Comedie – Ion Luca Caragiale

O SCRISOARE PIERDUTĂ
Atunci când ne referim la Epoca marilor clasici, cunoscută și ca perioada
junimistă, marcăm a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când au scris și au
publicat mari autori ai literaturii române, precum: Mihai Eminescu, Ion
Luca Caragiale, Ion Creangă și Ioan Slavici.
Titlul de „cel mai mare dramaturg român”, este incontestabil, Ion Luca
Caragiale fiind considerat și drept unul dintre cei mai mari scriitori români ai
tuturor timpurilor. S-a remarcat în diverse domenii, excelând în fiecare dintre
ele. Activitatea sa este impresionantă și deosebit de bogată, întrucât Caragiale
a fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru,
comentator politic și ziarist român.
“O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale face parte din
categoria operelor dramatice, fiind o comedie realistă, care satirizează
moravurile politice și sociale. Opera are drept scop corectarea anumitor
defecte omenești, iar acest fapt este evidențiat prin contrastul dintre
esență și aparență și prin crearea unor personaje ridicole, care sunt puse în
situații comice.
Tema comediei este una obiectiva si constituita din prezentarea vietii
social-politice dintr-un oras de provincie in preajma alegerilor pentru Camera
din anul 1883, in lupta electorala implicandu-se atat fortele puterii, cat si cele
ale opozitiei.
In ceea ce priveste constructia subiectului aceste comedii, se observa, pe
langa structurarea lui in mod traditional, cu respectarea momentelor actiunii,
maiestria cu care I. L. Caragiale dezvolta conflictul de baza al piesei (lupta
pentru desemnarea candidatului in alegerile pentru Camera, care se da intre
Catavencu si cei de la putere), caruia ii subordoneaza o serie de conflicte
secundare (dintre cuplul Farfuridi – Branzovenescu si grupul Tipatescu, Zoe si
Zaharia Trahanache, dintre Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache etc.)
In privinta tipurilor de comic, comicul de situatie este obtinut
prin relatarea si desfasurarea unor intamplari, a unor situatii nefiresti
(evenimentele legate de pierderea si de gasirea scrisorii de dragoste,
impunerea de la Centru a lui Agamita Dandanache, tot ca urmare a santajului
exercitat prin intermediul unei scrisori, etc.), iar cel de moravuri este realizat
prin infatisarea unor aspecte familiale, sociale, politice, care constituie o
 Comedie – Ion Luca Caragiale

abatere de la moralitate (falsul, adulterul, servilismul, coruptia de orice

natura, etc.)
Comicul de caracter izvoraste din comportarea personajelor, din
atitudinea si inconsecventa comportamentului lor, scriitorul marcand astfel
existenta unor defecte general-umane sau individuale. In structura portretelor
acestora, pe langa trasatura dominanta apar insa si alte insusiri menite s-o
accentueze pe aceasta.
Comicul de limbaj si de nume este realizat prin felul de a se exprima
al personajelor si prin numele lor: ticuri verbale (“Ai putintica rabdare!”),
pronuntarea gresita a unor nelogisme si a unor cuvinte obisnuite
(“renumeratie”, “famelie”, “bampir”, “enteres”), contradictii de termeni (“12
trecute fix”), etc.
In ceea ce priveste comicul de nume, acesta este inrudit cu cel de
limbaj. Astfel, numele lui Trahanache sugereaza batranetea, iar a lui
Catavencu, avand legatura de sens cu “a catai”, “cata”, sugereaza tipul
demagogului latrator care se agata cu disperare de orice pentru a-si atinge
scopul. Farfuridi si Branzovenescu, prin aluzia culinara a numelor lor,
sugereaza inferioritatea, vulgaritatea. Dandanache ne duce cu gandul la
dandanaua pe care o produce, iar diminutivul Agamita pune in evidenta un
personaj decrepit, pe cand Pristanta isi trage numele de la un joc moldovenesc
(“pristanda”) sugerand ideea ca e capabil sa joace asa cum i se canta. Numele
lui Tipatescu ne duce cu gandul la un tip important din viata politica.
Referindu-ne la continutul acestei comedii, constatam ca
semnificative pentru reliefarea temei si a viziunii despre lume sunt
urmatoarele doua secvente: rostirea discursurilor celor doi candidati,
Farfuridi si Catavencu, si momentul incaierarii dintre cele doua tabere, cand
este anuntat numele lui Agamita Dandanache, candidatul trimis de la Centru,
si cand scrisoarea se pierde din nou, ajungand la Cetateanul turmentat.
Semnificatia lor deosebita consta in faptul ca pun in evidenta aceleasi defecte
ale celor doi candidati si, respectiv, rezolvarea neasteptata si originala a
conflictelor, amble secvente fiind de un comic savuros. Nelipsit de semnificatii
pentru desfasurarea actiunii si trasaturile personajelor nu este nici momentul
in care Tipatescu si Zoe negociaza cu Nae Catavencu inapoierea scrisorii.
Dupa cum se observa din intreaga comedie, atat prin aspectele de
continut – tema, subiect, personaje –, cat si prin elementele de forma – tipuri
de replici, tipuri de comic –, comedia “O scrisoare pierduta” pune in evidenta
 Comedie – Ion Luca Caragiale

caracteristicile unei creatii realist-obiective, in speta ale unei comedii mereu

actuale, evocand tipuri si moravuri existente in orice societate. Impresioneaza
totodata autenticitatea limbajului folosit cu maiestrie pentru evidentierea
insusirilor personajelor, precum si veridicitatea intamplarilor prezentate,
toate unite intr-o creatie de exceptie.