Mic Dicţionar Ortodox.

Dicţionar enciclopedic de
cunoştinţe religioase

A
Abstinenta (Gr. Nisteia). O practica de penitenta care consta din renuntarea
voluntara la diferite alimente sau activitati lumesti, din motive religioase. Postul
reprezinta o forma a abstinentei. (vezi Post).

Acatist (Gr. Akathistos). Un imn de lauda alcatuit din douazeci si patru de versuri,
dedicate Maicii Domnului. Imnul este impartit in patru parti, fiecare cantandu-se in
una din Vinerile Postului Mare. In cea de a cincea Vineri, se canta intregul imn in
amintirea minunii Fecioarei din Constantinopol (anul 626).

Acolit O persoana care ajuta preotul in timpul serviciilor religioase. In Biserica

timpurie, adultii indeplineau aceasta functie, dar in ziua de azi este indeplinita de
copiii de altar.

Adormirea Maicii Domnului. Sarbatoare ce se tine pe data de 15 August si

comemoreaza adormirea Sfintei Fecioare.

Aer (Sl. Vozdukh). Cel mai mare dintre cele trei valuri folosite pentru acoperirea
potiruluisi a discului in timpul Euharistiei. Reprezinta valul in care a fost invelit trupul
luiHristos. In timpul citirii Crezului, preotul clatina Aerul, simbolizand cutremurul ce a
avut loc la rastignire si Pogorarea Sfantului Duh.

Agapa. Cina Dragostei, ce avea loc in Biserica timpurie si despre care vorbeste Sf.
ApostolPavel in (I Cor. 11: 20 34). Agapa este si numele Vecerniei ce se tine in
dupa-amiaza zilei de Pasti. Credinciosii isi exprima dragostea frateasca, dandu-si
sarutul pacii, in amintirea lui Hristos cel ce a inviat.

Aghiazma (Gr. Agiasmos). Apa sfintita cu care sunt stropiti oamenii sau obiecte ale
vietii de zi cu zi ce le apartin. Aghiazma Mare se sfinteste de Boboteaza (6 Ianuarie).

Agnet (Gr. Amnos). Simbolul jertfei lui Hristos (Ioan 1:29). In liturghia ortodoxa,
agnetul este prima particica ce se scoate din prescura inscrisa cu literele ICXC NIKA
(abreviere de la Iisus Hristos invinge).

Agrapha (Gr.). Cuvinte sau fapte ale lui Hristos, care nu au fost scrise in Evanghelii
(Ioan 21:25).
Alfa si Omega. Prima si ultima litera din alfabetul grecesc, simbolizand inceputul si
sfarsitul, sau eternitatea si divinitatea lui Hristos (Apoc. 1:8). Aceste doua litere
reprezinta totodata monograma lui Hristos.

Aliluia. (ebr.) Laudat sa fie Domnul.

Altar (Gr. hieron; Sl. prestol). In arhitectura bisericilor ortodoxe, acest termen
reprezinta partea sanctuarului despartita de restul bisericii de catre iconostas.

Amin. Cuvant de origine ebraica ce se traduce "Asa sa fie".

Amvon (Gr. Pulpit, Sl. Amvon). Podiumul sau platforma din fata iconostasului de
unde se citeste Evanghelia, se tine predica si se spune Rugaciunea Amvonului.

Analogion. (Gr.- Sl. analoy). Un stativ de lemn ce se tine langa usa de Sud a
altarului si pe care se pune Evanghelia spre a fi citita, iar uneori o icoana.

Anatema. O suspendare duhovniceasca prin care Biserica poate exclude o persoana

din comunitate, care s-a facut vinovata de lepadarea de credinta sau de un pacat de
moarte. Biserica mai poate pronunta anatema si impotriva dusmanilor credintei,
ereticilor si tradatorilor; aceasta se face in cadrul unei slujbe speciale ce se tine in
Duminica Ortodoxiei (prima din Postul Mare).

Ancorit (Gr. Anachoritis) Un calugar solitar sau sihastru. O persoana care se retrage
din lume pentru a trai o viata solitara in liniste si rugaciune continua.

Anteriu (Gr. Anteri; Sl. Podrasnik) Vesmant preotesc cu maneci stramte ce se

poarta sub rasa. Simbolizeaza moartea fata de cele lumesti a preotului si dedicarea
sa catre Dumnezeu.

Antidoron (Gr.: "in loc de dar") O particica din anafura ce se imparte credinciosilor
dupa Euharistie. La inceput, ea se dadea celor ce nu puteau primi cuminecatura, dar
in ziua de astazi se ofera tuturor credinciosilor.

Antifon. 1) Un scurt vers din Scriptura, indeosebi din Psalmi, care se citeste sau
canta in timpul serviciului religios. 2) Orice vers sau imn cantat de cor sau cantaret,
ca raspuns catre preot sau diacon.

Antimis. O bucata de panza sau matase de forma dreptunghiulara, pe care este

reprezentata punerea in mormant a Mantuitorului, cei patru evanghelisti, si pasaje
scripturale legate de Euharistie. Antimisul trebuie sfintit de episcop si se afla tot
timpul pe masa altarului. Sfanta Liturghie (si niciuna din Sfintele Taine) nu poate fi
savarsita intr-o biserica ce nu are antimis.

Apanthisma (Gr. "buchet de flori") Culegere de rugaciuni, dintre care multe au fost
scrise de Sfintii Parinti, pe care le-a adunat Cuv. Nicodim Aghioritul. Publicata intaia
data la Constantinopol in 1799.

Apocrife. Unele carti sau evanghelii, nerecunoscute de Biserica. Unele dintre ele au
fost scrise la date mult mai tarzii si atribuite unor personalitati importante ale
crestinismului si poarta titluri ce pot duce in eroare (pseudepigrapha).
Apodosis (Odovanie). O sarbatoare ce urmeaza unei alte sarbatori importante, la un
interval de zile bine determinat. (Inaltarea este apodosis-ul Invierii, dupa 40 de zile).

Apofatism (Gr. "negatie") Teologia apofatica sau calea negativa este o modalitate
de cunoastere a lui Dumnezeu, care afirma ceea ce nu este Dumnezeu, in loc sa
afirme ceea ce este El.

Apolinarie. Episcopul Laodiceei care a trait in a doua jumatate a secolului IV si care

a pornit erezia ce ii poarta numele si care nega prezenta unui suflet uman in Hristos.

Apologeti (Gr. "aparatori"). Sfinti si alti crestini care au aparat credinta Bisericii fata
de cei din afara, prin prezentarea, explicarea si justificarea credintei noastre.
Apologetica este stiinta teologica de a prezenta, explica si a justifica ratiunea
credintei noastre.

Apolytikion. (Gr.) Rugaciunea si binecuvantarile de incheiere a unei slujbe.

Arhangheli. Un ordin ingeresc de mare importanta; ei sunt numiti si capeteniilor

cetelor ingeresti.

Arhidiacon. Un diacon de rang mai inalt, care slujeste deobicei pe langa un episcop.

Arhidioceza. Un grup mai mare de biserici ce se afla sub jurisdictia unui

arhiepiscop.

Arhiepiscop. Un episcop cu jurisdictie mai extinsa, cum ar fi o arhidioceza sau o

arhiepiscopie.

Arhimandrit. Un preot calugarit, ce se afla la conducerea unei manastiri, sau care

slujeste pe langa un episcop. In traditia Bisericii Ruse, arhimandritii au dreptul de a
purta mitra.

Arianism. Erezie pornita de Arius (256-336), care afirma ca la început Fiul a fost
creat de catre Tatal si apoi împreuna cu Tatal a creat lumea. Consecinta ar fi ca Fiul
este o fiinta creata si nu Dumnezeu.

Ascet. O persoana (de obicei calugar) care practica o disciplina trupeasca si

sufleteasca riguroasa, insufletita de dragostea catre Dumnezeu si care isi petrece
viata in rugaciune, si cugetare asupra cuvintelor si faptelor Dumnezeiesti.

Asterisk (Gr. "stelute", Sl. Zvezditsa). Un vas cu doua benzi metalice incrucisate,
care se asaza pe disc si peste care se pune valul, spre a nu atinge particelele
Euharistice.

Ateism. (Gr.) Negare a existentei Dumnezeiesti. In general, ateii accepta numai

lumea materiala si fizica, sau numai ceea ce poate fi explicat prin ratiune.

Autocefalie (Gr.). Statutul unei Biserici Ortodoxe care se auto-guverneaza si are

dreptul de a-si alege singura Inaintestatatorul (chefalos).
Autonomie (Gr.) O Biserica ce se auto-guverneaza, dar care are un conducator
confirmat de o jurisdictie superioara (de obicei o patriarhie).

Axios (Gr. "vrednic"). O exclamatie care se face la hirotonisire si care simbolizeaza

vrednicia de a deveni un membru al clerului.

B
Baptistria. O incapere speciala, de forma unui bazin, care se gasea in Biserica
timpurie si unde se savarsea botezul.

Bethlehem. (ebr. Beit-Lehem = Casa Pâinii): cetate la 8 km sud de Ierusalim. Locul

de nastere a regelui David si al lui Iisus Hristos.

Bigamie. Contractarea unei noi casatorii, inainte ca cea anterioara sa fie incheiata;
un act care este total interzis de Biserica.

Biserica Armeneasca. O denominatie monofizita care s-a rupt de Biserica Ortodoxa

in anul 451.

Bizantin. (Adj.) Referitor la Byzantium, vechi oras grecesc asezat pe Bosfor si

devenit mai apoi (anul 331) capitala Imperiului Roman de Rasarit cu numele de
Constantinopol.

Blasfemie (Hula). Cuvinte rele la adresa lui Dumnezeu, Fecioarei Maria sau a
Sfintilor. Hula la adresa Sfantului Duh este considerata "pacat de moarte", pentru ca
se considera ca aceasta face imposibila mantuirea (Matei 12:31).

Boboteaza. Praznic la care se serbeaza botezul lui Iisus Hristos in Iordan si aratarea
lui Dumnezeu in Sfanta Treime.

Botez. O Sfanta Taina instituita de insusi Hristos, care reprezinta curatirea duhului
prin apa (Ioan 3:5). Botezul Ortodox este savarsit de un preot, sau situatii speciale,
de un laic (aerobaptismos) prin trei scufundari complete si prin pronuntarea numelui
persoanei impreuna cu numele Sfintei Treimi. Dupa Botez, urmeaza imediat
mirungerea.

Bunavestire (Gr. Evangelismos). Sarbatoare ortodoxa, ce se tine pe data de 25

Martie si care comemoreaza vizita Arhanghelului Gabriel, pe care a facut-o Fecioarei
Maria, pentru o a anunta ca a fost aleasa ca sa devina Maica Domnului (Luca 1:26-
33).

C
Cadelnita (Gr. Thymiato; Sl. kadillo). Un vas de metal agatat cu lantisoare, in care
se arde tamaie. Cei 12 clopotei ai cadelnitei, reprezinta mesajul celor 12 Apostoli.
Caldura. Apa calda folosita de preot in timpul Euharistiei, care se adauga vinului in
potir si reprezinta apa ce acurs din coasta strapunsa a lui Hristos, dupa ce a fost
rastignit.

Calendar Ortodox (Gr. Hemerologion). Un sistem de stabilire a datelor sarbatorilor

bisericesti. Anul ortodox incepe pe data de 1 Septembrie. Multe din bisericile
autocefale ortodoxe folosesc calendarul Julian (de tip vechi), in timp ce alte biserici
au adoptat in 1924 calendarul Gregorian. Cu toate acestea, Invierea si celelalte
sarbatori ale caror data este determinata de cea a Invierii sunt serbate impreuna de
toate bisericile ortodoxe.

Calugar (vezi monah).

Canoane Apostolice. O culegere de 85 de hotarari de importanta ecleziala, care se

refera in special la hirotonirea si codul de conduita a clerului. Biserica noastra crede
ca ele au fost alcatuita de catre Parintii Apostolici.

Canoane. (Gr. "regula, masura") 1) Lege a Bisericii, ce contine diferite reguli,

decrete ecleziastice sau definiri ale unor notiuni teologice sau legate de modul de
viata crestinesc. 2) Canonul Scriptural este lista tuturor scrierilor pe care Biserica le
considera ca sunt de inspiratie divina. 3) Canonul liturgic este totalitatea materialelor
folosite in liturghia ortodoxa.

Canonizare. Declararea oficiala a unui crestin decedat ca sfant; el trebuie onorat iar
exemplul vietii lui (ei) este de urmat de catre crestini.

Capela (Gr. Parekklisi[on]; Sl. Chasovnya). O cladire mica (sau o camera) atasata
unei biserici si in care se afla un altar si care serveste strict pentru slujbe religioase.
Capelele pot apartine unor biserici, dar si unor persoane fizice sau institutii.

Carti de Slujba. Carti ce contin slujbe, imne, si rugaciuni pentru serviciile

religioase: Evanghelia, Apostolul, Psaltire, Triodul, Penticostarul, Meneiurile (12),
Ceaslovul, Slujbelnicul si altele.

Catafatism. Teologia catafatica arata ceea ce este Dumnezeu in raport cu realitatile

create, vazute. Dumnezeu este deci cunoscut din prezenta si din lucrarile Sale in
Creatie.

Catapeteasma. (vezi iconostas)

Catedrala. (Gr. "scaunul principal") Biserica principala a unei jurisdictii (episcopie

sau arhidioceza).

Catehism. O culegere de invataturi dogmatice, care este de obicei prezentata sub

forma de intrebari si raspunsuri.

Catehumen. In Biserica Timpurie, o persoana care s-a convertit la crestinism, dar

care nu a fost botezata inca. Catehumenii puteau participa la prima parte a Liturghiei
(Liturghia Catehumenilor), dupa care trebuiau sa paraseasca biserica si sa astepte
afara.
Catolic. (Gr.Katholike Sl. Sobornaya) Vechi cuvant grec ce inseamna "universal" si
care descrie universalitatea Evangheliei lui Hristos. Biserica Apuseana incearca
acapararea termenului, intitulandu-se Biserica Catolica.

Ceaslov (Gr. Horologion, Sl. Chasoslov). Carte liturgica, ce contine slujbele pentru
diferite ore ale zilei (Utrenie, Pavecernita, Vecernie, etc.)

Celibat. Mod de viata fara casatorie. Spre deosebire de preotii romano-catolici, cei
ortodocsi se pot casatori, inainte insa de a fi hirotonisiti. Episcopii sunt alesi numai
din randurile clerului monahal.

Chivot (Tabernaclu). OUn obiect de cult din metal ce se tine pe masa altarului, si
unde se pastreaza Sfintele Daruri, pentru cei bolnavi sau pentru Liturghia Darurilor
Inainte Sfintite, din timpul Postului Mare.

Cina cea de Taina (Gr. Mystikos Deipnos; Sl. Taynya Vercherya). Cea din urma cina
a lui Hristos cu Apostolii, care a avut loc in "Odaia de sus". La aceasta cina, El a
instituit taina Euharistiei.

Citet (Gr. Anagnostis, Sl. Chitets). Persoana care citeste din Apostol, canta si da
raspunsurile catre preot. De obicei este numit de catre episcop.

Condac (Gr. Kontakion) Imn liturgic care reprezinta o forma prescurtata a intelesului
praznicului zilei respective. Se canta dupa a sasea oda a Canonului liturgic. Sf.
Roman Melodul este cel mai insemnat imnograf ortodox.

Consiliu Ecumenic (Sinod Ecumenic). Adunare a reprezentantilor Bisericii,

convocate pentru a rezolva disputele doctrinale si ecleziastice. Biserica recunoaste
urmatoarele sapte Consilii: 1. Niceea, in anul 325. 318 parinti prezenti. A fost
condamnat Arianismul, s-a definit divinitatea lui Hristos si s-a alcatuit pentru prima
data Crezul. 2. Constantinopol, in anul 381. 180 parinti prezenti. A fost condamnat
Apollinarismul, s-a definit divinitatea Sfantului Duh si s-a completat Crezul. 3. Efes,
in anul 431. 200 parinti prezenti. A fost condamnat Nestorianismul si a fost definit
termenul Theotokos (Nascatoarea de Dumnezeu). 4. Chalcedon, in anul 451. 630
parinti prezenti. A fost condamnat Monofizitismul. 5. Constantinopol, in anul 553.
165 parinti prezenti. Au fost condamnati diversi eretici si pagani. 6. Constantinopol in
anul 680. 281 parinti prezenti. A fost condamnat Monothelismul. 7. Niceea, in anul
787. 350 parinti prezenti. A fost condamnat iconoclasmul.

Copie. Cutit folosit de preot pentru a taia prescura in timpul Proscomidiei.

Coptic (Gr. "smuls din trupul ") Bisericile Orientale care s-au separat de Biserica
Ortodoxa dupa cel de-al patrulea Sinod Ecumenic (451) si care urmeaza invataturile
eretice ale Monofizitismului (credinta intr-o singura natura -physis- a lui Hristos).

Cristologie. O ramura a teologiei dogmatice, care studiaza credinta Bisericii si

istoria invataturilor despre Hristos.

Cununii. Coronite de metal pe care preotul le pune pe capetelor tinerilor casatoriti in

timpul cand se savarseste Taina Cununiei. Ele reprezinta puterea ce li se da celor doi
de a deveni imparatii casei lor.
 D
Diacon (Gr. "ajutor, asistent") Primul dintre cele trei grade ale preotiei. Diaconul nu
poate savarsi Sfintele Taine, dar ajuta pe preot sau pe episcop in timpul slujbelor.

Diaconita. O femeie pioasa care asista preotul in Biserica timpurie, in special la

botezul femeilor. Numarul diaconitelor folosite in Biserica a scazut treptat si au
disparut cu totul, probabil in secolul XIII.

Dikirotrikera (Gr. "pereche de doua si trei lumanari). Un set de sfesnice, unul cu

doua lumanari, iar celalalt cu trei, folosite in slujbele la care este prezent episcopul.
Primul (Dikeron) reprezinta dubla natura a lui Hristos iar celalalt (Trikeron)
reprezinta Sfanta Treime.

Dioceza. Un district bisericesc ce se afla sub jurisdictia unui episcop.

Diptych. Doua tablite ce se deschid ca o carte si pe care sunt inscrise numele: 1) al

viilor si mortilor 2) numele capetelor bisericesti din doua jurisdictii, in cazul in care la
slujba participa doi episcopi.

Disc. Mic platou rotund, din aur sau argint, pe care preotul aseaza particelele scoase
din prescura in timpul Euharistiei.

Dogma. Adevarul si credinta de baza continute in Sfintele Scripturi sau in Traditia

Bisericii, asa cum au fost ele formulate de catre Consiliile Ecumenice.

Dogmatica. Ramura a teologiei care se ocupa cu studiul dogmelor.

Donatism. Erezie aparuta in Africa de Nord in anul 311, care afirma ca tainele
savarsite de un preot sau episcop, care nu are un trecut ireprosabil, nu sunt valide.

Duminica Ortodoxiei. Prima Duminica din Postul Pastelui, in care se sarbatoreste

reintroducerea icoanelor in biserici (sfarsitul luptei iconoclaste).

Duminica tuturor Sfintilor. Sarbatoare ortodoxa ce comemoreaza pe toti Sfintii

ramasi anonimi. Aceasta sarbatoare are loc in prima Duminica dupa Rusalii.

E
Eclesiologie. Ramura a teologiei care se ocupa cu natura, constituirea si
functionarea Bisericii.

Ectenii. Cereri catre Dumnezeu, ce se folosesc in special in timpul Liturghiei, la care

corul sau cantaretul raspunde "Doamne miluieste".

Ecumenism. Miscare crestina care promoveaza intelegerea mutuala si rezolvarea

divergentelor dintre toate Bisericile.
Egalul Apostolilor. Titlu onorific dat unor sfinti (Sf. Constantin, Sf. Chiril si Metodiu)
pentru lucrarile lor misionare.

Egumen. (vezi staret).

Enciclica (Gr. "circulara") O epistola a unui Patriarh sau Arhiepiscop adresata celor
aflati sub autoritatea sa duhovniceasca.

Engolpion (Gr. "pus pe piept") Un medalion cu pietre pretioase pe care il poarta

episcopul.

Eparhie. Regiune aflata sub jurisdictia unui mitropolit sau arhiepiscop.

Epicleza. Rugaciunea de invocare a Sfantului Duh, pentru ca harul lui Dumnezeu sa

se pogoare asupra Sfintelor Daruri, in timpul Euharistiei.

Epifanie (Boboteaza). Praznic la care se serbeaza botezul lui Iisus Hristos in Iordan
si aratarea lui Dumnezeu in Sfanta Treime.

Episcop (Gr. Episkopos, Archiereas). Un membru al clerului care a primit cel mai
inalt titlu bisericesc. (Patriarhii si mitropolitii sunt si ei episcopi). Un episcop trebuie
sa fie hirotonisit de cel putin trei episcopi, pentru a putea fi considerat succesor al
Apostolilor.

Epitaf. Un val pe care este tesut sau pictat trupul lui Hristos si care se aseaza in
Vinerea Mare pe mormant si se impodobeste cu flori.

Epitrafir (Gr. Epitrachelion). Unul din cele mai importante vesminte preotesti;
vesmant lung si ingust pus pe dupa gatul preotului. fara acest vesmant, preotul nu
poate savarsi nici o taina.

Erezie (Gr. "noua idee personala") Negarea sau respingerea unei dogme a Bisericii.
Persoanele care pornesc o erezie, sunt numiti eretici si exclusi din Biserica.

Eshatologie (Gr. "lucrurile de pe urma") Ramura teologica ce se ocupa cu viata

dupa moartea, a doua venire a lui Hristos si Judecata de Apoi.

Euharistie (vezi Impartasania).

Evanghelisti. Autorii celor patru evanghelii: Matei, Marcu, Luca si Ioan. In Biserica
Ortodoxa, cei patru sunt uneori reprezentati prin aceste simboluri: om, leu, bour si
respectiv vultur.

Exarh. Inspector al manastirilor si schiturilor din cuprinsul unei episcopii. (Od.)

Capul unei jurisdictii bisericesti, de obicei Arhiepiscop.

Excomunicare (Gr. Aphorismos). Pedeapsa prin care o persoana botezata este

exclusa din Biserica, pentru comiterea unuia din pacatele capitale.

Exorcism. Ritual prin care se indeparteaza influenta celui rau.

 F
Fanar. Cartier grecesc din Istanbul (Constantinopol), unde se afla Patriarhia
Ecumenica.

Felon. Un vesmant preotesc fara maneci, mai lung la partea din spate si scurt in
fata; este probabil cel mai vechi tip de vesmant preotesc si reprezinta camasa dintr-
o singura bucata a lui Hristos.

Fericirile. 1) Rasplatile promise crestinilor pentru diferite merite/fapte. 2) Cele opt

binecuvantari pronuntate de Iisus cu ocazia Predicii de pe Munte (Matei 5:3-12).

Filioque (Lat. "si de la Fiul") Termen teologic ce se refera la purcederea Sfantului

Duh, pe care Biserica de Apus l-a introdus in Crez, si a devenit astfel unul din
motivele schismei de la 1054.

Filocalia. Culegere de scrieri mistice apartinand Sf. Maxim Marturisitorul, Sf.

Diadoh, Sf. Evgarie din Pont, Sf. Marcu Ascetul si multi altii, si care a fost editata de
Cuv. Nicodim Aghioritul.

G
Glasuri (Gr. echos; Sl. glas). Muzica proprie Ortodoxiei; exista opt tonuri diferite si
ele sunt cantae de cantareti sau de cor.

Gnosticism. Doctrina sincretista, compusa din elemente ale religiilor de mistere,

foarte populare in India, Babilonia si Persia, mituri ale filozofiei grecesti, asociate insa
si cu unele idei crestine inspirate din Evanghelia lui Ioan. Ideea comuna a
gnosticismului este dualismul intre fiinta divina originara, inaccesibila, si o serie de
emanatii rele care ajung in lume, in materie. Erezia a fost inceputa de Valentin si
Marcion in jurul anului 150 si combatuta de Clement din Alexandria, Tertulian,
Hipolit, Epifanie, Efrem Sirul si Irineu din Lyon

H
Hagia Sophia. Catedrala Sfanta Sofia din Constantinopol unde erau intronati
imparatii bizantini. A fost construita in anul 532 de imparatul Justinian.

Hagiografie. Ramura a teologiei care studiaza vietile sfintilor si scrierile lor.

Hagiu (Gr. Hatjis "pelerin") Titlu ce se dadea celor ce mergeau in pelerinaj in Tara
Sfanta si erau (re)botezati in raul Iordan.

Harisma. Daruri si virtuti personale, primite de la Duhul Sfant.

Heruvic. Imn liturgic ce se canta imediat dupa citirea evanghelica si in timpul
Intrarii Mari. Textul in romaneste este: "Noi care pe Heruvimi cu taină închipuim si
Făcătoarei de viată Treimi întreită sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească
acum să o lepădăm".

Heterodoxie. Forme de crestinism straine Ortodoxiei si considerate drept urmare

false (sectante).

Hirotonie (Gr. Heirotonia). Taina savarsita de un episcop, prin care o persoana

primeste darul preotiei si intra in randurile clerului.

Hristologie. Invatatura ortodoxa despre cele doua firi si persoana lui Iisus Hristos,
elaborata de catre Sinoadele ecumenice (I, IV, si VI).

Hula. Cuvinte rele la adresa lui Dumnezeu, Fecioarei Maria sau a Sfintilor. Hula la
adresa Sfantului Duh este considerata "pacat de moarte", pentru ca se considera ca
aceasta face imposibila mantuirea (Matei 12:31).

I
Icoana. Pictura pe lemn, panza sau murala, ce reprezinta pe Iisus, Maica Domnului
sau pe Sfinti, ori scene biblice. In mod normal, Sfantul Duh nu poate fi reprezentat
decat sub formele sub care s-a aratat (limbi de foc sau porumbel). In Biserica
Ortodoxa nu se venereaza icoana ca obiect ci persoana care este reprezentata in ea.

Iconoclasm (Gr. "spargerea icoanelor") Conflict aparut in secolul VIII in Imperiul

Bizantin, cu privire la folosirea icoanelor in bisericile ortodoxe. La al saptelea Consiliu
Ecumenic s-a decretat folosirea icoanelor in cultul Bisericii, pe baza invataturii Sf.
Ioan din Damasc.

Iconografie. Studiul si arta pictarii icoanelor.

Iconomie. Planul lui Dumnezeu cu privire la destinul creatiei si al omului, indeosebi

pregatirea mantuirii in Vechiul Testament si realizarea mantuirii in Noul Testament.

Iconostas. Perete ce desparte altarul de restul bisericii. Pe iconostas sunt pictate

doua sau trei randuri de icoane. Iconostasul are in centru usile imparatesti iar lateral,
usa de Nord si cea de Sud. Icoanele (mari) de la nivelul usilor, trebuiesc asezate intr-
o anumita ordine(de la Nord spre Sud): icoana sfantului patron al bisericii, icoana
Maicii Domnului, icoana lui Hristos si cea a Sf. Ioan Botezatorul.

Ierarhie. Cel mai inalt nivel al clerului, care are atributia de a pastori din punct de
vedere spiritual si administrativ Biserica.

Ierugie. Sfintirea unui obiect spre trecerea lui din uzul vietii curente in uz strict
bisericesc (duhovnicesc). Astfel sfintirea apei, icoanelor, s.a.m.d. reprezinta ierugii.
Unele biserici ortodoxe (cea Rusa in special) considera aceste sfintiri drept Sfinte
Taine (de mai mica importanta).
Ierusalim. (ebr. Jerushalaim = "orasul pacii"). Alte vechi denumiri: (ebr). Urasalim-
Jebus.

Impartasanie. Primirea sfintelor taine Euharistice, care se face numai dupa o

perioada de pregatire, post si spovedanie. Ortodocsii sunt incurajati sa se
impartaseasca cat mai des (de cel putin doua ori pe an).

Inaltarea. O sarbatoare ce se tine la 40 de zile dupa Inviere, comemorand inaltarea

in ceruri a Mantuitorului, care a fost vazuta la Muntele Maslinilor (Faptele, 1:12).

Inchizitie. Instanta judecatoreasca instituita de Biserica Romano-Catolica, prin

decretul papei Grigore IX in anul 1231, in scopul depistarii si reprimarii sângeroase a
ereticilor. Sarcina interogatoriilor, persecutiilor, torturilor si arderilor pe rug a fost
preluata de catre ordinele calugaresti ale Franciscanilor si Dominicanilor.

Inger Pazitor. In credinta ortodoxa, anumiti ingeri sunt trimisi de Dumnezeu (la
Botez) ca sa pazeasca pe credinciosi de-a lungul vietii. Una din rugaciunile Liturghiei,
este adresata chiar Ingerului Pazitor: "Înger de pace, credincios, îndreptător, păzitor
sufletelor si trupurilor noastre, la Domnul să cerem".

Ingeri (Gr. Angelos, "vestitori"). Fiinte fara trup, duhuri pure, pe care Dumnezeu le-
a creat inainte de a face pe om. Ingerii sunt superiori naturii si inteligentei umane si
asemenea omului au putere de intelegere si vointa proprie. Uniora dintre ingeri li s-a
dat sa pazeasca pe credinciosi (Ingeri Pazitori). Ingerii sunt impartiti in noua
categorii: Argangheli, Pricipalitati, Puteri, Virtuti, Dominioane, Tronuri, Heruvimi si
Serafimi. In Biserica Ortodoxa, fiecare zi de Luni este dedicata ingerilor.

Inmormantare. Ingroparea trupului unui crestin intr-un teren special dedicat acestui
ritual, in concordanta cu traditia si ritualurile ortodoxe (nekrosimos). Biserica nu
acorda serviciu religios de inmormantare acelora ce au comis "pacate capitale (de
moarte)".

Intrarea in Ierusalim. Duminica dinaintea Sfintelor Pasti, care praznuieste intrarea

triumfala a lui Hristos in Ierusalim. Ortodocsii folosesc crengi de salcie (de palmier la
origine), pe care preotul le sfinteste si pe care credinciosii le iau acasa dupa slujba.

Intrarea Mare. Procesiunea in care preotul iese din altar cu Sfintele Daruri, in timp
ce corul canta Heruvicul.

Intrarea Mica. Procesiune liturgica in care preotul iese din altar cu Evanghelia,
imediat dupa cantarea antifoanelor.

Invierea (sfintele Pasti). Praznicul Invierii Domnului, sau Sarbatoarea Sarbatorilor.

Se sarbatoreste in prima Duminica dupa prima luna plina, dupa echinoctiul de
primavara.

Isihasm. Miscarea duhovniceasca inceputa in secolul XIV la Muntele Athos. Cuvantul

se traduce "a fi tacut" si reprezinta o metoda mistica de evoluare prin rugaciune,
smerita cugetare si contemplatie, pentru a ajunge la nivelul desavarsirii spirituale, de
unire cu Dumnezeu (Theosis).
 J
Jertfa. Sfanta Jertfa fara de sange este partea centrala a Liturghiei, este sacrificiul
Euharistic, ce se face in amintirea Jertfei pe cruce a lui Hristos pentru mantuirea
Noastra.

Judecata de Apoi. Conform credintei Bisericii, aceasta judecata va avea loc la cea
de a doua venire a lui Hristos, cand toti vor avea de dat socoteala. Exista si o asa
numita Judecata particulara, care are loc dupa moartea crestinului, dar judecata
finala este Judecata de Apoi, dupa care cei buni vor merge in Rai iar cei răi in iad.

Jurisdictie. Dreptul si autoritatea episcopului de a conduce o dioceza. Poate fi

exercitat numai de episcopii ce au fost alesi si hirotonisiti in mod canonic.

K
Kamilafca (Gr.) Potcap. Palarie neagra cilindrica purtata de membrii clerului
ortodox. Clerul monahal mai poarta si un val negru (epanokalynafkon) care este
atasat de kamilafca.

Kenoza (Gr. kenosis) (desertare, smerire, umilire) Starea de "desertare" sau de

"golire" pe care Fiul lui Dumnezeu o asuma in Intruparea Sa, ca act de ascultare fata
de Dumnezeu-Tatal.

L
Laic. Membru al Bisericii ce nu este hirotonit.

Liturghie (Gr. "serviciu public") Forma principala de oficiere a Sfintei Euharistii. In

Biserica Ortodoxa se oficiaza in principal Liturghia Sf. Ioan Gura de Aur si cea a Sf.
Vasile cel Mare, iar la unele ocazii cea a Sf. Iacov.

Logos (Gr. "Cuvant") Un simbol reprezentand pe Hristos ca Intrupare a Cuvantului

(Ioan 1:14).

Lumanarile. Se folosesc in Biserica Ortodoxa ca o forma de jertfa sau de devotiune

catre Dumnezeu sau catre Sfinti. Ele sunt folosite la diferite slujbe si simbolizeaza pe
Hristos, care este "Lumina lumii". Un alt simbol care se atribuie lumanarii este natura
duala a lui Hristos: Cea Divina (fitilul ce arde) si cea Umana (corpul de ceara al
lumanarii).

M
Manastire. Comunitate monahala ai carei membri folosesc in comun mijloacele de
viata si cele bisericesti (comunitate cenobitica).

Mantie (Gr. Mandias). Un vesmant tesut cu multa arta, purpuriu sau albastru la
culoare, pe care il poarta episcopii la diverse slujbe, dar nu si la liturghii.

Martir (Gr. "martor") Persoana ce a marturisit pe Hristos si a patimit in mod

voluntar pentru aceasta, platind cu propria viata.

Martirologie. O lista de martiri si alti sfinti aranjata in ordinea calendarului

bisericesc.

Marturisitor. O persoana care a aparat in mod public credinta si prin aceasta s-a
expus pe sine persecutiilor (Homologetis).

Masa Altarului (Gr. Hagia Trapeza; Sl. Prestol). Masa de forma patrata asezata in
mijlocul altarului, pe care se savarseste Jertfa Euharistica. Este invelita cu o panza
brodata iar in interiorul mesei se afla moaste sfintite de ctre episcop. Pe masa
altarului se afla Antimisul pe care sta Evangheliarul si chivotul cu Sfintele Daruri.

Maslu. (Sl. "untdelemn") Taina prin care cel bolnav este uns de preot cu untdelemn
sfintit spre tamaduirea trupului si iertarea sufletului.

Mesalianism. Secta aparuta in Mesopotamia in jurul anului 350, care credea ca

Botezul nu are putere sa curete pacatul.

Miel. Simbolul Jertfei lui Hristos (Ioan 1:29). In liturhia ortodoxa, mielul (agnetul)
este particica centrala care se scoate din prescura.

Mir. Ulei sfintit, compus din mai multe ingrediente, folosit pentru miruire. Mirul se
sfinteste de obicei in Joia Mare de catre unul sau mai multi episcopi.

Mirungere. Taina care se face imediat după Botez, ca o pecete a Duhului Sfânt ce
se pogoară peste om în clipa mirungerii.

Misticism. Miscare duhovniceasca ce cauta unirea cu Dumnezeu, prin rugaciune,

contemplatie, si practici ascetice (vezi articol). Isihasmul este una din formele
misticismului ortodox.

Mitra (Gr. Mitra). "Coroana" episcopala, a carei origine este probabil coroana
imparatilor bizantini. In unele manastiri slave, arhimandritii au si ei dreptul de a
purta mitra.

Mitropolit. La inceput, prelatul cu cea mai inalta functie ditr-un oras (metropola).
Astazi, jurisdictia mitropolitului se extinde asupra mai multor episcopii.

Moaste. Ramasite trupesti sau ale imbracamintii sfintilor. La sfintirea unei noi
bisericii, episcopul depune particele de sfinte moaste in masa altarului, dupa vechea
traditie a Bisericii, cand se savarsea Euharistia la mormintele martirilor.

Molitvelnic. Carte liturgica ce contine slujbe si rugaciuni pentru diferite trebuinte.

Monah (Gr. Monachos) Persoana ce se retrage din lume, pentru a trai o viata
religioasa si ascetica. O persoana devine calugar/calugarita (monah) numai dupa ce
ia voturile monahale (castitate, saracie si ascultare).

Monofizitism. Erezie aparuta in secolul V, in legatura cu cele doua naturi ale lui
Hristos; monofizitii accepta numai natura divina a lui Hristos si au fost condamnati ca
eretici la al Patrulea Consiliu Ecumenic (vezi coptic).

Monotelitism. Erezie aparuta in secolul VII, care a incercat reconcilierea

monofizitilor cu ortodocsii. Monotelitii accepta cele doua naturi ale lui Hristos, dar
neaga vointa Sa umana (Thelesis), si accepta numai vointa Sa divina.

Montanism. Erezie inceputa de catre un preot frigian pe nume Montanus, in jurul

anului 156, care sustinea ca lucrarea Sfantului Duh abia a inceput la acea data.

Muntele Athos. Centrul monahismului ortodox, situat in peninsula Chakidi.

Domnitorii Tarilor Romanesti au facut multe daruiri catre aceste manastiri si au platit
taxele pe care Imperiul Otoman le-au impus acestor manastiri. Printre valoroasele
obiecte de cultura romaneasca, ce se gasesc astazi la Muntele Athos, se numara
multe evangheliare ferecate in aur si transcrise de renumitii caligrafi munteni si
moldoveni, precum si steagul de lupta al lui Stefan cel Mare.

N
Naos (Gr. Narthex) Incaperea de la intrarea in biserica; in Biserica Timpurie era
rezervata catehumenilor si penitentilor.

Nasi (Nun si Nuna) (Gr. Nounos; Gr. Nouna). Persoane care la Botezul si Miruirea
noului Crestin, isi asuma responsabilitatea dezvoltarii spirituale a acestuia.

Neofit (Gr. Neophotistos). O persoana convertita si botezata de curand.

Nestorianism. Doctrina elaborata de Nestorie, patriarhul Constantinopolului (380-

440) si condamnata de Cosiliul Ecumenic de la Efes. Nestorie afirma ca natura
umana a lui Iisus este independenta de cea divina si nu recunoaste pe Sfanta
Fecioara ca fiind "Nascatoare de Dumnezeu", ci numai "Maica lui Iisus".

Novice. O persoana care a intrat in viata monastica, dar care se afla inca in perioada
de pregatire, dinaintea luarii voturilor.

O
Obednita Slujba care, in lipsa unui preot, este tinuta de catre mireni.

Octoih (Gr. "opt glasuri") Carte de slujba ce contine canoanele si imnele in cele opt
glasuri bizantine. Cantarile sunt aranjate pe cate opt saptamani, fiecare pe alt glas si
sunt atribuite Sfantului Ioan din Damasc.
Omofor. Vesmant al episcopului care se poarta pe umeri si reprezinta vesmantul
"Pastorului cel Bun".

Onomastica (Gr. Onomastiki) Obicei ortodox de a serba persoana a carei nume este
numele sfantului din acea zi.

Orar. Vesmant diaconesc, facut dintr-o banda de brocart ce se poarta peste umarul
stang si pe sub bratul drept, reprezentand aripile ingeresti.

Orele. In manastirile ortodoxe, calugarii tin slujbe pentru principalele ore ale zilei: 1)
Ceasul intai (6:00) Multumirile pentru o noua dimineata si rugaciuni pentru o zi fara
de pacat. 2) Ceasul al treilea (9:00) Pogorarea Sfantului Duh. 3) Ceasul al saselea
(12:00) Rastignirea lui Hristos. 4) Ceasul al noualea (15:00) moartea lui Hristos.

Ortodox (Gr. "adevarata credinta") Numele oficial al Bisericii de Rasarit. Ortodoxia

afirma ca pastreaza credinta crestina completa si neschimbata.

P
Pacat capital. Mare ofensa adusa lui Dumnezeu, ce poate rezulta in moartea
duhovniceasca a individului. Pacatele capitale sunt: mandria, avaritia, desfranarea,
mania, lacomia, invidia si lenea.

Pacatul Stramosesc Pacatul savarsit de Adam si Eva.

Păgânism. Credinta religioasa, alta decat cea Crestina. Politeismul grec dinaintea
perioadei crestine este o credinta tipic pagana.

Panagia. Cuvant grecesc care in romaneste inseamna Preasfanta si este unul din
numele pe care ortodocsii le folosesc pentru Fecioara Maria.

Pantocrator (Gr."Atotputernic") In arta bisericeasca, Pantocrator este o icoana

situata adesea pe bolta bisericii, care reprezinta pe Iisus Atotputernicul Dumnezeu,
Domnul intregului univers.

Paraclis 1) Mica biserica sau capela, specifica manastirilor si resedintelor episcopale

sau mitropolitane unde se desfasoara slujbe zilnice. 2) Slujba in onoarea unui Sfant.

Parastas. Slujba ce se tine in amintirea unei persoane decedate. Se face la trei zile,
noua zile si la patruzeci de zile; apoi la sase luni, un an, etc. Graul fiert din coliva,
reprezinta renasterea la cea de a doua venire a lui Hristos.

Parintii Apostolici. Persoane care au trait in primul secol al crestinismului,

majoritatea fiind ucenici ai Apostolilor. Printre ei se numara Sf. Ignatiu din Antioh,
Sf. Policarp din Smyrna, Sf. Clement din Roma si autorul necunoscut al Didache.

Parintii Ortodoxiei (vezi Sfintii Parinti).

Pascalia. Lista datei in care cad Sfintele Pasti pe mai multi ani.
Pasti. (Vezi Invierea).

Patriarh (Gr. "cap de familie") Cel mai inalt grad ierarhic ortodox. In ziua de astazi
exista opt patriarhi inscaunati in mod canonic.

Patriarhia Ecumenica. Patriarhia Constantinopolului, care a fost intemeiata de Sf.

Andrei, Cel Dintai Chemat.

Patriarhie. Jurisdictie ecleziastica, condusa de un patriarh.

Patristica. Ramura teologica ce studiaza scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii.

Pavecernita (Gr. Apodeipnon; Sl. Velikoye Povechernye). Slujba ce se tine dupa ce

s-a inserat. Uneori este combinata cu Vecernia intr-o slujba ce poate dura toata
noaptea.

Pedalion. Carte ce contine hotararile Consiliilor Ecumenice; reprezinta "Constitutia"

Bisericii Ortodoxe.

Pentecost (Gr."a cincizecea zi"). In romaneste: Rusalii. Este considerata ziua de

nastere a Crestinismului.

Penticostar. Carte de slujbe ce contine slujbele, rugaciunile si imnele ce se tin in

perioada dintre Sfintele Pasti si Rusalii.

Pnevmatologie. Invatatura ortodoxa despre Duhul Sfant.

Polychronion (Gr. "la multi ani" Sl. Mnogaya Lyeta).) O rugaciune ce se canta in
cinstea episcopului.

Post. Practica de abtinere de la anumite mancaruri, in anumite zile ale saptamanii,

sau pe perioade mai lungi stabilite de Biserica (si insemnate in calendarul bisericesc).

Postul Pastelui. Perioada (50 de zile) ce precede Invierea si ce se foloseste pentru

pregatire duhovniceasca, prin rugaciune si abtinerea de la consumarea anumitor
alimente.

Potir. O cupa de aur sau argint, cu picior lung ce se foloseste pentru Euharistie. Este
unul din cele mai sfinte obiecte de cult si nu poate fi folosit dect de preot.

Predica. Mesaj oral de vestire si explicare a Cuvantului lui Dumnezeu.

Preoteasa. Titlu onorific ce se acorda sotiei preotului.

Presbiter (Gr. "Preot")

Presbitera (Gr.Presvytera, Sl. Matushka). vezi preoteasa.

Prescura. Paine dospita ce se foloseste in altar la Sfanta Euharistie. (Biserica

Romano-Catolica foloseste paine ne-dospita).
Prohod. Slujba de inmormantare. Prohodul Domnului. Slujba alcatuita in trei stari
care face parte din utrenia din Sâmbăta Mare, dar care se tine de fapt in Vinerea
Mare, seara.

Pro-Naos (Gr. Nave). Incaperea centrala a bisericii unde stau credinciosii ce

participa la slujbe.

Pronie. (Gr. Pronoia) Modul in care Dumnezeu chiverniseste si conduce lumea spre
scopul final pentru care a fost creata, in interiorul iconimiei Sale creatoare si
rascumparatoare.

Proscomidie. Slujba de pregatire a Sfintelor Daruri, ce se face inaintea Liturghiei.

Prescura si vinul se asaza pe o masuta asezata in partea de Nord a altarului
(proscomidiar).

Prosfora. (Gr. "Prescura")

Protosinghel. Administrator sef al Bisericii, care asista direct pe episcop. El are in

grija arhivele, certificatele si documentele jurisdictiei respective.

Purcedere. Modul in care Duhul Sfant are existenta ipostatica din Tatal, principiul
unitatii si izvorul comun al Dumnezeirii, Care naste pe Fiul si purcede pe Duhul.

R
Rasa. Vesmant lung, de culoare neagra, cu maneci largi, pe care il poarta preotii.
Sub acest vesmant se poarta anteriul, care este un vesmant cu maneci stramte.

Revelatie. (lat. "dezvaluire") Lucrarea prin care Dumnezeu Se descopera pe Sine

lumii create, mai intai prin proorocii Vechiului Testament si apoi, in mod personal,
prin Fiul Sau. (Dumnezeu se descopera atat prin Cuvant, cat si prin fapte,
evenimente, lucrari, semne si minuni.)

Rit Bizantin. 1) Serviciu religios in conformitate cu traditia ortodoxa. 2) Crestini

care se afla sub jurisdictie Romano-Catolica si impartasesc credinta acesteia, dar
savarsesc serviciul liturgic dupa modelul ortodox.

Ritual. Savarsirea unei anumite ceremonii, intr-o ordine si in mod bine stabilit
(typikon).

Rugaciune (vezi Predica Sf. Ioan Gura de Aur despre rugaciune).

Rugaciunea lui Iisus (a inimii). O rugaciune scurta, ce se repeta in mod constant,

ca mod de cinstire a lui Dumnezeu; traditia acestei rugaciuni a inceput in manastiri
iar textul ei: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine
pacatosul (pacatoasa)".
Rusalii (Pogorarea Sfantului Duh) A 50-a zi dupa Pasti, cand Sfantul Duh s-a
pogorat asupra ucenicilor lui Hristos. Este considerata ziua de nastere a
Crestinismului

S
Sabelianism. Erezie pornita la Roma de catre Praxeas in jurul anului 190, apoi
continuata de Sabelius, care afirma ca intre Tatal si Fiul nu exista nici o deosebire.

Sacristie. O camaruta (dulap) in partea de Sud a altarului in care se tin vesmintele.

Romaneste: "Vesmantarie".

Satana Nume dat diavolului; in limba ebraica numele inseamna "potrivnic",

"vrajmas".

Schimbarea la fata (Gr. Metamorphosis). Una dintre cele mai mari sarbatori
ortodoxe (6 August) care comemoreaza aratrea lui Hristos in slava Dumnezeiasca,
impreuna cu Moise si Ilie, pe Muntele Tabor (Matei 5: 1-7).

Schisma. Rupere formala a unitatii Bisericii. Desi au existat mai multe schisme, cea
care a afectat cel mai profund Biserica este schisma din 1054 cand Biserica de Apus
s-a despartit de cea de Rasarit.

Semnul Crucii. Reprezinta credinta ortodoxa in jertfa lui Hristos pentru mantuirea
fiintei umane. Semnul se face cu mana dreapta, tinand degetul mare, aratatorul si
degetul mijlociu unite, atingand intai fruntea, apoi pieptul, umarul drept si cel stang.
In timpul inchinarii, degetul inelar si cel mic ating podul palmei, ca simbol al dublei
naturi a lui Hristos.

Sfintenie. Procesul de transfigurare subiectiva a credinciosului prin participare

nemijlocita la viata in Hristos.

Sfinti.

Sfintii Parinti ai Ortodoxiei (Gr. Pateres). Oameni piosi si cu educatie inalta,

majoritatea lor episcopi, ce au trait in primele opt secole ale Crestinismului. Ei au
scris, explicat si aparat credinta Bisericii. Cei mai importanti dintre ei sunt: Sfântul
Ioan Gura de Aur (Hrisostom), Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigore din Nazianz,
Sfântul Grigore din Nissa, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Chiril din Alexandria si
Sfântul Ioan din Damasc.

Sinaxar. Carte ce cuprinde biografiile sfintilor Bisericii si din care se citeste la

praznicele lor.

Sinergie. (Gr. Synergeia, "conlucrare") Raspunsul credinciosului la chemarea

Duhului Sfant, cooperarea tainica si libera intre harul lui Dumnezeu si vointa omului.

Sinod. (vezi Consiliu Ecumenic).

Slujbelnic. Cartea ce contine in special slujba Liturghiei si alte rugaciuni si
ceremonii.

Sobor (Gr. Synaxis, Sl. Sobor). Adunare a credinciosilor in cinstea unui sfant, la care
se citesc pasaje din biografia sa.

Soteriologie. Ramura a teologiei ce studiaza lucrarea de mantuire a lui Hristos

(teoria salvarii).

Spovedanie (Gr. Exomologisis). Taina marturisirii pacatelor de catre o persoana in

fata lui Dumnezeu, in prezenta unui preot, care serveste drept duhovnic
(pneumatikos), si care are binecuvantare pentru aceasta.

Staret (Gr. Hegoumenos, Sl. Nastoyatel). Capul unei comunitati monahale, hirotonit
de un episcop si ales de ceilalti membri ai comunitatii. El are jurisdictie de drept
asupra manastirii, dar totodata este parintele spiritual al membrilor manastirii.

Stihar (Gr. Sticharion Sl. Podriznik). Vesmantul lung, de culoare alba, cu maneci
inchise, preotul sub anteriu.

Succesiune Apostolica. Linia de succesiune, continua, directa si neintrerupta

transmisa de la Sfintii Apostoli, catre Episcopi. Episcopii, care alcatuiesc grupul
conducator al Bisericii, sunt considerati succesorii Sfintilor Apostoli, iar indatoririle si
autoritatea lor se transmite prin ritualul punerii mainilor asupra lor, in momentul in
care sunt hirotonisiti.

T
Taina (Gr. Mysterion, Sl. Tainstvo). Sfintele Taine reprezinta partea vazuta a religiei
si sunt ceremonii, alcatuite din rugaciuni si simboluri, pentru chemarea Sfantului Duh
si a se sfinti anumite obiecte sau persoane. Cele sapte Sfinte Taine sunt: Botezul,
Mirungerea, Spovedania/Pocainta, Euharistia, Hirotonia, Cununia si Maslul.

Taumaturg. (Gr. "facatorul de minuni") Nume dat unora dintre sfinti, pentru
minunile pe care le-au facut.

Teologia Ascetica. O ramura a teologiei ce se ocupa cu studiul invataturilor mistice

(vezi mistica).

Teologie Pastorala. Ramura a teologiei ce se ocupa cu studiul metodelor folosite de

cler pentru a-si indeplini misiunea de pastori ai Bisericii.

Theotokos. (Gr. "Nascatoare de Dumnezeu") Termen teologic care arata importanta

dogmatica a maicii Domnului, si care a fost definit la cel de al treilea Sinod
Ecumenic.

Tipic. Carte liturgica ce contiune regulile de desfasurare ale diferitelor slujbe si

ceremonii, pe tot anul.
Traditia Bisericii. Revelatie dumnezeiască nescrisă, rămasă de la Sfintii Apostoli
prin viu grai si depozitată în tezaurul Bisericii. Sfânta Treime este de o putere cu
Sfânta Scriptură.

Trei Ierarhi. Cei mai importanti Parinti ai Bisericii, care au contribuit imens la
dezvoltarea si cresterea spirituala a Bisericii. Ei sunt: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul
Ioan Gură de Aur şi Sfântul Grigore Teologul. Sunt serbaţi pe data de 30 Ianuarie.

Trinitate (Gr. Trias, lat. Trinitas) Doctrina de baza si specifica a revelatiei Noului
Testament, dupa care dumnezeirea sau esenta lui Dumnezeu subzista ca treime de
persoane sau ipostasuri.

Triod. 1)Perioada dintre Duminica Vamesului si a Fariseului si Duminica Lasatului de

Sec la branza. 2) Carte liturgica care contine cantari si rugaciuni pentru perioada
dintre Duminica Vamesului si Fariseului si pana in Duminica Pastilor.

Triptic. Pomelnic scris pe trei bucăti separate de lemn, care se închid ca o carte,
spre deosebire de "diptic", format numai din două pagini ce se închid la fel.

Trisaghion. Imnul Intreit Sfant, unul dintre cele mai vechi imne ale Bisericii: "Sfinte
Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pre noi". Se canta si
pentru raposati.

Tropar. Cântare scurtă ce cuprinde, rezumativ, viata si învătătura unui sfânt sau
praznic împărătesc.

U
Uniat. Membru al bisericii Bizantino-Catolice (Greco-Catolic).

Usi Imparatesti. Cele două usi centrale din catapeteasmă, care simbolizează cele
două Testamente. Se cheamă împărătesti, căci prin ele trece Hristos Împăratul
nostru, sub chipul Sfintei Taine. Spre deosebire de acestea, usile laterale se cheamă
diaconesti, prin care trec diaconii.

Utrenie. Slujba de dimineata care incepe cu cantarea de psalmi, apoi citirea

Evanghelica, cantarea canoanelor si a Doxologiei.

Utrenier. Carte ce contine cântările Utreniei, mai ales cele spre Duminică.

V
Vazduh. (vezi Aer)

Vecernie (Vespera). Una din cele sapte laude ce se cântă zilnic spre seară. Spre
sărbătorile mari, Vecernia se uneste cu slujba Utreniei si capătă denumirea de
"Priveghere".
Vecernier. Carte ce contine cântările Vecerniei, pe cele opt glasuri.

Vesmantarie. Incăpere specială în care se păstrează vesmintele si tot tezaurul

bisericii.

Vietile Sfintilor . Carte in 12 volume ce cuprind pe larg nevointele si minunile

tuturor sfintilor pe care îi prăznuieste Biserica Ortodoxă în cele 12 luni ale anului.
Scriitorii vietilor de sfinti se numesc "aghiografi".

Vinerea. Ziua când a fost răstignit Domnul pe Cruce pentru mântuirea lumii. De
aceea toti credinciosii sunt datori să o cinstească cu rugăciune si cu post.

Vinul. Materia de bază care, împreună cu prescurile, se aduce la Sfântul Altar. Din
vin, prin binecuvântare în timpul Sfintei Liturghii, se dobândeste Prea Curatul Sânge
al Mântuitorului, care spală păcatele lumii.

Vladica. (Vezi episcop)

Vultur. (Gr. Dikephalos aitos; Sl. Orletz). Covor rotund sau desen pe podeaua
Bisericii, reprezentand un vultur cu doua capete si cu aripile deschise, reprezentand
autoritatea episcopala in jurisdictia respectiva.

Nota: Acest dictionar este inca in constructie.

Daca aveti sugestii pentru imbunatatirea lui, sau daca doriti sa adaugati noi cuvinte,
trimiteti email: marturisitorortodox@yahoo.com