REFERAT

Căderea Constantinopolului
29 mai 1453

PITEŞTI
2021
 CUPRINS

INTRODUCERE...................................................................................................................3-4
PREGĂTIRILE CUCERIRII...............................................................................5
CĂDEREA CONSTANTINOPOLULUI ............................................................................6-7
CONCLUZII.............................................................................................................................8
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................9
 INTRODUCERE

Cucerirea Constantinopolului este un eveniment istoric,ce delimitează foarte bine sfârșitul

unui imperiu și apogeul altuia.Cele două imperii sunt cel bizantin ,care era într-o continuă
scădere,și cel otoman,care profitând de aceasta ,a reușit să-și întindă puterea și mai mult.
Căderea Constantinopolului aparține, ca fapt și perioadă istorică, de două personalități din
două mari imperii ale secolului al XV-lea.
S-au scris pagini întregi de istorie despre împăratul Constantin al XI-lea Porfirogenetul și
sultanul Mohamed al II-lea , căruia în urma cuceririi din 1453 i-a rămas renumele de
Cuceritorul Constantinopolului.
Ioan al VIII-lea Paleologul(1392-1448) a murit în data de 31 octombrie 1448, după ce i-a
fost comunicată vestea înfrângerii suferite de oștirea creștină a lui Iancu de Hunedoara
în Bătălia de la Kosovo Polje.
Ioan al VIII-lea era fiul cel mai mare al împăratului Manuel al II-lea Paleologul (1350-
1425). Acesta a avut șase fii: Ioan, Theodor, Andronic, Constantin, Thoma și Demetrios.
Theodor a murit în 1438, ca despot al Moreei, Andronic murise înaintea lui Theodor, la
mănăstire, iar Thoma și Demetrios n-au ajuns niciodată pe tron.
Ioan și Constantin (viitorul împărat Constantin al XI-lea Paleologul) au fost ultimii basilei
ai Imperiul Roman de Răsărit.
Constantin XI .Tatăl său era împăratul Manuel al II-lea Paleologul (1350-1425), iar mama
sa, Elena (cca. 1372-1450), era fiica unui cneaz sârb, Constantin Dragaš, de unde și
supranumele Dragases al viitorului împărat. De asemenea, i se mai spunea
și Porfirogenetul (supranume întâlnit și la alți împărați bizantini), deoarece se născuse în
camera de purpură a palatului (iatacul imperial).
Constantin a ajuns împărat al Bizanțului după moartea lui Ioan al VIII-lea .La 6 ianuarie
1449 a fost încoronat în catedrala din Mistra de către mitropolitul locului
Aceasta a fost prima încoronare de după o mie de ani care nu s-a oficiat în Constantinopol,și
nu a fost niciodată încoronat oficial de către patriarh ,nici măcar după sosirea lui la
Constantinopol, pentru că patriarhul era încă loial unirii cu Roma și noul împărat nu dorea să
stârnească alte neînțelegeri
Noul împărat a ajuns în capitala Bizanțului pe 12 martie,pentru ca după câteva zile să-și
înscăuneze frații Dimitrie și Toma ,ca despoți în Moreea.
Avea aprope 45 de ani ,fiind un om integru ,înalt de statură și cu tenul închis al familiei
sale.Sosirea lui la Constantinopol a fost întâmpinată cu o sinceră bucurie 1.Onestitatea
1
noblețea ,energia,bărbăția și patriotismul erau calitățile dominante ale lui Constantin
cofirmate de cele mai multe izvoare grecești contemporane și de propria conduită din timpul
asediului Constantinopolului
El este ultimul împărat bizantin care ia parte la cucerirea capitalei bizantine de către turci
murind în dimineața zilei de 29 mai 1453.
Mahomed a devenit sultan în urma abdicării lui Murad al II-lea în 1444, acțiune fără
precedent în istoria Imperiului Otoman.
Până atunci, începând de la vârsta de 5 ani, tânărul Mahomed a deținut în mod oficial rolul
de guvernator la Amasya, puterea efectivă având-o un îndrumător politic și educativ al
prințului otoman, numit de sultan. Schimbarea bruscă în politica otomană a fost interpretată ca
o oportunitate de reluare a ostilităților.
În contextul sosirii cruciaților la Varna în toamna lui 1444, Murad al II-lea a fost chemat
de vizirul Çandarli Halil, om politic căruia precedentul sultan i-a atribuit responsabilitatea
supravegherii lui Mahomed, să conducă armata împotriva creștinilor.
După victoria obținută în bătălia de la Varna, Murad s-a întors la Manisa. Prima domnie a
lui Mahomed al II-lea s-a caracterizat printr-o succesiune de crize politice și economice
interne. Devalorizarea monedei de argint cu 10% de către tânărul sultan a avut efecte
negative asupra funcționarilor otomani și a ienicerilor.
Acestia din urmă s-au răsculat în 1446 la Edirne, iar această criză a dus la rechemarea lui
Murad al II-lea de către Çandarlı Halil pașa în 1446. În urma detronării sale, Mahomed s-a
îndreptat spre Manisa ca guvernator, unde a rămas până la moartea tatălui său în 1451
La 18 februarie 1451 ,sultanul Mahomed al II-lea,care numai la 19 ani ocupă tronul
definitiv.pentru a nu mai avea predendenți la scaun ,sultanul își ucide propriul frate
,Ahmed ,care era încă în leagăn
La aflarea înscăunării noului sultan ,au sosit la Adrianopol multe solii care îl felicitau pe
noul padișah.Printre aceștia se numărau și trimișii împăratului Constantin al XI-lea
Paleologul,precum și trimisul regelui Ungariei ,Iancu de Hunedoara.
Un istoric Bizantin relatează că se dedica cu înflăcărare științelor în special astrologiei,că
citea povestiri despre faptele istorice ale lui Alexandru al Macedoniei,ale lui Iulius Caesar și
ale împăraților Constantinopolului și că vorbea 5 limbi în afară de turcă
Sultanul a dus cu toate statele o politică de pace,dar mai ales cu Ungaria,Țara
Românească,Mitilene,Veneția ș.a.
Cu toate acestea el își începe expedițiile militare ,odată cu cea contra lui Ibrahim bey
Karaman care îi atacase hotarele și cu care după ce-l învinge, încheie o pace.Cu timpul
sultanul devine din ce în ce mai dornic de noi cuceriri,dar mai ales el și-a îndreptat privirea
spre Imperiul pitic grecesc.
La 11 mai 330 a avut loc inaugurarea oficială a fostei colonii grecești Byzantion ,ca noua
capitală a Imperiului Roman ,sub numele de Constantinopol.Orașul avea unul dintre cel mai
frumoase porturi din lume Cornul de Aur

PREGĂTIRILE CUCERIRII
1451-1452
Abia venit la putere Mahomed al II-lea face intense pregătiri diplomatice și militare în
vederea cuceririi Constantinopolului ,încheie tratate cu Veneția (10 sept.1451) și cu Iancu de
Hunedoara (20 noiembrie 1452) și înteprinde campanii militare în Moreea oct.1452, și
Albania (vara 1452-aprilie 1453)pentru a împiedica orice intervenție în sprijinul
Constantinopolului
Constantinopolul era dezbinat în privința unirii cu Roma. Totuși ,marea majoritate a
clerului și laicilor erau neclintiți în opoziția lor.Lideri ca Georgios Scholarios ,care devenise
călugăr cu numele de Ghenadie și Ioan Eugenicul, fratele lui Marcu au rămas pe poziții ostile
Romei.
În 1451,patriarhul Constantinopolului, Grigore al III-lea, sătul de controversă,s-a retras
din oraș și s-a refugiat la Roma. Orașul nu mai avea patriarh.
În primăvara anului 1452 a început construirea unei fortărețe impunătoare pe malul
european al stâmtorii Bosfor, Rumeli Hisar(Fortăreața Romană) și completa încercuirea
Constantinopolulului de către turci.
Era limpede că sultanul se pregătea pentru un asalt final asupra orașului. În această situație
Constantin , nu avea altceva de făcut decât să adune provizii și să lanseze toate apelurile pe
care le putea lansa în Occident. A făcut promisiuni Ungariei și Aragonului și a încercat să
obțină sprijinul negustorilor din Ragusa.
Marile republici maritime italiene nu se mai interesau de soarta Constantinopolului,în
parte pentru că făcuseră deja aranjamente pentru promovarea propriilor afaceri cu turcii2.
Veneția și Genova țineau la bunele raporturi comerciale pe care le aveau cu Imperiul
otoman .Genova dăduse libertate de acțiune supușilor săi și ordonase coloniilor sale (Pera și
Chios..) să fie în bune relații cu turcii.Veneția dispusă să aprovizioneze Constantinopolul
,rămânea rezervată în ce privește ajutorul militar.
Cât despre regele Neapolelui ,el a trimis o flotă în Marea Egee însă aceasta a fost rechemată
după câteva luni.Papa considera o prioritate aplicarea unirii Bisericilor, hotărâtă la Florența ,
altfel spus supunerea către Roma.
Sosit la Constantinopol pe 26 octombrie 1452 cu 200 arcași ,legatul său,cardinalul Isidor
de Kiev ,a obținut oficierea unei slujbe religioase la Sfânta Sofia ,pe 12 decmbrie , care
celebra unirea în prezența basileului și a Curții
În 1452 un inginer artilerist maghiar pe nume Orban a venit la Constantinopol și i-a oferit
împăratului serviciile sale. Totuși Constantin al XI-lea nu avea nici fondurile necesare pentru
a-i plăti salariul nici resursele care să-i permită să construiască tunuri.
În consecință, Orban și-a îndreptat atenția către sultan, când i-a spus lui Mahomed că putea
construi un tun care ar fi putut doborî porțile Babilonului ,sultanul i-a oferit un salariu de
patru ori mai mare decît ceruse și i-a pus la dispoziție toate resursele de care avea nevoie.
Orban a construit tunul masiv care a scufundat o corabie venețiană în Bosfor și apoi a
început să construiască unul de două ori mai mare pentru atacul asupra Constantinopolului3.
1453 în luna ianuarie un detașament genovez format din 700 de oameni,condus de
Giovanni Giustiniani,sosește la Constantinopol . I s-a încredințat apărarea zidurilor, la care se
pricepea cel mai bine
Învățând lecțiile istoriei , Mahomed al II-lea a înțeles că orașul Constantinopol nu putea fi
luat decât de o putere care controla marea, așa că a construit o flotă de dimensiuni
considerabile pentru a contracara orice atac din partea puterilor maritime occidentale
Speriat de pregătirile lui Mahomed și de distrugerea unor vase proprii de către artileria
turcă din Rumili-Hisar ,senatul venețian se hotărește să-l ajute pe Constantin al XI-lea,

3
trimițând la Constantinopol două vase cu 800 de soldați, care au ridicat în sfârsit pânzele în
aprilie.
Papa le-a urmat exemplul și a spus că v-a trimite 5 vase ,iar genovezii unul, presupunând că
aceste corăbii ar fi putut trece de blocada otomană ,ele soseau deja prea târziu ,iar forța lor
era prea mică pentru a mai putea salva situația.
Apărarea orașului i-a a fost încredințată marelui duce (megas doux) Loukas Notaras, lui
Dimitrie și Ioan Cantacuzino și lui Nichifor Paleologul ,toți aflați sub comanda generală a
împăratului

CĂDEREA CONSTANTINOPOLULUI

Începutul marelui asediu al Constantinopolului 1453, 7 aprilie.Efectivelor modeste ale lui

Constantin al XI-lea,formate din cinci mii de greci și cca două mii de latini,cu o flotă slabă și
fără artilerie , Mahomed al II-lea,le opune forțe impresionante,ce se ridică la aprope 200 de
mii de oameni dintre care câteva zeci de mii soldați de elită,susținute de cea mai bună flotă
otomană de până atunci și de o excelentă artilerie
18 aprilie 1453 prima încercare de asediu general asupra orașului,respinsă cu succes de
asediați,grație eficacității focului grecesc ,folosit de forțele bizantine și vitejiei lui Giovanni
Giustiniani și a detașamentului latin.
La 20 aprilie ,singurul moment în care soarta a fost favorabilă creștinilor ,4 nave genoveze
care veniseră în ajutorul Constantinopolului au înfrânt flota turcă în pofida superiorității
numerice a acesteia.La 22 aprilie orașul cu împăratul în frunte a rămas uluit în fața unui
spectacol extraordinar și terifiant,navele turcești se găseau în partea superioară a Cornului de
aur.
În timpul nopții precedente ,sultanul reușise să transporte pe uscat ambarcațiunile din
Bosfor în Cornul de Aur,se construise ad-hoc un fel de platformă de lemn în valea dintre
coline și vasele au fost puse pe roți și trase pe această plaformă.Flota greco-italiană ancorată
în Cornul de aur, dincolo de lanț s-a aflat din acel moment prinsă între două focuri.Situția
orașului a devenit critică.Planul garnizoanei asediate de a incendia în timpul nopții vasele
turcești aflate în Cornul de aur a fost dezvăluit sultanului printr-o trădare și a fost
preîntâmpinat
1453 luna mai . Mahomed al II-lea face 14 încercări de asediu general asupra orașului(1-25
mai)
În acest timp ,bombardamentul violent al orașului,neîntrerupt de mai multe săptămâni, a
adus populatia în pragul epuizării complete:bărbați,femei,copii,preoți,monahi,și monahii erau
constrânși, să repare numeroasele breșe din ziduri.Apărătorii au rezistat neclintiți, iar
împăratul a confiscat averile Bisericii și ale persoanelor private pentru a cumpăra mâncare
23 mai 1453 –ultimatum a lui Mahomed respins de Constantin al XI-lea ,prin care ,în
schimbul capitulării, sultanul promitea basileului să-i acorde Moreea ,sub suzeranitate
otomană4.
Cauza negocierii a fost forfota legată de unele revolte ale supușilor sultanului din Asia
Mică:devenise clar că asediul nu se putea prelungi la nesfârșit și că Mahomed trebuia: fie să
cucerească orașul,fie să facă față unei situații dificile în propriile teritorii5.
28 mai. Imitând celebrele dicursuri din Istoria lui Tucidide, Critobul îi atribuie lui
Mahomed al II-lea un discurs adresat trupelor sale ,în care face apel la curajul și fermitatea
4

5
lor,în acest dicurs sultanul le cere „3 sunt condițiile pentru un război victorios : a dori
(victoria), a fi rușinat(de dezonoare-înfrângere) și a da ascultare comandanților” .Acest asalt a
fost stabilit pentru noaptea de 29 mai
Într-un lung discurs Constantin al XI-lea și-a îndemnat populația la o apărare curajoasă
,dar a întrezărit limpede destinul ei tragic cand a spus că turcii: „ se bizuie pe arme,
cavalerie,infanterie,și superioritate numerică, noi ne încredem Domnului Dumnezelui și
Mântuitorului nostru și în al doilea rând în brațele și forța noastră, care ne-au fost încredințată
de puterea dumnezeiască”.
Constantin al XI-lea și-a încheiat discursul astfel: „Vă rog și vă implor să acordași onoarea
și ascultarea cuvenite comandanților voștri ,fiecăruia potrivit rangului său ,gradului și slujbei
militare.Aflați aceasta dacă respectați cu sinceritate toate câte vi le-am poruncit
,nădăjduiesc ,cu ajutorul lui Dumnezeu să evităm dreapta pedeapsă trimisă de Dumnezeu”.
În seara aceleiași zile s-a celebrat o slujbă în Sf.Sofia ,a fost ultima ceremonie creștină care
s-a săvârșit în celebra biserică
Început noaptea după orele 01.30 asaltul general al orașului se desfășoară în 3 valuri
succesive pentru a nu lăsa asediaților nici un răgaz.
După respingerea mai multor valuri , când au intrat în luptă ienicerii (valul 3)a dus la
rănirea gravă a genovezului care apăra zidurile :Giustiniani. Epuizat fizic şi psihic, a cerut, în
ciuda rugăminţilor Împăratului de a nu pleca, să fie dus de pe câmpul de luptă.
S-a deschis o poartă în zidul interior pentru ca genovezii să-şi ducă comandantul în cetate.
Ostaşii care luptau în apropiere au văzut poarta deschisă, pe tovarăşii lor ducându-l pe căpitan
şi au crezut că linia de apărare a fost ruptă. S-au grăbit cu toţii să intre în cetate, lăsându-i pe
bizantini să lupte singuri între cele două ziduri. Această greşeală a fost observată de otomani,
care au presat şi mai mult asupra zonei Kerkoporta.
Mii de ieniceri au pătruns între cele două ziduri, mulţi dintre ei ajungând la zidul interior
al lui Constantin. totuși care reușește în zorii zilei să frângă rezistența apărătorilor epuizați și
să pătrundă în oraș între orele 9-10 ale dimineții.Urmează masacrul populației și un jaf
cumplit ,prelungit 3 zile și 3 nopți. Constantin al XI-lea ultimul împărat bizantin și-a găsit
moartea eroică între apărătorii cetății
Mahomed al II-lea a intrat în cetate în după amiaza primei zile de ocupaţie.
Constantinopolul era acum al lui şi avea să devină capitala imperiului. A pruncit încetarea
jafului care fusese deja împlinit.
S-a plimbat prin oraşul în ruine, a mers în Sfânta Sofia şi le-a acordat grațierea tuturor celor
care se adăposteau în continuare în edificiu. A poruncit ca această catedrală să fie prefăcută
în moschee. Mahomed a pus un cleric musulman să urce la amvom și să rostească o
rugăciune musulmană și el însuși a intrat în altarul fostei catedrale și s-a închinat lui Allah.
A transformat Sfânta Sofia în Hagia Sofia .
Mahomed a cerut pentru sine cele mai frumoase din comorile jefuite și cei mai nobili
prizonieri,aristrocrați și administratori bizantini,inclusiv pe marele duce Loukas Notaras și
familia lui.
Mahomed era interesat în mod deosebit de împărat ,dar trupul împăratului nu a fost găsit.
Faptul că nu a fost găsit și a dispărut fără urmă ,a dat naștere unei tradiții mai târzii care îl
înfățișează ca fiind „împăratul de marmură”,care nu este mort, ci așteaptă ,undeva în afara
timpului,să se întoarcă și să refacă Imperiul Bizantin
BIBLIOGRAFIE