Maple St.

13, Londra, Regatul

Unit al Marii Britanii

12.03.1690

Drag prieten,

Știu că voi, francezii, plănuiți o revoluție. Până acum doi ani, la fel
am făcut și noi, englezii. După Revoluția Glorioasă, chiar și noi,
oamenii de rând, ne putem exprima opinia în legătură cu
guvernarea și legile țării noastre.
La finalul domniei lui Iacob al II-lea Stuart, Wilhelm de Orania și
soția sa, Maria, au preluat puterea și au acceptat Declarația
Drepturilor. Acest document limitează puterile monarhilor, ne
recunoaște nouă, cetățenilor, drepturile și confirmă autoritatea
Parlamentului.

Recent, cele trei puteri: puterea legislativă, puterea executivă și

puterea judecătorească au fost separate.

Puterea legislativă este deținută de Parlamentul grupat în două

camere: Camera Lorzilor, ai cărei membri sunt nobili și episcopi
aleși de monarh, și Camera Comunelor, din care fac parte
reprezentanți ai fiecărui oraș, aleși de burghezie și de proprietarii
de pământuri. Aceștia adoptă legile.
Puterea executivă este împărțită între monarh și prim-ministrul de
rang înalt, ales, bineînțeles, de monarh. Prim-ministrul conduce
Cabinetul format din miniștri. Aceștia aplică legile.
Puterea de judecată este, pentru prima dată, acordată numai
curților de judecată, ce veghează la respectarea legilor.

Noile legi ne asigură respectarea drepturilor. Acum ne bucurăm

de libertatea persoanei, a bunurilor, a cuvântului. Ne putem
publica scrierile în siguranță, iar, dacă suntem acuzați pe nedrept,
putem conta pe membrii curților de judecată să ne facă dreptate.
Sper din tot sufletul ca, și voi, francezii, să aveți parte de o
revoluție încununată de succes și să vă bucurați de aceeași
libertate de gândire ca noi, englezii!

Toate cele bune,

Maria