CONSIDERAȚII METODICE PRIVIND PREDAREA

ANALIZEI MATEMATICE ÎN LICEU

Principalele noțiuni studiate în matematica predata la clasele I-X au fost:

numerele, funcțiile, configurațiile geometrice, etc. Progresul extraordinar al ideilor si
metodelor matematice, manifestat atât in linia dezvoltării teoriilor clasice cat si prin
apariția unor domenii noi de interes nemijlocit pentru cunoaștere, a determinat pe
cercetători si profesori sa caute drumuri noi pentru a-i îndruma pe e1evi spre comorile
gândirii matematice. Noțiunile de funcție continua, derivată, integrală, probabilitate,
matrice etc au depășit cadrul de interes exclusiv al matematicienilor. Este cert că
matematica trebuie prezentată la standardele de rigoare și suplețe ale epocii actuale,
permițând expunerea unor idei profunde, modelatoare ale realității fizice, comunicabile
elevilor in condiții de accesibilitate.
Rostul definițiilor este acela de a descrie anumite noțiuni în termeni de entitați
deja asimilate, iar al teoremelor de a fixa anumite concentrări de informații. Nu mai vorbim
de importanța demonstrațiilor, exemplelor și contraexemplelor, a căror înțelegere creatoare
de către elevi Ie dă senzația "ca știu ceva".

Obiectul de studiu al analizei matematice constituie în principal numerele reale

și funcțiile reale. Dar spre deosebire de utilizarea acestora în algebra, se întâlnesc aici tipuri
noi de raționament, tipuri noi de calcul, bazate prin excelență pe noțiunea de limita. De
altfel in clasele anterioare, elevii au avut ocazia să întâlnească multe probleme, unele
având 0 sursa practică - fiind oferite de fizică, economie, tehnologie a căror rezolvare nu
era posibilă in cadrul algebrei sau geometriei elementare.
 Sugeram ca prima lecție de analiză matematică să cuprindă tocmai formularea
câtorva astfel de probleme, al căror conținut să fie pe înțelesul elevilor si pentru care
nevoia găsirii soluției, răspunsului, sa fie subînțeleasă.
Extinzând cele spuse mai sus, formulam, 0 ierarhie strictă, câteva obiective
instructiv-educative care trebuie atinse in cadrul predării analizei matematice in liceu,
jalonând etapele necesare in pregătirea elevilor.
1.Elevii trebuie sa dobândească un sistem de cunoștințe relativ la șiruri,
convergență. limita unei funcții, continuitate, derivabilitate,
reprezentarea graficului unor funcții elementare, primitive, integrale definite $i
aplicațiile aeestora.
Pentru realizarea acestui înalt obiectiv pedagogic considerăm că elevii trebuie:
a) să cunoască proprietățile algebrice si proprietățile de ordine ale mulțimii lR;
z
b) sa știe sa determine domeniul maxim de definiție al unei funcții reale dată explicit;
e) sa traseze graficul unor funcții reale simple; de asemenea, elevii trebuie sa
z
cunoască noțiunile de funcție bijectivă, inversă, compunere, folosind si ilustrări cu
ajutorul graficelor, acolo unde este cazul. în general, in predarea analizei
matematice se recomandă recurgerea la desen, la interpretarea geometrică.
Avantajul didactic al utilizării desenului (ca limbaj si ca mijloc de informatie) este
net superior dezavantajelor creării unor false intuiții sau al abaterii de
raționamentele prezentate in mod formalizat;
d) Să cunoască si sa distingă intre ele câteva clase de functii reale - marginite,
monotone, pare, impare, periodice, continue, având la îndemâna exemple si
contraexemple;
e) Să știe sa calculeze limite de șiruri și limite de funcții, in mod special cazurile
exceptate (efectuând transformările necesare pentru funcțiile de sub limită, cu
respectarea strictă a proprietăților limitelor). Paragraful relativ la asimptote este
plasat in unele manuale mai devreme tocmai pentru a da elevului 0 motivație
geometrică pentru calculul limitelor;
f) Să poata studia continuitatea, sa ințeleagă notiunea de derivată si derivabilitatea

unor funcții date;

g) Să traseze corect graficul unor funcții reale, prin studiul, in prealabil, etapizat,
al variației funcției.
Acesta rămâne ca de obicei un obiectiv suprem pentru pregatirea absolventului de
c1asa a-Xl-a;
 h) Să calculeze primitivele unor clase de funcții, folosind tabloul de primitive-
standard sau metodele specifice de integrare;
j) Să știe să calculeze integrale definite, ca si aplicațiile lor geometrice si fizice date
in clasa a-XII-a.
2. Dezvoltarea gândirii elevilor, a capacitaților de analiză si sinteză, a intuiției și
conducerii raționamentelor și calculelor.
Consideram că acest obiectiv este atins dacă la sfarsitul studierii elementelor de
analiză matematică din liceu:
a) elevii au asimilat noțiunile de bază ale analizei si au o privire de ansamblu asupra
corelării logice in înlățuirea acestora;
b) elevii pot conduce calcule "exacte'" de analiză dar si calcule "aproximative", in
spiritul utilizării calculatoarelor;
c) elevii pot opera cu notiunile de baza, pot sa incadreze diversele probleme in clasa
corespunzatoare, avand 0 atitudine activa: ințeleg problema, intocmesc planul de
rezolvare, realizează acest plan, au 0 privire retrospectiva asupra solutiei obtinute,
inclusiv 0 verificare a verosimilitatii rezultatului si 0 interpretare a acestuia,
gasirea unor soluții mai simple, mai clare, eventual 0 reconsiderare a modului de
redactare a rezolvarii.
3. Formarea unor trăsaturi ale personalitatii elevilor.
Înțelegerea analizei matematice, incluzând istoria evoluției ideilor ei principale, ca
si nevoia de a folosi metode de analiză matematică, creează la elev perseverență, tenacitate,
voința, răbdare, putere de sinteza, intuiție superioara și spirit de inventivitate. Ca si alte
discipline, analiza matematică, contribuie mult la aspectul formativ, stimulând subiectul să
participe la: observație, comparare, clasificare, experiența, inducție, deducție, analogie,
simț al realității, capacitate de modelare, de simulare, obișnuința de a nu gândi doar prin
fragmente si înțelegerea faptului că orice fragment este 0 parte dintr-un tot.

Cum am mai spus, pietrele fundamentale ale analizei matematice le constituie

numarul real si funcția reală, formate progresiv in mintea elevilor inca din primii ani de
scoala.
 Reluarea pe un plan superior a acestor noțiuni constituie atat un prilej de
recapitulare a unei părti din algebră, cât si 0 introducere mai netedă in conținutul analizei. La
clasa trebuie insistat pe fixarea diferitelor clase de funcții reale- monotone, periodice,
elementare etc. care nu sunt concepte noi pentru elevi.
Formarea noțiunilor de baza din analiza matematică constituie esența învățării
dirijate si conștiente a acestei discipline atât de importante .
.- La nivelul liceului pasul cel mai important și cel mai dificil îI constituie predarea
noțiunii de limită a unei funcții, înțelegerea de către elevi a utilitații studiului acestei
noțiuni. Gândirea elevilor va putea fi condusă atunci la analiza variatiei functiilor, la
folosirea acesteia În studiul unor funcții concrete, asigurând un salt in cercetarea
diverselor procese fizice studiate cantitativ si calitativ la alte discipline predate in liceu.
Este deci inutil sa mai pledam pentru fixarea in cele mai bune condiții la elevi a
conceptului de limită, ca instrument operațional esențial. Mai tarziu, noțiunile de derivată
si integrală , cu tot caracterul lor complex, vor deveni firești si vor căpăta aspectul de
înlănțuire cauzală.
Formarea fiecărei noțiuni de analiză matematică parcurge etapele binecunoscute:

- etapa de elaborare, de motivație (din interiorul sau din afara matematicii);

- formarea propriu-zisă a noțiunii;
- etapa de consolidare prin operare cu noțiunea respectivă.
O noțiune poate fi considerată asimilată dacă ea devine si instrument de dobândire
a unor noi cunoștințe și dacă elevii pot opera cu această noțiune în
situații noi. (De exemplu, tabloul de variație poate fi utilizat pentru a determina
marginile unei funcții sau surjectivitatea unei funcții continue).
În acest sens, este foarte important ca in mintea elevilor sa existe 0 ordonare a
noțiunilor, 0 corelare firească a lor, 0 motivație, pentru ca numai peste cunostințe bine
asimilate se pot așterne în mod serios cunoștințele noi. Elevul trebuie lămurit ca ordinea in
care sunt predate noțiunile nu este întâmplătoare și că el trebuie sa facă un efort de
asimilare. Învatarea analizei matematice este un proces didactic complex în care un rol
esențial revine conștientizării subiectului, implicării elevului ca factor activ, caruia trebuie
sa-i fie acordată multa incredere în sine, sprijin autentic in pașii recurenți spre afirmare si
competența.
~ Calculul diferentiat si integral constituie 0 ocazie excepționala de a-l invăța pe elev
noțiuni interesante si uti le și a oferi acestuia deschidere interdisciplinară si exemple de
modelare matematică.