestite acele “multe si vrednice de auzit istorii”, de
mentalitatea si a t i t u di nea i iar; 11 i vă a a u t o r u I u i.

5.2. .Anonimul elaborează un discurs impersonal. A povesti

ceva “viednic de auzit” e scopul. Subiectul. Brîncoveanu.
motivează si da coerență textului. Insă nu sînt semne că subiectul
inhibă peisonalitatea povestitorului capabil să se elimine total din
spațiul narațiunii, ceea ce îl situează într-un alt plan decît acela al
mcmorialistiloi autobiografi. plini de ei înșiși, cum a fost
Neculce. Povestirea este lipsită de patimă, dar atitudinea partizana
nu lipsește atunci cînd e vorba de o “primejdie a pămîntului” tării
sau de întîmplări spectaculoase provocate de boierii “neodihniti”
întru intrigă. In piimul caz regretă, în al doilea sancționează, cu
un vocabular mai puțin violent dccit acela al lui Radu Popescu.
Memorialul nu este ceea ce se cheamă un encomion, adică o lauda
programată si comandată, a monarhului. Autorului ii place sa
scrie cu miez despre vremurile tulburi, deasupra cărora
domnitorul, supranumit “altîn bei” (puntul aurului), a reușit să se
ridice, cumparind pacea lui si a tarii cu abilitati si incredibil de
multe pungi cu '‘galbeni roșii”. Fraza liminară ține loc de
predoslovie: "Multe si xaednice de auzit istorii sînt de faptele ce
s-au intîmplat in zilele domniei lui Constantin Vodă Brîncoveanu.
care mă voi nevoi a le scrie cît voi putea". Ceea ce are el de spus
e "vrednic de auzit”, tară.să fie sigur că puterea lui de a povesti e
pe măsura faptelor ce îi încarcă memoria. De altfel, scopul
autorului pare să fie în primul rînd relatarea acestei spectaculoase
si durabile domnii. Paginile închinate primilor lui succesori (9
p.ms. față de 145 p.ms.) par să fie scrise cu intenția de a produce,
subînțeles, o comparație între un mare om politic si nevrednicii
lui urmași. Numai asa ne explicăm de ce scrierea începută cu
octombrie 1688, data întronării lui Brîncoveanu. nu se încheia la
“zioa de Stîntâ Măria Mare” 1714. data decapitării domnitorului,
ci continuă pînă la martie 1717. Pentru că cele .cîteva pagini în
care relatează domniile lui Ștefan Cantacuzino, Nicolae
Mavrocordat si urcarea pe tron a lui Ion Mavrocordat sînt scrise
cu vădit dezgust. A se citi atent. în tonul lui disprețuitor,
începutul acestei părți: ”Ma mir de unde să încep a scrie si unde sa
sfîrsesc...”. Faptele erau nedemne de pana Iui. Țara prădată,
nimeni s-o apere, scrie în final cronica. încît ”tacîndu-i-se milă”
patriarhului din Alexandria, care era întîmplător la București. ”au
trimis cărți la pasa de Giurgiul cum că țara piere si nu este nimic
\ inovată". E un strigăt ce amintește de lamentația moldava a unui
Neculce: “Oh, oh. săracă țară...”
Anonimul a lăsat o monografie completă a epocii
brîncovenești. văzută din interiorul ei. ca experiență trăită. Dar
alte multe si diverse informații, primite pe cale orala., au fost
incluse în povestirea alertă si limpede. Pentru sincronizare sînt
deschise paranteze despre schimbarea sultanilor si vizirilor,
despre "coronația" (încoronarea) craiului polon, complotul
împotriva lui Petru cel Mare, conflictele între "nemți” și "unguri”
și consecințele asupra orientării politice a domnului muntean.
Informații captate din surse orale sînt introduse, în stil vioi și
natural, cu expresiile stereotipe: "alții zicea că", "cum unii zicea",
"zic cei care au fost în Țara Leșească", "cum s-a auzit" etc.
Limpezimea stilului, organizarea povestirii si inserțiile studiat
legate de ordinea logică a informației fac dovada culturii livrești a
autorului. El nu ține să-și etaleze orgolios lecturile. O singura dată
face trimitere - cu noimă - la "poeticul" Aristofan. Ceea ce
trebuie să ne rețină atenția este impresia de lectură la paragrafele
ultime ale textului. Acolo e ceva schimbat în stil. Nu e numai
ostilitatea autorului față de subiect, e, pe alocuri, o notă de
retorism fals, de împrumut bizantin, ce amintește de stihii Istoriei
lui Manasses, copiat de cronicarii călugări din Moldova secolului
al XVI-lea. Desigur, anonimul nu păstrează decît reminiscențe
din acest stil și numai în prezentarea domniei reprobabile a lui
Ștefan Cantacuzino. Este aceasta partea cronicii unde, în
fraze-cliseii. e mai asiduu invocată forța divină justițiară, ce nu
părea pînă aici să-i preocupe prea mult pe autor. In general,
cronicile muntene, și aceasta cu precădere, nu sînt texte didactice,
programate să influențeze modelator cititorul.
Vocabularul si stilul cronicii reflectă un stadiu al limbii
literare neesențial diferențiată de aceea a secolului nostru.
Autorul a avut darul limbii, al cuvîntului potrivit, însă nu trebuie
neglijat rolul pe care l-a avut, în cizelarea exprimării cronicarilor,
cartea tipărită. îngrijit tradusă. In Muntenia, circulația cărții a fost
mai intensă decît în Moldova anilor din preajma lui 1700. Dar
nici într-o provincie, nici în cealaltă, nu s-au tipărit cronicile, care
erau răspindite și citite în formă manuscrisă. Topica frazei este
naturală, evident influențată de vorbirea orală.
 Textul anonimului înscrie un moment important în evoluția
românei literare. Vocabularul Iui uzează de mulți termeni turcești
(pentru funcții si mecanisme economice ale relațiilor de aservire),
însă este evident eliberat de multe slavonisme existente încă în
limba cronicii lui Neculce, contemporanul anonimului. Apar,. în
schimb, impresionant de multe neologisme grecești si latine, ceea
ce lasă impresia că autorul a fost foarte atras de terminologia
uzitată în relațiile vest-europene. Unii termeni neologistici
suportă deformări orale, altii sînt folosiți cu sensuri particulare
textului, cei mai multi însă au. o formă literară tot atît de corecta
ca si cei folosiți atunci si de Dimitrie Cantemir. Fondul
neologistic al cărților’ lui Cantemir, cele scrise în limba materna,
este mult mai marc. Cîteva exemple de neologisme din limbajul
anonimului: “armada” (armată), “cavalerie”, “comisari”,
“comandat” (comandat), “coronație" (încoronare), “foi tal iții”
(cetăți întărite), “grație” (iertare), “idiomă” (grai), “parola”
(angajament), “pathola” (pică, ura), “pompă” (alai) “practic”
(priceput), “prezidiu” (comanda turei cetăți), “rebeli” (rasculați)
etc. Limba textului este cursivă, atractivă, fără dificultăți de topica
sau vocabular arhaic. Fonetismele muntenești si dezacordurile
gramaticale populare nu abundă, însă atîtea cîte sînt dau textului
culoare locală.

5.3. Pr in comparație cir alte texte cronicaresti. care acoperă cu

povestirea sute der ani, opera anonimului în discuție conține o
materie istorică restrânsă la mai puțin de trei decenii. De ce s-a
rezumat la atît,. e greu de spus, dar o motivație psihologicei se
poate formula, situat fiind într-o epocă în care nestatornicia
politică și nesiguranța ființei umane deveniseră “legi”4. Ca si la
Neculce, si aici funcțipnează: atracția pentru faptul ieșit din
comun. Anonimul începe să povestească, din punctul lui de
vedere? pentru ca sînt "multe si vrednice de auzit istorii”.
Dinți -odată el îsi cotează cu/Hiialiv ("multe”) si culitafiv
("vrednice de auzit”) materia epică, vocabula "istorii” avînd aici
sensul de înțimplări.
Numim convențional "cronică” această narațiune, cînd ea e
numai un fragment. Mai original, autorul propune, chiar din
prima fraza, istoi isirea unei singure domnii .compusă din
momente dramatice si culminînd cu un final zguduitor.
Cronologia nu mai are nici o importanță. Accentul se mută pe
"istorii". "Specia" cronicii, clasicizală în cursul secolului al
XVII-lea si începutul următorului veac, este iradată. Anonimul
muntean eliberează narațiunea istorică de obsesia exactității
cronologice. Anexarea cîtorva episoade din posteritatea imediata
a lui I3rinco\eanu nu face decît să lumineze, prin contrast,
valoarea in sine si pentru țară a acestuia. Incit, organizarea
narațiunii. ca biografie domneasca, e realizata m funcție de
această figura istorică centrală si povestirea se întrerupe in
momentul în care evenimentele îsi pierd orice legătura cu acest
punct ce focalizează interesul naratorului. Se poate numi cronică
numai întrucît respectă, în mare, ordinea evenimentelor traversate
de personajul-agent care mai mult se opune si se apăra de
evenimente decît le provoacă. Oricum, el este activ în
desfasurarea unui sir întreg de abilități.
Povestirea curue natural, servind intenției autorului de a fi
concis, tara să omită nimic esențial din cîte știe. Episodul
Lirîncoveanu este povestit în text compact. Spre deosebire de
cronicarii moldoveni, anonimul muntean oferă o narațiune
ncsegmentata de titluri sau paragrafe numerotate, fapt ce o
distanțează de maniera istoriei erudite și o apropie de memorialul
pro/mu-zix; Concizia pare să rezulte din nerăbdarea memorialis­
tului de a povesti cea mai extraordinară dintre "istoriile"
"vrednice de auzit”: decapitarea lui Brîncoveantr si a celor patru
fii, asta semnificînd stingerea totală a casei domnitoare. Teribila
întîmplare se constituie drept punct culminant al întregului text
narativ, deznodaminhd cronicii fiind identificat, din punctul de
vedere al autorului, în momentul decapitării lui Ștefan
Cantacuzino si a Stolnicului, tatăl său, cei care îsi plătesc astfel
vina de a fi cauzat tragedia Brîncoveanului.
liicipit-\\\ episodului narativ închinat succesorului este
încărcat de nuanțe, exprimînd "mimica" naratorului perplex și
aparent descurajat de gravitatea faptelor de povestit. Dar, la
bizantinismul moravurilor domnitorului, autorul răspunde cu
bizantinismul stilului insinuant. E acolo o frază c-e sfîrseste într-o
veritabilă diatribă cu valoare de pamflet, lată-i deschiderea: "Mă
mir de unde să încep a scrie și unde să sfîrsesc, pentru domniea
lui Ștefan Vodă, de vreme ce era om nestatornic în cuvinte și
fapte și în jafuri fără cale..."
Nu lipsesc clișeele narative, unele frecvente si în stilul
celorlalți cronicari, altele caracteristice. Cel mai adesea apar, cu
oarecare variație, ca în povestirea orală, spusă, formule de
legăturii cu ceva ce ,s-a spus deja ("cele ce ați auzit", "cum s-a zis
mai sus", "cum ați auzit mai îndărăt la istorica lor", "mai sus
ziși"), ori de cîte ori autorului i se pare semnificativ să repete
rezumativ, în chip de concluzie sau să ne amintească ceva ce mai
înainte se povestise dezvoltat. Anticipările, "precum se va scrie
înnainte” si "precum mai pre urmă să va vedea ", amînă detalierea
evenimentelor năpraznice. cum ar fi decapitarea Brîncovenilor si
mai apoi a Cantacuzinilor, ceea ce ațîtă curiozitatea. începutul
domniei lui Ștefan Cantacuzino e construit cu substrat
divinatoriu. E o caracterizare extrem de sugestivă si de rău augur,
a caracterului personajului. încît ceea ce urmează nu poate fi decît
o perioadă sumbră, de "nestatornicie" și de "jaf. E si acesta un
procedeu de anticipare, de prevenire, dar și de influențare a
cititorului. Sincronizarea acțiunilor convergente, întîmplate în
locuri diferite, se face în virtutea simțului natural al autorului,
fără mult ceremonial. De cele mai multe ori parantezele despre
evenimente simultane, întîmplate în Moldova, Polonia, Rusia
etc., se introduc cu formula "pe. aceste vremi în echivalând cu
"în aceeași vreme". în cazul complotului contra lui Brîncoveanu,
organizat de Staico, boierul fugar, la Constantinopol, acțiunea se
ramifică spre interiorul țării, unde, în același timp, boierul
Dumitrasco se asocia, trimițînd si primind scrisori conspirative.
Coincidența temporală a aflării scrisorilor e marcată de povestitor
ca simultaneitate: "în vremea ce prinseseră pă fecior cu scrisori,
intr-acea vreme au venit si scrisori de la Odriiu aducînd veste că
... (s.n.)". După încheierea povestii lui Staico este inseratei și
povestea explicativa a dizgrației lui "Dumitrasco paharnicul de la
Corbi", si el participant la complot. Cele două povești sînt
dependente, una o completează și o explică pe cealaltă, cum ne
atrage atenția naratorul. Meritul lui e acela de a fi îmbinat perfect
toate firele intrigii de trădare, ierarhizând momentele și
dozîndu-le logic, spre a obține o pagină antologică de epicei
dramatica, dintre cele mai incitante din literatura cronicarilor.
"Tehnica" narativă a anonimului aduce însă o noutate. Nu sînt
accidentale formulele de suspendare a povestirii, ci, dimpotrivă,
foarte frecvente, constituind o manieră. Stratagema e aceeași, dar
exprimarea și motivarea ei sînt nuanțate dintr-un loc în altul al
textului. Plictisit să mai continuie cu înșiruirea unor amănunte,
anonimul o taie scurt: "și ca acestea și altele au zis cărțile",
folosind un fel de et caeterei dezvoltat. Suspendarea, anunțată ca
imposibilitate de a povesti ceva, se apropie de un procedeu
similar introdus în basme. Amintind de plecarea fetei lui
Brîncoveanu, Maria, în Moldova, spre a se mărita cu Duca cel
tînăr, povestitorul afectează neputința de a continua: ”petrccînd-o
părinții... pînă la Afumați, a căror jale de despărțire nimeni nu
poate povesti," iar si veselia ce s-au făcut în iași, la Moldova, cum
spun cei ce au fost, cîte una, cu anevoie este a se povesti’1. Deci,
naratorul știe, dar nu comunică. EI prefera sa comprime realitatea
sau să suprime cu totul povestirea ei, mimînd că ar fi pus in
dificultate. In alt loc, formula face aluzie numai la ce ar conține
întîmplarea nepovestită, lăsînd cititorului libertatea să-si
închipuie. EI oferă doar motivul actului imaginativ. Asa. de
exemplu, relatarea despre mesagerul care a dus împăiatului
german vestea victoriei asupra turcilor se încheie: “Deacii bucuria
ce au avut atuncea împârâtu si toate neamurile creștinești eu las a
le scrie, numai să gîndească fistecarele cît va fi fost si cîte daruri
îi va fi dat acelui vestitoriu de biruință11. Timpul verbal folosit
(vuitorul al ll-lea) implică prezumția, pe care un prozaloi modem
ar fi. indicat-o prin puncte de suspensie. Oricum, se vede ca
autorul mizează pe frumusețea povestii nespuse, al cărei conținut
se poate bănui. întrucît decurge logic din ceea ce s-a spus.
Imaginația; cititorului începe să fie pusă la încercate. Trucul
narativ' diversifică retorica textelor cronicăresti.

5.4. Textul anonimului, mai mult decît letopisețul lui Costin.

ar îndreptăți considerația lui Călinescu despre vocația dramatică
vădită în scrierile cronicarilor noștri4. De la prima si pină la
ultima pagină, sti/id direct își dispută întîietatea față de povestirea
autorului. Dar, el însusi. naratorul, se abandonează plăcerii de a
reprezenta teatral evenimentele, prin reproducerea rostirii
personajelor cu roluri importante, mai puțin (o frază) sau mai
mult extinse ca text (adevărate discursuri si dialoguri prelungite).
Odată lectura încheiată, ceea ce răniîne sînt cel puțin trei scenarii
mari, construite cu un deosebit simț teatral. îneît ni le putem
reprezenta sonor, ca pe un spectacol simultan citit-văzut-auzit.
Prind relief personaje care se mișcă energic. discută, gesticulează,
disimulează., declanșează conflicte, deschid si susțin procese
pentru trădare si abuz, pedepsesc sau iartă, uneltesc sau sînt
\ictimc si. : cu puține excepții, cad sub secure otomană.
Dramatismul depășește cadrul narațiunii si se cere reprezentat pe
ecranul imaginației noastre de cititori. Replicile, vocea, gesturile
obliga auzul si "vederea’1 sa participe la receptarea textului.
Comentariul s-ar putea opri fie la • povestirea dramatizată a
înscăunării lui Brîncoveanu. fie la scenele prinderii si judecării
conspiratoriloi conduși de StaicoC boierul pribeag, sau la
pioccsul deschis lacomului clucer Știrbei. Valențele dramatice ale
episoadelor sînt egale, iar între protagoniști este mereu
domnitorul, al cărui profil uman si politic se contuleaza treptat.
Mai complex ca teatralitale si discurs, datorită unor nuanțe de
ordin psihologic si etic, ni se pare episodul Știrbei. Mai întîi, ca
"indicație de regie" este declarată starea de conflict, cu fixarea ei
in timp si loc. Venit la Tirgoviste. Brîncoveanu dă dispoziții să fie
inclus clucerul Știrbei, "nu Iară pricină", ci pentru ca era "cam
lung la unghii, de tehui Stirbestilor. au luat de la țară cîte ceva si
despic domnie au ascuns". Următorul paragraf epic ne pune in
temă cu antecedentele: oamenii veniseră Ia domnitor "de să
jcluea” de abuzurile clucerului, domnul "căuta la catastisăle
\ isterii" si descoperea "multe boclucuri". "Blind si răbduliv" cum
era. îi uimite vorba iui Știrbei "să întoarcă săracilor" banii, "că de
voie ncdmdu-i, va să-i dea cu rușine". Si. pentru că boierul
îngăduia. nestiind ca există dovezi scrise, domnitorul "s-au
tulburat foarte", a așteptat momentul venirii la Tîrgoviste și a
Unnis să-i închidă. Partea dramatică de aici începe. E convocat
"divanul de boieri". în fața căruia e adus împricinatul.
Brîncoveanu deschide judecata cu o întrebare. învinuitul
răspunde, începînd "a se îndrepta din cuvinte!". Replicile sînt
reproduse o parte în stil direct ("și au zis domnul..."),.iar altele în
vorbire directă legată (introduse prin conjuncția cd). specific
populară ("începu a zice că...’’). Clucerul neagă^ domnul "scoate
hîrtioarăle cu iscălitura lui" și le dă boierului Radu Popescu
(viitorul cronicar) să le citească. Acesta se ridică "de unde sădea
la divan si le luă din mîna domnului si începu' a citi și a arăta
clucerului..., care, deacă au văzut au rămas înghicțat". Se
dezvinovățește comic, spunînd că niște obiecte luate "le-au dăruit
mînăstirii Strehaii", la care domnul strigă teatral: "auziți boieri,
cu jafuri si cu nedreptăți face pomene", după care rostește
discursul de mustrare, reprodus de narator. E o catilinarie
perfectă, scandată, cu un debut clasic: "Dar pînă cînd aceste jafuri
să le faci cliucere Costandine?" 1 se aduc aminte vinovatului toate
greșelile făcute și toate iertările de care s-a bucurat, e rememorată
cariera Știrbeilor, jefuitori anatemizați de patru domnitori
anteriori. Toată boierimea e luată ca martor. Se decide să fie
purtat în mod rușinos prin țară, pentru a înapoia banii și apoi să
fie întemnițat. Dar, lacrimile mătusii domnitorului l-au înduplecat
să schimbe pedeapsa si să ierte din nou, nu înainte-însă de a-i
amenința pe "jăcaș" că de se va mai amesteca în ceva "va să-i
spînzure". Conflictul nu se încheie totuși, aici "vrednica de auzit
istorie" continuă cu o a doua parte. Nemulțumit de "ocară",
clucerul se asociază cu "tată-său călugării", ru frații săi si
complotează din nou. Uneltirile lor la țuici "am rămas îndesărt",
au fost prinși: pe călugăr "l-au dus la Tismaiuv si l-au băgat în
obezi si au poruncit călugărilor să nu-i lase să iasă afară nicăieri".
La noua judecată, a celorlalți, sînt aduși martori "de le spunea
faptele lor”, dar domnul "nu s-au potrivit blăstămăciunii lor, ci
i-au iertat iarăși". Deznodământul e incompatibil cu gravitatea
faptelor, de aceea, puțin plictisit de atîtea iertări, naratorul
schimbă brusc povestirea în altă direcție. Prea adesea în cursul
povestirii se apasă pe puterea lui Brincoveanu de a-și ierta
dușmanii din interior, pentru ca această repețiție să nu aibă un
sens. Autorul păstrează numai o aparență de neutralitate. Dacă
Brincoveanu e iertător, nu înseamnă că e bun. Gesturile hii denotă
abilitate în acoperirea conflictelor interne, pentru că turcii îi
dăduseră tronul pe spusa că e iubit de țară și el vrea să mențină
această falșă imagine.
Scenele "jucate" de Brincoveanu în cadrul ritualului
înscăunării conțin primele indicii ale unui personaj interesat,
format ca homo duplex în lumea turco-levantină a mediului
politic sud-est european. Toată seria de "istorii", povestite de
anonim, aduagă noi trăsături și întăresc portretul dedus al
domnitonilui.'portret de o valoare aparte față de caracterizarea,
vizibil convențională, deși compactă, plasată către sfirsit. Portretul
ce se ivește din subtext ne înfățișează trăsături pe care autorul nu
le-a exprimat, dar le-a sugerat. Cum observăm, acest povestitor
nu merge pe linia conservatorismului cronicăresc moldav. Deși ca
mentalitate si stil se apropie foarte mult de Neculce, anonimul se
degajă fără prejudecăți de tiparul cronicăresc, cum n-a îndrăznit
contemporanul său din Prigorenii lașului, deși semne că a fost
ispitit s-o facă există în text. In privința portretului, povestitorul
muntean plătește forțat tribut tradiției, atunci cînd îsi
ornamentează "istoria" cu o caracterizare a figurii centrale a
textului, aceasta fiind, aproape de regulă, figura domnitorului
ironic si disprețuitor cu . învinșii. însă, adevărata valoare a
narațiunii sale stă în aceea că ne-a lăsat prețioase si vii documente
umane deduse din fapte, gesturi, cuvinte directe, evoluția carierei,
destin. Brincoveanu, cel povestit în spațiul textului, nu e persoana
istorică "fotografiată" în diverse ipostaze, ci e un personaj
recompus, care evoluează dramatic. în afară de etichetările
colective, fixate rapid si expresiv, pentru familiile Bălăceanu,
Știrbei și Cantacuzino, autorul oferă imaginației noastre indirecte
informații pentru reconstituirea personajului focal (Brîncox eanu)
și a celor, care gravitau imediat în jurul centrului (Cantacuzinii).
Abil, duplicitar cu prudență, nu o dată răzbunător, abordînd un
rictus batjocoritor cînd îl prinde pe Staico, ceremonios cu străinii,
scump la vorbă, se dezlănțuie totuși verbal în procese contra
dușmanilor personali, darnic și curtenitor cu cei veniti de la
Țarigrad, aplicînd cu diplomație strategia iertării - ce-i drept, mai
ales față de rude iubind viața domestică, plimbările, ospețelc si
luxul, Brîncoveanu este, cu toate acestea, tot timpul, prizonierul
voinței diabolice și al planurilor politice ale "neodihniților"
Cantacuzini. Cînd aceștia vor, ei înșiși, direct, puterea, nimic nu-i
mai poate salva pe Brîncoveanu. Povestirea desenează fin plasa
cantacuzină aruncată asupra lui și a familiei. Absolut spontan, la
nivelul acestei povestiri simple și inspirate, se schițează
excepțional drama puterii. Chiar acolo unde laudă, autorul
dezvăluie ceva, exersînd aproape inconștient si ah procedeu decît
invectiva directă, pamfletară, caracteristică muntenilor. Drama
istorică pe tema Constantin Biincoveume scrisă de lorga,
recompune modelul creat de anonim.
Anonimul e structural un ironic. Din speța lui evoluează
Caragiale. Din această perspectivă, ceea ce laudă poate fi luat ca
fals elogiu. A se vedea ce laudă în caracterizarea domnitorului,
întrucît cultivă ironia de. tip popular, aceea care exprimă
contrariul și care impune lecturii un anumit ton. Defectele unei
astfel de exprimări, întîlnite și la Neculce, sînt adiționările de
detalii explicative. Ironia nu plutește singură. Dar, cu toate
acestea, ironia rămîne un semn al tipului spiritual reprezentat de
autor. De remarcat că, uneori, ironia aparține povestitorului, ca în
cazul fragmentului aducerii lui Staico, dat de demnitarii
țarigrădeni pe rnîna lui Brîncoveanu. Staico rîvnise domnia,
"drept aceea și Constantin Vodă îi făcea cinste ca aceea de-i
trimisese pe gîdea în loc de postelnic mare, cu toiag de beldie... si
cu acest fel de pompei i-au dus lui Constantin Vodă și i-au
îngenunchieal (s.n.)". Alteori e captată în stil direct legat ironia
rostita de un personaj. Așa. după prinderea lui Dumitrașco,
asociatul iui Staico. Brîncoveanu i-a poruncit “căpitanului celui
marc... să-i ducă în temniță să se împreune cu Staico paharnicul si
i-au zis sa-1 lase in zioa aceea si noaptea să șază amîndoi la un loc
ca pohtiea să se vază unul cu altul si să facă sfaturi împotriva
domniei, ci D-zeu le-au plinit pohta să să vază; ce sfătuiască acum
si zioa si noaptea amîndoi întemnițați cît le place...’’. Nuanța
batjocoritoare a ironiei atotputernicului e subliniată de autor
totodată cu explicația gestului ce își are rădăcina în psihologia
puterii: "aceasta în ocara lor și în batjocura lor o tăcea domnul si
în lauda lui că au putut de au făcut niște lucruri ca acestea și întru
mxațatura altor boieri, ca să nu mai facă altul...” Textul e bogat în
astfel "de nuanțe.
Anonimul are înclinație spre contemplare si e, deopotrivă, un
talentat povestitor de acțiuni. Pentru el. istoria se des fason ră în
natura, fața de care alti cronicari au manifestat un interes minim.
O iniîmplare războinică a avut loc cînd “ningea foarte”, alta cînd
se tăcuse "iarba verde". E amintit conacul lui Brîncoveanu de la
Obi Iești. “unde heleșteu mare este si plimbare foarte frumoase de
primăvară" se lăcu, după cum sînt evocate nostalgic si
preumblările alaiului domnesc, “toamna, la vii". Este descrisă
furtuna năpraznică. “vînt mare cu ploaie", ce a dărîmat case,
biserici si : copaci. In cîteva locuri, autorul. deși un pacifist
declarat, povestește cursiv și colorat scene de război. Memorabilă
si impresionantă e pagina despre eroismul “nemților", care au
păli uns adine în tabăra turcească, pîna lîngă cortul împăratului,
dai acolo: i-au întîmpinat ."siimenii vizirului si bostangii
împărătești ^si i-au sprijinit în pusei si în săbii, ucigîndu-i pe toți".
în mai puțin de zece rînduri reușește să povestească alert, cu
abundență de verbe, un alt conflict turco-gennăn, care a debutat
comic și a sfîrsit tragic. La început îsi "batea joc nemții tihzînd
mîinile în sus să prinză gloanțele”, iar mai apoi "pasa s-au sculat
în picioare și ari zmult sabiea din teacă și au strigat: trageți
cîinilor... și îndată ieșind pă uscat, cu săbiile zmtilte începură a
tăia pe hetiiți și a-i goni și fugi gheneiăriul rușinat...". Povestirea e
angajată în ritmul desfășurării rapide a momentelor
evenimehiuliii, marcate succesiv de verbe semnificativ așezate la
moduri și timpuri diferite. Preparativele de atac s-aii încheiat
"îndată", diipă ctim ne indică timpul perfect compus și modul
gerunziu, care, aici, exprimă durata scurtă a acțiunii. Infinitivele,
cu valoarea lor abstractă, vizează o acțiune fără durată precisă,
încheiată însă prin introducerea acelui "fugi", la perfectul simplii.
Dacă am lua sensul arhaic al cuvîntuhii "rușinat", I-am putea
considera un participiu ce ar exprima rezultatul acțiunii
fulgerătoare si starea "generariului rușinat" de turci. Nu o dată, în
textele vechi apare expresia "l-au rușinat", cu înțelesul de l-a
înjosit, l-a umilit.
Textul anonimului, ca și cronica lui Neculce, povestește, cu
talentul reprezentării, o epocă dintre cele mai spectaculoase din
istoria românilor. Naratorul e un pacifist obsedat de "primejdia
pămîntului" si de insecuritatea flintei umane. Imaginea corupției
moravurilor politice se constituie treptat, cu dese repetiții, de-a
lungul povestirii, contribuind la realizarea atmosferei balcanice,
deja bine instalată în acest spațiu. Tot ca Neculce, anonimul e
atras de "faptul divers", anecdotic, după cum ne putem da seama
din istorisirea întîmplărilor legate de uciderea sosiei lui Petru cel
Mare si de "îndrăcirea" doamnei lui Ștefan Cantacuzino,
fermecată de niște călugărițe, care au fost acuzate de vrăjitorie și
spînzurate sau zidite de vii în chilie. Povestitorul e un
superstițios, de vreme ce ține să atragă ateriția că aii fost semne de
rău augur la înscăunarea lui BrîhcOVeatîu și că demența doarrtriei
lui Ștefan Cantaciizino plătește păcătui acestuia de â fi stins total
casa Brîncoveanului.
Deși contemporan cil "istoriile multe și vrednice de auzit",
memorialistul elimină cu grijă diii povestire persoana sa.
Niciodată nu se citează la persbatia întîi, precum cronicarii
contemporani. Dar discreția asupra prezenței siheliii în "istoriile”
narate hti exclude total ahgăjareă. Ca bricC autbr de memorial, și
acesta se autodefinește implicit ca theritălitate si sensibilitate,
optica si atitudinea sa piihîhd 0 pecete petsbnală pe modul de a
selectă si trată rhăteria epicii tiiemoriâlistice. In foarte multe
privințe, stilul și "privirea" ătibhirnultii brîncovehesc ariuiiță
literatura memorialistică hruhteahă a secolului romantic.
 NOTE

I. Vezi Virgil Cândea, Stolnicul intre contemporani. Ed. St.. București.

1971:
2. Cronicari munteni. E.P.L., București. 1961. voi. L p 464. In cele două
volume, editorii M. Gregorian și E.Stâneseu publică cele mai importante
cronici muntene redactate în limba română.
3. G. Călinescu. Istoria literaturii române Jc la origini pmâ in prezent.
Minerva. București. 1982. p.30i X. Cartojan. în Istoria literaturii române
vechi. Ed. Fundației regale. București. 1945. voi. I1L p.254. considera această
scriere anonimă ca ”cea mai obiectivă ca ținută si cea mai frumoasă ca factură
literară'’, dintre toate cronicile muntene.
4. Dan Hona Mazilu. Cronicari munteni. Minerva. București, 1978,
p.23l.
5. Istoria Țârii Rumâncști de la octombrie 16SS pinâ la martie l7l~. Ed.
critică de Corist Grecescu. Ed. Științifică. București. 1950. p.37.^69. Toate
citatele sînt excerptate din această ediție.
 6. Dimitrie Cantemir
6.1. Discontinuitate și înnoire. 6.2. Divanul., scriere
literar-teosofică. 6.3. Structura dialogică a Divanului.
6.4. Personajele. Proza poetică. Exerciții de stil pentru
roman. 6.5., Romanul Istoria ieroglifică și motivațiile
iui. Măștile alegorice. 6.6. Planurile acțiunii.
Personajele țin discursuri. 6.7. Inserții narative
insolite: scrisori, visuri, povești. 6.8. Proza poetică.
"Final fericit”.

6.1. : Autonomia pro^ românești se cîștigâ prin opera

literara a fui Dimitrie Cantemir. O mutație ca aceea produsă de
scrierea primului roman românesc, nu putea fi provocată decît de
un Spirit creator si necompTex^J cunoscător al tradiției naționale
pe care îndrăznește s-o supună unei spectaculoase înnoiri.
Discontinuitatea, marcată prin alegoria monumentală a Istoriei
iero^/i/ice. semnifică în evoluția literelor românești uiclvidei:.ea
seriei narative^jmjiicăivș^și apariția4JP£<he^ Aceasta
însemnînd o maturizare de fond și formă a fenomenului literar.
Mai mult decît o schimbare de limbaj, povestirea romanescă,
refuzînd să mai transcrie exclusiv evenimentele exterioare ale
lapturii umane, se concentrează pe viața ei interioară, pătrunzînd
in abisurile psihologice, mobil al unei existențe caracteristice
într-un timp si într-un spațiu date. Dacă în istoria internă a
literalul ii, urmărind evoluția formelor narative românești,
romanul lui Cantemir apare ca fapt literar studiat, de ruptură, în
raport cu istorisirea si mentalitatea cronicarilor, în întregul operei
scriitorului el este rezultatul unor acumulări promițătoare.
Clementele formale (dialog, dicton sau poveste edificatoare),
barocul : stilului, întorsăturile predilecte de frază și substanța
moralistă a cărții sînt exersate, mai întîi, în Divanul, scris înainte
ca Dimitrie Cantemir sa fi avut douăzeci și cinci de ani. Cînd îi
împlinea (1698), cartea se tipărea deja la lași, în formă juxtapusă
(româno-greacă), însoțită de înmiite prefețe alegorice, însă.
Istoria icro^/ificâ,lsc);\sQ în anii 1704-1705), nu s-a tipărit decît
după mai bine de un secol si jumătate, în 1883/
Epica românească, aflată atunci încă în stadiul istorisirii
cronicarilor, înregistrează • un fenomen de spectaculoasă
discontinuitate. Chiar și în ipostaza elevată a povestirii
meditativ-moraliste, maniera cronicărească nu mai este acceptată,
mutația devenise o necesitate dictată de statuia personalității
înnoitoare a lui Dimitrie Cantemir. Fără prejudecăți, vechiul
sistem narativ nefictiv, conceput strict linear ca timp si pretins
obiectiv ca interpretare, este subtil contestat. Noul memorial
autobiografic propune epica alegorică organizată după principiul
cauzalității interne si nu al cronologiei exterioare, e declarat
subiectiv si totuși, ca antifrază evident ironică, este intitulat
‘‘istorie”. Necomplexat de absența tradiției românești în aria
culturii naționale, Cantemir își maturizează aria în contact cu
literaturile lumii. Regimul acordat cititorului este, mult mai
complex decît la predecesori. In conștiința experienței inedite sau
mimînd teama pentru nereușita ei, Cantemir apelează la “voioasa
simpatie” a lectorului, după care își recunoaște curajul (Ooppoa)
de a fi încercat noul prin măști si cuvînt, pentru “descuiere”
dăruindu-i cele două “scări” (dicționarul de neologisme si
dicționarul semnelor hieroglife). Că a rîvnit ^(^numicarea cu
cititorul se vede lărnuriî din prefață, unde logicianul exersat ii
pune la îndernînă o sistematică lămurire asupra intențiilor si. mai
mult, o încercare de motivație estetică, a prozei sale, declarat
separată de istorie. Aproape de neînțeles, mai greu a primit
posteritatea ideea mutației decît autorul însuși. In timp ce el îsi
recomanda "istoria" ca pe un roman, după model grecesc, istoricii
literari (lorga și Pușcariu veniți în istoria literaturii fie din istorie,
fie din lingvistică), prizonieri ai inerției comentariului
documentar pe cronici, nu numai că au redus-o la istorie, prin
identificări inadmisibile, dar n-au acceptat și n-au hiat în
considerație literaritatea textului. Mobilitatea lui Cantemir în
adoptarea genului o va remarca, prin înțelegere, abia Călinescu,
într-o analiză plină de sugestii.
Exegetul acestei cărți trebuie să rețină mărturia autorului
despre primatul efortului estetic asupra celui de reconstituire a
istoriei: "nu atîta cursul istoriei în minte mi-au fost, cît spre
deprinderea ritoricească nevoindu-mă". Pentru ca în postfață să. ni
se ofere însăși definiția alegoriei, ca procedeu de descoperire prin
acoperire, ca și o motivație psihologică a folosirii ei: protejarea
sensibilității cititorului intrat în roman ca personaj ("... însă, de
betejirea inimilor foarte ferindu-ne, dezvălind, le acoperim, și
acoperindu-le, le dezvălim..."). Sfiala de a scoate în "theatrul
cititorilor", "așe de tot dezvălite" niște fapte urîte "întră-ascuns
lucrate" este, firește, o figură retorică, așa cum se poate interpreta
si teama de "asupreală”. Sigur este că Dimitrie Cantemir a optat
liber de orice constrîngere pentin limbajul "oblic" al
hieroglifelor, voind să facă literatură, cu "multă și îndelungată
ascuțitură" în potrivirea cuvântului. Falsă istorie, întrucît scriitorul
pasionat a recreat-o siibiectiv, romanul.hii Cantemir inventează
accidente si intrigi mărunte, peisaje si orașe fantastice, psihologii
deficitare și minți ierarhizate satiric, discursuri, visuri și scrisori,
totul încadrat în povestirea unei verosimile aventuri
social-politice a Inorogului. Comportamentele și relațiile umane
ne apar ca rezultat al mediului specific stid-estului european, din
preajma lui 1700, ceea ce justifică eticheta de _iioman—realist.
Discursul romanului ezoteric propunea, în fine, literaturii române
un echivalent abstract a) experienței și o extraordinară bogăție de
 idei. Tocmai densitatea de idei, torentul spiritual pe care îl
revărsă romanul în cîmpul literaturii naționale, devine criteriu al
permanenței sale valorice în confruntarea cu secolele si nu forma
transparentă a ezotei izârii, risipită și ea prin "scara” exolerizantă
din final. Un joc de stranie voluptate a malițiosului scriitor,
/îstprtirc^nten^ mai este redusa la cionologie si descrieri
de evenimente, ci mterpretaia și supusă cunoașterii metaforice.
Clasica alegorie- animalieră, depășită si îmbogățită, ia pioporții
monumentale, acoperă o întreagă lume ierarhizată, transpusă în
hieroglife și iar hieroglife, ce închid în semne o elevație filosofică
si o mereu actuală multitudine de sensuri, fabula esopică își
schimbă chipul icu o esență, simbolul naiv e motivat de febrila
căutare a misterioaselor legi ale existenței umane, legi cu
valabilitate generală, dar și particulară, în funcție de iclațiile si
climatul specific balcanice.
Situat la începutul secolului al XVIII-lea, romanul lui
Cantemir conține, avani la IcUre. nuineijuixc^Klei ce se vor
constitui în faimoasa doctrină franceză a epocii luminilo'fj Elogiul
rațiunii, emanciparea socială, antidespotismuf șiăKffleăidaiisnHil
sînt idei prezente în scenariul alcgorizat. Noutatea formei e
dublată astfel de noutatea șocantă a atitudinii pamfletare a
autorului, față cu o lume întîrziată în moravuri balcanice prea
vechi și viciate. Cu p sută de ani înainte de poema satirica a lui
Ion Budai-Dedeanu,: literatura romană înregistrează primul ei
roman politic, de tip ilunimțș^- Alegoria și fantezia transfigurării
realității istorice trăite, extensia epică, structura complexă uzînd
de tehnici .multiple, unele foarte moderne, gradația și rezolvarea
conflictului sînt arguniente pentru o construcție romanescă
originală, de un ^aroc șocaht^Se înregistrează acum o veritabilă
revoluție în istoria, scrisului literar romăneșc ce marchează
trecerea certă în aria beletristicii propriu-zise.
 6.2. 'Responsabilitatea actului cultural de tipărire a Divanului
nu si-o asuma domnitorul (Antioh Cantemir), ci protectorul
cai turației moldovene de atunci, înțeleptul Lupul Bogdan, intrat
în Istoria icn>g7i fi că"'sub masca resemantizată a Lupului-filosof.
Incit. închinarea dm prefața Divanului. către preacinstitul frate.
Aiuioli. era pura convenție de epoca, pretext speculativ, în care
lîuăiul invatal îndepărtat de țara îsi redactează declarația de buna
credința fața de cultura si limba pămîntului natal. Era decis sa
mî-si pună vrednicia minții în slujba "niamulm ’ strein".
Creativ itatea genială desfășurată de Cantemir în acțiunea de
îmbogățire si sublilizare a limbii ni se relevă încă din această
prima pagina. a îmîiului său text de expresie națională. Asistăm la
"Iacei ea" termenilor noi cu putere de abstractizare si alcgorizare.
Mintea modestă a fiatclui domnitor trebuia lămurită asupra
posibilității menținerii legaturilor sufletești între două ființe
distanțate spațial și nu numai. Meticuloase comparații cu
elemente cosmice si explicatii analitice îl inițiali asupra legăturii
prmtr-o "nuntească osie", adică o axă imaginară, nevăzută. In
maniera retorică, epuizarea ideii de legătură sentimental-fraternă
este marcată de metafora lanțului de aur, "nerupt si neîndoit".
Ipostaza sinelui de autor literat, anunțată aici cu exaltare
adolescentina, anunță orgolioasa atribuire a măștii Inorogului în
autobiografia literară din Istoria ieroglijicu. Formulele de
afectare a modestiei sînt anulate prin lauda de sine pusă sub
semnul "adevărului" purificator: "Cu a acestuia, dară, a
adevărului vesmînt îmbrăcmdu-mă. milosul vesmintelor mele ca
milosul zmirnii. mărturisește Cin la rea ciuturilor.D\ Ce adevăr
viza aceasta adaptare a versetului biblic (persoana a doua e
înlocuită cu persoana întîi), decît autenticitatea valorii alese,
..obținută după truda de compunere a Divanului, prin "prefacerea"
Ai combinarea izvoarelor, ca într-un "de floricele cules si legat
•mănuncheas". Asemenea înțeleptului poet Saadi, tînărul Cantemir
elogia frumusețea nevestejită a cuvîntului scris, figurînd ideea în
fraze alegorice construite în stilul prefeței Golestanului
("Gradina florilor ce veșnic amiroașă"), adaptată, ca și versetul
din Cîntarea regelui Solomon (altul’decît cel de mai sus, 2, 12),
pentru a realiza sugestia efortului său de îmbogățire a peisajului
cultural autohton: "însă cu oarece și osîrdie și ostenință, din a
multora, nu de pemintești, ce cerești ogoară, neveștedzitoare
floricele, cu nestricatoriu miros adunate și-ntrulocate li-am
prefăcut... așea mă rog ca și acestea ale mele ostenele (carile sînt
ca niște de un prost și neînvățat grădinariu adunate floricele} a să
sămăna, a să sădi, a înflori și tuturor depreună a să obști să
binevoiești... Și mai vîrtos tot moldovenescul neam cu Cîntarea
cîntărilor a striga, și unul altuia în bucurie arătînd a cînta să să
îndemne dzicînd: Flori s-au deschis în pămîntul nostru... (s.n.)".
In fraza aceasta, de un neegalat elan cultural, Cantemir transcrie
totul în cheia literaturii, servind o cascadă de echivalențe
alegorice: cartea este o floare cu miros nepieritor, scriitorul un
grădinar, iar "pămîntul nostru" o închipuită grădină a culturii
înfloritoare. Barocul stilului are sursă orientală.
"Cartea către cetitoriu" e concepută ca o invitație alegorică la
un ospăț spiritual, figurat de trei "mescioare” (cele trei cărți ale
Divanidid}, "spre a sufletului dulce gustare", cu hrană morală
bine dozată, atît în disputa Lumii cu înțeleptul, cît și în dovezile
antologate în cartea secundă. Mesele sînt asimilate "neprăvuitelor
oglinde" luminoase în care se reflectă statura sufletului uman ("a
sufletului stat”), cu imperfecțiunile ce pot fi îndreptate prin
imitarea conduitei înțeleptului. Sensurile literare ale textului
prefațator se îmbogățesc, rezultat al includerii unor simboluri de
basm (regăsite ca semnificații cu formă schimbată în basmul cult
al lui Ion Creangă): paharul Lumii înșelătoare, "pre denafară cu
frumoasă și plăcută poleială, iară pe dihlontru de aramă, cu cotlită
și cumplit otrăvită băutură", și paharul înțeleptului, cu licoare
binefăcătoare, "nearătbs și nedrăgăstos pre denafară, însă de aur
pre dinlontru și de a vieții apă și plină de dulciață băutură plin
iaste", Ispită permanentă pentru "ochii trupești", poamele vieții
întinse "pre meșcioare" trebuie distinse, cum spune moralistul în
limbaj figurat, de "poama morții" ce a provocat păcatul originar:
"precum odînăoară cu această poamă Evva s-au înșelat și dînd și
bărbatului său, săracul, omenescul rod, îndată spre moarte s-au
înturnat". Elogiul tînărului scriitor moldovean, construit^ de
profesorul.Său (Ieremia Cacavelas), în același stil retoric
alegorizant, conține~mare.apfevîzîunOsupra carierei literare a lui
Cantemir, confirmată într-un timp foarte scurt. Divanul și, la
numai cîțiva ani distanță, romanul autobiografic, scrise întru a
"moldovenescului niam limbă...", au contribuit la a "voroavei
înfrumusețare". Conștiința de scriitor, creator în transfigurarea
realității, fiind pe cît de clar, pe atît de pregnant exprimată abia în
prefața romanului (1705).
Profană și teologică în conținutul ei moral, Divanul sau
Gîlceava înțeleptului cu Lumea c(7nipoita''':; o adecvată
hermeneutică a textului acceptat ca literatură. Condiționată de un
temperament vulcanic, construcția cărții realizează o linie
descendentă în epuizarea nervului dramatic. Introdus, ex abrupto,
într-un incitant schimb de replici, cititorul resimte scăderea
agitației verbale a dialogului între cele două poziții polarizate în
concepția despre viață a Lumii, libertină fără exagerare, și
ascetismul înțeleptului (de coloratură isihastică). Se înregistrează,
către sfîrșitul primei cărți, mai întîi o coborîre a tonului în
discursul Lumii, o atenuare a violenței ca tentativă de armonizare
cu preopinentul, pentru ca cea de a doua carte să fie un discurs de
judecător, monolog meditativ ce recită dictoane, apoftegme
morale, versete și proverbe biblice, toate selectate pentru a
susține dreptatea înțeleptului. In aceasta a doua carte. analitica.
autorul, ipostaziat în omnisciența unui înțelept judecătm. aduce
mărturii doveditoare, asumate de expunerea lui sau citate în stil
direct, completează ideile cărții prime, corectează semeția Lumii.
exemplifica, ratifica, evalueaza. arbitrează si decretează. IJrg
crudn_jsi,J^^.. ccmțributic pentru a susține în
exclusivitate se nsu 1 Jiiora1ei_; hi tc kpțrd t1 i. N -a fost ușor de
respectat canonul renunțării totale la care s-a pedepsit tinărul
erudit, cu natura lui pasionată, risipitor vital al talentelor sale,
pentru a realiza concesia în favoarea ascetului. Să înțelegem că,
în parte, compromisul la care se obliga cu umor este răzbunat în
cruzimea etichetelor puse de Lumea" răzbunătoare în dreptul
frunții înțeleptului ? Dacă se percep anumite Sîinuacii.j'ctoi ism
sec. monotonie si lipsă de culoare în tiradele acestui din urmă
personaj, totul trădează incapacitaf.ea autorului dc ă-î'trai profund
concepția. O exprimă, doar întrucît este o poziție oficial-eclesia-
stică, pe care el trebuie nu numai s-o respecte.’ dar s-o si
reprezinte ca autor aliniat scrierilor genului.

6.3. O privire panoramică asupra textului distinge schema

construcției si intensitatea participării autorului. "Bagheta”
regizorului se agită necontenit în cartea primă a dezbaterii, care e
mai mult o "ceartă”,- cu roluri distribuite, dccit un sfat.
Personajele aflate la lumina rampei, fără complet dc judecata. Iară
alt public decît conștiința cititorului, duelează verbal, într-un
proces sui generis. cu argumente si vocabular distins particulare,
încadrîndu-se în cele optzeci si cinci de titluri-probleme impuse
de autor. Sînt aceleași titluri sub care, în cartea a doua, autorul,
mult mai puțin sau deloc angajat afectiv, antologhează un
florilegiu de fraze moralizatoare, extrase din surse foarte diverse
si debitate sentențios, în absolută singurătate, dc un personaj ce
pare sa liv un aher ego al Înțeleptului. E un arbitru ai moralei,
care \inc >a comunice sentința în absența părților, Asia insemnind
convertirea Lumii înfrînte, cum s-ar deduce din textul primei
carii, plin renunțare, epuizare și alunecare dintr-o concesie în alta,
ultima replica iîind a adversarului ei. mai rezistent la e,xamenul
rabdariu Tendințele ireniste ale scriitorului, implicate si in finalul
fericit al Istorici ierogîijice^ se manifesta clar mai intîi în
Diva//ul. fara să se excludă aici amestecul profesorului sau.
leiemia Cacaxelas. Pe de altă parte, cistigul de cauza al
înțeleptului este înlesnii de Cantemir iluministul, care îsi
împodobește personalul cu o idee ce îl face mai ușor de acceptat
în totalitatea spuselor sale. înțeleptul se declara a fi condus de
propria rațiune (nu de dogmă ?): "Iară cea dinlontrul capului
lumina iaste socotiala minții mele". Plasată ca un "Icgamînt" de
pace intre trup si suflet. Cartea a treiajii se înfățișează în fond ca
o anexa co:mpleiiva pentru desavîrsirea lecției de filosofic morală.
Scopul ultim era modelarea omului în forma unui
prototip ideal-de bunătate, naivitate si simplitate creștină, adică
exact ceea ce n-a putut sa fie niciodată autorul profan al Istoriei
ieroejifîce. Privind aceastâfterță cart^ a Divanului. cum se poate
observa din ediția ultimă, meritul ăutorulin roman nu a fost decît
acela de a la tradus- ^ romană
ponturi ale cărții polonezului VVissowatms. Stiinuli virfatiun,
Iracna /K’ccalontnr "
Dezbatere reprezentată, eseu moralist desfășurat in mișcarea
ideilor contradictorii. Divanul configurează, în prima lui carte, o
dramă de idei, susținută în două personaje, avînd un deznodămînL
care ar fi pacificarea Lumii, brusc imblînzită. prin propria
oboseală. In dialogul JsllLAfe conturează si două caractere sau
tcmpcr ajj.icii.icapuse.^.cu uniinicae,xpreso
anume consi.steu,tă...s.pir i.,Uiala. inan i festa. în -dortrrțrf de a-si impune
doctrina. Personajele se angajează într-un adevărat spectacol de
suflu polemic, declanșai de aparent nevinovata dorință de
cunoaștere. Prin vocabularul său provocator, înțeleptul incită
mîndria Lumii. Orgoliul ei atins se va descărca într-o subliniată
voluptate a invectivei. Vioaie și lăudăroasă, agresivă pînă la
violență, imprudentă și nemăsurată în relevarea binelui absolut
emanat din șinele perfect, Lumea lui Cantemir seamănă în foarte
multe privințe cu Stultitia lui Erasmus. însoțită de gesticulație
largă, adresarea ei plebeiană: "O, nebuniile și deșertule de minte",
"zburatule de minte", "O, blăstămatule, ticăitule și nemică
cunoscătoriule!", influențează pînă la contaminare limbajul
"săhastrului" care, pe măsură ce evoluează disputa, devine și el tot
mai agresiv, mai aprins. Tonul lui urmează o linie ascendentă
spre biruință, iar deschiderea replicii fulgeră adversara pentru a o
intimida: "Ba minți, falnică și mincinoasă ce ești", "Aicea
lătrătoare și de minciuni spuitoare ești", "Ah, fățarnică și pulbere
ce ești". După ce atinge un punct maxim, discordia slăbește,
formulele devin mai binevoitoare, ceremonioase chiar,
netezindu-se calea spre armonia propusă de Lume, nu fără
diplomație. Sîntem foarte aproape de "cucirituriîe politicești"
practicate în Istoria ieroglifica. Mai mult, se poate observa că
structura intimă a romanului evoluează asemănător, că înflăcărată
dezbatere reprezentată în discursuri e urmată, ca și în Divan, de
acțiunea pacifistă a Inorogului, înțeleptul care înfrînge intriga și
minciuna în lupta pentru adevăr. La întrebarea lui Noica, "Ce mai
e românesc în DivanulT'^, dacă are atîtea surse (ca idei),
răspundem: lițeraritatea !

6.4. Personificarea conceptelor morale coborîte în concretul

înfruntării, luînd forma dialogului uman, e cel mai important
dintre procedeele alegorice ale textului. In conținutul moral al
dialogului lor. personajele fictive realizează o etopee. Chiar dacă
ideea "divanului” între Lume si înțelept (trup si suflet) nu e nouă,
inedite sînt: forma românească de teațru__popular în care e
conceput, organizarea fondului de filosofic^ morală necesară
luminării "moldovenescului neam”, felul în care Cantemir știe să
însereze elemente dirțcultura sa in scopul subtilizai ii limbajului si
cojiții Această ultimă contribuție se poate ilustra
concludent cu invocarea cauzei risipirii Troiei (frumusețea
Elenei) sau cu fragmentul în care se traduce simbolul homeric al
atracției ucigătoare a sirenelor înțeleptul își propune, asemenea
lui Odiseu, să biruie primejdia undei, să lupte cu ispita si cu
somnul produs de cîntecul amăgitor al lumii-sirenă. Omul trebuie
să domine lucid slăbiciunile speței, acesta este mesajul umanist
cuprins în textul cantemirian, care dezvoltă în comparații si
metafore, deci în studiată expresie poetică, o simplă sugestie
venită si din opera lui Wissowatius. Replica înțeleptului, pentru
că lui i-a fost distribuită rostirea ideii, stă sub titlul ce decretează
pericolul seducției fatale: "Poftele lumești ca sirenele, pre om
adormindu-L îl înniacă. înțeleptul: Adevărat, acest supțire si de
mulți oameni necunoscut meșteșug, de la sirine (acestora
moldovenii "fete de mare" le dzic) l-ai luat; carile, cu ale sale
frumoase, cuvioase si măngăioase viersuri, pre săracii de
corăbiiari nebunindu-i, îi adorm, si asa-precum spune fabula - iale
în corabie sărind, îi îmbrățășadză si în fundul luciului mării
afundîndu-i îi coboară și fără veste îi înniacă... însă înțăleptul
călătorii! ce face? își vîrtos urechile sale astupă, ca nu cumva
glasul sirinelor audzind să să ațipească, si așa prin a lor cîntece. ca
si cînd n-ari audzi cîntece, trece; si dintru acea de viiață
primejduitoare merștersuguire cu amăgeală scăpînd, fără poticală
halăduiaste.Ar trebui să i se recunoască acestui fragment un
rol central (ca idee), în partea dialogată a Divanului. Dialogul
nefiind, în esență, decît o luptă necontenită. a înțeleptului, o
încercare a rezistenței lui morale față în față cu atracțiile
Lumii-sirenă. El e un alt sfint Antonie ispitit de fastul reginei din
Saba. Verdjctul judecătorului, care în același timp interpretează
simbolul, vine în Cartea a 1 l-a (par.59). ca un scurt comentariu de
completare a inițierii, cititorului, suficient ca să putem vorbi
despre circulația motivului mitologic, al sirenelor, în literatura
veche românească (prezent ca simbol al fatalității și în Istoria
ieroglțficd). Iar metafora lumii, mare plină de primejdii pentru
corăbier, o vom întîlni ca imagine predilectă în repertoriul
retorului Antim, tară îndoială, cititor pasionat al acestei cărți. Ca
reminiscență din lectura Divanului (cumpărat în 1874 pentru
biblioteca din lași), întrucît se recunoaște asociația strict
cantemiriană, se pot interpreta și versurile Glossei lui Eminescu:
”Ca un cîntec de sirenă,/ Lumea-ntjnde lucii mreje;"
Tonul didactic și vocabularul moralist al cărții se înscriu în
buna tradiție a învățăturilor lui Neagoe Basarah către jiu! sini
Thcodosie și a operei lui Miron Costin, mai ales în disputa pe
subiectul destinului. Fără să fie cu totul contrazisă, tentativa
optimistă de independență spirituală si morală a omului, cuprinsă
în formula: "Nu rob, ce stăpîn lumii Dumnădzău ti-au lăsat;
pentru aceasta tu pe dînsa, iară nu ea pe tine să stăpîniască", este
umbrită de scepticismul viziunii mortii nivelatoare. Povestea
Inorogului, jucîndu-se .cu valurile Fortunii si încălecîndu-le
dominator, ne indică gestul propriu personalității lui Cantemir, în
aria romanului eliberat de constrîngeri si convenționalism
dogmatic.
Implicații autobiografice, pentru prințul-aulor, care fusese
izgonit de la tronul meritat prin ereditate, poate avea dorința
înțeleptului care cere Lumii, pe rînd, "moșii si moșteniri", "slăvit
nume", "cetăți", "cinste politicească" "stăpînire" si chiar
"nemoarfea". înainte însă de a-i fi refuzate, credincios codului său
etic, înțeleptul îsi retractează dorințele, avansate ca încercare si
introduce consolator motivul uhi sunt qui ante jiux ? Invocarea
numelor mari din istorie este mult mai dezvoltată decît în Viața
lumii a Iui Miron Costin. Vechiul motiv poetic meditativ capătă la
Cantemir un plus de afectivitate subiectivă, ce se poate citi în
final: "Unde sînt moșii, strămoșii noștri, tinde sînt frații, priiatinii
noștri, cu carii eri-alaltăieri aveam împreunare si într-un loc
petrecere, carii acum din mijlocul nostru periră...? "Interogația
ultima: "Acnw dară, pentru acestea adevărat si fără înșelăciune
să-mi spui, în ce chip și în ce fel iu s-au petrecut ?", ne amintește
de revolta și căutările lui Ghilgames, chinuit de moartea
prietenului său. Ideea de vanitate își găsește expresia în aceeași
formula aforistică din Eclesiast: "deșertarea deșertărilor și toate
sînt deșerte". Gloria împăraților e trecătoare, avuțiile lor se
spulberă sub acțiunea implacabilă a timpului, mutația
producîndu-se conform unei cauzalități exterioare voinței omului,
înțeleptul îsi forțează interlocutoarea să proclame aceste teribile
adevăruri: "Ce ai făcut schiptrul împăratului..,; cetățile lui..; Dara
viile lui... grădinile...; Dară palaturile si saraiurile lui Forma
poematică a răspunsului are alura unei melancolice meditații
romantice pe subiectul mors onuua vindf, despre lucruri, cetăți și
palate căzute-n ruină, devenite lăcaș de bufnițe (puhace - la
Cantemir): "Schiptrul lui altuia I-am dat;/ avuțiile și bunurile lui
cărora n-au silit să le cîstig am împărțit;/ puterile și străsniciile lui
cu patru scînduri în a pămîntului pîntece li-am legat;/ caii si
carăle lui pre cîmpuri li-am tarîmat,/ călăreții lui, pe dealuri și
pedestrașii lui, pe sasuri, hulturii și alte a ceriului paseri i-au
mîncat;/ armele lor rugina li-au topit;/ cetățile lui alții li-au
tarîmat și li-au cu pămîntul alăturat;/ ... florile giădinilor lui,
degetele streine le-au cules și nasul celui necunoscut li-au
amirosit;/ palaturile lui sălașe boaghelor si puhacelor le-am
premenit." De aici umbra de răzvrătire a înțeleptului care acuză
comedia lumii: "... și tu și lucrările tale comedii sînt și așea tu mai
vîrtos ești comedie stricătoare sufletului”. Pe cît de înaltă ideea,
pe atît de laconică expresia ei. Se asociază horațiănul cârpe diem,
rostit în îndemnul Lumii (de nuanță creștină): "bea, mănîncă si te
veselește...", ca si motivul egalității în fața mortii, prezent în
poezia cultă a românilor, de la Miron Costin pînă Ia Eminescu si
dincolo de el. Viața ("vacul"), ca un "abur", "părere deșartă și
vie", e dată omului cu împrumut, pe o durată necunoscută,
fllosofează înțeleptul, iar "moartea colibile săracilor și paturile
împăraților tot cu un picior calcă". Argintul si aurul nu scutesc pe
nimeni de "dzua mîniei", profetizează același personaj, în
vocabularul consacrat al textelor biblice. Aspectul macabru al
morții este redus la cîțiva termeni plasați sporadic, fără o
insistență anume. Renunțarea la astfel de tablouri, de mare
circulație în literatura medievală europeană, este semnul integrării
lui Cantemir într-o mentalitate autohtonă comună pentru autorul
anonim al Mioriței si, deopotrivă, pentru autorul Ce~arci, retras în
imaginara insulă a lui Euthanasius, unde moartea nu e
descompunere, ci reintegrare în mineral.
Sensibilitatea si suspiciunea înnăscute, sau născute din
relațiile încordate cu mediul, puțin dispus să recunoască spiritul
eruditului precoce, se pregăteau pentru saltul original din Istoria
ierog/ificâ. Sînt, în Divanul, fraze ce obiectiveaza_ nădejdi
ai^tpoaj:eJiid>ij:ixi.nla.ad^yâm^^ lumii. înțeleptul,
răbdător ca si Inorogul, avea de răscumpărat "rane ale sufletului".
Patosul crescînd al frazei, expansiunea, ca rostire si sens, a
c u v î n t u 1 u i " nădej de", i n d i că in secarea.. naăiliirie i._..,a.Vitobuigrafi.ee,
Nădejdea însăsi devine un idol căruia i se împrumută suflu din
preaplinul autorului: "tu... ești comedie stricătoare sufletului; căci
comediile cele ce oamenii le fac nu strică cuiva ceva, fără cît
zăbăvesc fără dobîndă; iară tu si trupul aduci la tîngă și sufletul
duci în muncă; și mai vîrtos nici aicea folosești, nici aiurea, tară
cît numai cu sulițe (dezmierdările adecă) ochiul îndulcești si pre
nevădzute inemile rănești; si nu numai inema trupului, ce și a
sufletului, a căruia rană vindecare n-are. Pentru aceasta dară eu,
răbdînd voi răbda, adecă nedejduind voi nedejdiui.,., și nu mult,
nice cu zăbavă, si nădejdea mea va izbîndi. Căci decît toate mai
vîrtos credința mea nedejde iaste; si asea, prin adevărata nedejde,
nedejdea în deșert nu-mi va fi. Și pentru aceasta mai frumos mă
voi încorona, căci cu toată inema si cu tot sufletul fără îndoință
audzind am credzut și întru adevăr, după făgăduință, am
nedejduit". Autoelogierea. comisă în înfruntare, opune Lumii
"măgulitoare si amăgitoare”, tăria nădejdii în adevăr, încă intactă
în psihologia juvenilă a autorului. Implicarea lui subiectivă, fie și
numai pe anumite suprafețe ale textului dialogat, păstrează
amprenta personalității care nu putea să scrie o carte numai
pentru alții, fără să lașe urmele sinelui hipersensibil.^Dealtfel, în /
tot ce a scris, Cantemir a exprimat un original temperament de
artist, tentat să-și proiecteze în pagină trăirile momentului.
MpîibTTnieXev șfirsind de regulă cu o clauzulă, asa de frecvente
în paginile romanului, sînt încercate mai întîi în Divanul. Nici o
altă explicație nu poate primi făptui că cele mai multe replici
rimate îi revin Lumii, decît potrivirea formei cu ușurința ei în
rostire si libertățile de care se bucură, nu numai în exprimarea
fondului de convingeri. Proza ritmată, compusă al iterativ, devine
la Cantemir sistem. Muzicianul'lintfe~spre" realizarea'-unor efecte
acustice, fără să intenționeze poezia, de aceea rima e lucrată
foarte simplu, din ,.adfectiye> cu aceeași Jejminație ca în
enumerarea: "... tîrgurile cele norddoasă, cetățile cele vîrtoasă, ...
viile cele roditoare, țarinile cele de bișug dătătoare, grădinile cele
cu flori frumoasă, livedzile cele cu pomături drăgostoase”. Se
regăsesc aici urme ale poeziei orientale, dai și armoniile orației
folclorice cultivate de Dosoftei în cele mai reușite dintre versurile
sale. Alteori, Cantemir își face recitabflă fraza prin succesiunea
unor enunțuri încheiate repetat cu verbe la participiu; adesea si
împerechiate: ”legat”, “mîncat”, “fărîmat”, “topit”, “lăsipit”.
“amirosit”, “primenit”. Aceeași impresie acustică’se creează cu
monorima realizată jdin verbe (duble) la gerunziu. Clauzula, o
concluzie si pentru acustică si pentru sens, vine să închidă
fragmentul ritmat: ”...si cutremurîndud vara fierbințeala si
pripăcul fierbîndu-I si cocîndu-î, / iarna frigul si gerul răcindu-1 si
înghețîndu-l,/ foamea leșinindu-1 și hemesindu-1./ setea
aprinzîndu-l si topindu-1/ și de va și ceva de mîncat sau de băut
afla, doară rădăcina ierbii și apa din borta copaciului. pe carele nu
el le mănîncă sau bea, ce iale pre dînsul topesc si sfirsesc”. Folosit
mai mult în Istoria ieroglifica. procedeul manierist ne apare
perfectat din punct de vedere al sonorității si al modului mult mai
sprinten de a puncta concluzia, fără a lăsa să treneze finalul.
Divanul este, S^ace1îtsi\' timp\ o importantă ant^kigie
paremiologică si pimKir44păTfta/în"’ltfnba română. în construcția
lucrării, dictoanele contrapunctează ideile. întregesc și întăresc
sensurile morale. Pare să fie clară conștiința autorului că expresia
desăvârșită în formă poate impune mai pregnant sensul etic. E
acesta un crez estetic categoric implicat în alegoria Istorici
icroglifice: Vocile celor două personaje fictive aprinse în disputa
sînt dublate, în Cartea a doua a Divanului, de o anonimă voce
sentențioasă, menită să autentifice exemplar, cu dictoane,
afirmațiile înțeleptului, verificate în experiența Lumii. Indiferent
de calitatea lor, retorice sau filosofice, profetice si enigmatice,
vorbele înțelepte sînt introduse prin tehnica clasică, “cum
dzice:...", citarea fiind urmată de o paranteză în care se indică
sursa. Contribuția lui Cantemir a fost aceea de a le selecta și
grupa după tema impusă de titlul fiecărui paragraf ca într-o
competiție a dictoanelor pe subiect dat. Cartea a treia
suplimentează antologia cu traducerea în limba română a unei
suite de maxime celebre excerptate de Wissowatius, mai ales din
spusele gânditorilor profani: "Thalias filosoful”. ”Tițeron’\
"Epicuros", Seneca. Platon, Boetius, Plutarh, Erasmus etc. și,
numai în parte, din texte biblice. Punctele 21. 22 si, cu deosebire.
23. din traducere conțin un elogiu umanist la rolul formativ al
maximelor, acțiunea lor per exemplum în evoluția omului
individual si social. In paginile Divanului. Cantemir îsi exersează,
deocamdată, arta stilistică a sentenției pe care o va desfășura, cu
aceeași virtuozitate manieristă, în construcția Istoriei ieroglifice.
Ceea ce spune aici maxima din paranteză nu intră în rolul
personajelor discursive, ci în rolul povestitorului ispitit să
intervină pentru a contrapuncta - valoarea de fond e aceeași -
sensul moral, transformînd procedeul într-un fel de a atrage
atenția cititorului. O confruntare a fondului de maxime risipit în
primele cărți ale lui Cantemir ar constata migrarea lor. în forma
literară a Istorici icruglijice sînt prelucrate, o dată sau de mai
multe ori în cursul romanului, numeroase maxime ce apar în
paginile Divanului.
l ectura acestor două opere. în ordinea scrierii lor, relevă în
cea dintîi un moment al exercițiului preliminar, ca _slif si
compoziție. Dialogul, cu regia si mobilitatea lui, devine în roman
dezbaterea reprezentată prin discursurile ținute în "theatrul
cititorilor", pe subiectul alegerii Struțocămilei la tron. Titlurile
analitice ale punctului 77 (cartea a doua): "Privelele cerești
pășirile să potrivesc” și "Nevoiașii si săracii împotriva tiranilor,
dobitoacelor să asamăna”, ne sugerează criteriul de factură satirică
ce a prezidat alegorizarea Munteniei lui Brîncoveanu în Țara
păsărilor si a Moldovei, disputată în "theatrul" oratorilor, în Țara
dobitoacelor. Evoluția acțiunii însăsi, de la înfruntare acerbă la
pace, pare să se repete în structura romanului. Continuitatea este
încă mai convingător susținută de stilul cantenwian, conturat in
particularitățile sale definitorii chiar în Divanul. Nu numai
hmerbatul. considerat în studiile ultime ca un "shlem11 ce
irwTvTdualizează limbajul scriitorului moldovean, dar si alte
procedee tipice vor trece din Divanul în forma îmbogățită și mult
mai studiată a stilului Istorici icroglificc. Vom reîntîlni în esență,
în reflectarea literară, exacerbat subiectivă, a istoriei, același mod
de gîndire si expresie. Obediența scriitorului debutant, care știa că
Divanul va fi cenzurat, ca ținută morală, concepție si limbaj, de
profesorul său teolog, se va răzbuna în libertatea nemărginită a
lumii alegoriei din Istoria icrog/ificâ. Istoria literaturii, mai
recentă, va interpreta textul ca atare". Tipărită fiind, șansa ei de a
fi citită si de a influența devenirea romanei literare era. evident,
sporită.

6.5. Plină de înțelesuri pentru voința puternică de evaziune în

libertățile imaginarului este o frază, din roman, despre
imposibilitatea de a pune în lanțuri sufletul uman. închisoarea
este numai pentru trup. Considerația era a unui cărturar încrezător
că numai în lumea artificială, liber creată de literatură, spiritul
(Inorogul) poate vesteji forța (Corbul). De aceea, autorul va duce
la extrem viziunea subiectivă asupra lumii, evident, cu intenție
satirică. Principele abia împlinise treizeci de ani cînd încheia
acest roman alegoric erudit. Modelul mărturisit în prefață
{Ethiopicele lui Heliodor) atestă intenția de a scrie roman.
Mulțimea si varietatea substituirilor ’ alegorice ne fac|x să
presupunem un intens si îndelung proces de elaborare,
Barochismul stilului se extinde asupra întregii construcții
labirintice a romanului.
 înainte de a avea o motivație psihologică, romanul. are.un
punct de plecare realist. Cantemir transfigurează întîmplări
veridice, exagerarea subiectivă nu atinge esența realului, i se dă
numai forma ficțiunii literare, care ne cîștigă ca realitatea
sufletească a autorului. Determinantele extrinseci ale Istoriei
ieroglijice se lămuresc în conflictul istoric Cantemir
-Brîncoveanu. Inferioritatea socială a fiilor lui Constantin
Cantemir răzeșul, invocată mereu de Brîncoveanu, infatuat sub
blazoanele lui cantacuzinesti, a provocat complexe, recunoscute
ca resort intim în această operă a lui Dimitrie. Ce erau acele
genealogii inventate, decît o compensare a condiției reale?
Aceeași explicație o are si severitatea critică manifestă în
Descrierea Moldovei, unde prezintă ierarhia socială a timpului .
în conștiința revoltatului se află izvorul atîtor idei iluministe ce
premerg Școlii Ardelene. Spiritul^^mȚțețaf al Istorici ieroglifice
amintește una dintre formele mentale impuse, abia după cîteva
decenii, în Franța luminilor, de autorul lui Candide si al
Fecioarei din Orleans. Ar fi suficient de convingător să invocăm
războiul eroi-comic imaginat de prințul moldav, ca o răzbunare a
albinelor împotriva păsărilor și animalelor de pradă. Pqpadia
eipjcului^ era deci de dată mai veche în literatura română,
Budai-Deleanu avea un precedent. Conștient că numai în terenul
inteligentei si erudiției poate fi. suveran absolut, Cantemir îsi
"ademenește" aici contemporanii, lăsîndu-i să pătrundă în
universul subiectiv al cărții numai prin purgatoriul literar al unei
oglinzi deformante, "ochiul sufletului" său. Aici ei renasc sub alte
chipuri, fizionomie caricaturizate, și sînt inconștienți, atunci cînd
lin discursuri, de comedia autodezvăluirii la care îi supune
creatorul. Nici un personaj istoric nu rămîne la proporțiile hii
reale, măștile, chiar dacă acopăr figuri identificate iștoric, sînt
atribuite si puse în acțiune cu dorința de a exagera acuzator un
sistem social și politic, pe care scriitorul refuza să-i accepte.
Puternic în inteligenta lui, prințul îmbrăcat,; tară scrupulul
modestiei, în haina fantasticului Inorog, se asbza deasupra si
împotriva tuturor. Fiecare personaj intră în cai navalul animalier
cu un costum ce trebuia să-i reprezinte psihologic, mental si
comportamental. Metamorfoza nu este completă, ca în Mugurul
de aur al lui Apuleius. Cantemir lasă măștilor darul uman al
vorbirii, pentru a-și desăvîrși satira prin puterea aiitodezvăluitoare
a cuvîntului. La fel procedase Prodrornos în suita sa de satire
alegorice (Povestea despre păsări, Poveste despre patrupede
etc.). Nici un personaj al Istoriei icroglifice mi se abate de la
conținutul caracterologic al măștii. "Vulpea dialectică" acționează
versatil ca o vulpe, mimetismul Hameleonului exagerează chiar
modelul natural, dar nu se dezminte, clonțul Corbului neîndurător
sugerează scena devorării, Inorogul hieratic coboară din miturile
Orientului, pentru a da tuturor o lecție de superioritate etc.
Deși nu este scrisăja persoana întîi, cartea lui Cantemir, prin
materia istorică si gradul de implicare subiectiva,; poate ti socolită
un roman autobiografic a! luptei pentru adevar și putere. E un
roman născut din fantezia unui om care cunoscuse puterea, era
frustrat de ea și o dorea încă. Și nu o voia repetata în forma banală
a domniei, ci într-o recunoaștere a unicității' sale spirituale,
înălțime inaccesibilă pentru fauna ce mișuna în jurul imaculatului
Inorog, masca sinelui magic. Istoria ierog/ifica e un roman scris
la modul optativ. Iar dorința intimă nu putea fi apărată de ochiul
indisefer. al contemporanilor decît cu "limbajul secret" al
literaturii. De aici căutarea unui sistem de comunicare criptică,
misterioasă, pusă "sub lacăta tăcerii nedescuiată'L cum erau atunci
hieroglifele. Există certe legături între moda discuțiilor duse in
secolul al XVI 1-lea asupra scrierii
constitui un model de alfabet universal al elțtei umaniste, si
opțiunea’ lui Cantemir pentru ‘'ascunsa ieroglifie”, gîndită ca
masca alegorică. Introducerea cuvîntului în chiar titlul cărții poate
fi un mod indirect de a se dezice de uzata si naiva fabulă esopică.
Desigur, Cantemir, ca și Vico, nu credea că acest fel de scriere
conține semnele sacre ale “limbii zeilor”, ideea însă i-a stimulat
fantezia activă în căutarea ineditului. Hieroglifa-metafbră fusese
cultivată si de renascentiști, după Ficino ea declanșează o modă
estetică. Rafinamentul sensului secund, alimentat de sugestiile
venite din scrierea figurativă egipteană, domina, mai ales planul
figurilor literaturii. Plecată din această sursă, ideea semnului
hieroglific ajunge pînă la Cantemir. El a folosit-o pentru a-si
realiza un sistem de substituiri, fără să se rezume numai la
“chipuri de dobitoace și pășiri”. înmulțirea semnelor
convenționale demonstrează inventivitatea scriitorului român în
crearea.de noi semne, constituite într-un cod îmbogățit ce trebuia
să figureze realitatea specifică interpretată de un spirit satiric. A
elabora noi hieroglife însemna pentru Cantemir apelul la esențe si
semnificații pur asociative, adecvate intenției sale critice. “Scara”
tîlcuitoare a “cuvintelor ieroglificești” cuprinde nu numai
indicarea măștilor animaliere, dar și simboluri (numite
“ieroglife”) pentru lucruri, fenomene sociale și naturale, locuri
geografice, noțiuni abstracte: “căpuși pline de sînge” - bani,
“vivorul” - răscoala, ”brîul ars” - ecuator, “ouă de șarpe” -
minciuni, “raiul spînzurat” al grădinilor Semiramidei - fericire
nestăruitoare etc. Hieroglifele lui Cantemir proliferează fantastic.
Și inarmorele ornamentale de pe palatele Cetății Epithimiei
conțineau “tot felul de scrieri ieroglificești”, de nimeni dezlegate.
Templul cetății era împodobit cu un brîu lucrat în basorelief
figurativ, o adevărată bandă narativă cu figuri de oameni și
animale înfațisînd, de la stînga la dreapta, scene din lupta vieții.
In universul său recreat, realitatea secundă, fictivă, cadru potrivit
pentru idealitatea Inorogului, Cantemir înțelege să vorbească o
limbă secretă, ca și sacră. Conștiința neconcordanței sale
spirituale, psihice și morale, cu lumea ar explica opțiunea.
Limbajul cifrat al scriitorului moldav nu este deci un scut al
temerilor sale, cît un semn de ostilitate deliberată. Realul este
redimensionat în imaginar. Cu prețul unui imens efort de aflare și
potrivire. Cantemir recurge nu fără excese la deghizarea
personajelor și încifrarea unor fapte, realizând un cod personal de
stil baroc. Un întreg sistem complicat, supradimensionat si prea
încărcat de erudiție, deși principele pedant căutase formele ideale
de comunicare. Ideile filosofice au fost studiate aparte.
Privită în raport cu modelele literare si avînd în vedere
substanța ei filosofică, istoria ierogiifica ni se relevă ca o sinteză
a culturii, talentului si gîndirii lui Cantemir, diverse și profunde.
Marcat original, prințul literat a înțeles trecerea prin cărțile lumii
ca o "primblare a minții", într-o curioasă căutare de idei.
Asociațiile spontane ale scrierii sale cu fabula esopică sau
Fiziologii!, cu Roman de Renart și Etiopian pot fi reținute întrucît
privesc elementele formale, alegorismul si ordinea temporală a
momentelor acțiunii. Fondul de gîndire, profunzimea satirei si
enciclopedismul romanului însă participă intens la mișcarea de
idei a Europei aflată în pragul secolului luminilor, în timp ce
sistemul alegoriei hieroglifice e în acord cu vîrsta literaturii si
artelor plastice din secolul al XVlI-lea. Dacă soluția estetica a
măștii animaliere pare să întoarcă acest prim roman românesc
spre epoci revolute din istoria literaturii universale, există în
însusi textul lui argumentele integrării în tipologia literară a
secolului contemporan. Asa ar fi: proporțiile epicului, cantitatea
si specificul informațiilor, tehnica naraUvă-—foarte_ ~varjata
(digresiuni oratorice, anecdotice, onirice, epistolare), orientarea
retrospectivă (rememorarea retarda htă a Inorogului) și prospectivă
a povestirii (visul profetic), ascuțimea^satilgi, analiza psihologică,
speculația^filosofică și parabola. Sînt acestea doar o parte dintre
argumentele ce hotărăsc'-clTferenta specifică în cadrul alegoriei
animaliere, formă care nu poate să înșele asupra modernității
romanului cantemirian.
Degajarea și libertatea autorului ating gradul maxim de
manifestare în pagina unde Șoimului i se dă cuvîntul să vorbească
despre romanul în care el însuși este personaj. într-o tiradă de
mustrare a corbului, el evaluează realismul Istoriei ieroglifice în
atribuirea măștii răului, reprezentat de pasărea nigris: "și.... după
Istoria ierog/ifucascd cu numele Corb, așeși de trup, cu suflet și
cu totului tot, aceluiași și adevărat așe să fii te arăți...". Neașteptat
element de regie, pledoaria personajului în apărarea autorului
vine să ratifice potrivirea totală a măștilor cu realitatea
personajului istoric, cu alte cuvinte, să autentifice exagerarea
literară. Explicația uimitoarei libertăți, la ora 1700 a romanului
european, o găsim în psihologia orgoliosului autor moldav, aflat
în căutarea unui mijloc de a-și confirma eficacitatea propriei arte.
Indiferent de particularitatea scopului, observăm ca procedeul de
a i se da cuvîntul personajului pentru a vorbi despre operă, despre
destinul hărăzit de scriitor unor personaje, nu mai poate fi
considerat descoperirea unui Unamuno sau Pirandello. Cantemir
intuise și utilizase inventiv libertatea scriitorului.

6.6. Urmărind planurile acțiunii, în afară de marea inversiune

temporală si deschiderea in mediaș res, după care este plasată, la
o otirecare distanță, po’ve'stirea cauzală, de explicație a conflictului
de la început, romanul se poate diviza în două nuclee narative, în
funcție de personajul central. Primul dezbate alegerea la tron a
Struțocămilei, al doilea are ca subiect aventura prinderii
Inorogului și biruința finală a dreptății sale. Nu trebuie neglijate
relațiile interdeterminative între cele două nuclee. Struțocămila si
Inorogul, ca personaje focale, emblematizează două tipuri umane
situate_ la antipod: prostia infatuată ca pericol social și
perfecțiunea ideală, care supraviețuiește fantasticului absurd al
existentei prin puterea sinelui. Scepticismul unor reflexii ar tinde
să ne priveze de impresia unui roman alegoric de tip vizionat,
însă finalul "dreptății poetice" și abundența de idei, pledînd
pentru un "Cantemir contemporanul nostru", reabilitează
posibilitatea unei asemenea clasificări. Romanul se deschide cu o
falsă plasare în timp a acțiunii. înțelegerea cititorului e
condiționată de familiarizarea cu sensurile metaforice dezlegate
numai la "scară". Afirmația liminară: "Mai denainte decît
temeliile Vavilonului a.să zidi"6, nu sugerează un timp străvechi,
ci "începătura răutăților", o hiperbolică întemeiere a edificiului
cărții pe o realitate viciată. Această exagerare inițială, ca metaforă
expansivă, anunță proporțiile viziunii subiective. Si alte defecte
ale lumii reale intrate în alchimia romanului, întreținînd impresia
de timp si spațiu mitice (grădinile Semiramidei, Eufratul, Cetatea
fantastică a Epithimiei), figurează, după traducerea de la "scară",
o societate coruptă în vîrtejul căreia va lupta, orgolios si neînfrînt.
Inorogul. Prezentînd cadrul acțiunii din prima parte a romanului,
autorul calcă un loc comun. Mediul ambiant în care se rostesc
discursurile personajelor (Vidra, Bîtlanul, Cucunozul. Vulpea,
Corbul, Struțocămila etc.) este adunarea. Cu acest procedeu se
disciplinează, în succesiune logică, discursurile de acuzare, de
apărare, analitice sau! conținînd amintiri despre Struțocămila.
Numai că personajele lui Cantemir nu-și rostesc discursurile
într-o adunare umană de petrecere sau de popas (ca în
Decameronul sau Povestiri clin Canterbury).. așadar, prilej gratuit
de a povesti, ci într-o întrunire politică interesată, electivă,
desfășurată după ritual oriental și tiranizată de unul dintre
personaje. Corbul. De aceea, comportamentul vorbitorilor, de
cele mai multe ori, disimulează, ele se zbat între teama și dorința
de a spune adevărul. Vulpea îndrăznește să arunce în adunare
"dulce otrava" cuvîntului liber si astfel creează precedentul.
Lumea romanului, care consacră "duhul balcanic", e animată
seefet de aceeași aspirație spre putere, este imaginată realist,
pentru că autorul se afla în interiorul ei, el însusi, ca personaj al
propriei cărți, fiind prins în abilele țesături politice de alesătuiă
bizantino-turcă. Cristalizînd în jurul dorinței de putere,
raporturile între personaje, reacțiile lor nu trădează adevăratele
gînduri, cunoscute numai autorului omniscient, care face un
studiu.de b.ehaviorism pe comportamente imaginate exagerat, dar
nu imposibile în ordinea naturii umane si a momentului.
Adunarea politică fusese un fapt istoric întîmplat, în roman însă
căpătă aparența ficțiunii, a realității recreate în sens ironic si
satiric, deci tendențios. Personajele, grupate sub emblema tutelară
a Leului și Vulturului, sînt împărțite în tagme, figurînd clasele
sociale. Animalele și păsările cele mai rapace ocupau primele
locuri (Paradosul, Ursul, Lupul, Hulpea, Ciacalul si, din tabăra
adversă: Brehnacea, Șoimul, Uleul, Cucunozul, Coruiul etc.). Nu
lipsesc ironiile la insignifianta stare a treia (Boul, Oaia, Calul,
Capra, Iepurele și: Gînsca, Rața, Porumbul, Turtureaua etc.),
chemată pentru decor si.pentru a semna documentul final. Lor nu
h s-a dat cuvîntul în adunare, de aceea numele nu mai sînt trecute
în “scara dezvelitoare" de la sfîrșit.
Dezordinea, bîlbîiala și apostrofările, adresate în zgomotul
general al începutului, încetează cu cel dintîi discurs (al Vidrei),
care transformă adunarea în spectacol. Ca psihologie si intelect,
Vidra joacă rolul disperatului desmoștenit, avîntat în cuvîntare cu
cel mai epatant vocabular. El însuși afectat de starea învățatului
prigonit. Cantemir îi pune la îndemînă arme livrești, terminologia
si structurile logicii, îl lasă să iasă în scenă "fără veste... cu mare
obrăznicie". Inaugurează și susține discursul cu vestite .axiome
învățate de la "fizicești filosofi", din care extrage ideea de
armonie între taberele opuse. Gestul este donquijotesc, totul
eșuează, logica este ineficace într-un asemenea mediu de
incultură. Efectul nu e cel scontat. Vidra e acoperită cu acuzații,
starea ei sufletească se dilată dramatic, încît aruncă auditoriului
disprețul învățatului asupra ignorantului, denunță ipocrizia și
tirania Corbului (socrul său), cu frazele finale scăldate în
lacrimile neputinței și regretului de a fi crezut în "himera
filosofilor". Autorul nu-i acordă personajului aureola de înfrînt pe
nedrept, pentru că antecedentele, reclamate în adunare de alți
vorbitori, îi descoperă culpabilitatea politică.
Discursurile consecutive ținute de sfetnici ai Vidrei (Bîtlanul
si Brebul) istorisesc dramatic abuzurile mai vechi, ațîță mulțimea
și hotărăsc expulzarea dubiosului animal (de apă si de uscat) din
adunarea electivă. Evaluat în ansamblul compoziției, cuvîntul
Vidrei are funcția narativă de a declanșa intriga, în măsura în care
avansează subiectul discordiei, coroana Moldovei. Dintre
ascultători, pe rînd, în chip regizat, se ridică un actor-retor.
consumînd d^fai»t-patosul oratoric, refulat, al autorului. Regizor
si actor totodată, el se zbuciumă necontenit sub toate măștile,
creează si distruge, apără si acuză, plînge si rîde pentru a-si regăsi
liniștea cînd se convinge că portretele se conturează în liniile de el
dorite. Discursurile’ -jietive. sudate prin scurte intervenții
regizorale, constituie povestirea reprezentata, preferată relatării,
cel puțin în prima parte a românului. T5TferTte ca limbaj si fond
informativ, ele contribuie la clarificarea unor biografii confuze

,3(HI )
(Căprioara de Aravia), dezvăluie fapte de culise (Bîtlanul), apără
Eauze pierdute (Vidra), îndeamnă la armonie (Lupul), sau
flagelează prostia (Anonimul sfetnic). Stilul direct dă cititorului
impresia autenticității "istoriei", ca și iluzia participării la acest
proces cu public, susținut în "theatru". în structura fiecărui
discurs, Cantemir parodiază sau respectă regulile retoricii clasice,
în funcție de tipul mental și moral reprezentat de fiecare personaj.
Brehnacea, Vidra și Papagaia rostesc discursuri în stil înalt,
adevărate "mărgăritare", pentru că au ars multe luminări cu cititul
cărților, în timp ce partea Corbului sau Struțocămilei este parodia,
indiciu de caricatură a minții.
Formă rară, înrudită cu analiza psihologică și monologul
interior, discursul mental cunoaște în românul cantemirian
obiectivareaȚ~în~l:orma narativizată asumată de autor. Alteori,
limbajul mental e "reprodus" în pagină, ca discurs interior,
introdus prin formule consacrate, cum ar fi: "Lupul dzisă în
sine...". înlănțuind zeci de discursuri "croite" pe măsura minții
fiecărui personaj, Cantemir realizează o ierarhizare subiectivă, nu
după bogăția adunată cu lăcomia molipsitoare a cetății Epithimiei,
nici impresionat de strălucirea și vechimea blazoanelor,, ci după
cultură, înțelepciune si un spirit de dreptate, care, bineînțeles, nu
leza dreptatea absolută a Inorogului, posibilă numai în sfera
imaginarului.
Ce povestește deci Cantemir în rebusul său hieroglific ?
Întîmplări adevărate și altele posibile din istoria contemporană, de
coloratură balcanică, în care proiectează un fragment din propria
biografie istorică și psihologică. După un preambul descriptiv
static (redus la 22 file de manuscris), începe desfășurarea
dramatică a marii adunări elective, cu discursuri centrate pe
subiectul "cine este Strutocamila”, cea propusă a fi învestită cu
mantia domnească. Ea însăși, invitată insidios să "ritoriceașcă", își
dezvăluie prostia, neștiind ce nu știe. Comedia e dublă și n-o află
decît cititorul-spectator intrat în "simbathia” csî autorul. Cititorul
asistă amuzat la spectacolul prostiei ilariante, si, mai mult decît
atît, el știe ceea ce nu știu personajele vorbitoare in "theatru”, loc­
al marilor autodefiniri, că tiranul Corb cumpărase deja, în culise,
tronul pentru Struțocămilă, iar dezbaterea era o înscenare gratuită,
în timp ce Struțocămilă, un hibrid grotesc, produce un comic al
imposturii, din situația mulțimii neștiutoare, care ia totul în
serios, rezultă un comic al inconștienței. Astfel, prefigurarea lui
Caragiale se citește în situații și efecte asemenea. Succesiv, o
mică adunare (unde se citește scrisoarea Vulpii absente pentru că
era bolnavă, asemenea vulpii Iui Gr. Alexandrescu) hotărăște
vînarea neînduplecatului Inorog, opozant la poruncile Corbului.
O bună parte din roman povestește aventura vînătorii, plătită de
Corb, organizată de Hameleon si, paralel, diplomația desfășurată
de Șoim pentru medierea unei înțelegeri între Inorog si Corb. Din
această ultimă acțiune, continuată de alte personaje decît cel care
o inițiază, se va extrage soluția încheierii fericite a cărții,
îngăduința Inorogului de a primi propunerile de pace ale
Corbului. Din punct de vedere al intervenției naratorului si al
dinamicii narative, cele douăsprezece părți ale romanului s-ar
disocia, într-o primă subdiviziune desfășurată într-un singur loc,
într-o durată temporală redusă, iar ca acțiune fiind o reprezentare
pe roluri. Nu altceva decît discursuri fictive participante la o
debatere în "theatrul" deschis tuturor. Aici, subiectul nu e disputat
în acțiune, este un conflict al cuvintelor, folosite cu sau fără artă,
pentru acceptarea "silogismului" Corbului, elaborat în favoarea
pretendentei, "pasăre cămilită și cămilă păsărită", cum o
încondeiază Vidra. In cea de a doua subdiviziune (de la partea a
treia mai departe), ce coincide și cu schimbarea subiectului
generator de conflict, de acțiune larg desfășurată, "ritorisirea"
măștilor'intră în plan secund față de povestirea autorului, Pînă
aici, el pare să nu fi avut decît simplul rol de prezentator al
personajului intrat în scenă și de comentator spiritual, spontan
diferențiat, al efectului discursurilor asupra auditorului, sondînd
psihologiile si ajutînd cititorul să înțeleagă. Insă,» în această a doua
si foarte extinsă subdiviziune, povestitorul intră în drepturile lui
si, chiai dacă narațiunea nu ocupă tot spațiul, .completat cu
diverse inserții, oricum are o pondere valorică resimțită ca
dominantă.

6.7. Scrisori și documente fictive sînt montate in textul

povestirii 'de evenimente, pentru epuizarea completărilor
explicative, necesare autorului erudit și pedant. El le concepe (în
slLLlLL^ct sau rezumați v) în manjera epLsioJaiă. a epocii. mimînd
autenticitatea intrigilor politice urzite de neîntrerupta circulație a
sensurilor de taină. In număr de șaisprezece, aglomerate mai ales
în ultima parte a romanului, aceste inventate "puștanii" de joasă
diplomație balcanică (mai toate "cărțile" transmit informații
compromițătoare, delațiuni și răstălmăciri) s-ar putea clasifica, din
unghiul ordinii temporale a evenimentelor povestite, ca: scrisori
de anticipare a acțiunii, sau relatînd o întîmplare consumată, de
plîngcri și pîrj pentru fapte deja întîmplate și de care povestitorul
nu amintise nimic. S-ar mai distinge, în fine, scrisori de
•formulare a_unor dorințe, ce s-ar cere urgent realizate, cum e
i "răvașul" Inorogului către Cucosul Evropei. Interesante efecte de
lectură se obțin din relatarea epistolară (către Corb) cu privire la
unul și același eveniment povestit de personaje în conflict. Dulăii
(acuzau că Șoimul ar fi trădat interesele Corbului, fiind sedus de
"vrăjmașul Inorog", iar Șoimul, dimpotrivă; apără "dreptatea
Inorogului tulburat de nepnetenii dulăi. între cele două texte
( "reproduse", povestitorul se interpune cu un comentariu concis de
( evaluare a conținutului moral. In Istorii/ ierogUfica se "joacă" si o
drama a scrisorii ajunsa, din eroare, la un dușman al adresantului,
prefigurare a comediei “scrisorii pierdute”. Răvașele circulă
halucinant; mreaja lor e aruncată asupra tuturor, producînd
surprize în facerea și desfacerea relațiilor politice.. Acest fel de
inserție narativă, cu rol activ în evoluția conflictului, îmbogățește
suita de procedee angajate în construcția primului roman
romanesc.
Hameleonului profetizează, în forma foarte concetrată a
“luptei între Inorog și Corb’’, finalul acțiunii, adică izbînda
dreptății Inorogului. Dintr-un ornament baroc, frecvent în
literatura secolului al XVII-lea, visul devine, în prelucrarea lui
Cantemir, un procedeu cu o dubjă.^functie, cea divinatorie, deja
amintită și încă, aceea de ccy;a^ Caracterul
si acțiunea intrigantului relevîndu-se în simbolurile antrenate de
autor pentru construirea viziunii (focul, salamandra, ouăle si puii
de șarpe). Cu un dezvoltat simț al simetriilor compoziționale,
scriitorul încadrează noaptea, în care, simultan, se produc două
mari întîmplări: întîlnirea de taină,,de confesiune a Inorogului
către Șoim si visul Hameleonului, între două expresii figurate ce
limitează riguros timpul acțiunii. Se apelează la metafore de
factură homerică, sugerînd alegoric înserarea și zorile. Preludiul
visului este un iscusit amestec de nuanțe ce presupuneau
exercițiu, rafinament și o imensă putere asupra cuvântului. Starea
creată e voit ambiguă, nu se precizează dacă personajul are un vis
sau. traversează o stare halucinatorie, el plutește între veghe si
somnie: ”Așe el în valurile vicleșugurilor tăvălindu-să... somn tară
somn și odihnă fără odihnă îl chinuia, atîta cît cu ochii deschiși
somna si cu toată fantazia deșteptată visa. în care vis părerea
chipuri ca acestea închipuia...”. Privind prin lupa fanteziei,
autorul pătrunde în adîncurile subconștientului, populate himeric
de salamandra care se hrănește cu foc, de șerpi, ape si păduri
neguroase, semne ale răului sufletesc ce-1 chinuie pe Hameleon.
Simbolurile învinovățesc individul, cu toată lupta lui de a le
ascunde tîlcul. In a doua secvență a visului, Hameleonul, sfîșiat în
interior de șerpii proliferați în stomac, asistă la lupta scurtă între
Inorog și Corb, întîmplată pe înălțimi inaccesibile măruntului
tîrîtor.
Autorul n-a ingnorat nici mecanismul psihic al visului, ca
rasfringere deformată în care se păstrează liniile activității diurne,
în cazul Hameleonului, organizarea vînătorii Inorogului.
Intrigantul, pescuitor în ape tulburi, rememorează în somnul
rațiunii faptele zilei, asociate în subconștient cu teama
insuccesului. Concepția aristotelică asupra visului, ca "părere sub
influența pasiunii”, fusese înregistrată de scriitorul român. Chiar
dacă este prea ordonat și prea evident supus aspirațiilor spre
izbîndă ale Inorogului, visul alegoric îmbogățește cursul epic al
romanului, face să apară un nou motiv la care se referă toate
personajele angajate în dialog cu Hameleonul. Nu se oferă o
singură tălmăcire a semnificațiilor închise în alegorie.
Versatilitatea si jocul mimetic al personajului se vădesc în cele
trei tîlcuiri interesate, în funcție de dorința proprie.și de persoana
căreia îi povestește visul interpretat, știind că împlinirea putea fi
influențată de tîlcuire. Fantezia autorului însuși, devenit personaj
în roman, se lasă dirijată de dorință. Prințul frustrat de drepturile
lui se consola cu himerele visului. Prin comparație cu simplistele
visuri oraculare din romanul lui Heliodor, visul inserat în Istoria
iero^lifîcii, lucrat cu sporite valori etice și estetice, este opera
unei fantezii îmbogățite din cunoașterea miturilor și artei
oniromanțiloi, aici utilizată ironic.
Lumea visului cantemirian nu este imaginată numai în
alb-negru și nici nu se mișcă tăcută, pe un ecran fără sunet. Are
dimensiunile "realității" fantastice, puternic luminate de para
focului Salamandrei. Hameleonul se văietă și întreține dialoguri
de inițiere, ca în Somnium Scipionis„ compus de Cicero. Oarecum
prelucrat, fragmentul fusese împrumutat și de Chaucer pentru a-$i
ornamenta proemiiun-id la Parlamentul păsărilor, tara ca visul lui
Scipio să aibă aici vreo legătură cu epica în versuri din poemul
propriu-zis. Cu totul original, la Cantemir această digresiune
narativă nu numai că prezicea finalul, dar insinua totodată și ideea
romanului, profilul moral și spiritual al personajelor.
Mulțimea de povești edificatoare și parabolice, vizînd
biografia alegorîzăttrTT personajelor,- speculațiile filosofice și
digresiunile de tot felul nu afectează unitatea cărții. "Trupul
istorii unul și nedespărțit ieste", ne previne Cantemir. Coloana
vertebrală a romanului rămîne povestirea autorului, încrustată cu
ornamente narative extrem de variate sau sentenții riniale, de
alura mantinadei grecești (toate au scop moral și
completiv-analitic), cu dictoane și vetâmi. Unitatea romanului,
protejată de silința scriitorului spre rezolvarea unui conflict
central deschis de făptura superioară a Inorogului, în jurul căruia
se țese intriga (în nouă din cele douăsprezece părți), nu permite
asocierea cu "seria de factură orientală" reprezentată de Halima
sau alte povestiri în serie din literatura Europei occidentale.
Fiecare poveste a seriei poate avea un alt subiect, ca în Hanii
Aiiculei, în timp ce la Cantemir nu se poate vorbi de o înlănțuire a
poveștilor. Ele sînt plasate la mari distanțe una de cealaltă, pentru
a edifica ascultătorii asupra unei idei sau situații, încît nu pot fi
considerate decît simple elemente compoziționale digresive,
intrate în competiție cu "sentențiile" (în.număr de 760), spre a
confirma valențele moralizatoare ale întregii construcții epice.
Interesantă, cum am amintit, este asemănarea sentențiilor în
■forma distihului ritmat cu mantinadele grecești, critice și satirice
mai ales. Ritualul și sensul, introducerii poveștilor cu valoare de
fabulă în fabulă ("Herghelegiul și lupul", "Pulful si coiabierul.
"PoYestea-jfiobanuhu" etcîJTconfirniă legătură lui Cantemir cîi
modelele orientale si, de asemenea, cu anecdotele folclorice
extrem de abundente în spațiul autohton. De altfel, limbajul
parabolic, de coloratură românească, fusese exersat si în Divanul.
Obișnuința intercalării în text a unor povestioare anecdotice de
edificare, cum s-a afirmat, pare să fie influențată de lectura marii
cărți de înțelepciune indiană, în traducere arabă, Kalilah și
Dimnali* Este un procedeu adoptat pînă tîrziu si în ultimele opere
ale lui Cantemir, cu deosebire în Sistemul sau întocmirea religiei
muhammeclane. unde aflăm și mărturia admirației sale pentru
cartea de povești înțelepte, Humaiun-name (varianta otomană la
Kulila wa Dimna). Si introducerea ritmică a dictonului în
povestire poate veni din Panciatantra, dar si din maniera
naratorului nostru oral de a-si pigmenta povestirea cu proverbe și
zicători. Oricare ar fi sursa si modelul, Cantemir reformulează, în
inimitabilul său stil, o nouă tablă a valorilor morale. Iar
permanența acestor valori, la care se adaugă marile idei de
filosofic socială, oferă criteriul operei deschise mereu unei lecturi
interpretative, hic et nune.

6.8. Din pasiunea autorului-pefsonaj s-au născutqiaginile

poetice ale romanului. Lirismul povestirii apare acolo unde
: Inorogul e^" înlănțuit^ și deci înfrînt temporar de puterea
intijganți lor. Criza sufletească provocată de disperarea
(capitivității îl determină la o întoarcere în sine, îl rătăcește într-o
digresiune elegiacă de o nebănuită intensitate. Proza rimată a
"harmoniei tînguioase" pare a urma, la început, o monodie
orientală preschimbată brusc în vrăjmașe imprecații întoarse cu
voință distrugătoare spre exterior. Tumultul lăuntric al elegiei se
. amplifică într-atît, îneît atinge întreg universul intrat în dezordine
/ cataclismică, pentru că Inorogul, Unicul, era prins. Indignarea
f eruditului, angajînd pedant știința sistematizată asupra
^cosmosului, primejduiește pe alocuri poezia care țîșnește în
 2. Dosoftei, versificatorul de talent
2.1. Dosoftei sau geneza poeziei românești. 2.2. Moda
europeană a versificării psalmilor. 2.3. Adaptarea dis­
cursului liric. Modele folclorice și valori durabile.

2.1. înclinația naturală a lui Dosoftei de a face poezie se

supune temătoare conținutului biblic și cîtorva reguli prozodice
prea severe. Abandonat lejerităților creației folclorice, îmbrăcat în
mantie de boier liber și nu împiedicat în poalele rasei monahale,
ar fi servit poeziei lirice sau celei imnice mai mult decît a făcut-o
în Psaltire'! Probabil nu, de vreme ce valoarea poeziei nu e alta în
versurile discursivului poem (?) Domnii Țării Moldovei (206
versuri cu rimă asonantică, o searbădă enumerare a domnitorilor,
pînă la Constantin Cantemir), în traducerea prologului la tragedia
Erofilf a grecului Chortatzis (prologul e un monolog al morții,
înrudit în idei cu Viiața lumii), sau în numeroasele distihuri
inserate în Viața și petrecerea Sfinților (1682-1686). Cel mai
lizibil dintre stihuri ar fi cel "pentru Sfînta luliana": "luliana,
Hristoase, cu credință,/ Ți să jărtvește ca și o porumbiță". Sună â
la lenăchiță Văcăresciu Țlujoate eforturile de a se ține-de poezia
cultă, cîțiva psalmi (46, 136^ lăsați în voia versului folcloric, și
de aceea lesne recitabîTi7*ăTâtă că talentului Iui Dosoftei îi era mai
proprie matca populară. Estetica fonică a psalmilor e realizată ori
de cîte ori e urmat modelul folcloric, adică progodiaunat-urală. O
plăcere a versului e indiscutabilă, ca și silința, dovadă e insistența.
E în aceasta si un semn al înțelegerii că o formă armonioasă
inculcă mai ușor sensul, cel puțin în cazul textului sacru, cum o
spune în cuvîntul prefațator al Psaltirii. Versificarea acestui
fragment biblic este, poate, o încercare de a atrage la lectura
Scripturii, carte spre care, constata Costin logofătul, locuitorii
Moldovei nu erau prea aplecați?
 Oricare ar fi fost intenția, situarea lui Dosoftei în istoria
poeziei românești trebuie să refuze exaltarea ce primejduiește
aplicarea măsurii și gustului, chiar dacă în discuție e pagina
începuturilor. El nu este totuși decît un traducător, nu întotdeauna
la fel de inspirat în alegerea sau crearea cuvintelor, în potrivirea
doar aliterativă a rimelor, în stabilirea spontană a ritmului ce nu
poate fi scos numai din numărul silabelor. Ca și Costin, Dosoftei
nu știe, iar dacă știe (într-un loc vorbește de "stihuri iamvicești",
adică iambice), nu se complică în alternarea picioarelor metrice și
accentelor. De altfel, conceptul de ritm e foarte complicat, însă
lucrat cu pedanterie artistică, mai ales în poezia clasică, el e
considerat ca performanță fonoestetică. Or, performanta nu poate
fi realizată la vîrsta începuturilor poeziei, cum era momentul în
care versifica Dosoftei. Oriunde am deschide Psaltirea (cu
excepția cîtorva psalmi), vom descoperi doar.insule de valoare,
ascunse între prolixități de topică, vocabular și înțeles, potriviri
deloc cantabile. Or, psalm vine de la tpaĂAhi = a cînta, de aici
ipaApoct — psalm, nume dat imnurilor atribuite regelui David și
introduse, ca text compact, în Vechiul Testament. De aici și
psalmodierea, acompaniată sau nu de un instrument muzical. Să
reținem că autorul are conștiința lipsei de originalitate, face
distincție între traducerea în versuri sk comentariul original,
versificat. Un preludiu la psalmul 032', care nu e decît o
prelucrare a ideii psalmului biblic (8 versuri), e însoțit de
precizarea: "Aceste patru părechi de stihuri le-am scornit eu,
prăvind acest psalom". Muzicalitatea octavei iese din alternanța
versurilor de 8 și 6 silabe. Rima împerecheată e asonantică, adică
imperfectă: pace - greață/ frăție-bogăție etc. Ce vrea să zică acel
"le-am scornit eu", cînd ideea elogiului armoniei între oameni e
luată din chiar psalmul amintit? Versificatorul n-a făcut decît să-i
dea o formă poetică, așa cum, de altfel, a făcut-o în toate cele
peste 8600 de versuri ale Psaltirii.
în 1874, bibliotecar fiind, Eminescu pleda, într-o petiție,
pentru cumpărarea Psaltirii lui Dosoftei, de la "antiquarul Israii
Kupermann”. Tot atunci, propunea si achiziționarea ediției
princeps a Divanului lui D.Cantemir, de la același anticar. Așa se
face că unele rime, de aspect arhaic, din poeziile lui Eminescu, ne
readuc în minte versurile lui Dosoftei. Un singur exemplu: rima
strică - nemică, din Alei mica, alei draga.

2.2. Dosoftei datorează ideea de a versifica Psaltirea, după ce

o tradusese în proză, poetului polonez Jan Kochanowski. Acesta,
la rîndul lui, fusese sensibil la modele poeziei franceze. II imitase .
pe Ronsard și e influențat de protestanți atunci cînd versifică și
tipărește, în limba polonă, Psalterz Dawidowy (1579). Dar, în
poezia polonă a "secolului de aur", el va conta în primul rînd
pentru poezia originală, elegiacă, din Treny și altele. îndrăzneala
poeților de a versifica textul biblic, sancționată de conservatorii
dogmatici de la Sorbona, a fost susținută de muzicieni (în Franța,
Polonia, Anglia). Așa, Gomolka, după un an de la tipărire (1580),
va pune pe muzică textul versificat de Kochanowski, cel care
dăduse psalmilor răsunătoare titluri latine (Ps.l, "Beatus vir, qui
non abiit in consilio impiorum"; Ps.96, "Cantate Domino
canticum novum").
Făiă să aibă vreo legătură cu Dosoftei, interesantă e aventura
poetului francez Clement Marot, de a fi versificat, în limba lui.
Psaltirea. Recunoașterea valorică, însă, i-o aduc poezia erotică,
satira și elegiile, specii pentru care îsi cîștigă un loc în istoria
poeziei franceze de după Villon. Poetj.il frondeur fusese nevoit să
se refugieze la Geneva, între altele si pentru cutezanța de a fi
tipărit Trcnle Psaumes de David, în 1541 (apoi Cimpiante
 Psuitmex de David, în 1543), Pentru că fusese inspirat să închine
această traducere femeilor franceze, Marot a creat o vogă a
psalmilor, care "se cîntau - spune istoricul literar G.Lanson - și în
afara adunărilor hughenote”. în stilul lui facil, poetul francez a
trădat originalul, s-a distanțat de ardoarea poeziei ebraice. El
traduce mai mult ca demonstrație pentru strofă, în vers lung, dar
nu și pentru nevoi culturale sau spirituale, cum o vor face și
Kochanowski și Dosoftei. Discipolul lui Calvin, Theodore de
Beze, teolog protestant, e și el traducător, în versuri franceze, a!
.Psalmilor lui David. Secolul al XVl-lea al literaturii engleze
înregistrează una dintre cele mai circulate traduceri versificate c
Psalmilor. făcută de John Hopkins. în 1549. Textul lui a fos
folosit de biserica anglicană timp de două secole. Dacă în 168(
Simion Poloțki n-ar fi tradus psalmii în versuri rusești, Dosofte
ar fi foșt o excepție în lumea ortodoxă.
Cît privește modelul Kochanowski. urmat de Dosoftei, s-r
exagerai cu afirmația că ar fi "adoptat aproape toate formele d<
versificație, lungimea (sic!) versurilor. împărțirea în strofe s
chiar felul rimei".2 O comparație, psalm cu psalm, relevă mai întî
neconcordanla în privința măsurii, iar versurile nu sînt grupate îi
strofe. Cît despre rimă, rezervele vin din diferența între limbih
versificărilor etc. Asemănările prozodice vin - de ce nu - dii
rigiditatea regulilor folosite de ambii poeți. Originalitatea lu
Dosoftei se distinge si în armoniile si în dizarmoniile versurilo
sale. Pentru traducerea în proză, mitropolitul se bizuie și pe cee:
ce-i punea la îndemînă tradiția: Psaltirea Șcheianâ si Psaltire^
tipărită de Coresi. Cu Dumnezeiasca Liturghie (Uniew, 1679), e
va contribui decisiv la introducerea limbii naționale în biserica
Confruntarea cu unele versificări mai tîrzir. cum e cea dii
secolul al XVI 11-lea, a lui Corbea, sau cea a lui Prale, publicat 1
lași. în 1821, nu ne convinge de inferioritatea Iui Dosoftei.
 2.3. Îmbrăcînd haina psalmistului, versificatorul rămîne fidel
atitudinilor fundamentale, care alternează, în originalul biblic:
iran ardent de recunoaștere, de laudă a "Domnului" și implorarea
divinității, să răspundă laudei, să vină în ajutorul psalmistului spre
a-i scoate din primejdie, din "dinții" dușmanilor ce-1 înconjoară.
Prevalent, ca întindere, e imnul și îndemnul la cîntarea lui
Dumnezeu. Aceste două tonalități compun Psalmii. Si, de aici,
poate pleca o discuție legată de Psalmii lui Arghezi, în care nu se
cultivă, curat, nici una dintre toate aceste atitudini. Și atunci,
intitulările atîtor poezii argheziene pot suna, dacă nu ironic,
măcar convențional. E o posibilitate pe care o sugeram numai.
Așadar, Dosoftei respectă originalul, încearcă și reușește un
transfer de trăire lirică, însă gîndul lui, mai ales înjuga pentru
ajutor, se fixează în istoria pe care o trăia, un timp al oprimării
sub amenințare păgînă. Lectura în palimpsest distinge, în text și
subtext (la nivel aluziv), realități românești. în chiar Psalmul 1
apare o semnificativă substituire de termeni: "necredincioși"
("păcătoși" într-o altă variantă) e înlocuit cu "păgîni", ceea ce
schimbă subtil sensul, îl adaptează.. Versificatorul se întîlnește în
aceeași atitudine mentală cu cronicarul, care crede și scrie că
pămîntul țării e victima -conflictului creștin-păgînJ Acest al doilea
termen e menținut, prin substituire, în foarte mulți psalmi si
plasat în opoziție cu credinciosul creștin, ceea ce înseamnă
adaptare a textului străvechi.
Despre "românizarea4 Psaftb'iîX prin substituiri și trăiri
transferate în alt plan istoric, vorbiseră, încă înainte de 1900,
Hașdeu și Mechisedec, episcopul de Roman. Descoperim astfel
inteligența capabilă de subtilități..de.dilatări ale originalului și de
prefaceri abile, care n-au trădat totuși fondul dogmatic al
originalului, atunci cînd înălța ruga în numele unui eu colectiv.
Măsura cea mai frecventă de j?-10 silabe urinează nipdglul
folcloric. De altfel, ritmul psihologic al implorației, din original,
impune versul de scurtă respirație. Sentimente și nu idei
comunică psalmistul. La extreme sînt versurile de 6-14 silabe.
Coincidente ale sentimentelor de nemulțumire, provocate de
cauze particulare psalmistului biblic și traducătorului, fac posibilă
substituirea, la varii nivele ale operei lirice. Această situare în
interiorul textului, retrăirea ardentă a lirismului autorului
originar, dar revendicînd o cauză personală, ne face să credem că
Dosoftei a făcut una dintre cele mai pasionate traduceri ale
Psaltirii. O mărturie, prelucrată după original (ps.44), ne poate
părea ca programatică. Versetele: "Inima mea va să scoată cuvînt
bun. Fii dar, limba mea pană de scriitor ce scrie cu iscusință și cu
dulceață" (trad.Gr.Pișculescu - V.Radu),; trecute prin filtrul
versificatorului, sînt reelaborate patetic, exploatînd toate
posibilitățile de sensibilizare a "dulce graiului” românesc: "Inema
mea scoate cuvîntul cel dulce/ Și cătră-mpăratul lucrul îm voi
duce./ Limba îmi voi face condei de scrisoarel A scriitori grabnic
ce nu-i pre supt soare (s.n.)." Sublinierea atrage atenția asupra
voinței de a supune limba exercițiului poetic scris.
__ Accente personale pune traducătorul în versurile care exprimă
x|ristețea oprimării și voința de răzbunări Notele lirice sînt
autentice ș"i se percep acolo" und^VersuT^î mai bine șlefuit,
comunică mai lesnicios cu cititorul de astăzi. Trăirile intense, ce
mișcă un univers intim de gînduri, au reflexe asupra cuvîntului.
Cum spune poetul, "sub limba lui e trudă și duriare", iar "bietele
lui cuvinte" (aici Dosoftei afectează modestia), se ivesc potrivite
din "rostul” limbii, "de la bătrîni luînd începătură”. Un asemenea
vocabular poetic ne exersează pentru lectura Testamentului
arghezian, ca și inversiunile de tipul: "Că te doamne mîniară/
CleVetindu-te prin țară". Versuri din Psalmii moderni ai Iui
Arghezi, ("Te drămuiesc în zgomot și tăcere", "Ruga mea e fără
cuvinte"), deși comunică alte sentimente, dorm în simplitatea
acordurilor din psalmul 53: "Grije cînd am multă/ Tu, Doamne,
mi-ascultă/ Ruga din tăcere".
Ecouri din doina de jale scaldă, uneori, psalmii și pune poezia q
la adăpost de ^țereotipiaî jpTi cti sitoare, a psalmilor bibljgjr~DeșT~~ ,
psalmii la care trimitem nu sînt consecutivi, citindu-i atent, se pot
realiza succesiuni logice. Răul ajuns la apogeu e desemnat în
vocabular paroxistic. Mîntuirea e în rugă: "Pleacă de-mi ascultă
ruga-n scîrbă largă./ Că mi-ttti împlut răul, sufletul să-m soarbă!
Mi-i viața pre-aproape cu iadul..." (s.n.) (Ps.87). Utilizarea unor
cuvinte din aceeași sfera..semantică., și a unor construcții
metaforice de exteriorizare '^a~^tristeții, îmbogățește gama
expresivă: "bietu-mi suflet", cînd "petrece, cu jale" (expresie
oximoronică), cînd "suspină cu jale" sau: "să izbește bietul suflet
si scîncește", "se îmbracă în veșminte riale" etc. O imagine
preeminesciană răsare în versul mai sus subliniat. E sugerat aici
un rău absolut, epuizant, cai;e videază sufletul, îl ucide, ceea ce e
mult mai mult decît tristețea ce încearcă inima ardentă a
psalmistului oriental, cîntăreț mereu pe o singură coardă. Cu
aceeași ardoare e amplificat versetul originar ce comunică dorința
de revers, care să vindece "mîhnitul suflet", să spulbere grija
apăsătoarea "în ce chip dorește cerbul de fîntînă/... Sufletul mieii,
Doamne, așa te dorește./ Să-mi stîmpăre de sete în trai de
dulceață./ De-aceasta mi-i jele cu inema arsă/ Și ochii miei
lacrămi în tot ceasul varsă,/... .Valurile nalte și spume de mare/
îmbla preste ține de n-au așezare." (Ps.41). Iniag^nea_.adiy3kită a
sufletului atins de apăsarea răului, învăluit îix^răceală de ghiață^,)
nu putea fi percepută ca~afăre“decît în spațiul nostru, bîntuit de
ger și de crivățul istoriei. O sintagmă apropiată ca sens se întîlnea
în limbajul cronicarilor, vorbind despre ființa înspăimîntată, care
a îmbrăcat ”cămesă de ghiață”. Pentru curgereajiipl^nuu naturală
a versului si pentru imaginile poetice, ^Smul^4J^je una dintre
secvențele memorabile ale Psaltirii Iui DosoftetT^
Armoniile si imaginile poeziei populare, care vor îmbogăți
mai tîrziu paleta unui Alecsandri, sînt acum ridicate în zona
poeziei culte. : Acolo unde psalmistul visează aripi de porumbel
pentru a evada în pustiu, Dosoftei cîntă: “Dzîsam în mine, de-ar fi
cu putință/ Dc-as avea aripi de porumbiță/ C-aș zbura lesne, de-aș
depărta-mă/ La păduri dese unde nu-i teamă11 (Psalm 54). Pustiul
ca loc de refugiu este înlocuit de codrul sacru, apărătorul ființei.
adusă de versificatorul român al textului biblic trebuie
să aibă c o nipone n t e s p e c i fi c e. Hecatomba promisă de David e
înlocuită cu elemente de ritual împrumutate obiceiurilor
naționale. Era un nou prilej de a pune în evidență dulceața și
abundenta roadelor pămîntului românesc. Obiectele ritualului
amintesc de cultul străvechi al zeiței Ceres, despre dărnicia căreia
vorbea Miron Costin în Poema polona si Dimitrie Cantemir în
Descrierea Moldovei: 11 Atunci jărtfe diriapte-ți vom face,/ Colaci
și prinoase cumu-ti place,/ Vin și pîine, unt si cu grîu dulce,/ Și
vițăi pe oltarLți vom aduce” (Psalm 50). Numai acest ultim vers
înseamnă traducere, în rest e adaptare. Imnul, cum au observat
toți exegeții, e acompaniat de sunetul "ceterei cea de zăce strune”,
de cobuz și bucium, lăute sau țimbale și nu de lire și harpe
invocate în textul original.
Zvonuri de plugusor răsună în imaginea unui dorit belșug
general,, secret al bucuriei în mediul rustic. Sugerat numai de
textul biblic, : tabloul bucolic e amplificat în termeni specific
românești: ”Să rodească si acere bogată,/ în ploi bune, viasele să
crească/ Vipturile, si să se mulțească/ Anul cu cunună-1 nărociaște/
Și cu de tot bine-1 îndulciaște/... Să-mvăscură oile, mieorii/ Și s-or
veseli secerătorii...” (Psalm 64). Mentalitatea si limbajul unui
proces popular, pe ton răstit, de mustrare, răzbate într-un context
adecvat. în partea inițială a PsăIniuTuÎ8l^găsim una dintre cele
mai expresive adaptări la spectfrcttl—românesc, structurată în
forma apostroafelor folclorice din care se va inspira și Antim
Ivireanu: ”Și le grăiește cu scârbă:/ - A ce faceți liage strîmbă, / în
voie căutînd veghiată/ A vinovați pentru plată ?/ Iacă vă dzic
să-nțeliageți/ Și pre mine să n-aliageți,/ Să vă părăsiți colacii, / Și
să giudecați săracii,/ A mișei să țineți parte/ în giudeț cu
dereptate,/ Strîmbilor să nu dați voie/ Și mișeilor nevoie./ Că ei nu
vor să să sîmță,/ în giudeț s-aibă știință,/ Că lumina nu li-i dragă/
Și printuniarec aleargă,/ Pămîntul din rădăcină/ Tulbtirînd în dzi
senină" (Psalm 81). Prin aderența patetică ni se dezvăluie o esență
umană, pozitivă în ordinea moralei sociale.
Sfiala și blîndețea, considerate de Neculce dominante
caracterologice pentru Dosoftei, nu erau decît luciul de suprafață
al unei genuni, în adîncimile căreia bătrînul cronicar n-a putut
pătrunde. în fond, mitropolitul era un suflet viu în resentimente,
categoric în anatemă ca și în binecuvântare, radical în acțiune,
cum s-a văzut în 1673 și 1686, cînd s-a așezat împotriva
domnitorilor. în astfel de împrejurări, convingerile antiotomane și
implusurile temperamentale îl făceau surd la sfătui echilibrat al
lui Miron Costin. Cunoscîndu-i această față, îi înțelegem "truda"
și migala pentru transfigurarea frazelor de imprecație, din.
original, în veritabile și dezvoltate blesteme, lucrate în gustul
creației populare românești. Dintr-o asemenea perspectivă, nu
putem omite experiența stilizării blestemului, într-un text literar
cult, făcută la cîteva decenii după Dosoftei, de Dimitrie Cantemir,
în Istoria ieroglificd. Aici însă, amestecul erudiției complică
imprecația cu invocații savante. O structură mai apropiată de
specia folclorică se păstrează în blestemele introduse de
Bolintineanu în poezie (Mihnea și baba, Blestemul dervișului
ș.a.), sau de Arghezi (Blesteme).
 Nu neglijăm adevărul existenței unor astfel de formulări în
psalmii orginali3, precedate de implorări ale răzbunării divine,
chemată să verse peste capul dușmanului fulgere, trăsnete și ploi
de foc. Dosoftei trădează însă o voluptate a amplificării..lor,
împrumutându-le limbajul și tăria irrțgrecației noastre populare, în
care clocotește amărăciunea și o disperată nevouTcTe' descărcare
psihologică a neputinței. Originalitatea versificatorului român se
află în v ari etatea, limbaj ului, în., proporti i șî., prospețimeatonului,
elemente ce deschid posibilitatea adîncirii violenței și .untului
cultivate în specia tradițională. Zeci de documente semnate de
însusi Dosoftei erau pecetluite cu teribile blesteme. Așa i-a trecut
pe sub ochi o întreagă colecție de imprecații populare.
Dosoftei împărtășea sentimentul psalmistului înstrăinat de
țară, suplimentând explicativ versul, într-o notă din subsol, cu o
frază de o melodioasă sensibilitate: "Aicia David, ținînd pustia și'
munții de răul lui Saul, îl supăra valurile gîndurilor de
străinătate..." (s.n., Psalm 119). Tristețea înstrăinării o încercase,
aproape țară excepție, tot cărturarul român al epocii. Legat de
acest sentiment, apare, cu noi nuanțări față de original,
auto-blestemul. Urmînd fidel originalul, traducerea în proză
(făcută de Gr. Pișculescu și Vasile Radu) sună: "De te voi uita
lerusalime, uitată să fie dreapta mea 1 Să mi se lipească limba de
gîtlej, de nu mă voi gîndi la tine". La Dosoftei transpunerea e
patetică, subiectivitatea trăirii poetice răsare din fiecare cuvînt:
"De te-as uita țară sfîntă,/ Atuncia să-mi vie smîntă,/ Și direapta
mea să uite/ A schimba viersu-n lăute./ Și să mi să prinză limba de
gingini, jelindu-mi scîrba"ț^Sfm~T3'6^ Deosebirea nu e dată
numai de forma versificată și~ topica specifică, o vie agitație
sufletească apără poezia de retorismul stereotip. In zona profundă
a sentimentelor, "țara sfîntă" poate semnifica, prin substituire,
pămîntul Moldovei.
 Afirmația din original: "... zac în mijlocul ... fiilor oamenilor,
ai căror dinți sînt săgeți și lănci și limba cărora e sabie ascuțită",
iese de sub pana traducătorului poet, mult exagerată. Cu un suflet
minat de nemulțumiri, el vede lumea întoarsă pe dos, o
anatemizează si se răzbună într-o imagine de carnaval grotesc, eu
măști folclorice: "Fiii lumii au ieșit din omenie,/ Le sînt dinții
lănci cu ostii de mînie/ Slobozite, și li-i limba spată iute/
Ascuțitâ-n două rosturi ca prg^ațte./ Dinții să li să jimbească/ Și
limba să să tîmpească..." (Psalm 56)\ Exemplele se pot înmulți cu
extrase din psalmii: 21, 57Ț'Xj$r+O8'etc. Imploratia e viu si violent
colorată de blesteme. Funcția.. psihologică a_ imprecației e
certificată de obiceiul citirii Psaltirii practicat în nordul
Moldovei, în credința că, în absența legii, răufăcătorul va fi lovit
de o imanentă forță justițiară. Nu știm dacă obiceiul exista în
vremea lui Dosoftei. E Psaltirea lui vinovată că el se practică?
'fot la școala folclorului, căreia, ca mentalitate si stil. îi era dator
și Neculce, învață Dosoftei să concentreze în i^orișrh intenția
moral izaroare a blestemului, țintuind sec forțele obscure:
"Cine-mi cearcă răul, rău să pață". Versetul original era: "Cei ce
se_hucuiă de necazul meu să fie înfrînți și acoperiți de rușine!"
Cj^salm~jy?)ț)
Dincolo de subiectivarea conținutului liric, putem considera
această întinsă operă versificată, a lui DosolHi, drept întîia
încercare spontană, neprogramată, de implicare a unor specii din
literatura populară, cu toate valențele lor expresive, în creația
literară cultă. Firește, creativitatea poetului în versificarea
Psaltirii nu se stabilește prea convingător în raport cu folclorul,
ale cărui sonorități au rămas aproape intacte, cît în comparație cu
textul biblic. Dar, din perspectivă intertextuală, se constată că
tocmai psihologia, mentalitatea, ca și poezia orală a umanității
moldave i-au împrumutat personalitate versificatorului, în
rostirea'înnoita. în stihuri, a discursului liric de extracție biblică.
Unde dispare haloul autohton al textului, lectura e mult mai puțin
cursivă. Dificultățile de urmărire a sensului sînt create de
numeroase forme curioase de cuvinte, unele provenind din
aromână, crezută a fi limba maternă a mitropolitului. Ele
contribuie la ilizibilitatea de care vorbeam.
Rețin atenția cunoscătorului de poezie românească acorduri
preeminescietîe pe tema trecerii, care apar și în poema Iui Costin.
Așa, în('psahnui TB; "Că lumea aceasta-i ca o miză mică/ Omul,
cît de-a luFettr est^o nemică./ De vreme ce trece ca o umbră rară./
Zădar să trudește de zî pînă-n sară”. în psalmii 89 și 101, dovada
colaborării cu Miron Costin, viața e comparată cu fumul, cu
fluar< :a, repede ”vestedă de soare”, cu fragila pînză de păianjen;
sau: ’Mi-s zilele trecătoare,/ de fug ca umbra de soare”. Unii
termeni de comparație vin tot din textul originar. Proba talentului
care l-a făcut popular pe Dosoftei, chiar în timpul vieții, tară ca
Neculce să ne spună ceva despre asta, sînt prehicrpxde poetice
antologice, citate în toate exegezele, din psalmii CU, 46?(pus pe
muzică dc AiUon Pann). 1JO3 (un lizibil imn al creației) si 136.
Acesta din urină este psalmul cîntecului si plînsuhii poetului. Să-I
recitim: ”La ăpa VaviIonului,/ Jelind de țara Domnului,/ Acolo
șezum și plînșăm/ La voroavă ce ne strînsăm...". Ca și Cazania lui
Varlaam. Psaltirea lui Dosoftei a circulat în toate ținuturile
locuite de români și a contribuit astfel la șlefuirea limbii române
literare. Motjivat, interesul pentru text al istoricilor limbii îl
depășește, pd acela al istoricilor literari. Valoare istorizată,
Dosoftei a fost mare în timpul lui. cînd, alături de Costin a impus
ideea de pejezie printr-un text tipărit, de unică importantă,
atunci...!
 NOTE

1. Textul prologului la Erofili, în rev. "Manuscriptum", Nr.3? 1972; pentru

comentariu, vezi Doina Curticăpeanu, Orizonturile vieții in literatura veche
românească, București, Minerva, 1975, unde, la p.65, se plusează mult în
favoarea lui Dosoftei, numit "poet român de geniu". Dîndu-i prea mult,
riscăm să-i luăm tot.
2. Afirmațiile moderate ale lui Ion Bianu din prefața la ediția Psaltirii in
versuri, 1887 sînt absolutizate de Sextil Pușcariu în Istoria literaturii române.
Epoca veche, Sibiu, 1930, apoi preluate și forțat argumentate de Ladislau
Galdi, în Introducere in istoria versului românesc. București, Minerva, 1971.
Contribuțiile în problemă sînt recapitulate, restabilindu-se măsura influenței
(mult mai* limitată). în studiul introductiv al lui Al. Andriescu la ediția din
1978 a Operei în versuri a lui Dosoftei (p. XXXI - XXXVII).
3. Eugen Negriei, Poezia medievală in limba română, Craiova, 1996.
4. Pentru comparație, am utilizat Biblia în traducerea lui Grigore
Pisculescu și Vasile Radu, ed* a Il-a, Institutul biblic. București. 1944,
pp.562-634.
 3. Miron Costin, cugetătorul pe tema destinului
3.1. Meditația poetică din Viiața lumii nu e anulată de
scopul demonstrativ. 3.2. Canoanele prozodice, idee și
formă. 3.3. Motive poetice universale în haină româ­
nească. 3.4. Poemă polonă sau lauda edenului moldav.

3.1. Paradoxală poate să apară dubla tendință manifestă în

studiile de reconsiderare a poemei lui Miron Costin, Viiața lumii.
Comentariului, în cea mai mare parte adecvat, din Istoria
literaturii române vechi a lui Nicolae Cartojan1, i-au urmat trei
studii fie de supraevaluare, împinse pînă la a i se pune eticheta de
text baroc, fie de sceptică reducție valorică la simplă demonstrație
didactică. încadrat de Cartojan între poeții lumii antice si
medievale, care au scris nuanțat pe subiectul sorții lunecoase,
Miron Costin este, în fapt, primul nostru poet laic, preocupat de
introducerea formelor poeticei dinTr^cr—dată încercate în
exprimarea uneia dintre cele mai grave probleme, destinul uman.
Nu erau modeste pretențiile celui care în ochii posterității trece
drept cronicar.
Atitudinea .poetică e a unui clasic. Contemplativ, reținut și
moralist, lipsit de trăiri sentimentale incandescente, fără să fie
inautentic, Costin nu are capacitatea creării frenetice de imagini
redundante, proliferante, care ar motiva încadrarea în baroc. Nici
temperamentul apolinic, nici momentul de început - și nu de
saturație - al vîrstei poeziei nu-i pot situa în această clasă de poeți.
El este baroc tot atît cît sînt poeții antici. S-ar putea discuta, deci,
despre "gradul de barochism"2 atins de el. Umbra acestui tip de
poezie s-ar așterne doar peste versurile polone de laudă
hiperbolizantă a edenului moldav. în schimb, Costin e avar cu
suita de imagini cultivate de antichitate, de lirica biblică si de
poezia destinului uman, în genere. Acesta a fost un subiect
perpetuu de lirism și una dintre problemele esențiale ale
antropologiei Literare. Dincolo de pariul cu limba si dorința de a
forma un public apt să guste literatura, mai există si o motivație
initmă a acestei poezii. Ea e scrisă într-un moment de fractură
psihică, ce trebuie căutat în evenimentele vieții autorului din
preajma lui 1673, cînd e datat poemul. Citindu-I pe Neculce, ne
putem forma o imagine, o explicație extrinsecă, de ordin
biografic. Nu vom sti niciodată dacă nu cumva, în timp, ideea
poetică n-a primat asupra încercării la care era supusă limba, iar
teoria prozodică să fi fost văzută ca necesară înțelegerii ideii
obsedante coborî te în poezie. Presupunerea ne ajută să nu
absolutizăm intenția demonstrativă, didactică.
La întrebarea ce e poezia? nu numai cea pe temă biblică,
Costin răspunde cu prefețele de inițiere a cititorului (vezi supra),
despre regulile ei, chiar dacă incomplet și nesistematic, numind-o
ritmos. în tot ce este această poemă, ca figuri literare si idei
(motive), se vădesc afinitățile constante, ale. căiltliaiului cu spiritul
jinUc. Constatarea privește și meditația unitara în marginea
evenimentelor istorice cvasicontemporane și contemporane narate
în Letopiseț. Sensibilitatea lui era educată de școala și cartea
latine. Urme ale gîndirii stoice, marcaureliene, se pot citi în
cugetările risipite în toată opera sa, element ce-i caracterizează
scriitura (în limbile română și polonă). Rostirea poetică poate
părea prea r etorică și moralistă, dar nu mai mult decît în poezia
medievală pe tema memento mori\ de care Costin se desparte, ca
mentalitate, în cîteva puncte esențiale. Ca și împăratul filosof
Marc-Aureliu, Costin crede că virtutea se învață din istorie, din
experiența celorlalți. Afinitatea cu gîndirea stoică explică si faptul
că în familia cronicarului a început traducerea cărții lui Guevara,
Viața lui Marc-Aureliu cu ceasornicul domni lor, încheiată de fiul
său, Nicolae.
 Calificarea de poezie didactică, pentru Idiota lumii, trebuie,
așadar, revăzută, deoarece textul nu se mărginește la simpla
finalitate demonstrativă./Starea de suflet a poetului, tristețea
provocată de conștiința finitudiniLființei sînt autentice. Neliniștea
e comunicată în forma unei mărturii de credință, atinsă, ca toată
opera sa, de aripa unui ifîoralism obsesiv, ca și problema
destinului, de altfel. Lumea neînvățată’trebuia să afle, de la cel ce
știa, care e condiția naturală a ființei, pentru că el conștientizase
finitudinea ca problemă în sine (în Piiața lumii) si în legătură cu
istoria (în Letopiseț). Deși minată de necesitate, de voință si
dorințe, ființa umană trebuie să se situeze conștient în destin, ca și
în viață. Aje pia
fi fatal ist. In predoslovia poemei se insistă în inculcarea
sentimentului de destin, cu ajutorul unor expresii ce adaugă, una
după alta, noi fațete. Arată "cum ieste de lunecoasă si puțina viața
noastră si supusa pururea primejdiilor (s.n.)". Impulsul creator a
existat atil în ce privește fondul, cît si forma. A avut Costin har de
poet? A fost l'iiața lumii un simplu exercițiu, un pariu cu
disponibilitățile poetice ale limbii ? Dacă totul s-ar fi redus la atît,
el n-ar mai fi scris către sfirșitul vieții Poema poloncp afectînd
rușinea "de muza sarmată". Meditativul din el a simțit chemarea
poeziei. Dar, ca si în Letopiseț^ el țintește îmbinarea utilului cu
plăcutul, ascultînd, parcă, de versul horațian devenit adagiu:
Omne tulit punctam c/ui miscuit utile dulci ("Obține toate
sufragiile cel care amestecă utilul cu plăcutul"). E aici concepția
antică despre poezie, care învață si desfată în același timp. Ar mai
fi de luat în discuție preceptistica, adică jefiecțiile morale,
gnomice, numeroase în poem -si care creează impresia^ de
didjicticism, și acesta incompatibil cu barocul. Efectul calculat
este, iarăși, una dintre pasiunile lui Costin, reclamată și de stilul
narațiunii istorice, în spațiul căreia destinul si etica se atrag
substanțial. Pentru poem, i-am găsit legitimarea în îndemnul
horațian din Jrx poetica'. ”Dar sa fii scurt în precepte, căci lucrul
grabmc^spus/ Se-ntipăreste-n inimi și prinde rădăcină".
^FFeceptistic\ așadar, e un clopot de alarmă, ajută plăcutului să se
taca*W17Teshil ține de mentalitatea epocii. Despre asta, numai
atît. Inteligent! punea !
Cît privește actualitatea textului, e vorba numai de o
reevocare a semnificației istorice în dezvoltarea poeziei
românești, de interes pentru specialiști. Forma poetică e și ea un
document privind nivelul estetic al poeziei dinainte de 1700.
Ideea de fortuna labilis n-a trecut, în formă comună, dincoace de
romantism, spre noi. Ce poet o mai dezvoltă în termenii vechi,
cînd ființa umană refuză să-si mai afișeze spaima de extincție ? Și
asta pentru că și-a conștientizat acut singurătatea existențială și
destinul, absurd, dar implacabil. Motivația interiorizării e de
ordin psihologic si cultural. O probă de personală, superioară
interiorizare o găsim la Blaga în De profundis. spre exemplu.
Necesitatea morții urmează înțelegerii că în fiecare ființă, cum
spune Eminescu, "o lume își face încercarea". Aceasta e "viața
lumii", percepută si transpusă de Costin în termeni uimitor de
apropiați de ai romantismului, dar mai puțin armonizați muzical:
"Cursul lumii ați cercat, lumea cursul vostru/ Au tăiat. Așa ieste
acum veacul nostru." Cum se vede, ingambamentul deplasează
pauza metrică si frînge propoziția poetică. Geniul poetic
eminescian rezumă ideea și află expresia norocoasă.

3.2. Ca stare de suflet, poemul sublimează atitudinea

Eclesiastului, de la care pleacă poetul moldav, cum ne spune
formula slavă din motto. De ce n-a transcris-o în latină ? cum i-ar
fi plăcut si lui si nouă (va ni tas vanitatum et omniă vanitas, ideea
esențială din Eclesiast), e greu de știut. Dar, în totalitatea
motivelor complementare care o compun, Viicița lumii e un poem
mult mai complex, decît plîngerea monocordă a fiului de rege
biblic, cel care făcuse toate experiențele fericite, spre a constata
zădărnicia. "Totul e vînare de vînt" sau "goană după vînt",
exclamă el ritmic. Viziunea poetizată a lui Costin are suflu și
coerență, prin comparație cu frazele răzlețe despre trecere din
învdțâlurile lui Neagoe sau din predicile lui Antim. Nota
religioasă nu mai e singura caracteristică. Tendințele umaniste
încep să-și facă loc, anunțîndu-1 pe Cantemir. țnsuși titlul poemei
trădează intenția dizolvării eului într-un sentiment de solidaritate
cu ființa universală ce se naște cu germenele morții în ea, ca un
dat consubstanțial ("Născîndu-ne, murim. ..")| E aici o
subiectivitate obiectivată. Și dacă trăirea ideii, gîndirea mîhnită
sînt autentice, pentru că nu pot fi retorice, atunci rămîne de văzut
ce formă poetică a putut să le dea scriitorul din suta a
saptesprezecea, cum spune Eminescu, deci cu două secole
înaintea "poetului nepereche" (Călinescu). Nu e nici o îndoială că
Miron Costin ținea Ia idee tot atît de mult cît ținea la transpunerea
ei în formă poetică. Ideea o voia clară și de aceea întărită prin
cezură. Mai ales în primele versuri, distingem două segmente
intonaționale, al doilea e o glosare, o nuanțare mai concretă a
celui dintîi. Un singur exemplu: "Trec zilele ca umbra, ca umbra
de vară". Deși e părăsit, pe măsură ce poema dezvoltă alte motive,
procedeul arată că, pentru Costin, cezura e o chestiune legată de
sens și nu numai de cantitatea silabică. Aici s-ar verifica un
anume didacticism scuzat de ignoranța receptorului de atunci, de
dificultatea lui de a accede la sensul imaginii.
Dacă începem cu rigorile prozodice, fără de care atunci nu se
putea concepe poezia, vom constata că cea mai mare grijă a
poetului e rima, podoaba sonoră a versului. De-ar fi fost scrisă
l'iiuța lumii în vers alb, adică sustrasă acestei prime rigori, am fi
recunoscut poema drept text modern. Canonul însă a fost
respectat: lima e împerechiată și numai rareori bogată (identitate
fonetică bisilabică). Atrag atenția rimele rare, după definiție
acestea fiind potriviri între categorii gramâtîcâlediferite, de felul:
"vară" - "iară", "puteț^jmye" - "sfîrsit are", "toată" - "roată" etc.
Mai căutate sînt Urnele ideatice^, lucrate din termeni asociați
aceluiași cîmp semantic, de feluTT"trecător" - "muritor", "floare" -
"trecătoare", "viața" - "ața", "lume" - "spume" etc. Cuvintele se
supun retoricii textului. Observația noastră asupra rimei ideatice,
ca preferință a autorului, e întărită și de exemplele oferite în
prefață, alese nu la întîmplare, ci după legătura de sens: "ață -
viață, frunte - munte".
VersuL ca unitate ordonată de numărul de silabe, este fixat pe
măsura djgJ2-13 silabe. Lipsa accentelor si a împărțirii în picioare
metrice e un lucru cunoscut. Armonia unor fragmente e totuși
notabilă. Interesant e că versurile, antologice ca muzicaliate, au si
o substanță ideatică de mai mare vibrație spirituală și
sentimentală. Pot fi selectate, ca sinteză armonioasă între formă si
idee, versurile: "Și ca apa în cursul său cum nu să oprește,/ Așa
cursul lumii nu să contenește./ Fum și umblă sînt toate, visuri si
părere./ Ce nu petrece lumea și-n'ce nu-i cădere ?/ Spuma marii si
nor sub cer trecător/ Ce e în lume să nu aibă nume muritor ?/...
Toate-s nestătătoare, toate-s niște spume./ Tu părinte al tuturor.
Doamne și-împărate,/ Singur numai covârșești vremi nemăsura­
te./... Vremea începe țările, vremea le sfârșește/ îndelungate
împărății vremea primenește./... Păianjeni sînt anii și zilele
noastre". în rest, expresii poetice izolate, comparatii notabile.
Cum se vede, limba avea cîteva rezerve pentru variații pe aceeași
temă. Dacă am considera numai versurile excerptate, s-ar putea
crede că distanța între Costin și Eminescu, nu ca motive poetice,
ci ca vocabular și muzicalitate gravă, e mai mică decît două
secole de poezie românească. intermitentă. Cel puțin dacă citim
melancolica poezie eminesciană, datată 1880, Cu pinzele-atîrnate^
în care e deplînsă trecerea omului, nu și a aștrilor, imaginată în
Scrisoarea / (1881). Prin urmare, nu e întreg poemul lui Costin
recitabil, dar- nu e obscur. Toate cele 130 de versuri sînt perfect
lizibile ca idee, pentru cititorul de astăzi. Dar poezia nu e decît în
al doilea rînd idee.

3.3. Secole în sii\ poeții au luat, unii de la alții, idei, fiecare

crezînd că poate să Ie dea străluciri noi. iar în cadrul aceleiași
limbi, că le poate "cînta” mai bine. Măsurat. Costin nu vrea decît
să aducă în forma nouă a poeziei culte de limbă română motive
vechi, pe care nici romanticii n-au ezitat să le reia. Condus de
gîndul recuperării. alătură în matca poemei aproape toate
moți vele literare subsumate temei destinului.
Poeâul "cîntă cu jale cumplită viața1’ lumii, așa cum în Poema
polona, pe subiect restrîns, va cinta "patria înlăcrimată și pe bieții
locmtori". Așadar, condiția umană, în genere, si condiția ființei
pradă istoriei sînt "cîntate" pe coarda lirismului grav, ori cu
inflexiuni biblice. Nota de îndurerare fiind bine, intelectual
strunită. In riiațu lumii' jalea e a conștiinței lucide, lămurită cj
asupra limitei impuse ființei de torța negativă a destinului, |
imposibil de depășit altfel decît printr-o etica a acțiunii pozitive, j "
singura șansă de realizare./I se propune omului o traiectorie^
morală, o soluție rațională, liniștitoare, care să învingă melancolia
viziunilor escatologice. Nuanța creștina nu ne scapă, dar orizontul
deschis scutește ființa de sentimentul sfîșietor al inutilității, care
bîntuie lamentația Eclesiastului, cu toate că numeroasele-i versete
sentențioase pot fi recunoscute sub scriitura versurilor din iaiața
lumii. O lectură în palimpsest constată că Miron Costin nu
amplifică textul biblic, cum se întîmplă cu atîtea opere literare
mai vechi sau mai recente, care îsi trag subiectul din Cartea
Căiților, ci îl comprimă în formă de maxime. Istoricii literari an
citit în compunerea lui Costin urme din Ovidiu și Horațiu, adică
din poezia latină cunoscută autorului. în totalitate, pjieauux, o
sinteză între elemente de gîndire antică și medievală.
Privirea analitică, exersâ0Tin lectura poeziei universale pe
același subiect, descoperă o riguroasă structurare a primei
jumătăți a poemei, din idei complementare, fîecarȘe rotunjită pînă
la epuizarea resurselor poetului nostru. Viiața lumii asamblează și
actualizează, oarecum adaptat, cu noi adaosuriJ aceste motive
poetice străvechi, într-o originală unitate tematică. De oriunde
începi lectura, constați că te afli în centrul discursului liric,
într-atît este de unitar și limitat în potențe vocabularul poetic.
Trăirea lirică, moderată la început de grija pentru enunțul clar al
ideii și de aflarea rimelor potrivite, pare a atinge nota maximă în
partea ce precede epilogul.
Raportul viață - lume îi apare poetului ca o. contradicție,
partea e înșelată de ansamblu, respectiv ființa [ca individ de
neîntrerupta totalitate. Epitetul e multiplicat, ■ spre a spori
înțelegerea stării. Viața e "cumplită", "prea subțire", "scurtă", în
cortegiul ei vin "grijile si primejdiile". Retorica exclamativă
aruncă accentele vinovăției grave în apostrofarea lumii "viclene",
"înșelătoare", pentru că în scurgerea ei ascunde | eterna trecere.
Ideea o vom întîlni, dezvoltată în aceiași termeni, în Divanul lui
Cantemir, ca tiradă a înțeleptului si, în formă gienial sublimată
poetic, în mai multe dintre poeziile lui EminescuJ G/o.v.w vine ca
o urmare logică pe. traiectoria ascendentă a poeziei românești
alimentată de un anume tip de sensibilitate sceptică. Fragilitatea
vieții e sugerată prin termeni metaforici veniți de pretutindeni,
din marea poezie a lumii: "ață", "floare", "umbră", "norul”,
"spuma mării", "fum”, "vis" si culminează, în abstract, cu "părere"
sau iluzie, cum ar poetiza, mai nou, romanticul. Efectul
sentimental sporit se obține astfel printr-un climax sau "gradație
ascendentă"4, susținută de o sinceritate nefalsificată (versurile
5-16). Asimilarea metaforică viață fragilă-pînză de păianjen, din
versul "Păianjeni sînt anii și zilele noastre", unul dintre versurile
cele mai realizate ca idee și imagine, a fost aberant receptată
drept trimitere la insectă. "Anii și zilele - scrie un interpret al
cărui nume, spre onoarea lui, îl păstrăm sub tăcere - apar pentru
prima dată în cultura română, ca niște monstruoși păianjeni". Sau,
un altul, spre a-i întrece pe primul, scrie: "Imaginea păianjenului
în mijlocul plasei sale este pentru Miron Costin un veritabil
blazon al vieții individuale". Și poeții vechi, cu toată simplitatea
lor, pot fi victime 'ale interpretării.! J
Ireversibilitatea timpului, ca durată, ca măsură a vieții omului,
e percepută cu acuitate si sugerată în figuri (topoi) de mare
circulație: "trec anii cu roată" (comparație), "fug vremile ca
umbra", "ca apa". în mai toate studiile de specialitate, acest ultim
termen de comparație e pus în legătură cu prea răspîndita formulă
heracliteană, panta rhei (omul nu se scaldă de două ori în apa
aceluiași rîu), care la Aristotel e mai completă: panta rhei, ouden
manei (totul curge, nimic nu rămîne). Iubind antinomiile,
Eminescu spunea că și contrariul e adevărat: "... în apa vecnic
călătoare îți vezi chipul rămînînd pe loc"5. Apostrofarea ce
urmează pare să se adreseze lumii înșelătoare. Astfel, lirismul lui
Costin, de factură specială, afectat de livresc6, dar, oricum,
subiacent temei, ia forme dramatice: "... Tu cu vremea toate/
Primenești și nimica să stea în veci nu poate". Ingambamentul
face imposibilă scandarea, aici, ca și în alte locuri din poemă.
Brusc, discursul își schimbă direcția, lamentația e înlocuită cu
apostroful orientat în afară, spre consolare (figura retorică numită
consolatio). Apare cea dintîi viziune poetică sumbră, dar nu
terifiantă, din literatura română, privind extincția universală.
Imaginea e lucrată în termenii moderat selectați după Apocalipsa
lui Ioan.și e concentrată într-o secvență de zece versuri. "Ceriul"
este pentru Costin spațiul cosmic populat de soare, lună si stele.
EI n-are, cum Eminescu, sentimentul imensității cosmice si îi
tratează componentele în stil familiar, la persoana a doua. Fiind
tot fapta lui Dumnezeu, ca și ființa umană, cerul, "minunată zidire
și el sfârșit are./ Și voi, lumini de aur, soarile și luna,/
întuneca-veți lumini,.../ Voi, stele iscusite, ceriului podoba.../ în
foc te vei schimosi peminte cu.apa". Prezența apostrofei, ca
adresare ce prezice stingerea luminii si destrucția cosmică, e
stimulată de un sentiment. în logica discursului poetic, apare
nevoia de identitate în destin a ființei cu ceea ce pare numai a fi
veșnic^ aștrii personificați?.. UonsoTațîă e~ contaminată de
coiniitatio. O notă de, amenințare descarcă neputința schimbării
destinului uman. Accesoriile scenariului creștin al judecății de
apoi, "trîmbița și doba", atestă.intenția animismului cosmic. Aștrii
sînt uniți cu ființa în același destin, "vremea" pîndindu-i
neînduplecată, ca și judecata ultimă. Naivitatea viziunii e voită
sau se justifică prin nivelul mental al epocii ? Să mai luăm în
considerare posibilitatea ca latinistul Costin să fi adăugat viziunii
biblice reminiscențe din lectura lui Lucretius. In De rerum
natura, poetul latin prevestea un timp al dezechilibrului
universal, cînd "Mașina lumii va porni-n risipă", pentru că aștrii
sînt și ei supuși pieiriî, totul se descompune în atomii din care s-a
compus7. Pentru Costin, singurul reazim e Dumnezeul etern, care
răscumpără desperarea ființei muritoare în luptă cu timpul infinit
și aduce liniștea acceptării.' Ideea timpului înfrînt de puterea
absolută, unică, a Creatorului e pusă, mai norocos, în două versuri
armonioase, de nuanță mistică, ce-1 vestesc pe Goga: "Tu părinte
al tuturor, Doamne și împărate,/ Singur numai covârșești vremi
nemăsurate". Restul e sortit trecerii, prin voința Unicului. Ce
devine la romanticul de geniu acest spectacol apocaliptic al
stingerii luminii solare, doar ideea păstrîndu-se, se poate citi în
Scrisoarea I, in secvența ce începe cu: "Soarele ce azi e mîndru,
el îl vede trist și roș/ Cum se-nchide ca o rană printre nori
întunecoși ...?
Alte două versuri: "Sub vreme stăm, cu vreme ne mutăm
viiața,/ Umblăm după a lumii înșelătoare fața", par să prelucreze
adagiul prea cunoscut din Letopiseț, pe tema tiraniei timpului
asupra omului. Cel de al doilea vers conține o idee ce reapare în
rostirea sceptică a Cezarului eminescian, într-un larg context de
filosofic existențială, cu un vocabular poetic adînc îmbogățit: "în
multe forme-’apare a vieții crudă taină,/ Pe toți ea îi înșală, la nime
nu distaină". Lectura succesivă a poemei din secolul al XVIl-lea
și a celor șase strofe ultime din împărat și proletar, secvență
deschisă cu versul; "în orice om o lume își face încercarea",
confirmă intuiția călinesciană că în marmora încă brută a
literaturii vechi doarme și Eminescu. Călinescu i-a citat numai pe
clasici (Eminescu, Creangă, Sadoveanu), mergînd parcă în
prelungirea unei afirmații a lui Eminescu pe problema
continuității interne a literaturii române. Poetul face distincție
între scriitorii care.au dus mai departe firul gîndirii autohtone,
"inele în lanțul continuității", plasîndu-se intra muros, și alții,
înfeudați prea mult modelelor străine spiritului nostru, situați, de
aceea, extra muros*. E vorba, din nou, de conservatorismul
eminescian sau e o încercare de a sugera nevoia de personalitate a
literaturii? "Maniera de cugetare" era pentru, el o componentă
distinctivă a unei culturi. Dar, lectura succesivă, propusă de noi,
conduce la concluzia că în poezie ceea ce se schimbă necontenit,
dincolo de subtilizarea ideilor, e expresivitatea formei, că se va
cînta mereu altfel pe "clavirul cuvintelor”.
 Mai original, pentru că e mai aproape de sentimentul
ro.mânfeșp-al destiniihii, Costin poetizează și glosează pe subiectul
’ndroculyi) Timpul și norocul nestatornic însoțesc lumea, sînt
"lumii soție", favorizînd sau nu ființa. Ideea oscilației norocului e
reluată în intenția de a fi prinsă într-o formă cît mai izbutită. Viața
însăși ține de noroc: "El suie, el coboară, el viiața rumpe".
Nuanțele de nestatornicie și surpriză sînt întărite fie din surse
livrești, fie folclorice. Cea dintîi, prin împrumut din Graiul
solului tatarăsc (fragmCnt tradus de Costin după Vita Alexandri
Magni, a lui Quintus Curtius) e versificată astfel: norocul "Numai
mîini și cu aripi, și picioare n-are/ Să nu poată sta într-un loc
niciodinioare". Disonanțele poeziei vechi sînt corectate în
desăvîrșitele versuri eminesciene din Stelele-n cer. "Orice noroc/
Și-ntinde-aripile/ Gonit de clipele/ Stării pe loc". Cea de a doua
nuanță (de surpriză) e prinsă de Costin prin închistarea în poezie
a proverbului: "Anii nu pot aduce ce aduce ceasul". Ceea ce n-a
putut spune versul, o spun glosările pe marginea conceptului de
întîmplare (noroc), din apendicele la poem, "înțelesul pildelor ce
sînt în stihuri". Nu o dată, în Letopiseț e prins în formule
amestecul norocului în istorie. Șansa e a individului, dar și a țării.
Ocolind sursologia, pentru că a fost excesiv practicată, vom
observa că medievala întrebare: Ubi sunt qui ante nos/ In mundo
Jiiere? e un simplu aftificiu al alexandfîmsîrmTu“ pentru
rotunjirea construcției poemei. Nu e invocat nici un nume din
istoria lumii de după Christos, nici o figură din istoria țării, spre
adecvare. Înainte și după Costin, în învățaturile lui Neagoe și în
Divanul lui Cantemir, interogația e adaptată medievalității noastre
fie expurgată de nume istorice, fie actualizată cu nume din istoria
erei creștine. Sic tranzit gloria mundi-wea să zică poetul iubitor
de dictoane. Au "rămas de poveste" doar numele marilor
cuceritori de imperii (Alexandru, Cezar etc.), ființa lor a dispărut:
"Pre toți i-au stins cu vremea, ca pre niște spume". O umbră de
ironie se strecoară în versurile aluzive la lăcomia lui Cirus,-cel
care a murit de mîna unei femei, aluzie explicată în apendicele
poemei. Acest tip de invocație retorică, pătrunsă în poezia
medievală era destul de uzată în momentul în care Costin vrea să
si-o apropie. Eminescu încearcă ăă-i dea o nouă adecvare,
schimbîndu-i termenii (/>? van căta-veți.^. învechirea procedeu­
lui e vizată șarjant în Viața, parodia lui Călinescu, pe care n-o
putem citi decît în tonalitate ironică.
Dacă poema lui Costin are un sens pragmatic, acesta se
vădește in intenția suplimentară de a propune ființei ("la aminte,
o, oame, cine ești pe lume" - forma de vocativ o folosește și
Eminescu) o lucidă, consolatoare traiectorie morală. Soteriologia
ce s-ar desprinde de aici ar fi condiționată de m®xala™faptei
bune"^ "Una fapta, ce-ți rămîne". Alternativa opusă propune
spectrul dispariției totale, care nu e de ales, în concepția
cărturarului: "Ca o spumă plutitoare rămîi fără nume". Ultimele
secvențe ale poemei sînt lucrate în versuri sentențioase, adevărată
fatrasie, o prelucrare după vechi dictoane sau o reelaborare de
fraze în spiritul înțelepciunii clasice. Se poate decupa din' text
sextina ce analizează în versuri arta de a fî prudent. între
versurile: "Orice face, fă și caută fîrșitul cum vine" și "Fapta
nesocotită aduce peri re", e dezbătută, în termeni aforistici,
însușirea de a fi prevăzător, mereu trădată de acțiunea umană.
Finalitatea faptei e asociată ideii de egalitate în fața "morții
vrăjmașei Conștientizarea ei îl melancoîizase pe Horațiu (Ad
Posfuinns) și va cunoaște o lungă carieră în literaturile Europei,
înelegerea atrage după sine scepticismul din Ad Leucone. "Nu-ți
este îngăduit, o, Leucone,/ Să cunoști capătul/ Rînduit de zei
zilelor mele și ale tale..." Și corolarul ideii: cârpe diem, adică
"Bucură-te de ziua de azi/ Și nu te încrede îrvcea' de mîine",
îndemn pe care Costin n-a îndrăznit să-i integreze în poem.
Dimpotrivă, versul "Fericită viiața far de valuri multe” e urmat de
o ironie ce țintuiește inconștienta fericitilor, care nu sînt
frămîntați de grija destinului lumii. N-a ezitat, în schimb, să
prindă în versuri, antologice ca formă, neputința omului de a-și
cunoaște sfîrșitul: "Viețuim și yiiața ieste neștiută/ Și pînă la ce
vreme este giuruită", răzbunată de o ușoară revoltă contra
"ceriului", care își bate joc de gîndurile omului. Regăsim ideea
într-o postumă eminesciană: Sîntem "Făcuți ca să-și petreacă
Dumnezeul/ Bătrîn cu comica-ne neputință".
Costin nu face exces de imagini macabre, cum se întîmplă în
poezia medievală asupra mortii. Un singur vers din epilog reține
atenția și acela încă urmează altuia, care fixează imaginea
întoarcerii ființei "în lut și cenușă". După cum, crosul este total
absent din poema lui. Cele două absențe se leagă. In literatura
medievală, ca și în artele plastice, cultivarea macabrului trebuie
înțeleasă ca o frînă a senzualității. Dansul morții previne că
formele carnale ale frumoasei se vor descompune dezgustător și
va rămîne doar scheletul. Eludarea macabrului pare să se explice
cu mentalitatea etnică, prezentă și în Miorița, definită ca
trasnfigurare poetică a morții în nuntă cosmică. O variantă a
acestei atitudini: o recunoaștem în dorința eminesciană a
reintegiării în liniștea pămîntului, străjuit de freamătul apei si al
codrului (Mai am un singur dor), în circuitul curat al naturii,
spălat de apa lustrală a izvorului din insula lui Euthanasius.
Epilogul la l'iiața lumii are o mai accentuată funcție
pragmatic-morală.: Sînt reluate și reduse la esență ideile întregii
poeme, într-un vocabular poetic, de asemenea, recurent. Dacă
valoarea. acestui text rezidă fie și numai în ideile reluate de
Eminescu în forma înaltei poezii, atunci rezistența și locul lui în
istoria literaturii se justifică. Și, în general, lectura lui Costin, ca
structură psihică și mentală, prin Eminescu, ni se pare a fi plină de
promisiuni.
 3.4. Talentul descriptiv anunțat în Letopiseț și în scurta
descriere a exoticei, pentru el, Italii" (din De neamul moldoveni­
lor), nu se dezminte în operele polone, mai ales în poema scrisă
în această limbă. Forma străină îmbracă istoria românilor,
destinată cunoașterii în afară. Titlul original este: Historia
polskimi rytmami o IVofoskiey Ziemi i Moltanskiey (Istoria in
versuri polone despre Țara Româneasca și. Moldova). Cele 750
de versuri ale Poemei polone"' (cum e numită prescurtat) au o
retorică ce urmărește, fără echivoc, să-i convingă pe poloni și pe
regele lor. Ioan Sobieski, de noblețea originară a românilor.
Poema e scrisă în 1684, în atmosfera de entuziasm general ce
cuprinsese continentul, cauzat de fapta antiotomană a lui
Sobieski, eliberarea Vienei de sub asediul din 1683. Cantemir
consideră că această dată marchează începutul căderii imperiului
turcesc'. Poeții sîrbi Bogasynovici și Kanavelici preamăresc
numele eliberatorului, ca și cel mai mare poet al barocului
polonez, Westpazjen Kochowski. Cum altă dată speranța
înaripase sufletul poeților din Balcani, încrezători în puterea
eliberatoare a lui Mihai Viteazul, tot astfel se întîmplă și acum.
Numai că, discret, cultivîndu-și propria speranță, Costin închină
regelui eliberator o poemă, nu despre fapta lui, ci despre un popor
prea nobil prin origine, acum oprimat și care, dacă un geniu
salvator nu intervine, va pieri cu totul. Prefața e plină de fraze
elegante, spirituale, organizate logic, spre a cîștiga bunăvoința
regelui cititor si, mai mult, spre a-i ispiti să acționeze în favoarea
unei țări cu frumuseți și bogății edenice degradate de opresori.
Cele trei părți ale poemei, care au un conținut asemănător cu De
neamul moldovenilor și Cronica polonă, realizează o privire de
ansamblu asupra istoriei vechi a.românilor în unitatea teritorială
între Transilvania, Maramureș, Muntenia și Moldova. Originea
latină, mai presus de orice îndoială, e ceea ce legitimează dorința
de libertate. Aceasta e logica pledoariei în versuri potrivite în
măsura de 13 silabe. Cînd scria poema, Costin se afla exilat în
Polonia. Nostalgia contribuie la descrierea entuziastă a
frumuseților patriei natale. Versificării maiestuoase, cu invocatii
mitologice, a istoriei războiului daco-roman și a colonizării
Daciei (primul descălecat), îi urmează fragmentul cel mai
important din punct de vedere literar: amplificarea imaginară a
legendei revenirii lui Dragoș, cu suita lui cinegetică, pe
meleagurile altădată părăsite de strămoși.
Prin construcție și procedee, Poema polona e o scriere de
alura clasică. Prin abundența stilistică a secvențelor descriptive si
elanul conținut, cel puțin parțial, acest text poate fi încadrat în
barocul literar polonez al secolului în care a fost compus. Istoria
literaturii polone îl reține ca poem istoric. Invocarea "muzei
sarmate" e încadrată între nesfârșite fraze de mimare a modestiei.
Cercetătorii poloni i-au recunoscut poetului român ușurința și
cursivitatea mînuirii limbii polone, pe alocuri chiar puterea de
seducție a imaginilor. Receptarea formei traduse obligă ia un
comentariu general.
Versurile de debut promit o încercare poetică despre vremea
contemporană, dezolantă pentru autor: "Despre patria înlăcrimată
și despre-bieții locuitori/ ai Moldovei voi povesti..." Și totuși,
trimiterile sînt spre originile daco-romane. Compoziția. încărcată
de închinări si invocații de zeități din bogata mitologie
greco-romană, dovedește tendința clasicizantă moștenită de
literatura secolului ăl XVll-lea de la Renaștere. în concepția
literară polonă a vremii, formată sub influență franceză, artificiul
mitologic dădea operei un plus de frumusețe, fiind folosit pînă și
în descrierile de natură. Zeitățile nu sînt invocate decorativ, ci
pentru antiteză. în timp ce fiii muzei sarmate erau desfătați de ele,
"pe mine ma îndurerau nemaiauzite scene de tiranie neroniană,
pradăcmru, cruzimi de nepovestit". .Copleșit de nostalgia țării
natale., mai departe, in descrierea ;ei, poetul se refugiază; încă o
data în mitologie. Comparația munților noștri cu vechiul Olimp
nu. este, nici greoaie nici gratuită, ea vine să sugereze regelui
frumuseți de basma ispitindu-l să le vadă.
Deși subiectul • primei părți nu se pretează prea mult la
poetizare, există acolo cîteva Htesariri literare remarcabile. își
imaginează Imperiul Roman ca pe o vietate inertă, dar la venirea
Im Traian: "Amorțite pe jumătate, membrele imperiului revin la
viată". Războiul este "o întrecere în'numele* lui Marte". iar dacii
nu ies din "hora" zeului sîngeros pînă ce însuși Decebal nu-i cade
victimă.
Scoasă mai mult din legendă, cu exaltate descrieri de natură,
partea a treia este adevărata poemă închinată frumuseților si
bogățiilor Moldovei. Dorul exilatului a născut primul cîntec al
plaiului romanesc, si'ris printre străini. Legenda, cu imprecizia ei.
plasată într-un timp si spațiu mitologice, îndepărtează obsesia
exactității istorice si geografice de pină aici. Ca în descrierea
Italiei, poetul evoca frumusețile de basm ale ținutului Moldovei,
descoperite de ochii uimiți ai-, lui-Dragos, pornit din Maramureș la
vînatoare de zimbri. Scena urmăririi cinegetice, imaginată
dinamic, traduce în poezie un obicei al ciulii moldovene, descris
si de Cantemir. Va fi făcut si Costin (ca mare boier) parte din
vreo suita vinătorcască a domnului, îneîntat de .peisajul poienilor
montane si de rezonanța lătratului ațîțat de urma mistrețului.
\auira este \azută cu ochii clasicului, care îi surprinde măreția
>albatica. Se reface un peisaj tipic românesc de la munte spre
eîmpic, însufleții de goana neobosita a tinerilor maramureșeni,
înfățișați nouă ca niște eroi de basm.- Este frumos compusă
urmaiiiea simbolica a zimbrului moldovean, cu sunete de
vînătoare carpatină. care, iară îndoiala; i-a plăcut lui Sobicski..
vîhător pasional. Sîntem' parcă un atmosfera unor 'evocări demne
def imaginarul ’sadovehian, ?post-cronicăicsc: "Merg pe urmele
zimbrului, în adîncul munților,;..’’: "
De atunci, pe stema țării esteunscris capul de bour, “semn
aducător de bine”, apa lingă care a murit cățeaua s-a numit
Moldova și de ^aici numele întregului ținut. Poetizarea legendei
are numeroase, si evidente-calități artistice. Sentimentul patriotic
si dorul, amplificate: <deH înstrăinarea ; ’ momentană, smulg
scriitorului acorduri cmțotul noi. Legenda este oinata cu descrieri
exaltate. Bogăția și Jruntiișețile edenice sînt ridicate la punctul de
întîlnire cu mitologia,. îneît; zeitățile Olimpului ar ticbui sa
populeze ținutul. Pînă la Bălcescu. cel din frumoasa dcsciiere a
larii Ardealului, nimeni nu va ..mai încerca o icfaccie a unei
priveliști de, :n alură apro.apeluxuiianta, admirată piua la extaz, dc
pe înălțimile Carpaților. ■ Peisajulmitologizal va 11 imaginat dc
Eminescu. în evocarea Daciei din .Wemc'n/o mori.
Poposit pe cuinii, lui Dragos i se deschide în fata perspectivi
unui peisaj zămislit din mit si are revelația părnîntui ilor odinioară
părăsite de străbuni. De astă-dată. Costin. si-a do\ edit capacitatea
dc a transmite eroului legendar propria^teorie istorică, pioclamata
într-un scurt pasaj retoriprin care comunică hotarîrea dc a
repopula minunatele ținuturi.'A; •
Panorama se desfășoară Am spații largi: pierdute în cețurile
depărtărilor/ “... Trec sî-munțib Cârpam Si de; pe coama munților
inalti privesc' Spre viitoarea țară a Moldoven..”. Contemplația e
demna de panîf unui pastel ist romantic: - Munții maicstuosi. apele
tumultoase care își taie’ albie printre stînci’sălbatice, ca să iasa la
eiinpie. unde se A ede cerul; pășunile întinse; ’ cimpiik'mănoase,
belșugul roadelor ca atribute ale natuiii romanești adu>c în
poezie. : trădează resursele unui "descriptiv de cal Hale, dur
insuficient exersat în mînuirea imaginii. Conștient sau nu. Costin
își lașa peisajul tara culori' depărtarea le-a sters, tacîndu-le
subînțelese. Priveliștea in relief este monocromă, ca zidurile unei
cetăți medievale. Culoarea trebuie s-o imaginăm, știind că apele
care oglindesc cerul par albastre, că o cîmpie este verde, iar o
cîmpie roditoare poate fi multicoloră. Același peisaj, văzut de
aproape, ni se înfățișează plin de culoare, inundat de lumina
solară. în Pastelurile unui Alecsandri. Dacă n-ar apărea cîteva
nume de ape. Nistru, Prut, Bîrlad etc., peisajul ar rămtnc foarte
general, pma aici fără posibilitatea de concretizare, si cu alît mai
frumos.
Nilul si Egiptul cu exotismele lui, care vor fascina mai tîrziu
imaginația fantastică a lui Eminescu, pătrund acum într-o
literatura de fond romanesc. Costin știa legenda fertilității
fluviului afiicun si o invoca într-o structura reloiica tic aspect
naiv, dar hiperbolic. voind să ridice într-un plan superior Prutul,
ce scalda mai roditor cîmpia Moldovei. 'Metaforic. Bîrladul da
"desfătări de rai” ("rayskich rozkosze”), ducînd cu sine, ca în
biblicul pămmt al făgăduinței, "miere si lapte” ("miodem i
înlckim”). într-un moment de fervoare a descripției se apelează la
fabulosul altoi legende, despre animale domestice neobișnuit de
pioliilcc. semn al dăimciei naturii. întocmai va proceda Cantemir
în /Ă><7 7/.f//o Mi>hla\ iac. într-un context si mi Iar. Hiperbola
apaiimc Idei aiurii, ca si într egul tablou de basm cr eat de Costin
cu o copleșitoare, patetica dragoste de tara, de carte si de utopia
ci. Într-un secol de oprimare si decădere si-a permis o clipa sa
evadeze în visuri legendare, refuzind "aceste cumplite vremi de
aemu”. alternativa prea adesea îmbrățișată de intelectualii născuti
dm spiritul acestui pamint. Dezamăgiți sau revoltam ei au
permanentizat evaziunea spre "vîrsta de aur”. E o soluție poetica
ce exprima vocația contemplat 11. înlirzund devenirea.
 NOTE

I X. Cartopin. Istoria literaturii romane vechi. Editor;? Fundația Regala.

Buchiesu. 1942. îl. p. I 70.
2. Kihckh X’aiga. J /a Recherehc d'un a\ie btiro^pic data. /a pucsic
Inințaric. în Style ef littcranirc, La Have. 1962. p.42
?. Vezi .lohan Huizinga. Amurgul Evului"mediu. l.nivers. București. 1970.
cap.XI. ‘'Imaginea morții”.
4. Doina Curlicăpeanu. Orizonturi ale vieții in li terni ura veche
■roniiinea'wa. Mmcn?.. București. 1975. p.49. între pag.‘47-53 se conține o
pertinenta .mau/â a poemei.
5. M. Eminescu. Fragmentariuni. Ed.Șt.. București. 198I. p.355.
6. Mircea Scarlal. Introducere în opera lui Miron Costin. Minerva.
București. 1976. pp.136. 140.
7. Vezi Eh na Sorohan. Miron Costin. Permanente ale mentali tatii
româneau lunimea. lași. 1995. p. 146.
8. M Eminescu. op.cit.. pp.55 1-552.
9. Ramiro Ortiz. Per la Floria dclla Cultura italiana in Rumania.
MC.MXVI. pJ5, R. Ortiz a tradus in italiana frumoasa descripție a lui Costin.
care începe astfel: ”leste Țara Italiei plina, cum se zice, ca 9 rodie... de
iscusenii si frumusețuri...1’ ('‘Come unu melngmna la terra d'lalia. ”)•
10. Traducerea libera a Poemei polone aparține Im PP Panaiiescu si a
fost publicata in 1929. Forma revăzuta este inclusă în: Miron Costin. Opere.
E P.L... Bucurcstn 1958.