PORTOFOLIU

Didactica domeniului și dezvoltării în didactica

specializării (învățământ liceal, postliceal, după caz)
domeniul: matematică
 TEMA 1
Un proces de elaborare a unui produs epistemic în clasă
Clasă și Disciplină: Matematică (Nivel Liceu)
Proiect Epistemic: Analiza și Aplicațiile Funcțiilor Trigonometrice

Etapa 1: Propunerea Temelor și Anunțarea Criteriilor

Înainte de a da tema, îmi voi prezenta elevilor importanța funcțiilor trigonometrice în diverse
contexte matematice și științifice. Le voi propune teme care să îi încurajeze să exploreze și să
aplice aceste funcții în moduri creative. Exemple de teme pot include: "Analiza modelelor
matematice bazate pe funcții trigonometrice în muzică" sau "Studiul mișcării oscilatorii în
natură folosind funcții trigonometrice."

În privința criteriilor de evaluare, le voi explica elevilor că vor fi evaluați în funcție de:
- Claritatea și Coerența Conceptelor Matematice: Cât de bine au înțeles și aplicat conceptele
legate de funcțiile trigonometrice.
- Originalitatea și Creativitatea: În ce măsură au abordat problema într-un mod original și au
aplicat funcțiile trigonometrice într-un context interesant.
- Rigorozitatea Analizei Matematice: Calitatea analizei matematice prezentate în proiect,
inclusiv argumentații și justificări.

Etapa 2: Elaborarea Proiectului

După ce elevii au primit tema, aceștia vor începe să lucreze la proiectele lor. Vom avea sesiuni
de lucru în clasă, unde voi fi disponibil pentru a răspunde la întrebări și pentru a oferi
îndrumare. În timpul acestor sesiuni, îi voi încuraja să aplice cunoștințele acumulate în moduri
inovatoare și să își exprime ideile matematice într-un mod clar.
Procesul de elaborare a unui produs epistemic într-o clasă de matematică poate implica mai
multe etape. Iată un exemplu de cum ar putea arăta un astfel de proces:
1. Selectarea Tematicii/Problemei:
- Profesorul alege o tematică sau o problemă matematică interesantă și potrivită nivelului de
clasă.
- Elevii pot fi implicați în procesul de selecție pentru a crește nivelul de angajament.
2. Formularea Ipotezei sau Întrebării de Cercetare:
- Elevii formulează o ipoteză sau o întrebare de cercetare legată de tematica aleasă.
3. Planificarea Proiectului:
- Se creează un plan care să cuprindă pașii necesari pentru investigarea problemei.
- Se stabilesc sarcini specifice pentru fiecare membru al echipei (dacă este un proiect în
echipă).
4. Cercetarea și Colectarea de Date:
- Elevii încep să colecteze informații relevante și date care să susțină sau să infirme ipoteza lor.
- Pot utiliza resurse variate precum cărți, internet, interviuri sau experimente practice.
5. Analiza și Interpretarea Datelor:
- Elevii analizează datele colectate și le interpretează în contextul problemei lor matematice.
- Pot folosi grafice, tabele, formule sau alte instrumente matematice pentru a evidenția
rezultatele lor.
6. Elaborarea Produsului Epistemic:
- Pe baza analizei și interpretării, elevii încep să elaboreze produsul epistemic. Acesta poate fi
un raport, o prezentare, un model matematic, sau orice alt format relevant.
- Produsul trebuie să conțină o introducere, metodologie, rezultate, concluzii și poate include
și recomandări sau extinderi ale cercetării.
7. Prezentarea Produsului:
- Elevii prezintă produsul lor în fața clasei sau a unei audiențe. Acest proces poate implica
expuneri orale, prezentări de diapozitive sau demonstrații practice, în funcție de natura
produsului.
8. Feedback și Evaluare:
- Elevii primesc feedback de la colegi și profesor pentru a îmbunătăți produsul și pentru a
înțelege mai bine procesul de cercetare și matematică.
- Profesorul evaluează produsul în funcție de criteriile prestabilite și poate oferi sugestii
pentru dezvoltarea ulterioară a abilităților matematice.
9. Reflecția asupra Procesului:
 - Elevii reflectă asupra experienței lor și asupra modului în care au abordat problema
matematică.
- Această etapă poate contribui la dezvoltarea gândirii critice și a abilităților de rezolvare a
problemelor.
Acest proces poate fi adaptat în funcție de nivelul clasei, de resursele disponibile și de
obiectivele specifice ale lecției sau ale curriculumului școlar.

Etapa 3: Evaluarea Produsului Epistemic

După ce elevii finalizează proiectele, voi evalua produsul epistemic ținând cont de următoarele
aspecte:
1. Scopul Epistemic:
- Produsul trebuie să reflecte o înțelegere profundă a funcțiilor trigonometrice și să ofere o
analiză detaliată în contextul ales (muzică, mișcare oscilatorie etc.).
2. Standarde/Criterii Epistemice:
- Evaluarea va ține cont de claritatea și corectitudinea conceptelor matematice, originalitatea
în abordare și calitatea analizei matematice prezentate.
3. Procese de Încredere:
- Se va evalua modul în care elevii și-au gestionat timpul, au colaborat în echipă (dacă este
cazul) și au folosit resursele disponibile pentru a obține un produs epistemic de calitate.
4. Virtuți și Vicii Epistemice:
- Se va evidenția utilizarea corectă și aplicarea riguroasă a conceptelor matematice (virtuți
epistemice), precum și eventualele erori sau lacune în gândirea matematică (vicii epistemice).

Prin această abordare, se încurajează nu doar înțelegerea profundă a conținutului matematic, ci

și aplicarea acestuia în contexte reale și dezvoltarea abilităților critice și creative ale elevilor.
 TEMA 2
Două competențe specifice mai ușor de dezvoltat la elevi
Disciplina: Matematică
Clasa: A IX-a
Competența Specifică 1: Utilizarea Operatiilor cu Numere Reale
Detalii: Această competență presupune abilitatea de a efectua operații cu numere reale,
incluzând adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea lor.
Argumente:
- Relevanță Practică: Această competență este esențială în rezolvarea unei game variate de
probleme matematice și în contexte de viață reală, precum gestionarea bugetelor sau calculele
financiare.
- Progres Gradual: Abilitățile de calcul cu numere reale pot fi dezvoltate treptat, începând cu
exerciții mai simple și avansând către probleme mai complexe, facilitând astfel o creștere
graduală a înțelegerii elevilor.

Competența Specifică 2: Utilizarea Conceptelor de Geometrie în Soluționarea Problemelor

Practice
Detalii: Această competență implică aplicarea conceptelor de geometrie în rezolvarea
problemelor practice, cum ar fi calculul perimetrelor și a suprafețelor.
Argumente:
- Conexiune cu Realitatea: Abilitatea de a utiliza concepte geometrice în contexte practice
(de exemplu, măsurarea unui teren sau calcularea spațiului necesar pentru amenajarea unei
camere) facilitează înțelegerea aplicativă a geometriei.
- Vizualizare și Intuitie: Activitățile practice legate de geometrie permit elevilor să-și dezvolte
abilități de vizualizare spațială și intuiție geometrică, contribuind la înțelegerea conceptelor
abstracte prin intermediul exemplelor concrete.
 TEMA 3
Două obiective operaționale conform algoritmului R. Mager
Exemplul 1
Obiectiv Operațional 1: Nivel de Aplicare și Analiză
- Verb de Acțiune: Identifică
- Conținut: Probleme de matematică care implică aplicarea și analiza conceptelor de funcții
trigonometrice.
- Situația-Problemă: Dat fiind un unghi într-un triunghi dreptunghic, elevul va identifica și aplica
relațiile trigonometrice corespunzătoare (sinus, cosinus, tangentă) pentru a calcula laturile sau
unghiurile triunghiului.
- Criterii de Performanță: Elevul trebuie să identifice corect conceptele trigonometrice
aplicabile, să le aplice în contextul dat și să analizeze corect rezultatele în raport cu problema
dată.

Obiectiv Operațional 2: Nivel de Evaluare și Creare

- Verb de Acțiune: Dezvoltă
- Conținut: Proprietățile și aplicațiile funcțiilor logaritmice.
- Situația-Problemă: Elevul va dezvolta și evalua un set de probleme matematice care implică
utilizarea funcțiilor logaritmice în contexte variate, cum ar fi rezolvarea ecuațiilor logaritmice
sau analiza creșterii exponențiale în situații concrete.
- Criterii de Performanță: Elevul trebuie să creeze probleme matematice relevante, să
formuleze ecuații logaritmice și să ofere soluții corecte și justificări pentru rezultatele obținute.
Exemplul 2
Disciplina: Matematică
Clasa: A X-a
Tema (Conținutul): Funcții și ecuații

Obiective Operaționale:
1. Nivel de Aplicare:
- Conținut: Rezolvarea ecuațiilor de gradul al doilea cu o necunoscută.
- Verb de Acțiune: Aplică
- Cerință Specifică: Să rezolve ecuații de gradul al doilea, identificând coeficienții și utilizând
corect metodele specifice pentru determinarea rădăcinilor.
2. Nivel de Analiză:
- Conținut: Interpretarea grafică a funcțiilor liniare și pătratice.
- Verb de Acțiune: Analizează
- Cerință Specifică: Să interpreteze graficele funcțiilor liniare și pătratice, identificând
caracteristicile acestora (pante, puncte de interceptare, concavitate, etc.), evidențiind relația
dintre grafic și ecuațiile corespunzătoare.

TEMA 4
Sarcini didactice ce vizează dezvoltarea abilităților metacognitive
Exercițiul 1: Reflectarea asupra Strategiilor de Rezolvare
Tema: Derivate și Aplicații
Descriere:
Elevilor li se dă o problemă complexă de calcul diferențial, cum ar fi găsirea derivatelor unei
funcții compuse. După ce au rezolvat problema, elevii sunt încurajați să reflecteze asupra
strategiilor pe care le-au folosit în procesul de rezolvare. Pot fi întrebați despre pașii pe care i-
au urmat, dacă au încercat mai multe abordări, cum au ales variabilele și cum au verificat
corectitudinea răspunsului. Scopul este de a-i ajuta să devină conștienți de procesul lor de
gândire și să își îmbunătățească abilitățile metacognitive prin autoevaluare.

Exercițiul 2: Analiza unor Probleme Deschise

Tema: Geometrie Analitică - Ecuații ale Curbelor
Descriere:
Elevilor li se propun mai multe probleme deschise legate de ecuațiile curbelor în plan. Aceste
probleme necesită gândire analitică, aplicarea conceptelor de geometrie analitică și rezolvarea
creativă a unor situații specifice. După ce au găsit soluțiile sau au dezvoltat diferite abordări,
elevii sunt încurajați să analizeze și să compare rezultatele. Pot discuta despre diferențele dintre
soluțiile lor, să argumenteze alegerile făcute și să propună posibile extinderi ale problemelor.
Acest exercițiu promovează abilitățile metacognitive prin încurajarea elevilor să reflecteze
asupra procesului lor de gândire și să identifice strategiile eficiente.

TEMA 5
Cunoștințe Declarative în Matematică:
1. Definiția de Funcție: O funcție matematică este o relație între două seturi de elemente, astfel
încât fiecărui element din primul set îi este asociat exact un element din al doilea set.
2. Teorema lui Pitagora: Într-un triunghi dreptunghic, pătratul lungimii ipotenuzei este egal cu
suma pătratelor lungimilor celor două catete.
3. Proprietățile Numerelor Reale: Proprietățile cum ar fi comutativitatea, asociativitatea și
distributivitatea ale adunării și înmulțirii în setul numerelor reale.
4. Formula pentru Calculul Mediei Aritmetice: Media aritmetică a unui set de numere este suma
acestora împărțită la numărul total de elemente din set.
5. Conceptul de Derivată: Derivata unei funcții într-un punct măsoară rata de schimbare a
funcției în acel punct.
Cunoștințe Procedurale în Matematică:
1. Procedura pentru Rezolvarea unei Ecuții de Gradul al Doilea: Pentru o ecuație de forma ax^2
+ bx + c = 0, formula generală este x = (-b ± √(b^2 - 4ac)) / 2a.
2. Metoda Împărțirii în Întregime: Un algoritm pentru împărțirea unui polinom la un alt
polinom, utilizat în algebra polinomială.
3. Procedura pentru Calculul Integralelor Definite: Formula fundamentală a calculului integral
care leagă integrala definită cu derivata funcției primitive.
4. Metoda de Substituție în Calculul Integral: O tehnică care implică înlocuirea unei variabile cu
o expresie mai simplă pentru a facilita calculul unei integrale.
5. Procedura pentru Descompunerea în Factori a unui Polinom: O metodă de a scrie un polinom
ca produs de polinoame mai mici și ireductibili.

Cunoștințe Condiționale în Matematică:

1. Criteriile de Convergență a unei Serii: Un set de condiții care determină dacă o serie
numerică este convergentă sau divergentă.
2. Condițiile pentru Existenta Limitelor la Infinit:
- Limita funcției când x tinde la infinit.
- Limita funcției când x tinde la minus infinit.
3. Regulile de Derivare a Funcțiilor Compuse: Formule și reguli specifice pentru calculul
derivatelor funcțiilor compuse.
4. Condițiile de Aplicabilitate ale Teoremei Rolle și a Teoremei Valorilor Intermediare: Condiții
sub care aceste teoreme pot fi aplicate în analiza matematică.
5. Criteriile pentru Existenta Soluțiilor unui Sistem de Ecuatii Lineare: Setul de condiții care
asigură că un sistem de ecuații liniare are soluții.
 TEMA 6
Concepte și Prototipuri în Matematică:
1. Conceptul de Funcție și Prototipul Funcției Liniare:
Descriere: O funcție matematică reprezintă o relație între două seturi de elemente. Prototipul
pentru funcția liniară este f ( x )=mx+b , unde m reprezintă panta și b este termenul liber.

2. Conceptul de Derivată și Prototipul Derivării Funcției de Gradul I:

Descriere: Derivata unei funcții măsoară rata de schimbare a funcției într-un anumit punct.
Prototipul este derivata funcției f ( x )=ax , unde a este o constantă.

3. Conceptul de Integrală și Prototipul Integralei Definite:

Descriere: Integrala unei funcții reprezintă aria sub curba funcției într-un interval dat. Prototipul
este integrala definită a funcției constante f ( x )=c pe un interval [a, b].

4. Conceptul de Matrice și Prototipul Adunării de Matrice:

Descriere: O matrice este o structură bidimensională de numere. Prototipul este adunarea a
două matrice A și B de aceeași dimensiune, rezultând o matrice C în care fiecare element c ij
este suma corespunzătoare a elementelor a ij și b ij.

5. Conceptul de Număr Complex și Prototipul Adunării de Numere Complexe:

Descriere: Numerele complexe includ o parte reală și o parte imaginară. Prototipul este
adunarea a doi numere complexe a + bi și c + di, rezultând (a + c) + (b + d)i.

ALTE TEME CURS

Cinci exemple de perechi concept – prototip
1. Concept: Ecuatie de Gradul I
- Prototip: ax + b = 0
- Explicație: Ecuția de gradul I este o ecuație liniară în care necunoscuta apare doar cu puterea
1. Prototipul reprezintă o astfel de ecuație, unde \(a\) și \(b\) sunt coeficienții.

2. Concept: Funcție Exponentială

- Prototip: f ( x )=a ∙ ebx

- Explicație: Funcția exponentială este o funcție algebrică în care variabila apare la exponent.
Prototipul reprezintă o funcție exponentială generală, unde a și b sunt coeficienții.

3. Concept: Teorema lui Pitagora

- Prototip: a 2+ b2=c 2într-un triunghi dreptunghic

- Explicație: Teorema lui Pitagora stabilește relația dintre lungimile laturilor unui triunghi
dreptunghic. Prototipul arată această relație, unde a , b și c reprezintă lungimile laturilor.

4. Concept: Intersecția a două Drepte în Plan

- Prototip: ax +by =c și dx+ ey=f
- Explicație: Intersecția a două drepte în plan este punctul în care se întâlnesc cele două
drepte. Prototipul reprezintă două ecuații ale dreptelor în plan, unde a , b , c , d ,e și f sunt
coeficienții.

5. Concept: Matrice și Înmulțirea Matricelor

n
- Prototip: C ij =∑ A ik ∙ B kj
k=1

- Explicație: Înmulțirea matricelor este o operație matriceală. Prototipul reprezintă formula

generală pentru calculul elementului C ij al matricei rezultate din produsul matricelor A și B.
Prezentarea unui concept din domeniul psihologiei
Teoria Păsării Albe sau Teoria Comportamentalismului
Enunț:
Teoria Comportamentalismului, sau "Păsărea Albe", este o perspectivă psihologică care a avut
un impact semnificativ asupra domeniului psihologiei în prima jumătate a secolului XX. Această
teorie se concentrează asupra studiului comportamentului observabil și a modului în care
acesta poate fi influențat și modificat prin stimulare externă și condiționare.

Caracteristicile de Validitate:
1. Empirism și Observație: Comportamentalismul pune accentul pe observații empirice și date
experimentale. Studiile au fost desfășurate în laboratoare controlate, iar concluziile au fost
trase pe baza datelor colectate.
2. Reproducibilitate: Experimentele comportamentale au fost proiectate pentru a fi replicate și
obținerea acelorași rezultate în condiții similare a fost un criteriu important pentru validitatea
teoriei.
3. Aplicabilitate Practică: Comportamentalismul a fost utilizat cu succes în diverse domenii,
inclusiv în educație, terapie comportamentală și management.
4. Deschidere la Refutare: Comportamentalismul a evoluat în timp, și teoriile au fost ajustate
sau schimbate în funcție de noile descoperiri și cercetări, indicând o deschidere la refutare și
modificare.
5. Contribuții Semnificative: Teoria a adus contribuții semnificative în înțelegerea și tratarea
anumitor tulburări comportamentale și a proceselor de învățare.

Caracteristicile Teoriilor Pseudoștiințifice:

1. Lipsa de Falsificabilitate: O critica adusă comportamentalismului este că, uneori, teoriile sale
pot fi vagi și nu pot fi ușor falsificate. Adaptabilitatea teoriei poate face dificilă testarea și
invalidarea sa.
2. Simplificări Excesive: Comportamentalismul tinde să simplifice complexitatea proceselor
cognitive, concentrându-se doar pe aspectele observabile ale comportamentului. Această
simplificare excesivă poate să nu țină cont de aspectele complexe ale vieții psihologice.
3. Ignorarea Variabilității Individuale: Teoria nu acordă suficientă atenție variației individuale și
se bazează prea mult pe reacțiile comportamentale medii.
4. Limitare la Stimuli Externe: Comportamentalismul neglijează aspectele interne ale minții,
cum ar fi gândurile, sentimentele și percepțiile individuale, concentrându-se exclusiv pe
comportamentul observabil și reacțiile la stimuli externi.

Decizia privind Validitatea:

Comportamentalismul prezintă caracteristici de validitate, cum ar fi empirismul, aplicabilitatea
practică și deschiderea la refutare. Cu toate acestea, simplificările excesive și limitările la
aspectele externe ale comportamentului îi pot diminua valabilitatea. În general, teoria
comportamentalismului poate fi considerată științifică, dar cu rezerve și cu recunoașterea
necesității de a integra și alte perspective în înțelegerea complexității psihice.