Mic Dicionar Teologic

Mic Dicionar Ortodox

A

Abstinenta (Gr. Nisteia). O practica de penitenta care consta din

renuntarea voluntara la diferite alimente sau activitati lumesti, din motive
religioase. Postul reprezinta o forma a abstinentei. (vezi Post).
Acatist (Gr. Akathistos). Un imn de lauda alcatuit din douazeci si patru de
versuri, dedicate Maicii Domnului. Imnul este impartit in patru parti, fiecare
cantandu-se in una din Vinerile Postului Mare. In cea de a cincea Vineri, se
canta intregul imn in amintirea minunii Fecioarei din Constantinopol (anul
626).
Acolit O persoana care ajuta preotul in timpul serviciilor religioase. In
Biserica timpurie, adultii indeplineau aceasta functie, dar in ziua de azi este
indeplinita de copiii de altar.
Adormirea Maicii Domnului. Sarbatoare ce se tine pe data de 15 August
si comemoreaza adormirea Sfintei Fecioare.
Aer (Sl. Vozdukh). Cel mai mare dintre cele trei valuri folosite pentru
acoperirea potiruluisi a discului in timpul Euharistiei. Reprezinta valul in care
a fost invelit trupul luiHristos. In timpul citirii Crezului, preotul clatina Aerul,
simbolizand cutremurul ce a avut loc la rastignire si Pogorarea Sfantului
Duh.
Agapa . Cina Dragostei, ce avea loc in Biserica timpurie si despre care
vorbeste Sf. ApostolPavel in (I Cor. 11: 20 34). Agapa este si numele
Vecerniei ce se tine in dupa-amiaza zilei de Pasti. Credinciosii isi exprima
dragostea frateasca, dandu-si sarutul pacii, in amintirea lui Hristos cel ce a
inviat.
Aghiazma (Gr. Agiasmos). Apa sfintita cu care sunt stropiti oamenii sau
obiecte ale vietii de zi cu zi ce le apartin. Aghiazma Mare se sfinteste de
Boboteaza (6 Ianuarie).

Agnet (Gr. Amnos). Simbolul jertfei lui Hristos (Ioan 1:29). In liturghia
ortodoxa, agnetul este prima particica ce se scoate din prescura inscrisa cu
literele ICXC NIKA (abreviere de la Iisus Hristos invinge).
Agrapha (Gr.). Cuvinte sau fapte ale lui Hristos, care nu au fost scrise in
Evanghelii (Ioan 21:25).
Alfa si Omega. Prima si ultima litera din alfabetul grecesc, simbolizand
inceputul si sfarsitul, sau eternitatea si divinitatea lui Hristos (Apoc. 1:8).
Aceste doua litere reprezinta totodata monograma lui Hristos.
Aliluia. (ebr.) Laudat sa fie Domnul.
Altar (Gr. hieron; Sl. prestol). In arhitectura bisericilor ortodoxe, acest
termen reprezinta partea sanctuarului despartita de restul bisericii de catre
iconostas.
Amin. Cuvant de origine ebraica ce se traduce "Asa sa fie".
Amvon (Gr. Pulpit, Sl. Amvon). Podiumul sau platforma din fata
iconostasului de unde se citeste Evanghelia, se tine predica si se spune
Rugaciunea Amvonului.
Analogion . (Gr.- Sl. analoy). Un stativ de lemn ce se tine langa usa de Sud
a altarului si pe care se pune Evanghelia spre a fi citita, iar uneori o icoana.
Anatema. O suspendare duhovniceasca prin care Biserica poate exclude o
persoana din comunitate, care s-a facut vinovata de lepadarea de credinta
sau de un pacat de moarte. Biserica mai poate pronunta anatema si
impotriva dusmanilor credintei, ereticilor si tradatorilor; aceasta se face in
cadrul unei slujbe speciale ce se tine in Duminica Ortodoxiei (prima din
Postul Mare).
Ancorit (Gr. Anachoritis) Un calugar solitar sau sihastru. O persoana care se
retrage din lume pentru a trai o viata solitara in liniste si rugaciune
continua.
Anteriu (Gr. Anteri; Sl. Podrasnik) Vesmant preotesc cu maneci stramte ce
se poarta sub rasa. Simbolizeaza moartea fata de cele lumesti a preotului si
dedicarea sa catre Dumnezeu.
Antidoron (Gr.: "in loc de dar") O particica din anafura ce se imparte
credinciosilor dupa Euharistie. La inceput, ea se dadea celor ce nu puteau
primi cuminecatura, dar in ziua de astazi se ofera tuturor credinciosilor.
2

Antifon. 1) Un scurt vers din Scriptura, indeosebi din Psalmi, care se citeste
sau canta in timpul serviciului religios. 2) Orice vers sau imn cantat de cor
sau cantaret, ca raspuns catre preot sau diacon.
Antimis . O bucata de panza sau matase de forma dreptunghiulara, pe care
este reprezentata punerea in mormant a Mantuitorului, cei patru
evanghelisti, si pasaje scripturale legate de Euharistie. Antimisul trebuie
sfintit de episcop si se afla tot timpul pe masa altarului. Sfanta Liturghie (si
niciuna din Sfintele Taine) nu poate fi savarsita intr-o biserica ce nu are
antimis.
Apanthisma (Gr. "buchet de flori") Culegere de rugaciuni, dintre care multe
au fost scrise de Sfintii Parinti, pe care le-a adunat Cuv. Nicodim Aghioritul.
Publicata intaia data la Constantinopol in 1799.
Apocrife. Unele carti sau evanghelii, nerecunoscute de Biserica. Unele
dintre ele au fost scrise la date mult mai tarzii si atribuite unor personalitati
importante ale crestinismului si poarta titluri ce pot duce in eroare
(pseudepigrapha).
Apodosis (Odovanie). O sarbatoare ce urmeaza unei alte sarbatori
importante, la un interval de zile bine determinat. (Inaltarea este apodosisul Invierii, dupa 40 de zile).
Apofatism (Gr. "negatie") Teologia apofatica sau calea negativa este o
modalitate de cunoastere a lui Dumnezeu, care afirma ceea ce nu este
Dumnezeu, in loc sa afirme ceea ce este El.
Apolinarie. Episcopul Laodiceei care a trait in a doua jumatate a secolului
IV si care a pornit erezia ce ii poarta numele si care nega prezenta unui
suflet uman in Hristos.
Apologeti (Gr. "aparatori"). Sfinti si alti crestini care au aparat credinta
Bisericii fata de cei din afara, prin prezentarea, explicarea si justificarea
credintei noastre. Apologetica este stiinta teologica de a prezenta, explica si
a justifica ratiunea credintei noastre.
Apolytikion . (Gr.) Rugaciunea si binecuvantarile de incheiere a unei slujbe.
Arhangheli. Un ordin ingeresc de mare importanta; ei sunt numiti si
capeteniilor cetelor ingeresti.

Arhidiacon. Un diacon de rang mai inalt, care slujeste deobicei pe langa un

episcop.
Arhidioceza . Un grup mai mare de biserici ce se afla sub jurisdictia unui
arhiepiscop.
Arhiepiscop . Un episcop cu jurisdictie mai extinsa, cum ar fi o arhidioceza
sau o arhiepiscopie.
Arhimandrit. Un preot calugarit, ce se afla la conducerea unei manastiri,
sau care slujeste pe langa un episcop. In traditia Bisericii Ruse, arhimandritii
au dreptul de a purta mitra.
Arianism. Erezie pornita de Arius (256-336), care afirma ca la nceput Fiul a
fost creat de catre Tatal si apoi mpreuna cu Tatal a creat lumea. Consecinta
ar fi ca Fiul este o fiinta creata si nu Dumnezeu.
Ascet. O persoana (de obicei calugar) care practica o disciplina trupeasca si
sufleteasca riguroasa, insufletita de dragostea catre Dumnezeu si care isi
petrece viata in rugaciune, si cugetare asupra cuvintelor si faptelor
Dumnezeiesti.
Asterisk (Gr. "stelute", Sl. Zvezditsa). Un vas cu doua benzi metalice
incrucisate, care se asaza pe disc si peste care se pune valul, spre a nu
atinge particelele Euharistice.
Ateism. (Gr.) Negare a existentei Dumnezeiesti. In general, ateii accepta
numai lumea materiala si fizica, sau numai ceea ce poate fi explicat prin
ratiune.
Autocefalie (Gr.). Statutul unei Biserici Ortodoxe care se auto-guverneaza
si are dreptul de a-si alege singura Inaintestatatorul (chefalos).
Autonomie (Gr.) O Biserica ce se auto-guverneaza, dar care are un
conducator confirmat de o jurisdictie superioara (de obicei o patriarhie).
Axios (Gr. "vrednic"). O exclamatie care se face la hirotonisire si care
simbolizeaza vrednicia de a deveni un membru al clerului.

B
4

Baptistria. O incapere speciala, de forma unui bazin, care se gasea in

Biserica timpurie si unde se savarsea botezul.
Bethlehem. (ebr. Beit-Lehem = Casa Pinii): cetate la 8 km sud de
Ierusalim. Locul de nastere a regelui David si al lui Iisus Hristos.
Bigamie . Contractarea unei noi casatorii, inainte ca cea anterioara sa fie
incheiata; un act care este total interzis de Biserica.
Biserica Armeneasca . O denominatie monofizita care s-a rupt de Biserica
Ortodoxa in anul 451.
Bizantin . (Adj.) Referitor la Byzantium, vechi oras grecesc asezat pe Bosfor
si devenit mai apoi (anul 331) capitala Imperiului Roman de Rasarit cu
numele de Constantinopol.
Blasfemie (Hula). Cuvinte rele la adresa lui Dumnezeu, Fecioarei Maria sau
a Sfintilor. Hula la adresa Sfantului Duh este considerata "pacat de moarte",
pentru ca se considera ca aceasta face imposibila mantuirea (Matei 12:31).
Boboteaza . Praznic la care se serbeaza botezul lui Iisus Hristos in Iordan si
aratarea lui Dumnezeu in Sfanta Treime.
Botez. O Sfanta Taina instituita de insusi Hristos, care reprezinta curatirea
duhului prin apa (Ioan 3:5). Botezul Ortodox este savarsit de un preot, sau
situatii speciale, de un laic (aerobaptismos) prin trei scufundari complete si
prin pronuntarea numelui persoanei impreuna cu numele Sfintei Treimi.
Dupa Botez, urmeaza imediat mirungerea.
Bunavestire (Gr. Evangelismos). Sarbatoare ortodoxa, ce se tine pe data
de 25 Martie si care comemoreaza vizita Arhanghelului Gabriel, pe care a
facut-o Fecioarei Maria, pentru o a anunta ca a fost aleasa ca sa devina
Maica Domnului (Luca 1:26-33).

Cadelnita (Gr. Thymiato; Sl. kadillo). Un vas de metal agatat cu lantisoare,

in care se arde tamaie. Cei 12 clopotei ai cadelnitei, reprezinta mesajul celor
12 Apostoli.
Caldura . Apa calda folosita de preot in timpul Euharistiei, care se adauga
vinului in potir si reprezinta apa ce acurs din coasta strapunsa a lui Hristos,
dupa ce a fost rastignit.
Calendar Ortodox (Gr. Hemerologion). Un sistem de stabilire a datelor
sarbatorilor bisericesti. Anul ortodox incepe pe data de 1 Septembrie. Multe
din bisericile autocefale ortodoxe folosesc calendarul Julian (de tip vechi), in
timp ce alte biserici au adoptat in 1924 calendarul Gregorian. Cu toate
acestea, Invierea si celelalte sarbatori ale caror data este determinata de
cea a Invierii sunt serbate impreuna de toate bisericile ortodoxe.
Calugar (vezi monah).
Canoane Apostolice. O culegere de 85 de hotarari de importanta
ecleziala, care se refera in special la hirotonirea si codul de conduita a
clerului. Biserica noastra crede ca ele au fost alcatuita de catre Parintii
Apostolici.
Canoane . (Gr. "regula, masura") 1) Lege a Bisericii, ce contine diferite
reguli, decrete ecleziastice sau definiri ale unor notiuni teologice sau legate
de modul de viata crestinesc. 2) Canonul Scriptural este lista tuturor
scrierilor pe care Biserica le considera ca sunt de inspiratie divina. 3)
Canonul liturgic este totalitatea materialelor folosite in liturghia ortodoxa.
Canonizare. Declararea oficiala a unui crestin decedat ca sfant; el trebuie
onorat iar exemplul vietii lui (ei) este de urmat de catre crestini.
Capela (Gr. Parekklisi[on]; Sl. Chasovnya). O cladire mica (sau o camera)
atasata unei biserici si in care se afla un altar si care serveste strict pentru
slujbe religioase. Capelele pot apartine unor biserici, dar si unor persoane
fizice sau institutii.
Carti de Slujba . Carti ce contin slujbe, imne, si rugaciuni pentru serviciile
religioase: Evanghelia, Apostolul, Psaltire, Triodul, Penticostarul, Meneiurile
(12), Ceaslovul, Slujbelnicul si altele.
Catafatism. Teologia catafatica arata ceea ce este Dumnezeu in raport cu
realitatile create, vazute. Dumnezeu este deci cunoscut din prezenta si din
lucrarile Sale in Creatie.
6

Catapeteasma. (vezi iconostas)

Catedrala . (Gr. "scaunul principal") Biserica principala a unei jurisdictii
(episcopie sau arhidioceza).
Catehism. O culegere de invataturi dogmatice, care este de obicei
prezentata sub forma de intrebari si raspunsuri.
Catehumen . In Biserica Timpurie, o persoana care s-a convertit la
crestinism, dar care nu a fost botezata inca. Catehumenii puteau participa la
prima parte a Liturghiei (Liturghia Catehumenilor), dupa care trebuiau sa
paraseasca biserica si sa astepte afara.
Catolic . (Gr.Katholike Sl. Sobornaya) Vechi cuvant grec ce inseamna
"universal" si care descrie universalitatea Evangheliei lui Hristos. Biserica
Apuseana incearca acapararea termenului, intitulandu-se Biserica Catolica.
Ceaslov (Gr. Horologion, Sl. Chasoslov). Carte liturgica, ce contine slujbele
pentru diferite ore ale zilei (Utrenie, Pavecernita, Vecernie, etc.)
Celibat. Mod de viata fara casatorie. Spre deosebire de preotii romanocatolici, cei ortodocsi se pot casatori, inainte insa de a fi hirotonisiti.
Episcopii sunt alesi numai din randurile clerului monahal.
Chivot (Tabernaclu). OUn obiect de cult din metal ce se tine pe masa
altarului, si unde se pastreaza Sfintele Daruri, pentru cei bolnavi sau pentru
Liturghia Darurilor Inainte Sfintite, din timpul Postului Mare.
Cina cea de Taina (Gr. Mystikos Deipnos; Sl. Taynya Vercherya). Cea din
urma cina a lui Hristos cu Apostolii, care a avut loc in "Odaia de sus". La
aceasta cina, El a instituit taina Euharistiei.
Citet (Gr. Anagnostis, Sl. Chitets). Persoana care citeste din Apostol, canta
si da raspunsurile catre preot. De obicei este numit de catre episcop.
Condac (Gr. Kontakion) Imn liturgic care reprezinta o forma prescurtata a
intelesului praznicului zilei respective. Se canta dupa a sasea oda a
Canonului liturgic. Sf. Roman Melodul este cel mai insemnat imnograf
ortodox.
Consiliu Ecumenic (Sinod Ecumenic). Adunare a reprezentantilor Bisericii,
convocate pentru a rezolva disputele doctrinale si ecleziastice. Biserica
recunoaste urmatoarele sapte Consilii: 1. Niceea, in anul 325. 318 parinti
prezenti. A fost condamnat Arianismul, s-a definit divinitatea lui Hristos si s7

a alcatuit pentru prima data Crezul. 2. Constantinopol, in anul 381. 180

parinti prezenti. A fost condamnat Apollinarismul, s-a definit divinitatea
Sfantului Duh si s-a completat Crezul. 3. Efes, in anul 431. 200 parinti
prezenti. A fost condamnat Nestorianismul si a fost definit termenul
Theotokos (Nascatoarea de Dumnezeu). 4. Chalcedon, in anul 451. 630
parinti prezenti. A fost condamnat Monofizitismul. 5. Constantinopol, in anul
553. 165 parinti prezenti. Au fost condamnati diversi eretici si pagani. 6.
Constantinopol in anul 680. 281 parinti prezenti. A fost condamnat
Monothelismul. 7. Niceea, in anul 787. 350 parinti prezenti. A fost
condamnat iconoclasmul.
Copie . Cutit folosit de preot pentru a taia prescura in timpul Proscomidiei.
Coptic (Gr. "smuls din trupul ") Bisericile Orientale care s-au separat de
Biserica Ortodoxa dupa cel de-al patrulea Sinod Ecumenic (451) si care
urmeaza invataturile eretice ale Monofizitismului (credinta intr-o singura
natura -physis- a lui Hristos).
Cristologie. O ramura a teologiei dogmatice, care studiaza credinta
Bisericii si istoria invataturilor despre Hristos.
Cununii . Coronite de metal pe care preotul le pune pe capetelor tinerilor
casatoriti in timpul cand se savarseste Taina Cununiei. Ele reprezinta
puterea ce li se da celor doi de a deveni imparatii casei lor.

Diacon (Gr. "ajutor, asistent") Primul dintre cele trei grade ale preotiei.
Diaconul nu poate savarsi Sfintele Taine, dar ajuta pe preot sau pe episcop
in timpul slujbelor.
Diaconita . O femeie pioasa care asista preotul in Biserica timpurie, in
special la botezul femeilor. Numarul diaconitelor folosite in Biserica a scazut
treptat si au disparut cu totul, probabil in secolul XIII.
Dikirotrikera (Gr. "pereche de doua si trei lumanari). Un set de sfesnice,
unul cu doua lumanari, iar celalalt cu trei, folosite in slujbele la care este
prezent episcopul. Primul (Dikeron) reprezinta dubla natura a lui Hristos iar
celalalt (Trikeron) reprezinta Sfanta Treime.
8

Dioceza . Un district bisericesc ce se afla sub jurisdictia unui episcop.

Diptych . Doua tablite ce se deschid ca o carte si pe care sunt inscrise
numele: 1) al viilor si mortilor 2) numele capetelor bisericesti din doua
jurisdictii, in cazul in care la slujba participa doi episcopi.
Disc . Mic platou rotund, din aur sau argint, pe care preotul aseaza
particelele scoase din prescura in timpul Euharistiei.
Dogma . Adevarul si credinta de baza continute in Sfintele Scripturi sau in
Traditia Bisericii, asa cum au fost ele formulate de catre Consiliile
Ecumenice.
Dogmatica. Ramura a teologiei care se ocupa cu studiul dogmelor.
Donatism. Erezie aparuta in Africa de Nord in anul 311, care afirma ca
tainele savarsite de un preot sau episcop, care nu are un trecut ireprosabil,
nu sunt valide.
Duminica Ortodoxiei. Prima Duminica din Postul Pastelui, in care se
sarbatoreste reintroducerea icoanelor in biserici (sfarsitul luptei
iconoclaste).
Duminica tuturor Sfintilor. Sarbatoare ortodoxa ce comemoreaza pe toti
Sfintii ramasi anonimi. Aceasta sarbatoare are loc in prima Duminica dupa
Rusalii.

Eclesiologie . Ramura a teologiei care se ocupa cu natura, constituirea si

functionarea Bisericii.
Ectenii. Cereri catre Dumnezeu, ce se folosesc in special in timpul
Liturghiei, la care corul sau cantaretul raspunde "Doamne miluieste".
Ecumenism . Miscare crestina care promoveaza intelegerea mutuala si
rezolvarea divergentelor dintre toate Bisericile.
Egalul Apostolilor . Titlu onorific dat unor sfinti (Sf. Constantin, Sf. Chiril si
Metodiu) pentru lucrarile lor misionare.
9

Egumen . (vezi staret).

Enciclica (Gr. "circulara") O epistola a unui Patriarh sau Arhiepiscop
adresata celor aflati sub autoritatea sa duhovniceasca.
Engolpion (Gr. "pus pe piept") Un medalion cu pietre pretioase pe care il
poarta episcopul.
Eparhie . Regiune aflata sub jurisdictia unui mitropolit sau arhiepiscop.
Epicleza. Rugaciunea de invocare a Sfantului Duh, pentru ca harul lui
Dumnezeu sa se pogoare asupra Sfintelor Daruri, in timpul Euharistiei.
Epifanie (Boboteaza). Praznic la care se serbeaza botezul lui Iisus Hristos in
Iordan si aratarea lui Dumnezeu in Sfanta Treime.
Episcop (Gr. Episkopos, Archiereas). Un membru al clerului care a primit cel
mai inalt titlu bisericesc. (Patriarhii si mitropolitii sunt si ei episcopi). Un
episcop trebuie sa fie hirotonisit de cel putin trei episcopi, pentru a putea fi
considerat succesor al Apostolilor.
Epitaf . Un val pe care este tesut sau pictat trupul lui Hristos si care se
aseaza in Vinerea Mare pe mormant si se impodobeste cu flori.
Epitrafir (Gr. Epitrachelion). Unul din cele mai importante vesminte
preotesti; vesmant lung si ingust pus pe dupa gatul preotului. fara acest
vesmant, preotul nu poate savarsi nici o taina.
Erezie (Gr. "noua idee personala") Negarea sau respingerea unei dogme a
Bisericii. Persoanele care pornesc o erezie, sunt numiti eretici si exclusi din
Biserica.
Eshatologie (Gr. "lucrurile de pe urma") Ramura teologica ce se ocupa cu
viata dupa moartea, a doua venire a lui Hristos si Judecata de Apoi.
Euharistie (vezi Impartasania).
Evanghelisti. Autorii celor patru evanghelii: Matei, Marcu, Luca si Ioan. In
Biserica Ortodoxa, cei patru sunt uneori reprezentati prin aceste simboluri:
om, leu, bour si respectiv vultur.
Exarh. Inspector al manastirilor si schiturilor din cuprinsul unei episcopii.
(Od.) Capul unei jurisdictii bisericesti, de obicei Arhiepiscop.
10

Excomunicare (Gr. Aphorismos). Pedeapsa prin care o persoana botezata

este exclusa din Biserica, pentru comiterea unuia din pacatele capitale.
Exorcism . Ritual prin care se indeparteaza influenta celui rau.

Fanar . Cartier grecesc din Istanbul (Constantinopol), unde se afla Patriarhia

Ecumenica.
Felon . Un vesmant preotesc fara maneci, mai lung la partea din spate si
scurt in fata; este probabil cel mai vechi tip de vesmant preotesc si
reprezinta camasa dintr-o singura bucata a lui Hristos.
Fericirile . 1) Rasplatile promise crestinilor pentru diferite merite/fapte. 2)
Cele opt binecuvantari pronuntate de Iisus cu ocazia Predicii de pe Munte
(Matei 5:3-12).
Filioque (Lat. "si de la Fiul") Termen teologic ce se refera la purcederea
Sfantului Duh, pe care Biserica de Apus l-a introdus in Crez, si a devenit
astfel unul din motivele schismei de la 1054.
Filocalia . Culegere de scrieri mistice apartinand Sf. Maxim Marturisitorul,
Sf. Diadoh, Sf. Evgarie din Pont, Sf. Marcu Ascetul si multi altii, si care a fost
editata de Cuv. Nicodim Aghioritul.

Glasuri (Gr. echos; Sl. glas). Muzica proprie Ortodoxiei; exista opt tonuri
diferite si ele sunt cantae de cantareti sau de cor.
Gnosticism. Doctrina sincretista, compusa din elemente ale religiilor de
mistere, foarte populare in India, Babilonia si Persia, mituri ale filozofiei
grecesti, asociate insa si cu unele idei crestine inspirate din Evanghelia lui
Ioan. Ideea comuna a gnosticismului este dualismul intre fiinta divina
11

originara, inaccesibila, si o serie de emanatii rele care ajung in lume, in

materie. Erezia a fost inceputa de Valentin si Marcion in jurul anului 150 si
combatuta de Clement din Alexandria , Tertulian, Hipolit, Epifanie, Efrem
Sirul si Irineu din Lyon

Hagia Sophia . Catedrala Sfanta Sofia din Constantinopol unde erau

intronati imparatii bizantini. A fost construita in anul 532 de imparatul
Justinian.
Hagiografie. Ramura a teologiei care studiaza vietile sfintilor si scrierile lor.
Hagiu (Gr. Hatjis "pelerin") Titlu ce se dadea celor ce mergeau in pelerinaj
in Tara Sfanta si erau (re)botezati in raul Iordan.
Harisma. Daruri si virtuti personale, primite de la Duhul Sfant.
Heruvic . Imn liturgic ce se canta imediat dupa citirea evanghelica si in
timpul Intrarii Mari. Textul in romaneste este: "Noi care pe Heruvimi cu tain
nchipuim si Fctoarei de viat Treimi ntreit sfnt cntare aducem, toat
grija cea lumeasc acum s o lepdm".
Heterodoxie . Forme de crestinism straine Ortodoxiei si considerate drept
urmare false (sectante).
Hirotonie (Gr. Heirotonia). Taina savarsita de un episcop, prin care o
persoana primeste darul preotiei si intra in randurile clerului.
Hristologie. Invatatura ortodoxa despre cele doua firi si persoana lui Iisus
Hristos, elaborata de catre Sinoadele ecumenice (I, IV, si VI).
Hula . Cuvinte rele la adresa lui Dumnezeu, Fecioarei Maria sau a Sfintilor.
Hula la adresa Sfantului Duh este considerata "pacat de moarte", pentru ca
se considera ca aceasta face imposibila mantuirea (Matei 12:31).

I
12

Icoana . Pictura pe lemn, panza sau murala, ce reprezinta pe Iisus, Maica

Domnului sau pe Sfinti, ori scene biblice. In mod normal, Sfantul Duh nu
poate fi reprezentat decat sub formele sub care s-a aratat (limbi de foc sau
porumbel). In Biserica Ortodoxa nu se venereaza icoana ca obiect ci
persoana care este reprezentata in ea.
Iconoclasm (Gr. "spargerea icoanelor") Conflict aparut in secolul VIII in
Imperiul Bizantin, cu privire la folosirea icoanelor in bisericile ortodoxe. La al
saptelea Consiliu Ecumenic s-a decretat folosirea icoanelor in cultul Bisericii,
pe baza invataturii Sf. Ioan din Damasc.
Iconografie . Studiul si arta pictarii icoanelor.
Iconomie. Planul lui Dumnezeu cu privire la destinul creatiei si al omului,
indeosebi pregatirea mantuirii in Vechiul Testament si realizarea mantuirii in
Noul Testament.
Iconostas . Perete ce desparte altarul de restul bisericii. Pe iconostas sunt
pictate doua sau trei randuri de icoane. Iconostasul are in centru usile
imparatesti iar lateral, usa de Nord si cea de Sud. Icoanele (mari) de la
nivelul usilor, trebuiesc asezate intr-o anumita ordine(de la Nord spre Sud):
icoana sfantului patron al bisericii, icoana Maicii Domnului, icoana lui Hristos
si cea a Sf. Ioan Botezatorul.
Ierarhie . Cel mai inalt nivel al clerului, care are atributia de a pastori din
punct de vedere spiritual si administrativ Biserica.
Ierugie . Sfintirea unui obiect spre trecerea lui din uzul vietii curente in uz
strict bisericesc (duhovnicesc). Astfel sfintirea apei, icoanelor, s.a.m.d.
reprezinta ierugii. Unele biserici ortodoxe (cea Rusa in special) considera
aceste sfintiri drept Sfinte Taine (de mai mica importanta).
Ierusalim. (ebr. Jerushalaim = "orasul pacii"). Alte vechi denumiri: (ebr).
Urasalim-Jebus.
Impartasanie . Primirea sfintelor taine Euharistice, care se face numai
dupa o perioada de pregatire, post si spovedanie. Ortodocsii sunt incurajati
sa se impartaseasca cat mai des (de cel putin doua ori pe an).

13

Inaltarea . O sarbatoare ce se tine la 40 de zile dupa Inviere, comemorand

inaltarea in ceruri a Mantuitorului, care a fost vazuta la Muntele Maslinilor
(Faptele, 1:12).
Inchizitie. Instanta judecatoreasca instituita de Biserica Romano-Catolica,
prin decretul papei Grigore IX in anul 1231, in scopul depistarii si reprimarii
sngeroase a ereticilor. Sarcina interogatoriilor, persecutiilor, torturilor si
arderilor pe rug a fost preluata de catre ordinele calugaresti ale
Franciscanilor si Dominicanilor.
Inger Pazitor. In credinta ortodoxa, anumiti ingeri sunt trimisi de
Dumnezeu (la Botez) ca sa pazeasca pe credinciosi de-a lungul vietii. Una
din rugaciunile Liturghiei, este adresata chiar Ingerului Pazitor: "nger de
pace, credincios, ndrepttor, pzitor sufletelor si trupurilor noastre, la
Domnul s cerem".
Ingeri (Gr. Angelos, "vestitori"). Fiinte fara trup, duhuri pure, pe care
Dumnezeu le-a creat inainte de a face pe om. Ingerii sunt superiori naturii si
inteligentei umane si asemenea omului au putere de intelegere si vointa
proprie. Uniora dintre ingeri li s-a dat sa pazeasca pe credinciosi (Ingeri
Pazitori). Ingerii sunt impartiti in noua categorii: Argangheli, Pricipalitati,
Puteri, Virtuti, Dominioane, Tronuri, Heruvimi si Serafimi. In Biserica
Ortodoxa, fiecare zi de Luni este dedicata ingerilor.
Inmormantare. Ingroparea trupului unui crestin intr-un teren special dedicat
acestui ritual, in concordanta cu traditia si ritualurile ortodoxe (nekrosimos).
Biserica nu acorda serviciu religios de inmormantare acelora ce au comis
"pacate capitale (de moarte)".
Intrarea in Ierusalim . Duminica dinaintea Sfintelor Pasti, care praznuieste
intrarea triumfala a lui Hristos in Ierusalim. Ortodocsii folosesc crengi de
salcie (de palmier la origine), pe care preotul le sfinteste si pe care
credinciosii le iau acasa dupa slujba.
Intrarea Mare. Procesiunea in care preotul iese din altar cu Sfintele Daruri,
in timp ce corul canta Heruvicul.
Intrarea Mica. Procesiune liturgica in care preotul iese din altar cu
Evanghelia, imediat dupa cantarea antifoanelor.
Invierea (sfintele Pasti). Praznicul Invierii Domnului, sau Sarbatoarea
Sarbatorilor. Se sarbatoreste in prima Duminica dupa prima luna plina, dupa
echinoctiul de primavara.
14

Isihasm . Miscarea duhovniceasca inceputa in secolul XIV la Muntele Athos.

Cuvantul se traduce "a fi tacut" si reprezinta o metoda mistica de evoluare
prin rugaciune, smerita cugetare si contemplatie, pentru a ajunge la nivelul
desavarsirii spirituale, de unire cu Dumnezeu (Theosis).

Jertfa. Sfanta Jertfa fara de sange este partea centrala a Liturghiei, este
sacrificiul Euharistic, ce se face in amintirea Jertfei pe cruce a lui Hristos
pentru mantuirea Noastra.
Judecata de Apoi. Conform credintei Bisericii, aceasta judecata va avea
loc la cea de a doua venire a lui Hristos, cand toti vor avea de dat socoteala.
Exista si o asa numita Judecata particulara, care are loc dupa moartea
crestinului, dar judecata finala este Judecata de Apoi, dupa care cei buni vor
merge in Rai iar cei ri in iad.
Jurisdictie. Dreptul si autoritatea episcopului de a conduce o dioceza.
Poate fi exercitat numai de episcopii ce au fost alesi si hirotonisiti in mod
canonic.

Kamilafca (Gr.) Potcap. Palarie neagra cilindrica purtata de membrii clerului

ortodox. Clerul monahal mai poarta si un val negru (epanokalynafkon) care
este atasat de kamilafca.
Kenoza (Gr. kenosis) (desertare, smerire, umilire) Starea de "desertare" sau
de "golire" pe care Fiul lui Dumnezeu o asuma in Intruparea Sa, ca act de
ascultare fata de Dumnezeu-Tatal.

L
15

Laic . Membru al Bisericii ce nu este hirotonit.

Liturghie (Gr. "serviciu public") Forma principala de oficiere a Sfintei
Euharistii. In Biserica Ortodoxa se oficiaza in principal Liturghia Sf. Ioan Gura
de Aur si cea a Sf. Vasile cel Mare, iar la unele ocazii cea a Sf. Iacov.(articole:
Istoricul Liturghiei , Despre Liturghia Ortodoxa )
Logos (Gr. "Cuvant") Un simbol reprezentand pe Hristos ca Intrupare a
Cuvantului (Ioan 1:14).
Lumanarile . Se folosesc in Biserica Ortodoxa ca o forma de jertfa sau de
devotiune catre Dumnezeu sau catre Sfinti. Ele sunt folosite la diferite slujbe
si simbolizeaza pe Hristos, care este "Lumina lumii". Un alt simbol care se
atribuie lumanarii este natura duala a lui Hristos: Cea Divina (fitilul ce arde)
si cea Umana (corpul de ceara al lumanarii).

Manastire . Comunitate monahala ai carei membri folosesc in comun

mijloacele de viata si cele bisericesti (comunitate cenobitica).
Mantie (Gr. Mandias). Un vesmant tesut cu multa arta, purpuriu sau
albastru la culoare, pe care il poarta episcopii la diverse slujbe, dar nu si la
liturghii.
Martir (Gr. "martor") Persoana ce a marturisit pe Hristos si a patimit in mod
voluntar pentru aceasta, platind cu propria viata.
Martirologie. O lista de martiri si alti sfinti aranjata in ordinea calendarului
bisericesc.
Marturisitor . O persoana care a aparat in mod public credinta si prin
aceasta s-a expus pe sine persecutiilor (Homologetis).
Masa Altarului (Gr. Hagia Trapeza; Sl. Prestol). Masa de forma patrata
asezata in mijlocul altarului, pe care se savarseste Jertfa Euharistica. Este
invelita cu o panza brodata iar in interiorul mesei se afla moaste sfintite de
16

ctre episcop. Pe masa altarului se afla Antimisul pe care sta Evangheliarul si

chivotul cu Sfintele Daruri.
Maslu. (Sl. "untdelemn") Taina prin care cel bolnav este uns de preot cu
untdelemn sfintit spre tamaduirea trupului si iertarea sufletului.
Mesalianism. Secta aparuta in Mesopotamia in jurul anului 350, care
credea ca Botezul nu are putere sa curete pacatul.
Miel . Simbolul Jertfei lui Hristos (Ioan 1:29). In liturhia ortodoxa, mielul
(agnetul) este particica centrala care se scoate din prescura.
Mir. Ulei sfintit, compus din mai multe ingrediente, folosit pentru miruire.
Mirul se sfinteste de obicei in Joia Mare de catre unul sau mai multi episcopi.
Mirungere. Taina care se face imediat dup Botez, ca o pecete a Duhului
Sfnt ce se pogoar peste om n clipa mirungerii.
Misticism. Miscare duhovniceasca ce cauta unirea cu Dumnezeu, prin
rugaciune, contemplatie, si practici ascetice . Isihasmul este una din formele
misticismului ortodox.
Mitra (Gr. Mitra). "Coroana" episcopala, a carei origine este probabil
coroana imparatilor bizantini. In unele manastiri slave, arhimandritii au si ei
dreptul de a purta mitra.
Mitropolit. La inceput, prelatul cu cea mai inalta functie ditr-un oras
(metropola). Astazi, jurisdictia mitropolitului se extinde asupra mai multor
episcopii.
Moaste. Ramasite trupesti sau ale imbracamintii sfintilor. La sfintirea unei
noi bisericii, episcopul depune particele de sfinte moaste in masa altarului,
dupa vechea traditie a Bisericii, cand se savarsea Euharistia la mormintele
martirilor.
Molitvelnic . Carte liturgica ce contine slujbe si rugaciuni pentru diferite
trebuinte.
Monah (Gr. Monachos) Persoana ce se retrage din lume, pentru a trai o
viata religioasa si ascetica. O persoana devine calugar/calugarita (monah)
numai dupa ce ia voturile monahale (castitate, saracie si ascultare).

17

Monofizitism. Erezie aparuta in secolul V, in legatura cu cele doua naturi

ale lui Hristos; monofizitii accepta numai natura divina a lui Hristos si au fost
condamnati ca eretici la al Patrulea Consiliu Ecumenic (vezi coptic).
Monotelitism . Erezie aparuta in secolul VII, care a incercat reconcilierea
monofizitilor cu ortodocsii. Monotelitii accepta cele doua naturi ale lui
Hristos, dar neaga vointa Sa umana (Thelesis), si accepta numai vointa Sa
divina.
Montanism. Erezie inceputa de catre un preot frigian pe nume Montanus,
in jurul anului 156, care sustinea ca lucrarea Sfantului Duh abia a inceput la
acea data.
Muntele Athos . Centrul monahismului ortodox, situat in peninsula
Chakidi. Domnitorii Tarilor Romanesti au facut multe daruiri catre aceste
manastiri si au platit taxele pe care Imperiul Otoman le-au impus acestor
manastiri. Printre valoroasele obiecte de cultura romaneasca, ce se gasesc
astazi la Muntele Athos, se numara multe evangheliare ferecate in aur si
transcrise de renumitii caligrafi munteni si moldoveni, precum si steagul de
lupta al lui Stefan cel Mare.

Naos (Gr. Narthex) Incaperea de la intrarea in biserica; in Biserica Timpurie

era rezervata catehumenilor si penitentilor.
Nasi (Nun si Nuna) (Gr. Nounos; Gr. Nouna). Persoane care la Botezul si
Miruirea noului Crestin, isi asuma responsabilitatea dezvoltarii spirituale a
acestuia.
Neofit (Gr. Neophotistos). O persoana convertita si botezata de curand.
Nestorianism.
Doctrina
elaborata
de
Nestorie,
patriarhul
Constantinopolului (380-440) si condamnata de Cosiliul Ecumenic de la Efes.
Nestorie afirma ca natura umana a lui Iisus este independenta de cea divina
si nu recunoaste pe Sfanta Fecioara ca fiind "Nascatoare de Dumnezeu", ci
numai "Maica lui Iisus".

18

Novice . O persoana care a intrat in viata monastica, dar care se afla inca in
perioada de pregatire, dinaintea luarii voturilor.
O

Obednita Slujba care, in lipsa unui preot, este tinuta de catre mireni.
Octoih (Gr. "opt glasuri") Carte de slujba ce contine canoanele si imnele in
cele opt glasuri bizantine. Cantarile sunt aranjate pe cate opt saptamani,
fiecare pe alt glas si sunt atribuite Sfantului Ioan din Damasc.
Omofor . Vesmant al episcopului care se poarta pe umeri si reprezinta
vesmantul "Pastorului cel Bun".
Onomastica (Gr. Onomastiki) Obicei ortodox de a serba persoana a carei
nume este numele sfantului din acea zi.
Orar . Vesmant diaconesc, facut dintr-o banda de brocart ce se poarta peste
umarul stang si pe sub bratul drept, reprezentand aripile ingeresti.
Orele. In manastirile ortodoxe, calugarii tin slujbe pentru principalele ore
ale zilei: 1) Ceasul intai (6:00) Multumirile pentru o noua dimineata si
rugaciuni pentru o zi fara de pacat. 2) Ceasul al treilea (9:00) Pogorarea
Sfantului Duh. 3) Ceasul al saselea (12:00) Rastignirea lui Hristos. 4) Ceasul
al noualea (15:00) moartea lui Hristos.
Ortodox (Gr. "adevarata credinta") Numele oficial al Bisericii de Rasarit.
Ortodoxia afirma ca pastreaza credinta crestina completa si neschimbata.

Pacat capital . Mare ofensa adusa lui Dumnezeu, ce poate rezulta in

moartea duhovniceasca a individului. Pacatele capitale sunt: mandria,
avaritia, desfranarea, mania, lacomia, invidia si lenea.
Pacatul Stramosesc Pacatul savarsit de Adam si Eva.
19

Pgnism . Credinta religioasa, alta decat cea Crestina. Politeismul grec

dinaintea perioadei crestine este o credinta tipic pagana.
Panagia. Cuvant grecesc care in romaneste inseamna Preasfanta si este
unul din numele pe care ortodocsii le folosesc pentru Fecioara Maria.
Pantocrator (Gr."Atotputernic") In arta bisericeasca, Pantocrator este o
icoana situata adesea pe bolta bisericii, care reprezinta pe Iisus
Atotputernicul Dumnezeu, Domnul intregului univers.
Paraclis 1) Mica biserica sau capela, specifica manastirilor si resedintelor
episcopale sau mitropolitane unde se desfasoara slujbe zilnice. 2) Slujba in
onoarea unui Sfant.
Parastas . Slujba ce se tine in amintirea unei persoane decedate. Se face la
trei zile, noua zile si la patruzeci de zile; apoi la sase luni, un an, etc. Graul
fiert din coliva, reprezinta renasterea la cea de a doua venire a lui Hristos.
Parintii Apostolici . Persoane care au trait in primul secol al crestinismului,
majoritatea fiind ucenici ai Apostolilor. Printre ei se numara Sf. Ignatiu din
Antioh, Sf. Policarp din Smyrna, Sf. Clement din Roma si autorul necunoscut
al Didache.
Parintii Ortodoxiei (vezi Sfintii Parinti).
Pascalia . Lista datei in care cad Sfintele Pasti pe mai multi ani.
Pasti . (Vezi Invierea).
Patriarh (Gr. "cap de familie") Cel mai inalt grad ierarhic ortodox. In ziua de
astazi exista opt patriarhi inscaunati in mod canonic.
Patriarhia Ecumenica. Patriarhia Constantinopolului,
intemeiata de Sf. Andrei, Cel Dintai Chemat.

care

fost

Patriarhie . Jurisdictie ecleziastica, condusa de un patriarh.

Patristica . Ramura teologica ce studiaza scrierile Sfintilor Parinti ai
Bisericii.
Pavecernita (Gr. Apodeipnon; Sl. Velikoye Povechernye). Slujba ce se tine
dupa ce s-a inserat. Uneori este combinata cu Vecernia intr-o slujba ce
poate dura toata noaptea.
20

Pedalion . Carte ce contine hotararile Consiliilor Ecumenice; reprezinta

"Constitutia" Bisericii Ortodoxe.
Pentecost (Gr."a cincizecea zi"). In romaneste: Rusalii. Este considerata
ziua de nastere a Crestinismului.
Penticostar . Carte de slujbe ce contine slujbele, rugaciunile si imnele ce
se tin in perioada dintre Sfintele Pasti si Rusalii.
Pnevmatologie. Invatatura ortodoxa despre Duhul Sfant.
Polychronion (Gr. "la multi ani" Sl. Mnogaya Lyeta).) O rugaciune ce se
canta in cinstea episcopului.
Post. Practica de abtinere de la anumite mancaruri, in anumite zile ale
saptamanii, sau pe perioade mai lungi stabilite de Biserica (si insemnate in
calendarul bisericesc).
Postul Pastelui . Perioada (50 de zile) ce precede Invierea si ce se
foloseste pentru pregatire duhovniceasca, prin rugaciune si abtinerea de la
consumarea anumitor alimente.
Potir. O cupa de aur sau argint, cu picior lung ce se foloseste pentru
Euharistie. Este unul din cele mai sfinte obiecte de cult si nu poate fi folosit
dect de preot.
Predica . Mesaj oral de vestire si explicare a Cuvantului lui Dumnezeu.
Preoteasa . Titlu onorific ce se acorda sotiei preotului.
Presbiter (Gr. "Preot")
Presbitera (Gr.Presvytera, Sl. Matushka). vezi preoteasa.
Prescura . Paine dospita ce se foloseste in altar la Sfanta Euharistie.
(Biserica Romano-Catolica foloseste paine ne-dospita).
Prohod . Slujba de inmormantare. Prohodul Domnului . Slujba alcatuita in
trei stari care face parte din utrenia din Smbta Mare, dar care se tine de
fapt in Vinerea Mare, seara.
Pro-Naos (Gr. Nave). Incaperea centrala a bisericii unde stau credinciosii ce
participa la slujbe.
21

Pronie. (Gr. Pronoia) Modul in care Dumnezeu chiverniseste si conduce

lumea spre scopul final pentru care a fost creata, in interiorul iconimiei Sale
creatoare si rascumparatoare.
Proscomidie. Slujba de pregatire a Sfintelor Daruri, ce se face inaintea
Liturghiei. Prescura si vinul se asaza pe o masuta asezata in partea de Nord
a altarului (proscomidiar).
Prosfora. (Gr. "Prescura")
Protosinghel . Administrator sef al Bisericii, care asista direct pe episcop.
El are in grija arhivele, certificatele si documentele jurisdictiei respective.
Purcedere. Modul in care Duhul Sfant are existenta ipostatica din Tatal,
principiul unitatii si izvorul comun al Dumnezeirii, Care naste pe Fiul si
purcede pe Duhul.

Rasa. Vesmant lung, de culoare neagra, cu maneci largi, pe care il poarta

preotii. Sub acest vesmant se poarta anteriul, care este un vesmant cu
maneci stramte.
Revelatie. (lat. "dezvaluire") Lucrarea prin care Dumnezeu Se descopera
pe Sine lumii create, mai intai prin proorocii Vechiului Testament si apoi, in
mod personal, prin Fiul Sau. (Dumnezeu se descopera atat prin Cuvant, cat
si prin fapte, evenimente, lucrari, semne si minuni.)
Rit Bizantin. 1) Serviciu religios in conformitate cu traditia ortodoxa. 2)
Crestini care se afla sub jurisdictie Romano-Catolica si impartasesc credinta
acesteia, dar savarsesc serviciul liturgic dupa modelul ortodox.
Ritual. Savarsirea unei anumite ceremonii, intr-o ordine si in mod bine
stabilit (typikon).
Rugaciune (vezi Predica Sf. Ioan Gura de Aur despre rugaciune).
Rugaciunea lui Iisus (a inimii). O rugaciune scurta, ce se repeta in mod
constant, ca mod de cinstire a lui Dumnezeu; traditia acestei rugaciuni a
22

inceput in manastiri iar textul ei: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul (pacatoasa)".
Rusalii (Pogorarea Sfantului Duh) A 50-a zi dupa Pasti, cand Sfantul Duh s-a
pogorat asupra ucenicilor lui Hristos. Este considerata ziua de nastere a
Crestinismului.

Sabelianism. Erezie pornita la Roma de catre Praxeas in jurul anului 190,

apoi continuata de Sabelius, care afirma ca intre Tatal si Fiul nu exista nici o
deosebire.
Sacristie . O camaruta (dulap) in partea de Sud a altarului in care se tin
vesmintele. Romaneste: "Vesmantarie".
Satana Nume dat diavolului; in limba ebraica numele inseamna "potrivnic",
"vrajmas".
Schimbarea la fata (Gr. Metamorphosis). Una dintre cele mai mari
sarbatori ortodoxe (6 August) care comemoreaza aratrea lui Hristos in slava
Dumnezeiasca, impreuna cu Moise si Ilie, pe Muntele Tabor (Matei 5: 1-7).
Schisma. Rupere formala a unitatii Bisericii. Desi au existat mai multe
schisme, cea care a afectat cel mai profund Biserica este schisma din 1054
cand Biserica de Apus s-a despartit de cea de Rasarit.
Semnul Crucii . Reprezinta credinta ortodoxa in jertfa lui Hristos pentru
mantuirea fiintei umane. Semnul se face cu mana dreapta, tinand degetul
mare, aratatorul si degetul mijlociu unite, atingand intai fruntea, apoi
pieptul, umarul drept si cel stang. In timpul inchinarii, degetul inelar si cel
mic ating podul palmei, ca simbol al dublei naturi a lui Hristos.
Sfintenie. Procesul de transfigurare subiectiva a credinciosului prin
participare nemijlocita la viata in Hristos.
Sfinti.

23

Sfintii Parinti ai Ortodoxiei (Gr. Pateres). Oameni piosi si cu educatie

inalta, majoritatea lor episcopi, ce au trait in primele opt secole ale
Crestinismului. Ei au scris, explicat si aparat credinta Bisericii. Cei mai
importanti dintre ei sunt: Sf. Ioan Gura de Aur (Hrisostom) , Sf. Vasile cel
Mare , Sf. Grigore din Nazianz, Sf. Grigore din Nissa, Sf,. Atanasie cel Mare,
Sf. Chiril din Alexandria si Sf. Ioan din Damasc .
Sinaxar. Carte ce cuprinde biografiile sfintilor Bisericii si din care se citeste
la praznicele lor.
Sinergie. (Gr. Synergeia, "conlucrare") Raspunsul credinciosului la
chemarea Duhului Sfant, cooperarea tainica si libera intre harul lui
Dumnezeu si vointa omului.
Sinod . (vezi Consiliu Ecumenic).
Slujbelnic . Cartea ce contine in special slujba Liturghiei si alte rugaciuni si
ceremonii.
Sobor (Gr. Synaxis, Sl. Sobor). Adunare a credinciosilor in cinstea unui
sfant, la care se citesc pasaje din biografia sa.
Soteriologie . Ramura a teologiei ce studiaza lucrarea de mantuire a lui
Hristos (teoria salvarii).
Spovedanie (Gr. Exomologisis). Taina marturisirii pacatelor de catre o
persoana in fata lui Dumnezeu, in prezenta unui preot, care serveste drept
duhovnic (pneumatikos), si care are binecuvantare pentru aceasta.
Staret (Gr. Hegoumenos, Sl. Nastoyatel). Capul unei comunitati monahale,
hirotonit de un episcop si ales de ceilalti membri ai comunitatii. El are
jurisdictie de drept asupra manastirii, dar totodata este parintele spiritual al
membrilor manastirii.
Stihar (Gr. Sticharion Sl. Podriznik). Vesmantul lung, de culoare alba, cu
maneci inchise, preotul sub anteriu.
Succesiune Apostolica . Linia de succesiune, continua, directa si
neintrerupta transmisa de la Sfintii Apostoli, catre Episcopi. Episcopii, care
alcatuiesc grupul conducator al Bisericii, sunt considerati succesorii Sfintilor
Apostoli, iar indatoririle si autoritatea lor se transmite prin ritualul punerii
mainilor asupra lor, in momentul in care sunt hirotonisiti.
24

Taina (Gr. Mysterion, Sl. Tainstvo). Sfintele Taine reprezinta partea vazuta a
religiei si sunt ceremonii, alcatuite din rugaciuni si simboluri, pentru
chemarea Sfantului Duh si a se sfinti anumite obiecte sau persoane. Cele
sapte Sfinte Taine sunt: Botezul, Mirungerea, Spovedania/Pocainta,
Euharistia, Hirotonia, Cununia si Maslul.
Taumaturg . (Gr. "facatorul de minuni") Nume dat unora dintre sfinti,
pentru minunile pe care le-au facut.
Teologia Ascetica . O ramura a teologiei ce se ocupa cu studiul
invataturilor mistice (vezi mistica).
Teologie Pastorala. Ramura a teologiei ce se ocupa cu studiul metodelor
folosite de cler pentru a-si indeplini misiunea de pastori ai Bisericii.
Theotokos. (Gr. "Nascatoare de Dumnezeu") Termen teologic care arata
importanta dogmatica a maicii Domnului, si care a fost definit la cel de al
treilea Sinod Ecumenic.
Tipic . Carte liturgica ce contiune regulile de desfasurare ale diferitelor
slujbe si ceremonii, pe tot anul.
Traditia Bisericii . Revelatie dumnezeiasc nescris, rmas de la Sfintii
Apostoli prin viu grai si depozitat n tezaurul Bisericii. Sfnta Treime este de
o putere cu Sfnta Scriptur.
Trei Ierarhi . Cei mai importanti Parinti ai Bisericii, care au contribuit imens
la dezvoltarea si cresterea spirituala a Bisericii. Ei sunt: Sf. Vasile cel Mare ,
Sf. Ioan Gura de Aur si Sf. Grigore Teologul. Sunt serbati pe data de 30
Ianuarie.
Trinitate (Gr. Trias, lat. Trinitas) Doctrina de baza si specifica a revelatiei
Noului Testament, dupa care dumnezeirea sau esenta lui Dumnezeu
subzista ca treime de persoane sau ipostasuri.
Triod . 1)Perioada dintre Duminica Vamesului si a Fariseului si Duminica
Lasatului de Sec la branza. 2) Carte liturgica care contine cantari si
rugaciuni pentru perioada dintre Duminica Vamesului si Fariseului si pana in
Duminica Pastilor.
25

Triptic . Pomelnic scris pe trei bucti separate de lemn, care se nchid ca o

carte, spre deosebire de "diptic", format numai din dou pagini ce se nchid
la fel.
Trisaghion. Imnul Intreit Sfant, unul dintre cele mai vechi imne ale Bisericii:
"Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pre
noi". Se canta si pentru raposati.
Tropar . Cntare scurt ce cuprinde, rezumativ, viata si nvttura unui
sfnt sau praznic mprtesc.

Uniat. Membru al bisericii Bizantino-Catolice (Greco-Catolic).

Usi Imparatesti . Cele dou usi centrale din catapeteasm, care
simbolizeaz cele dou Testamente. Se cheam mprtesti, cci prin ele
trece Hristos mpratul nostru, sub chipul Sfintei Taine. Spre deosebire de
acestea, usile laterale se cheam diaconesti, prin care trec diaconii.
Utrenie. Slujba de dimineata care incepe cu cantarea de psalmi, apoi
citirea Evanghelica, cantarea canoanelor si a Doxologiei.
Utrenier . Carte ce contine cntrile Utreniei, mai ales cele spre Duminic.

Vazduh. (vezi Aer)

Vecernie (Vespera). Una din cele sapte laude ce se cnt zilnic spre sear.
Spre srbtorile mari, Vecernia se uneste cu slujba Utreniei si capt
denumirea de "Priveghere".
Vecernier. Carte ce contine cntrile Vecerniei, pe cele opt glasuri.
26

Vesmantarie . Incpere special n care se pstreaz vesmintele si tot

tezaurul bisericii.
Vietile Sfintilor . Carte in 12 volume ce cuprind pe larg nevointele si
minunile tuturor sfintilor pe care i prznuieste Biserica Ortodox n cele 12
luni ale anului. Scriitorii vietilor de sfinti se numesc "aghiografi".
Vinerea. Ziua cnd a fost rstignit Domnul pe Cruce pentru mntuirea
lumii. De aceea toti credinciosii sunt datori s o cinsteasc cu rugciune si
cu post.
Vinul . Materia de baz care, mpreun cu prescurile, se aduce la Sfntul
Altar. Din vin, prin binecuvntare n timpul Sfintei Liturghii, se dobndeste
Prea Curatul Snge al Mntuitorului, care spal pcatele lumii.
Vladica . (Vezi episcop)
Vultur . (Gr. Dikephalos aitos; Sl. Orletz). Covor rotund sau desen pe
podeaua Bisericii, reprezentand un vultur cu doua capete si cu aripile
deschise, reprezentand autoritatea episcopala in jurisdictia respectiva.

Mic dicionar ortodox

A
Abjur = (a abjura, lat. abjuro,-are) - a renega, a renunta in mod public,
uneori sub juramant, la o credinta; abjurare, renegare a unor convingeri. v.
i Apostazie.
Absid = incapere semicirculara, formand partea terminala a unei sali
dreptunghiulare; aceasta era, in vechime, forma de constructie a unei sali
de intruniri publice si, mai tarziu, si prima forma de constructie a bazilicilor
crestine. In spatiul semicircular era inaltata o tribuna, unde stateau oratorii
sau judecatorii, cand sala servea activitatii magistratilor. In bisericile
cretine, in acest spatiu a fost asezat altarul. Astazi, bisericile ortodoxe
construite in stil bizantin au trei abside: una este absida altarului, iar
celelalte doua formeaza cele doua sanuri laterale ale bisericii dinspre nord si
sud, cu care se termina naosul la rasarit, formand cu absida altarului o
trefla. Absida altarului s-a despartit, cu timpul, de restul bisericii printr-un
27

mic grilaj de lemn, piatra, metal care inaltandu-se, mai tarziu, a devenit
catapeteasma de azi.
Acatist = cntare (n timpul creia se st n picioare) nchinat unui sfnt.
Acatistier = cuprinde diferite acatiste (imnuri de lauda si preamarire) ale
sfintilor aflati in calendar.
Adorare = expresie religioasa de cinstire si slavire a lui Dumnezeu sub
forma ritualului cultic, cea mai inalta cinstire care se poate da unei fiinte.
Adorarea sau latria este in Biserica crestina cultul adus lui Dumnezeu, cultul
cel mai inalt, adica slujire, supunerea neconditionata si fara rezerva fata de
Stapanul absolut; cinstirea lui Dumnezeu cat si a sfintilor se exprima in
general prin aceleasi forme externe, dar din punct de vedere dogmatic este
o deosebire esentiala intre cultul pe care il dam lui Dumnezeu si cultul pe
care il dam ingerilor, sfintilor, moastelor si icoanelor. In limbajul teologic se
folosesc termeni deosebiti pentru a diferentia cultul: cultul lui Dumnezeu e
numit, de obicei, cult de latrie sau de adorare, iar cel adus sfintilor, cult de
dulie, de venerare sau de cinstire; Sfintei Fecioare Maria i se aduce o cinstire
deosebita numita hiperdulie, adica supravenerare sau preacinstire, Sf.
Fecioara fiind mai presus decat toti sfintii in vrednicie. Latria sau adorarea
este deci cultul suprem sau propriu-zis, caci pe Dumnezeu il cinstim pentru
El insusi, pentru maretia si perfectiunea Lui, pentru ca El este Creatorul si
Provindentiatorul, Stapanul si Parintele nostru. Dulia sau venerarea este un
cult dependent de cel suprem, deci subordonat si relativ. Pe sfinti ii veneram
nu pentru ei insisi (caci si ei sunt fiinte create), ci veneram intr-insii darurile
supranaturale pe care le-au primit de la Dumnezeu pentru vrednicia vietii
lor: Cinstea ce li se da sfintilor se indreapta si trece la marirea lui
Dumnezeu, Caruia sfintii I-au placut prin credinta si viata imbunatatita ce au
avut (Marturisirea Ortodoxa, Bucuresti,1889, p. 177-178). Cultul sfintilor se
refera direct sau indirect la Dumnezeu insusi: Cinstim pe sfintii Tai, care
sunt chipul si asemanarea Ta; iar pe ei cinstindu-i, pe Tine Te cinstim si Te
marim, ca pe chipul cel dintai (Molitfelnic, 1965, p. 480). Dumnezeu
ramane obiectul si telul adevarat si ultim al cultului nostru, orice forma ar
imbraca acest cult, in aparenta, caci: Cel care cinsteste pe mucenic,
cinsteste pe Dumnezeu, pentru Care mucenicul a suferit mucenicia. Cel care
se inchina apostolului lui Hristos se inchina Celui care l-a trimis pe apostol.
Cel care se prosterna in fata Maicii lui Dumnezeu este evident ca aduce
cinstea Fiului ei, caci nu este alt Dumnezeu decat Unul singur, Cel cunoscut
si sdorat in Treime (cit. la Sf. Ioan Damaschin, din Leontie, episc. de Milan,
in Tratat despre Sfintele icoane, trad. D. Fecioru, Bucuresti, 1937, p. 5556).
28

Agnosticism = doctrina filozofica din antichitatea greaca, dupa care

ratiunea nu e capabila a cunoaste si infatisa pe Dumnezeu.
Ajun = (lat. adjunare = a ajuna, a tine post negru) - ajun se numeste ziua
dinaintea unui eveniment, a unei sarbatori (in ajunul nuntii, in ajunul
Bobotezei etc.). Ajunare, a ajuna inseamna a posti post negru, fara a manca
nimic toata ziua (ex. vinerea si in ajunul Bobotezei), iar seara, numai
legume fierte, fara grasime). Mos Ajun este ajunul Craciunului, cand se
posteste si incep colindele. Ajunarea, ca orice post, va fi insotita de
rugaciuni si fapte bune.
Alfa i Omega = prima si ultima litera din alfabetul grec; intrate in
iconografia ortodoxa, au devenit simbolul Inceputului si Sfarsitului,
adica simbolul lui Dumnezeu (Apocalipsa, cap. 1); aceste litere sunt adesea
inscrise pe crucea lui Hristos.
Aliluia = Ludai pe Domnul!
Aliturgic = fara liturghie; aliturgice sunt zilele cand, dupa tradilia veche a
Bisericii, nu se savarseste Sf. Liturghie, nici chiar in manastiri. Aceste zile
sunt: Vinerea Patimilor, cand Iisus a fost ratignit si ingropat (in popor se mai
numeste si Vinerea Seaca); luni si marti din prima saptamana a Postului
Pastilor; miercuri si vineri din Saptamana Branzei (ultima saptamana pana la
lasatul secului de Pasti); vinerea dinaintea Craciunului si a Bobotezei, cand
aceste praznice cad duminica sau lunea si atunci se fac numai slujbele
Ceasurilor si Vecernia. In zilele aliturgice se posteste cu ajunare deplina.
Amin

Aa

fie!

(Aa

este!).

Anaforaua = rugaciune in timpul careia se savarseste jertfa liturgica

(sfintirea si prefacerea darurilor), de fapt un sir de rituri si rugaciuni rostite
de preot (cele mai multe in taina; cu glas tare sunt rostite doar niste mici
fragmente numite ecfonise: Cantare de biruinta cantand , Luati
mancati , Beti dintru acesta toti , Ale Tale dintru ale Tale ).
ANATEMA (anatematizare, anatematisme) = act de extrema severitate,
folosit in vechime de autoritatea bisericeasca impotriva celor ce profesau o
erezie de doctrina sau de etica, prin excluderea lor din comunitate si prin
condamnarea ca atare a invataturii lor gresite.
Antifon = cantare care se canta de catre toti credinciosii din biserica
impartiti in doua grupe, in mod alternativ.
29

Antimis = este o bucata de panza dreptunghiulara pe care este pictata sau

brodata icoana punerii in mormant a Mantuitorului Hristos. In partea de sus,
in mijlocul Antimisului se afla o particica de sfinte moaste. Fara Sfantul
Antimis nu este posibila savarsirea Sfintei Liturghii, caci pe el se aseaza
darurile de paine si vin care se aduc lui Dumnezeu spre multumire,
devenind Trupul si Sangele Mantuitorului.
Anagnost = citet sau lector al textelor sfinte, in timpul serviciilor divine in
Biserica crestina din primele veacuri; anagnostii faceau parte din clerul
inferior si aveau ca sarcina a citi in biserica Apostolul (nu si Evanghelia, pe
care o citea diaconul sau preotul), pastorale, scrisori martirice, vieti de
sfinti; pe langa diferite alte servicii (grija cartilor de cult, aprinderea
lumanarilor, purtarea sfesnicelor la procesiuni etc.), ei ajutau si la
invatamantul catehetic. Anagnostii sunt pomeniti in multe documente,
incepand din sec. II (v. LG, p. 128-129). Intr-o inscriptie (sec. VI) in lb. gr. de
la Tomis, este mentionat un anagnost (DIVR, p. 33).
Anahoret = calugar eremit, sihastru, traind retras intr-un schit singuratic,
izolat de viata de obste a manastirii.
Analog = stativ din lemn, cu suprafee nclinate, pe care sunt puse crile,
deschise exact la pasajele ce urmeaz a fi citite.
Anghelologia = conceptia despre ingeri la diferite religii.
Animism = religie primitiva care considera ca toate elementele naturii sunt
insufletite.
Antihrist = (antihristos = contra lui Hristos) - personaj despre care se
vorbeste in Biblie (Noul Testament - Apocalipsa) si care se va arata, luptand
impotriva invataturii lui Hristos, dar pe care Hristos il va birui; sinonim cu
sfarsitul lumii.
Antropomorfism = credinta religioasa in zei (la grecii vechi si la romani)
dupa care divinitatile iau chip omenesc, actioneaza si se comporta ca
oamenii, avand insa atributul nemuririi. Religiile antropomorfice se
deosebesc de cele naturiste, in care divinitatile sunt reprezentate prin
simboluri, ca: arbori, animale, pasari.
Apanthisma = adunare de flori; termenul defineste o culegere de texte
reunite de Sfantul Nicodim Aghioritul, tiparite la Tipografia Patriarhiei
Constantinopolului, din binecuvantarea Patriarhului ecumenic Neofit, in anul
1799; ultima tiparire in limba romana a fost realizata in anul 1999, la editura
30

SOPHIA, de catre Manastirea Petru Voda. Sfantul Nicodim Aghioritul spune:

Daca veti aduce lui Dumnezeu sfintitele rugaciuni ce se cuprind in cartea
aceasta, eu deplin va adeveresc voua ca veti castiga in sufletele voastre
credinta necheltuita, nadejde tare, dragoste adevarata, iertare de pacate,
scapare de relele vazute si nevazute, dobandire de cereri, izbavire de draci
si impartasirea si unirea cu Dumnezeu si cu ingerii. Dupa Propovaduitorul
cel de Aur al rugaciunii, numit cu numele darurilor, Ioan [Ioan Gura de Aur n.n.]: Cu Dumnezeu intru adevar vorbim in vremea rugaciunii si cu ingerii
ne impreunam, pe scurt sa zicem si noi: din aceste dumnezeiesti rugaciuni
vom dobandi gramada de bunatati, mare de comori, furnicar de lucruri
placute lui Dumnezeu, multime de fapte bune, sirag de daruri si roduri prea
destule de folos duhovnicesc. (Sf. Nicodim Aghioritul - Cuvantul despre
rugaciune)
Apofatism = [gr. apophasis-apophatikos = negatie, prin negatie]: teologia
apofatica sau calea negativa (via negativa) este o modalitate de
cunoastere, prin negare si inaintare, proprie lui Dumnezeu, Care ramane
necunoscut si necuprins in fiinta Sa transcendenta. Din cauza misterului
inefabil al esentei Sale personale, Dumnezeu nu poate fi cunoscut dupa
modul cunoasterii realitatilor lumii create, adica prin afirmare, folosind
conceptele si categoriile de timp si spatiu. Apofatismul prefera sa afirme
ceea ce nu este Dumnezeu, mai degraba decat ce este (v. CATAFATISM).
Dumnezeu cel viu este incognoscibil si incomprehensibil, in sensul ca
existenta Sa personala in plenitudinea Sa este mai evidenta decat toate
celelalte existente. Desi nu este limitat de spatiu, totusi El umple tot spatiul.
Ca metoda de cunoastere, apofatism inseamna evidenta traita a existentei
lui Dumnezeu, dupa ce au fost negate prin transcendere existentele
create. Propozitiile negative despre Dumnezeu sunt cele mai adecvate
pentru a exprima profunzimea misterului Sau. Ajungand in Dumnezeu, omul
isi da seama ca Dumnezeu transcende orice fiinta, experiaza deci negarea
oricarei cunoasteri. In acest sens, constiinta ca Dumnezeu nu poate fi
cunoscut este o cunoastere, deoarece deschide spiritul pentru unirea
nemijlocita cu El.
Apostol = cuprinde pericopele citite la cultul divin din celelalte carti ale
Noului Testament in afara de Sfintele Evanghelii, adica: Faptele Apostolilor,
cele 14 epistole pauline (Romani, I si II Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni,
Coloseni, I i II Tesaloniceni, I si II Timotei, Tit, Filimon si Evrei), precum si
cele 7 epistole sobornicesti (a Sfantului Iacob, fratele Domnului, I si II ale
Sfantului Petru, I, II si III ale Sfantului Ioan si una a Sfantului Iuda Tadeul). Nu
se citeste din cartea Apocalipsa.
31

Apostazie = actiunea de renegare a unei credinte religioase, in care s-a

nascut si a trait (a apostazia = a se lepada de o credinta).
Apostolat = activitatea de propovaduire a Evangheliei; misionarism;
convingere si daruire in desfasurarea unei activitati.
Apotropaic = (apotrepo = a inlatura, a indeparta) - functie apotropaica functie de aparare, care se atribuie unor obiecte. Astfel este colacul de grau,
care se aseaza pe pieptul mortului spre a-l apara de duhurile rele. Functie
apotropaica se atribuie si unor plante din care se impletesc coroane si se
aseaza, ca si coroana de spice, in dreptul usii sau la icoane, spre a alunga
duhurile necurate.
Arhanghel = una din cele nou cete cereti.
Arhiereu = denumire pentru: episcop, mitropolit si patriarh.
Arhondaric = parte a mnstirii destinat gzduirii pelerinilor, camer de
oaspei.
Ateism = atitudine de tagaduire a conceptului de divinitate, fie a zeilor, fie
a lui Dumnezeu.
Autocefalie = independenta a Bisericii nationale. Biserica Ortodoxa
Romana, care s-a aflat sub jurisdictia Patriarhiei Ecumenice din
Constantinopol, si-a dobandit autocefalia in 1885. Atunci patriarhul
ecumenic al Constantinopolului, Ioachim al IV-lea a semnat Tomosul de
autocefalie a Bisericii Ortodoxe Romane, al carei mitropolit primat era
Calinic Miclescu.
Axion = imnul care se canta in cinstea Sfintei Fecioare, indata dupa
savarsirea Sfintei Jertfe, la Liturghia ortodoxa. Originea Axionului se afla in
diferitele imne care insoteau inca din vechime pomenirea nominala a Sfintei
Fecioare in cursul rugaciunii de mijlocire (mai ales dupa epoca ereziei lui
Nestorie), ca o manifestare spontana a sentimentelor de iperdulie
(supravenerare) fata de Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu. Din Axionul
obisnuit, astazi s-a intrebuintat mai intai numai de la partea a doua (Ceea
ce esti mai cinstita), text care se afla in irmosul Cantarii a noua din
Canonul (trioda) de la Denia din Joia Patimilor, ce apartine lui Cosma de
Maiuma (Aghiopolitul), sec. VIII, si care a fost cantat mai intai in slujba
Utreniei si in alte slujbe. Ulterior, si anume dupa sec. X, el s-a amplificat cu
partea de la inceput (Cuvine-se cu adevarat) a carei origine se crede ca
se afla in pietatea calugarilor de la Athos (Sf. Munte) (LS, 279).
32

Axios = vrednic este, formula de cinstire pentru cel hirotonit (care a

primit taina preotiei).
Azim = paine nedospita folosita de evrei la Pesach (sarbatorile Pastelui),
rememorare a dezrobirii din Egipt. Catolicii folosesc azima la impartasanie,
in loc de paine dospita (cum se foloseste in Ortodoxie).
Avva = (ebr. abba = tata, parinte, preluat de limba gr. avva) - Parinte
(pentru numele lui Dumnezeu); Iisus se roaga inainte de patimile Sale, in
Gradina Ghetsimani: Avva, Parinte, toate sunt Tie cu putinta. Dar nu ce
voiesc Eu, ci ceea ce voiesti Tu (Marcu 14, 36); cuvant intalnit si in
Epistolele Sf. Ap. Pavel: Si pentru ca suntem fii, a trimis Dumnezeu pe
Duhul Fiului Sau in inimile noastre, care striga: Avva, Parinte ! (Galateni 4,
6). Termenul Avva, ca adresare catre un calugar pustnic (batran imbunatatit
spiritual) este folosit foarte frecvent in Filocalie si alte scrieri cu referire la
viata monahilor.
B
Bederni = (epigonatiu, genuncherul, nabedernita, subgenuale) = piesa
din vesmintele episcopului, in forma de patrat din materie pretioasa, cu
fireturi si avand in mijloc icoana Mantuitorului sau numai o cruce. Se leaga
cu un snur dupa gat sau de brau si atarna la nivelul genunchiului drept.
Simbolizeaza sabia spirituala (Efeseni 6,17), puterea cuvantului
dumnezeiesc, cu care, precum cu o sabie, episcopul va invinge pe vrajmasii
Bisericii. Iar cand are inchipuita pe ea Invierea arata puterea asupra mortii.
Se mai acorda si preotilor pentru merite deosebite o data cu rangul onorific
de iconom stavrofor.
Blagovetenie = Buna-Vestire, praznic
Domnului, care se serbeaza la 25 martie.

imparatesc

inchinat

Maicii

Bogorodicin = cantare bisericeasca, apartinand troparelor, in cinstea

Maicii Domnului.
Bru (cingulum) = vesmant cu care preotul isi incinge mijlocul peste stihar
si epitrahil, simbol al puterii slujitoare cu care este invrednicit, al tariei si
virtutii lui, si care aminteste de stergarul cu care a fost incins Domnul Iisus
Hristos cand a spalat picioarele ucenicilor la Cina cea de taina. Mai exista si
braul pe care il poarta clericii peste reverenda si in afara de functiunile
religioase divine. Simbolizeaza gatirea vesnica a preotului in slujba lui
Dumnezeu, abnegatie, lepadare de lume si legatura preotului cu Biserica.
33

Mai e si o avertizare, ca preotul sa fie totdeauna gata spre propovaduirea

Evangheliei, conform cuvintelor apostolice: incinge coapsa ta (Luca 12,
35). Culoarea braului e o distinctie de grad ierarhic si de onoare. Preotii
ortodocsi poarta braul rosu, ca si protopopii si asesorii, aceste din urma
doua categorii avand si reverenda blanita rosie; episcopii si arhimandritii au
brau violet; monahii au brau negru.
C
Canonarh = clugrul care, mutndu-se de la un analog la altul, arat
cntreilor ce trebuie s cnte.
Cuie = cdelni special, fr lanuri, cu care tmiaz eclesiarhul.
Catafatism = teologia catafatica care indica ceea ce este Dumnezeu in
raport cu realitatile create, vazute, luate ca simbol al Sau. Dumnezeu este
deci cunoscut din prezenta si din lucrarile Sale in Creatie, atribuindu-I-se
insusirile acesteia. Trei activitati ale lui Dumnezeu pot fi identificate pe
aceasta cale: creatoare, lumea insasi dand o marturie evidenta ca
Dumnezeu este creatorul cerului si al pamantului; proniatoare, care se
exprima in legea naturala inscrisa in ratiunea omului ca si in legea scrisa, pe
care Dumnezeu le foloseste in mod liber pentru a ridica pe om de la cele
vazute si temporale la cele nevazute si vesnice; de judecata, intrucat
Dumnezeu Se acomodeaza, adica ajuta, intervine si cearta, atat prin
cuvinte cat si prin evenimente.
Catapeteasm = in Biserica Ortodoxa catapeteasma desparte sfantul altar
de restul bisericii: la evrei despartea Sfanta de Sfanta Sfintelor. Se mai
numeste: tampla sau iconostas.
Catism, catisme = se numesc cele 20 de grupe in care sunt impartiti cei
150 de Psalmi ai lui David, in cadrul cultului divin ortodox. Catismele sunt
formate din versete de psalmi legate tematic (psalmii diminetii, ai noptii
etc.) Catismele sunt astfel randuite, incat sa poata fi cuprinse in slujbele
saptamanii, ca astfel sa poata fi parcurse in intregime. In Postul Mare, ele se
citesc in timpul slujbelor celor sapte Laude, incepand de la Vecernia de
sambata seara, cu catisma intai si se termina la Utrenia urmatoare.
Catismele se mai numesc si eznde, pentru ca in timpul citirii lor este
permis a nu sat in picioare, ci a sedea in strana.
Chenoz = v. Kenoz

34

Cretin - Cretinism = [gr. hristianos, hristianismos; lat. christianus,

christianismus]. Numele de crestin atribuit discipolilor lui Hristos apare
pentru intia oara in Antiohia: Pentru intiia data, ucenicilor li s-a dat numele
de crestini in Antiohia (Fapte 11, 26). Sfintul Ignatie de Antiohia foloseste
numele de crestinism (hristianismos) pentru a desemna invatatura lui
Hristos in comparatie cu iudaismul (Episto1ele: Catre Magnezieni, X, 1 si 3;
Catre Romani III, 1; Catre Filade1fieni VI, 1; cf. Martiriul lui Policarp, X, 1).
Crez [gr. to simbolon tis pisteos; lat. credo, regula fidei = crez, rezumat sau
expunere a doctrinei]. Echivalent cu simbol de credinta, termenul crez
este folosit cu un sens general, pentru a desemna un corp de invataturi sau
de dogme fundamentale de credinta. Crezul crestin distinge crestinismul de
alte religii, pentru a indica o scurta marturisire de credinta comuna cu un
sens precis, cu un contur delimitat, in fine cu un sens dogmatic major, cand
se refera la Crezul sau simbolul credintei ortodoxe, adica credinta de la
Niceea (sfantul Grigorie de Nazianz, Scrisori teologice, CII, 1, in trad. cit., p.
71).
Ceaslov = cuprinde rugaciunile din randuiala slujbelor zilnice.
Canon = compunere de mai multe cantari care formeaza un intreg (este
alcatuit din noua ode); prima strofa de la fiecare oda se numeste irmos.
Chinovie = (chinovion = in comun, care traieste in comun) - manastire ce-l
are pe egumen drept nti stttor i n care viata calugarilor este
comunitara (au toate lucrurile n comun): nu au avere personal, muncesc
mpreun, mnnc mpreun la mas (trapez) i au ca locuinta o chilie in
incinta manastirii; ei sunt subordonati staretului care se ngrijeste de toate
problemele comunitii monahale pe care o conduce. Asemenea organizare
monahala se numeste chinovitica, iar calugarii se numesc chinoviti sau
cenobiti. Opus acesteia, ntr-o mnstire ideoritmic nu exist egumen i
fiecare clugr se ngrijete singur de hrana sa i de toate cele necesare.
Colib = Locuin a unui numr limitat de clugri, separat de alte cldiri,
cu puin teren n jurul ei i cu biseric ncorporat. Mai multe colibe laolalt
formeaz un schit.
Condac = o strofa poetica izolata in care se descrie pe scurt sarbatoarea
din ziua respectiva (in vechime erau poeme alcatuite din pana la 24 de
strofe; astazi a ramas doar prima condacul).
Catavasie = (catavasis = coborare, scoborare) - se numeste irmosul care
cuprinde primele strofe sau stihiri ale fiecarei ode din anumite canoane.
35

Fiecare praznic isi are catavasiile lui formate din irmoasele odelor din
Canonul sarbatorii respective. Numele de catavasie vine de la faptul ca in
vechime cantaretii celor doua strani veneau in mijlocul bisericii, unde
cantau impreuna irmosul. Irmoasele si catavasiile din Minei, Penticostar si
Triod, cu privire la sarbatorile mari sunt cuprinse in cartea de slujba numita
Irmologhion. Catavasiile sunt slujbe legate de Invierea si pogorarea lui
Hristos la iad.
D
Dicheu = Stareul unei colibe care administreaz i reprezint schitul timp
de un an i care are n grij i biserica mare.
Dver = perdea ce acoper uile mprteti.
Denie = v. Utrenie.
Doxologie = cantare de slava inaltata lui Dumnezeu. Doxologie mica:
Marire Tatalui si Fiului si Sfantului duh. Doxologie mare: Slava intru cei de
sus , care are la baza cantarea ingerilor din noaptea Nasterii Domnului.
Diptic = a) - rugaciune de mijlocire generala pentru toate categoriile de
credinciosi.
b) - ansamblu de doua icoane fixate una de cealalta.
E
Eclesiarh = clugrul care se ngrijete de biseric i de desfurarea
slujbelor.
Eclesiologie = doctrina despre biserica.
Ectenie (ectenis, es = intins, prelungit; efhi = rugaciune; ectenie efhi =
rugaciune prelungita, staruitoare) - indemn staruitor la rugaciune; este
rugaciunea de cerere cea mai completa, o sinteza a cererilor Bisericii in
cadrul Liturghiei Ortodoxe.
Ecumenism = Miscare de refacere a unitatii vazute a Bisericii, divizata de-a
lungul istoriei, datorita factorilor teologici si neteologici, pe calea acordurilor
si dialogului teologic, a marturiei comune, a cooperarii si asistentei
reciproce. Este considerat de Sfinii Prini ca Erezia Ereziilor deoarece
ncearc s alture lucruri ce nu pot fi alturate: adorarea lui Dumnezeu cu
nchinarea la idoli.
36

Eleon = muntele Eleonului; v. Ispas sau Inaltarea Domnului la cer.

Epiclez = invocare in vederea sfintirii; este punctul culminant din timpul
Sfintei Liturghii, in care slujitorii invoca Duhul Sfant pentru prefacerea
darurilor de paine si vin in Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos.
Episcop = (gr. episkopos, lat. episcopus = supraveghetor, pastor,
carmuitor) - slujitorul din treapta superioara a ierarhiei bisericesti, ales si
trimis prin hirotonie sa exercite rolul de arhiereu al adunarii euharistice, de
invatator al Evangheliei si de coordonator al slujirilor si harismelor in
Biserica locala (eparhie). Slujirea episcopala este centrala si indispensabila
Bisericii, incat fara episcop Biserica locala nu poate fi recunoscuta.
Erezii = [gr. si lat. haeresis = optiune, erezie]: conceptii particulare fie
despre Sfanta Treime, fie despre dumnezeirea lui Iisus Hristos, sau despre
firea Sa omeneasca, sau despre raportul dintre cele doua firi in ipostasul
Sau dumnezeiesc, acestea din urma fiind cunoscute sub denumirea de erezii
hristologice. Se cunosc si erezii pnevmatologice, intalnite in teologie si sub
denumirea de subordinatianism pnevmatologic, sau de pnevmatomahie
(pnevmatomahi = cei ce nu recunosteau deofiintimea si egalitatea in rang,
cu celelalte doua Persoane, a Sfantului Duh).
Eshatologie = (eshatos = ultim, cel din urma; i eshati ora = ceasul cel din
urma) - invatatura despre viata viitoare, viata vesnica, viata veacului ce va
sa vina, imparatia lui Dumnezeu pentru care ne rugam: Vie imparatia
Ta !, care va incepe dupa Judecata de apoi, cand Iisus va veni sa judece vii
si mortii si va intemeia o imparatie ce nu va avea sfarsit si pentru care
Biserica invata pe credinciosi ce trebuie sa faca, cum sa traiasca aici pe
pamant spre a fi mantuiti in imparatia lui Dumnezeu.
Euharistie
=
termen
provenit
din
limba
greaca,
insemnand
multumire,recunostinta. Slujba Sfintei Impartasanii - cel mai desavarsit
si cel mai potrivit mijloc de legatura cu Dumnezeu - se numeste
EUHARISTIE (multumire), fiind una dintre cele sapte Sfinte Taine instituite
de Insusi Mantuitorul Hristos, prin rugaciune de multumire si gestul de
binecuvantare a painii si a paharului cu vin la Cina cea de taina (Luca 22,
19-20). De remarcat ca pentru ortodoxie Euharistia nu este un simplu act
liturgic sacramental, ci este centrul de convergenta al intregii vieti
bisericesti.
Evanghelie = vestea cea buna, adusa de Fiul lui Dumnezeu - intrupat. La
inceputul Bisericii, prin Evanghelie s-a inteles intreaga traditie orala a
predicii lui Iisus Hristos. Apoi, tot in sec I s-au cristalizat cele 4 Evanghelii
37

(dupa Matei, Marcu, Luca si Ioan) care consemneaza viata si activitatea ca

om a Fiului lui Dumnezeu.
Exarh = inspector al manastirilor si schiturilor din cuprinsul unei episcopii.
Epiclez = (=invocare, chemare parte a Anaforalei) rugaciunea cea mai
importanta rostita in taina de preot, adresata lui Dumnezeu, in timpul careia
se savarseste sfintirea si prefacerea Darurilor.
F
Filioque = (qui ex Patre Filioque procedit = care de la Tatal si de la Fiul
purcede) = dogma a Bisericii Catolice, care formuleaza opinia ca Duhul
Sfant purcede de la Tatal si de la Fiul. Filioque a provocat una din cele mai
inversunate polemici teologice dintre Orient si Occident si ramane una din
divergentele doctrinare majore dintre Catolicism si Ortodoxie. Pentru
catolici, Filioque ar fi o explicare si o clarificare a doctrinei despre Duhul
Sfant, formulata de catre al II-lea Sinod ecumenic (Constantinopol, 381),
care, impotriva ereziei lui Macedoniu, a reafirmat expresia folosita de
evanghelistul Ioan: care de la Tatal purcede (Ioan 15, 26). Pentru
ortodocsi, Filioque este o dogma noua, care implica o alta credinta,
inadmisibila din punctul de vedere al traditiei dogmatice rasaritene.
Filocalia = [gr. filo-kalos = iubirea de frumos (nume dat de sfintii Vasile cel
Mare si Grigorie Teologul unei antologii din scrierile lui Origen, cu tema
"Iubirea de frumusete divina")] = colectie de texte care se refera la viata
contemplativa si ascetica, scrise inainte de secolul al IX-lea de catre mari
parinti ai spiritualitatii ortodoxe rasaritene. Aceste texte au fost adunate in
secolul al XVIII-lea de catre Nicodim, de la Muntele Athos (1749-1809) si
Macarie de Corint (1731-1805) si publicate pentru intaia oara la Venetia
(1872) sub titlul de Filocalia parintilor care practica trezvia. A doua editie a
fost publicata de patriarhul Kallistos, la Atena (1893), iar a trea, tot la Atena,
intre 1957 si 1963. Traducerea in limba romana sub titlul Filocalia sfintelor
nevointe ale desavarsirii a fost facuta de Preotul Profesor Dumitru
Staniloae, incepand din 1946. Colectia (pana acum au aparut noua volume)
este insotita de comentarii si note de o mare valoare teologica.
G
Glasuri bisericeti = cele opt moduri dupa care se canta muzica
bisericeasca. Ele sunt principale I IV si derivate sau plagale V VIII.
H
38

Harism = daruri si virtuti personale, primite de la Duhul Sfant si exercitate

inlauntrul Bisericii de catre membri acesteia. Harismele sunt in afara slujirii
sacerdotale (episcop, preot, diacon), deci nu sunt acordate prin hirotonie
cau hirotesie ci duhul Sfant impartaseste harismaticilor, direct, darurile.
Heruvic = este imnul care se canta la strana de cantaret (cor), in prima
parte a Liturghiei credinciosilor, inainte de iesirea cu darurile. Imnul
heruvimic are un sens mistic, pe care il exprima chiar textul sau.
Heruvim = heruvimi, puteri cereti puse de Dumnezeu s pazeasca poarta
raiului din Eden, dupa alungarea primilor oameni Adam si Eva, care
calcasera porunca lui Dumnezeu, mancand din pomul oprit, pomul
cunosintei binelui si raului, si spre a-i impiedica sa manance si din pomul
vietii.
Hristologie = [gr. Hristos = cel ce a primit ungerea, Unsul]: invatatura
ortodoxa despre cele doua firi si persoana lui Iisus Hristos, care in forma ei
definitiva a fost elaborata de catre Sinoadele ecumenice (in special I, IV, si
VI) prin sinteza datelor Noului Testament si teologia patristica bizantina. Tot
in aceasta perioada s-a elaborat vocabularul hristologic: persoana, unirea
ipostatica sau enipostazierea naturii umane in persoana Cuvantului;
comunicarea idiomelor, perihoreza sau intrepatrunderea reciproca,
indumnezeirea firii omenesti. Iisus Hristos, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu,
este a doua persoana a Sfintei Treimi, despre Care Simbolul de la Niceea
(art. 2-7) afirma ca S-a nascut din Tatal mai inainte de toti vecii; Lumina din
lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, Cel
ce este de o fiinta cu Tatal.
I
Icoan [gr. eikon, lat. imago = chip, reprezentare]: imagine sacra, in doua
dimensiuni, care reprezinta pe Iisus Hristos, pe Maica lui Dumnezeu sau un
sfant, cu putinta de zugravit datorita trupului pe care l-au avut, Carora Li se
aduce inchinare sau cinstire, dupa principiul: cinstea data icoanei trece la
cel zugravit pe icoana. Ca reprezentare picturala, icoana poate avea
aspectul ei istoric, estetic si arheologic, dar ea nu apartine artei sacre, ci
cultului Bisericii, impreuna cu Sfanta Scriptura si Sfintele Taine. Ea nu este
un ornament, un tablou sau o reprezentare figurativa, ci comunicarea
vizuala a realitatii invizibile divine, manifestata in timp si spatiu. De aceea,
contemplarea vizuala, ca si marturisirea orala sau mesajul scris, are aceeasi
valoare pentru primirea misterului lui Dumnezeu revelat in istoria mantuirii.
Pentru teologia ortodoxa, temeiul icoanei sau reprezentarii simbolice este
realitatea Intruparii Fiului lui Dumnezeu: Si Cuvantul trup S-a facut(In 1,
39

14). Icoana este o consecinta a Intruparii, deoarece Iisus Hristos este chipul
lui Dumnezeu cel nevazut (Col. 1, 15).
Iconomie = termenul nseamn: plan, providenta, administrare. Sensul cel
mai utilizat este: planul lui Dumnezeu cu privire la destinul creatiei si al
omului, indeosebi pregatirea mantuirii in Vechiul Testament si realizarea
mantuirii in Noul Testament. Pe scurt, iconomie inseamna planul lui
Dumnezeu de mantuire a omului, realizat de Iisus Hristos. Termenul
iconomie mai are si alte doua sensuri:
a) doctrina despre manifestarea si lucrarea iubirii lui Dumnezeu in lume;
b) una din modalitatile principale pe care Biserica le foloseste in aplicarea
normelor
canonice,
care
consta
intr-o
atitudine
pastorala
de
condescendenta si de compasiune, avand in vedere ratiuni de circumstanta
si, in anumite cazuri, personale, in care este in joc nu numai binele Bisericii
ci si mantuirea individului.
Icos = strofa poetica ce urmeaza imediat dupa condac.
Idioritmic (idioritme, idioritmie) = organizare monohala in care calugarii
duc o viata libera, cu avere personala, cu gospodarii proprii (case, gradini
etc.), asezate in preajma bisericii manastirii, dar in afara de incinta. Daca
din punct de vedere material sunt independenti, calugarii cu organizare
idioritmica traiesc totusi in comunitate in timpul slujbelor la biserica; i n
aceste manastiri se afla staret care este conducatorul si care vegheaza la
buna desfasurare a disciplinei si implinirii indatoririlor fata de biserica a
monahilordin manastirea respectiva.
dol, idoli = s.m. Divinitate pgn; (concret) Reprezentare antropomorf a
unei diviniti (n form de statuie, imagine etc.) chip, figur, statuie
reprezentnd o asemenea divinitate i constituind, n religiile politeiste (n
general, la toi pgnii), obiect de adoraie i de cult religios;
(figurat) Fiin (persoan) sau lucru care reprezint obiectul unui cult sau al
unei mari iubiri (adoraii). Din sl. idol.
Ierurgii = sunt acele slujbe oficiate de preoti sau de episcopi care au
menirea de a scoate credinciosii, natura si lucrurile ce ii inconjoara de sub
puterea vrajmasului si de a-i sfinti, a-i curata si a-i binecuvanta prin
pogorarea asupra lor a harului si a puterii dumnezeiesti. Spre deosebire de
Taine, la Ierurgii primeaza credinta primitorului pentru a se inregistra efectul
40

slujbei. Toate binecuvantarile si sfintirile de care se bucura crestinul in

timpul vietii se numesc ierurgii.
Ipacoi (ipacoi = ascultare, raspuns) sau subascultator - denumire care se
dadea in vechime raspunsurilor (refrenelor) cantate de popor in cantarea
responsoriala a psalmilor. Ipacoi este o stihira (tropar) izolata, constand din
anumite versete din psalmi sau din unele formule liturgice cunoscute si
consacrate in uzul liturgic, care se repetau ca un refren dupa fiecare verset
al psalmului, asa cum a ramas pana azi in finalurile cantarilor Treimei, in
cantarile finale din icoasele si condacele Acatistelor si din cele trei refrenuri
din slujba Privegherii sau Vecerniei Mari. Astazi, ipacoi se numesc acele
tropare sau strofe izolate care se citesc inainte de antifoanele celor opt
glasuri de la Utrenia Duminicilor si praznicului respectiv.
J
Jertf = (gr. thisia, lat. Hostia = sacrificiu, ofranda, imolare): notiune din
vocabularul cultic, ritual biblic (cf. Levitic si Evrei), folosit in teologia liturgica
si spirituala astfel.
1. Viata lui Hristos, persoana si slujirea Sa, deci nu numai un moment
particular din istoria mintuirii, este considerata ca un act de consacrare. In
perspectiva profetiilor mesianice din Vechiul Testament (Ps. 53, 1-10), Ioan
Botezatorul identifica pe Iisus Hristos cu <> (In 1, 29). El este imaginea
mielului pascal sacrificat al Vechiului Testament (Ies. 12, 1-14; I Pt. 1, 19):
<> (I Cor. 5, 7). El poarta semnele jertfei rascumparatoare chiar dupa
moartea Sa (Apoc. 5, 6-14). El ramine pentru totdeauna in stare de jertfa.
Iisus Hristos este <> - Agnus Dei (In 1, 29, 36; cf. Fapte 8, 32-33; I Pt. 2, 2124), Care S-a smerit pina la moarte; expresia unei iubiri care se jertfeste,
care vede biruinta ei in suferinta. In acest sens, Jertfa este sinonima cu
sfintirea, la care face aluzie textul din Ioan 17, 19.
2. Acceptarea patimilor, crucii si mortii, ca pret de rascumparare pentru
pacatul lumii: El a purtat pacatele noastre, in trupul Sau, pe lemn, pentru ca
noi murind fata de pacate, sa vietuim dreptatii. Cu ranile Lui v-ati vindecat (I
Pt. 2, 24; Evr. 10, 18). Jertfa lui Hristos e un act de ascultare si de iubire (In
15, 13), deoarece nu a fost trimis spre moarte, ci S-a dat de buna voie: (Evr.
9, 14; 4, 15; 7, 26). Nu este un act numai de imolare, ci de mijlocire, unica si
permanenta, de trecere de la moarte la viata. Moartea Sa are un caracter
voluntar, fiind o jertfa libera, un act de ascultare: (In, 10, 17-18).
Desigur, lumea L-a ucis in acest mod. Puterile religioase si politice iau
initiativa si comploteaza moartea Sa. Ele au ales pedeapsa cu moartea pe
41

cruce, o executie umilitoare, rezervata sclavilor, nu cetatenilor romani.

Crucea arata dispretul total si tortura cea mai oribila si cruda. Cu toate
acestea, El insusi Si-a oferit viata, de aceea jertfa Sa nu e o moarte penala
sau o imolare, ci o ofranda libera. El traieste moartea Sa. El putea sa o
evite, dar a acceptat-o pentru a o distruge definitiv. Moartea a fost distrusa
mai intii in trupul Sau, prin lupta directa cu pacatele noastre, necedind
pacatului: (I Cor. 5, 21; cf. In 8, 46; I In 3, 5). Astfel, (I Cor. 5, 19).
3. Jertfa euharistica centrul cultului liturgic. Euharistia este Taina care
actualizeaza jertfa unica de pe cruce a lui Hristos. Prin rugaciunea preotului
si a comunitatii liturgice, Hristos, Care este in acelasi timp preot ( ), altar ( )
si sacrificiu ( ), este cel care Se imparte si este mincat. (N. Cabasila,
Explicarea dumnezeiestii Liturghii XXX, 9-15). N. Cabasila afirma ca jertfa
liturgica are doua aspecte: unul euharistic, de multumire, si altul de
mijlocire, de cerere (Ibid. LXII, 2-3; X, 4, 9-10), corespunzator cu cele doua
parti ale Bisericii. Pentru el, jertfa (thisia) este identica cu consacrarea
darurilor (agiasmos), nu cu aducerea lor (prosphora); de aceea cind darurile
sint sfintite prin prefacerea (metabole) lor in trupul si singele dumnezeiesc,
jertfa euharistica este terminata (Ibid. XXXII, 12; I, 6). Caci (Ibid. XXXII, 15).
Desigur, comemorarea jertfei este inseparabila de invocarea Duhului Sfint.
In Vechiul Testament singele si focul sint doua elemente necesare
sacrificiului (I Tegi 18, 25-39). Focul jertfei este prefigurarea Duhului Sfint
(Lc. 12, 49). De altfel, Duhul este co-partas la aducerea jertfei lui Hristos
(Evr. 9, 14).
4. (I Pt. 2, 5). Daca jertfa este esenta cultului liturgic si daca (Mt. 23, 19),
aceasta nu inseamna ca viata crestina se reduce la ritualul celebrarii
Euharistiei. Fiecare credincios aduce la altar propria sa jertfa duhovniceasca,
pe care a consacrat-o in afara de cea in virtutea preotiei sale. Exista un
raport de reciprocitate intre concelebrarea liturgica si consacrarea
personala, intre preotia credinciosilor din afara de altar si preotia slujitorilor
la altar. Desi fara de pacat, Iisus Hristos ramine modelul consacrarii
duhovnicesti, deoarece, ca Cel ispitit dupa toate.
K
Kenoz = [gr. kenosis = desertare, conditile de smerire, de aneantizare, de
umilire]: starea de desertare>> sau de <> pe care Fiul lui Dumnezeu o
asuma in Intruparea Sa, ca act de ascultare fata de Dumnezeu-Tatal: <> (Fil.
2, 6-6). Este o stare care nu poate fi inteleasa si descrisa adecuat. In
teologia sistematica, kenoza nu sta in unirea ipostatica in sine, ci este o
consecinta a acesteia. In Hristos, Dumnezeu devine partas la conditia
omului: de pacatos si de muritor (Evr. 2, 9), pentru a-I da acestuia
42

posibilitatea de a trece spre Dumnezeu. In intruparea Sa, dumnezeu Isi <>

Dumnezeirea Sa, pentru a cobori la starea de om, luind chip de <>
(diakonos). <>, pentru ca astfel Fiul lui Dumnezeu sa poata fi identificat ca
Fiul Omului. El S-a coborit aplecind cerurile (katabasis) pentru a arata ca
iconomia mintuirii nu este o inchipuire (phantasia), ci o realitate si un fapt
de ascultare.
Conceptiile despre kenoza au determinat diverse curente de spiritualitate. In
scrierile filocalice, kenoza este modelul umilintei crestine, virtutea pe care
diavolul o detesta cel mai mult, fiind contrara mindriei si slavei desarte,
atitudini diabolice prin excelenta. Se cunoaste de pilda <>, curent ascetic,
care exagerind umilirea Fiului in faptul intruparii, a promovat o spiritualitate
bazata pe anihilarea personalitatii. Kenoza este mai degraba o atitudine de
condescendenta si de ascultare, dupa chipul lui Hristos.
<> (Simeon Metafrastul, Parafraza la Macarie Egipteanul, 67, Filoc. Rom.,
vol.
5,
p.
333-33
Bibliografie: Nadejda Gorodetzky, the Humiliated Christ in Modern Russian
Thought, S.P.C.K., London, 1938; D. Staniloae, Teologia Dogmatica
Ortodoxa, vol. 2, p. 64-76.
L
Libaie = actul de turnare/oferire ca o jertf n cinstea unei zeiti sau lui
Dumnezeu, a unui buturi primite (ulei de msline sau vin n Cretinism;
ghee n Hinduism), fie pe pmnt fie pe coninutul unei jertfe solide; vinul
sau lichidul astfel turnat.
Liturghie = la origine termenul insemna slujire sau actiune publica;
Astazi, la ortodocsi, Liturghia este centrul cultului divin, este Slujba
slujbelor, in cadrul careia se pregateste si se administreaza Sfanta
Impartasanie (Euharistia). Centrul Sfintei Liturghii este jertfa se Sine a
Mantuitorului, la fiecare altar, dupa cuvantul Sau din Evanghelie: Luati,
mancati, acesta este Trupul Meu.Beti dintru acesta toti, ca acesta este
Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea
pacatelor (Matei 26, 27-28).
Liturghier = cuprinde randuiala pentru preoti si diaconi la cele trei Sfinte
Liturghii ortodoxe (a Sfantului Ioan Gura de Aur, a Sfantului Vasile cel Mare
si a Sfantului Grigorie Dialogul), la celelalte slujbe, randuiala impartasirii,
rugaciuni pentru diferite trebuinte din viata omului, povatuiri pentru
savarsirea Sfintei Liturghii, sinaxarul (calendarul), s.a.
43

Laudele = sunt cantarile principale si caracteristice ale randuielii Utreniei.

Cantarile, rugaciunile, laudele si multumirile care se aduc lui Dumnezeu in
zilele de sarbatori, iar in manastiri, in fiecare zi, sunt grupate intr-o serie de
slujbe care se numesc in general cu un termen consacrat Cele sapte laude
si anume: Vecernia, Pavecernita, Miezonoptica, Utrenia si Ceasurile, in
numar de patru (I, III, VI, IX), adica rugaciunile de la inceputul celor patru
sferturi ale zilei. Slujba celor sapte Laude incepe cu Vecernia, conform
traditiei mostenite de Biserica crestina din Vechiul Testament, cand
inceputul zilei liturgice sau bisericesti se socotea nu de la miezul noptii, ca
in viata civila, ci de cu seara. De aceea, in cartile de slujba, lauda liturgica a
fiecarui sfant sau a fiecarei zile bisericesti incepe cu slujba de seara, adica
cu vecernia. Aceste Laude se socotesc in numar de sapte, deoarece Utrenia
si Ceasul I se fac impreuna, altfel, la numar ar fi opt.
Luminnde = v. Svetilne.
M
Maslu = [gr. evahelaion (de la evki = rugaciune + elaion = untdelemn) =
binecuvintarea untdelemnului]: Taina in care cel bolnav, prin ungerea cu
untdelemn sfintit si invocarea harului Sfintului Duh de catre preoti, primeste
tamaduirea trupului si iertarea sufletului.
Mrturisire = Spovedanie sau Pocainta [gr. metonia, lat. Paenitentia;
schimbarea spiritului, cainta]: Taina in care credinciosul, prin puterea
Duhului Sfint si rugaciunea Bisericii, primeste iertarea pacatelor savirsite
dupa botez, spre innoirea comuniunii sale cu Dumnezeu si impacarea cu
comunitatea liturgica al carei membru este. Deoarece scopul ei este de a
readuce pe credincios in starea de curatie, de a pune <> bun (Petru
Damaschin, Invataturi duhovnicesti I, in Filoc. rom., vol. V, p. 21 cum si de a
fi constient de iertarea si innoirea primite la botez, pocainta se mai numeste
<> sau a doua iluminare (Evr. 6,6). Puterea de a ierta pacatele a fost
fagaduita apostolilor in repetate rinduri (Mt. 16, 19; 18,17-18), dar Taina a
fost instituita prin cuvintele Mintuitorului: <> (In 20, 22-23). Taina se
practica de la inceputul Bisericii (Iac. 5, 14-16, 19-20; I In 1, 8-10), fiind
inseparabila de botez: <> (Evr. 6, 4-6). De asemenea, practicarea ei este
confirmata de scrieri si scriitori postapostolici si din perioada patristica:
Clement Romanul (Epist. 1 Corinteni, VII, 2-5), Ignatie de Antiohia (Catre
Smirneni IX, 1), Ep. Lui Barnaba (XIX, 4). Didahia (XIV, 1-2), Policarp (Catre
ilipeni VI, 1-2), Pastorul lui Herma (Viziunea I, II, III; Asemanarea VII, VIII, IX),
Justin Martirul (Apologia I, cap. XVI, 8, 14; Dialogul cu Tryfon CXXX, 2), Irineu
(Contra ereziilor III, 11, 9 si 14, 4), Clement de Alexandria (Stromate II, 5644

70; IV, 153, 154), Tertulian (Despre penitenta I-XII), Ciprian (Scrisorile LV, 327; LVII, 1-4; LIX, 15-17).
Mntuire = [gr. sotiria, lat. salus-utis = mantuire, eliberare, vindecare]:
actul in care Dumnezeu, prin intruparea, moartea si invierea Fiului Sau, Iisus
Hristos, restabileste omul in starea de comuniune personala cu El, dandu-i
acestuia germenele unei vieti vesnice, noi: Dumnezeu ne-a dat viata
vesnica si aceasta viata este intru Fiul Sau (I In 5, 11).
Metanie (sau Mtanie) = (goniklisia = genuflexiune, ingenunchere si
ridicare, si iar ingenunchere si ridicare) - este un gest ritual care insoteste
rugaciunea; este o ingenunchere si o ridicare (alternate) insotite de semnul
crucii (inchinare) si de adanca plecaciune pana la pamant. Simbolic,
metania, ca si simpla ingenunchere la rugaciune, este o marturisire a caderii
omului in pacat si ridicarea lui prin Iisus Hristos. Metaniile se numesc si niste
siruri de margele pe care le tin pe incheietura mainii calugarii crestini si de
alte religii si dupa care (rotindu-le cu degetele) isi numara si-si rostesc
rugaciuni.
Mineiele = (sunt in numar de 12, dupa numarul lunilor) cuprind imnurile
din randuiala slujbelor din fiecare zi a anului, impartite pe luni.
Molitfelnic = (sau Evhologion, de la grecescul evhe =rugaciune)
cuprinde randuiala savarsirii Sfintelor Taine si a Ierurgiilor. Un extras pentru
preotii de parohie se numeste Aghiazmatar.
Mucenic = martir din primele veacuri crestine, care si-a dat viata pentru
Hristos, in timpul persecutiilor pagane. Mucenicie, jertfire, moarte in chinuri,
pentru credinta. In traditia vietii crestine, la ortodocsi, se obisnuieste ca
pentru ziua de 9 martie, cand se face pomenirea celor 40 de mucenici din
Sevasta, care au murit pentru credinta lor in Iisus Hristos, inecati intr-un lac,
sa se faca colacei din coca de paine, impletiti in forma cifrei 8, care se fierb
in apa indulcita cu zahar si cu nuci pisate; se pot face mai mari si se coc in
cuptor, de asemenea presarati cu nuca pisata si unsi cu miere. Acesti
mucenici se impart spre pomenirea mucenicilor din Sevasta, care au suferit
pentru Hristos.
Muzic psaltic = muzica specifica Bisericii Ortodoxe, care are o notatie
diferita de cea obisnuita (lineara) si are radacinile in psalmodierea din
vechea sinagoga ebraica si in muzica vechilor greci. Este diferita de muzica
lineara apuseana.

45

Miezonoptica = slujba de noapte intemeiata pe porunca Mantuitorului:

Vegheati dar, ca nu stiti cand va veni stapanul casei: sau seara sau la
miezul noptii sau la cantatul cocosilor sau dimineata. Deducem acest lucru
si din Pilda celor zece fecioare, unde la miezul noptii s-a facut strigare mare:
Iata mirele vine !
N
Nabi = (de la naba = a vorbi in numele cuiva) profet, in islamism.
Nabucodonosor = rege al Babilonului (605-562 i.Hr.), care distruge
Ierusalimul si marele templu zidit de Solomon si ia in robie mare parte din
locuitorii orasului (586).
Nforni sau Anaforni = se numeste tava sau talgerul pe care se pune
anafura (painea binecuvantata la Sf. Liturghie), care se da credinciosilor
dupa ce se miruiesc.
Nafur sau anafur = termen vechi, cu sens de impartasanie
(Cuminecatura) intalnit in Cea mai veche Pravila romaneasca (sec. XVI)
din Codicele de la Ieud (C.A. Spulber, Cea mai veche Pravila romaneasca,
Cernauti, 1930, passim. Acad.Rom.).
Nagualism = credinta ca exista legaturi misterioase intre o persoana si un
anumit animal.
Naia = (lat. navis = nava) denumire pentru naosul bisericii, in Ardeal.
Nakir i Munkar = in religia islamica, sunt cei doi ingeri care judeca
sufletele dupa moarte, la Judecata particulara.
Nmieti = schit de maici (in apropiere de Rucar), cu o bisericuta foarte
frumoasa si originala, sapata la inaltime in stanca muntelui.
Naos = (de la lat. navis ecclesiae = corabie; gr. naos) sau sanul bisericii este partea centrala din interiorul bisericilor ortodoxe, cuprinsa intre
catapeteasma sau tampla altarului si pronaos. La bisericile mai vechi, intre
naos si pronaos exista un perete despartitor si comunicarea se facea printr-o
usa; la bisericile mai noi, acest perete a disparut, ramanad doar doua
coloane andorsate pe zidurile de la nord si de la sud, legate printr-o arcada.
Na, Na = sunt acele persoane care asista un copil la Botez sau pe tinerii
care se casatoresc (care primesc Taina Cununiei). Rolul nasilor care asista pe
46

cel ce vine la botez este de a rosti raspunsurile si a face marturisirea de

credinta in locul si in numele celui ce se boteaza. Nasii sunt garantii sau
chezasii acestuia, luandu-si astfel angajamentul solemn, in fata lui
Dumnezeu si a Bisericii ca pruncul (finul) va fi crescut ca adevarat crestin si
ca va fi un bun credincios al Bisericii lui Hristos. Prin participarea lor activa
la slujba Botezului, alaturi de preoti, nasii devin parintii spirituali ai
pruncului, nascandu-l pentru viata cea noua in Hristos, asa cum parintii cei
dupa fire l-au nascut pentru viata trupeasca; ei au aceleasi obligatii si
raspunderi in ceea ce priveste viata religios-spirituala a finului lor, ca si
parintii pentru viata fizica (materiala) a copiilor lor. Nasul (in Biserica
Ortodoxa) trebuie sa fie crestin ortodox si de acelasi sex cu cel ce se
boteaza, desi nu constituie un impediment daca nu e de acelasi sex, sa fie
bun credincios si mai in varsta (nu copil) spre a-si putea asuma raspunderea
de indrumator si invatator sufletesc, spre a face din finul sau un bun crestin.
La randul sau, finul este dator sa asculte si sa respecte pe nas, ca pe parintii
sai dupa trup. Calugarii nu pot fi nasi, deoarece ei traiesc in manastiri si nu-i
pot purta de grija finului lor. Randuiala cere ca sa fie un singur nas pentru
cel botezat; el poate lipsi in cazuri extreme; parintii copilului nu pot fi nasii
lui. Relatia nas-fin constituie grad de rudenie spirituala si este impediment
la casatorie. Nasii la cununie (numiti si nuni) asista pe miri atat la logodna,
cat si la cununie si au acelasi rol si datorii ca si ale nasilor la botez; ei sunt
martori si garanti (chezasi) ai seriozitatii angajamentelor reciproce si ai
trainiciei legaturii luate de viitorii soti. De aceea, la slujba logodnei, ei pun
mana, impreuna cu preotul, pe inele, iar la cununie, pe cununile care se pun
pe capetele mirilor, atat la asezarea, cat si la depunerea lor, fiind partasi la
actul sfant care se savarseste. Ca si la Botez, nasii trebuie sa fie mai in
varsta decat finii si cu viata crestina exemplara, spre a fi vrednici sa-i
indrume ca niste parinti si invatatori ai lor. Nici la cununie calugarii nu pot fi
nasi (E.B.LS 1980, p. 358, 404).
Naturism = sistem de explicare a fiintei si originii religiei, prin perceperea
infinitului, concretizat in bolta cereasca. Oamenii au divinizat elementele
naturii devenite fetisuri. Elementele boltii ceresti soarele, luna, stelele
au devenit zeitati si oamenii s-au prosternat in fata lor, cerandu-le ocrotirea.
Naturismul cuprinde toate credintele primitive in care se adorau obiecte si
fenomene ale naturii, care-i inspaimantau pe oameni (fulgerul, traznetul,
tunetul).
Nazarenii sau Nazarienii, numii i Pocii = sunt o secta
neoprotestanta, intemeiata de Iacob Wirz din Elvetia, pe la jumatatea sec.
XIX. Acesta sustinea ca Dumnezeu i-a dat duhul preotesc al lui Melchisedec
ca sa intemeieze o Biserica Noua. Doctrinarul sectei a fost pastorul calvin
47

Samuel Frohlich. Pocaitii (nazarenii) afirma ca ei il urmeaza pe Iisus

Nazarineanul, atat in cuvinte, cat si in fapte; numai pocainta aduce
mantuirea. Ei cred in imparatia de o mie de ani (Mileniul), nu admit
juramantul, considera inutile toate institutiile publice (ca fiind locasuri ale lui
Antihrist); scoala este de prisos, caci dupa botez copiii nu mai pacatuiesc si
n-au nevoie de educatie spre a ajunge in imparatia raiului; se cere mult
rigorism in viata personala.
Nazireu = era, la evrei, acela pe care parintii il inchinau Domnului la
templu, inca de la nasterea sa. Nazireii faceau legamant sa se abtina de la
bauturi alcoolice si de a nu-si taia niciodata parul capului.
Nslie = un fel de pat din scanduri, pe care se aseaza mortul in biserica.
Nstrap = era in Vechiul Testament cutia cu mana, amintire a hranei
evreilor cat au ratacit in pustie, la intoarcerea lor in Canaan, unde Moise n-a
mai ajuns, ci numai Aaron, Marele preot, fratele lui Moise, care i-a calauzit.
Nastrapa cu mana se pastra in Cortul Marturiei, in Sfanta Sfintelor, inchisa
in Chivotul Legii, alaturi de Tablele Legii si toiagul lui Aaron, asa cum ne
spune Sf. Apostol Pavel: Caci s-a pregatit cortul marturiei. In el se aflau,
mai intai, sfesnicul (cel mare cu sapte brate) si masa si painile punerii
inainte; partea aceasta se numeste Sfanta. Apoi, dupa catapeteasma a
doua, era cortul numit Sfanta Sfintelor, avand altarul tamaierii si chivotul
Asezamantului (al Legii celei vechi) ferecat peste tot cu aur (v. Chivotul
Legii), in care era nastrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce
odraslise (se refera la una din minunile pe care o facuse Aaron cu toiagul
sau Numeri 17,6-10) si tablele Legii (Evrei 9, 2-5; comp. cu Iesire 40, 2-5)
(E.B.LG, Bucuresti, 1993, p. 455). In pictura altarului, pe peretele de rasarit,
jos, apare Aaron cu nastrapa in mana (E.B.LG, p. 455).
Neam = Manastirea Neamt (15 km de Targu Neamt), una dintre cele mai
vechi din Moldova, s-a dezvoltat dintr-un schit existent in vremea lui Petru
Musat, si intemeiat probabil de ucenicii lui Nicodim, calugarul ctitor al
Voditei si Tismanei. Cu vremea, mica chinovie de calugari creste, sprijinita
pe pietatea si darurile domnesti, ajungand la mare inflorire in vremea lui
Stefan cel Mare, ctitorul bisericii mari (1497), care se pastreaza pana azi cu
frumusetea si soliditatea ei de odinioara. Aici s-a dezvoltat o puternica viata
spirituala si culturala, scriindu-se si transcriindu-se, veacuri de-a randul,
multime de carti de ritual care au fost raspandite in toata tara. Aici si-a
desfasurat activitatea in sec. XVIII marele monah Paisie Velicicovski,
carturar venit din Malorusia (cu ucenicii sai), a carui activitate va fi
continuata de mitropolitul-carturar Veniamin Costachi (sec. XVIII-XIX).
Restaurata in veacul nostru, manastirea are azi si o bisericuta mai mica, un
48

muzeu cu o biblioteca bine organizata din vremea Patriarhului Nicodim

(1939-194 si un seminar teologic.
Necrolog = (lat. necrologium) anunt despre un mort; in biserici si
manastiri este registrul cu cei morti; necrologie = cuvantare despre mort,
funebra.
Neofit = (neofitos = neofit, novice) persoana care a aderat de curand la o
doctrina, la o ideologie; in crestinismul primar (sec. I II), neofitii erau cei
botezati de curand si intrati in randul crestinilor. Neofitii erau cei mai zelosi
propovaduitori ai crestinismului.
Nomocanon = colectie de canoane, de legi stabilite prin sinoade.
O
Ortodoxie = [gr. orthos + doxa = dreapta credinta si inchinare adevarata,
soborniceasca]: invatatura care se plaseaza in continuitate directa si
neintrerupta cu traditia apostolica, prin intermediul teologiei patristice si
neopatristice, si care formeaza credinta comuna a Bisericii neimpartite, din
primul mileniu. Ortodoxia se identifica cu insasi traditia apostolica asa cum
a fost confirmata, interpretata si dezvoltata prin consensul Bisericii
universale. De fapt, didascalia sau regula de credinta apostolica a fost
criteriul de baza al ortodoxiei oricarei traditii. De aceea, orice ruptura in
continuitatea cu traditia apostolica a fost considerata ca o coruptie sau
abandonare a Ortodoxiei, care poate sa ia fie forma unei erezii, fie forma
unei confesiuni separate.
Octoih = (= opt glasuri) contine imnurile cantate la slujbele bisericesti din
fiecare zi a saptamanii pentru toate cele opt moduri de cantare (glasuri).
Fiecare glas tine o saptamana, sirul lor incepe de la Duminica Invierii. In
fiecare zi cantarile sunt consacrate unui subiect principal: Duminica
preamaresc Invierea Domnului; luni pe Sfintii Ingeri; marti pe Sfintii
Prooroci; miercuri este inchinata Sfintei Cruci; joi Sfantului Apostol si
Ierarh Nicolae; vineri se preamaresc Sfanta Cruce si Patimile Domnului;
sambata este inchinata tuturor sfintilor si se fac rugaciuni pentru cei
raposati).
Osana = Te imploram, Doamne, mantuieste-ne !
P

49

Pantocrator = stapanitor a toate. Este o referire la Dumnezeu; in pictura

bizantina, in toate bisericile ortodoxe, exista o scena deasupra cupolei
centrale din naos in care este zugravit Iisus ca Pantocrator.
Patristic, Patrologie = istoria si continutul doctrinei Parintilor Bisericii,
doctrina inchegata ca traditie, acceptata in comun de intreaga Biserica intro perioada a istoriei bisericesti, in care s-a transmis si asimilat invatatura
apostolica intr-o firma autentica si normativa. In mod conventional, perioada
clasica a patristicii rasaritene se termina cu sfintul Ioan Damaschin (752),
dar aceasta nu inseamna ca spiritul patristic nu a continuat. Tot mai multi
teologi ortodocsi vorbesc de neo-patristica, in care include mai ales teologii
si scriitorii bizantini din secolele XIII-XV care au dezvoltat si sintetizat unele
din doctrinele traditionale. Traditia patristica are caracterul unei sinteze
dogmatice la care au contribuit: barbatii apostolici, apologeti, martiri,
marturisitori, scriitori bisericesti, parinti ai Bisericii.
Paresimi = termen popular pentru Postul Pastilor; Patruzecimea, cele
patruzeci de zile cat dureaza acest post (quadragesima).
Pnevmatologie, pneumatologie = invatatura ortodoxa despre Duhul
Sfant, a treia persoana a Sfintei Treimi, despre care articolul 8 din Simbolul
de credinta spune: Cred intr-Unul Duhul Sfant, Domnul de-viata-facatorul,
Care din Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si
slavit, Care a grait prin prooroci. Ereziile pnevmatologice din primele secole
nu au contestat persoana Duhului Sfant, ci divinitatea si deofiintimea
acesteia cu Tatal. Fata de aceste erezii, parintii Bisericii au precizat mai
multe aspecte ale pnevmatologiei ortodoxe, pornind de la principiul stabilit
de sfantul Atanasie, dupa care, daca Duhul este o creatura, prin El noi nu
participam la Dumnezeu, la firea dumnezeiasca.
Post = prin definitie, postul este abtinerea pe o perioada determinata de
la anumite mancaruri, de la bauturi si de la pacate, in scopuri religiosmorale. Asadar, acest exercitiu de infranare imbina postul de pacate cu
postul de bucate, spre cresterea noastra duhovniceasca. Postul poate fi: de
o zi (miercuri, vineri), sau de mai multe zile (cele 4 posturi de durata din
timpul anului bisericesc: Postul Nasterii Domnului, Postul Pastilor, Postul
Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, Postul adormirii Maicii Domnului).
Pronie = [gr. pronoia, lat. providentia = purtare de grija, prevedere]: modul
in care Dumnezeu chiverniseste si conduce lumea spre scopul final pentru
care a fost creata, in interiorul iconimiei Sale creatoare si rascumparatoare.
Actiunea proniatoare este neintrerupta si concomitenta cu cea creatoare si
judecatoare, ceea ce arata unitatea planului lui Dumnezeu cu creatia Sa.
50

Dependenta de pronie este fundamentala, deoarece: pe de o parte, prin

pronie Dumnezeu Se acomodeaza la orice situatie istorica si la orice fiinta
umana, iar pe de alta parte, pronia arata conditia lumii in mainile lui
Dumnezeu, care calauzeste, controleaza, guverneaza si judeca totul: Unde
ma voi duce de la Duhul Tau, si de la fata Ta unde voi fugi? De ma voi sui in
cer, Tu acolo esti. De ma voi pogori in iad, de fata esti (Ps. 138, 7-8).
Purcedere [lat. processio, gr. ekporevsis = purcedere]: modul in care Duhul
Sfant are existenta ipostatica din Tatal, principiul unitatii si izvorul comun al
dumnezeirii, Care naste pe Fiul si purcede pe Duhul. Duhul purcede fiintial,
in chip negrait, din Tatal prin Fiul Cel nascut din Tatal (Maxim Marturisitorul,
Raspuns catre Talasie, 63, Filoc. Rom., vol. III, p. 369).
Penticostar = (Cincizecime) cuprinde randuiala slujbelor dumnezeiesti de
la Duminica Invierii pana la Duminica Tuturor Sfintilor (imnurile sunt de
bucurie si preamarire a Invierii Domnului).
Panahid = panahide, s.f. (nv. i pop.) Parastas (fcut dup 40 de zile de la
moartea cuiva). Parte a prohodului care se cnt la scoaterea mortului din
cas. Din sl. panahida.
Panihid = cuprinde randuiala slujbei inmormantarii. Ea este deosebita
pentru copii, mireni, preoti, calugari si in Saptamana Luminata (prima dupa
Invierea Domnului).
Polieleu = cantare de lauda la sarbatorile Mantuitorului si ale sfintilor, fiind
alcatuita din versete Psalmilor 134 si 135, psalmi care preamaresc in chip
deosebit si lauda milostivirea lui Dumnezeu. (din grecescul polieleus = mult
milostiv).
Podobie = (podobena = norma, model) sau prosomie, asemananda = este
in muzica bisericeasca o stihira cu melodie tip, model, dupa care se executa
toate cantarile bisericesti. Fiecare din cele opt glasuri isi are prosomia
(podobia) sa, care se insemneaza deasupra imnelor ce trebuie cantate
intocmai cu prosomia notata. Pana la trecerea pe note a imnelor, melodia se
pastra print traditie, podobia (prosomia) fiind un mijloc mnemotehnic
(procedeu de memorare si reproducere) a cantarii stihirilor.
Psalm = (psalmos = psalm, cantare dintr-un insrument cu coarde, deoarece
psalmii se cantau acompaniati la harfa) - creatii lirice, cu fond religios;
formeaza una din cartile Vechiului Testament, intitulata Psalmi si atribuita
regelui David. In numar de 151 (150 canonici si un psalm necanonic) psalmii
au fost reuniti in primele secole ale crestinismului in cartea numita Psaltire.
51

Psaltire = cuprinde cei 150 (+ 1) de psalmi ai lui David si ai altor poeti din
Vechiul Testament. Ei sunt impartiti in 20 de parti numite catisme (= pauze,
sederi).
Prochimen = stih (vers de psalm) care precede pericopa din Apostol
(=asezat inainte).
Priceasn = (rus. Pricestna = care participa); v. Chinonic.
Pripeal = cantare grabita, cu refren doxologic.
Pronaos = (sau nartica) numit si tinda bisericii = este incaperea de la
intrarea dinspre apus a bisericii. Aici stateau odinioara catehumenii si
penitentii, iar azi, la tara, stau femeile. In vechile biserici, pronaosul era o
incapere despartita de naos printr-un zid, avand usi de comunicare; cu
timpul, zidurile au fost inlocuite de arcade sustinute de stalpi, iar la
bisericile construite in ultimele doua secole pronaosul a devenit o prelungire
a naosului, de care nu mai e despartit prin nimic. In pronaos se afla cafasul,
un fel de balcon inspre peretele de la intrare, unde canta corul bisericii, in
timpul Sf. Liturghii.
Pateric = carte cu biografii ale unor calugari-sihastrii, care, pentru curatia
si sfintenia vietii lor, au ramas in memoria Bisericii, fiind trecuti in randul
cuviosilor si sfintilor.
R
Revelatie sau descoperire si izvoarele ei = [lat. Revelo-are = a dezvalui]:
lucrarea prin care Dumnezeu Se descopera pe Sine lumii create, mai intai
prin proorocii Vechiului Testament si apoi, in mod personal, prin Fiul Sau,
pentru a ne face cunoscuta taina voii Sale (Ef. 1, 9), precum si cuprinsul
acestei taine, pe care apostolul Pavel o numeste bogatia intelepciunii si
stiintei lui Dumnezeu (Rom. 11, 33). Dupa cuprins, descoperirea
dumnezeiasca nu trebuie inteleasa numai ca o comunicare de invataturi,
deoarece Dumnezeu Se descopera atat prin cuvant, cat si prin fapte,
evenimente, lucrari, semne si minuni (In 20, 30).
Rugciune = este vorbirea omului cu Dumnezeu, semnul comuniunii
dintre om si Dumnezeu. Rugaciunea poate fi: de lauda, de multumire sau de
cerere. Credinciosii crestin - ortodocsi practica rugaciunea obsteasca - in
biserica, la slujbe - si rugaciunea particulara - in casele lor, in diferite
momente ale zilei.
52

S
Satana - nume dat diavolului; in limba ebraica numele inseamna
potrivnic, vrajmas. Diavolul este cauza raului din lume. Puterea lui nu
trebuie nesocotita, dar crestinii trebuie sa cunoasca faptul ca diavolul nu
este de neinvins: prin puterile proprii si avand alaturi harul divin, orice
putere a diavolului este infranta. Postul si rugaciunea sunt doua dintre cele
mai puternice arme de lupta impotriva celui rau.
Savaot = Dumnezeul ostilor ingeresti !
Schit = Mic aezare monahal format din mai multe colibe i socotit
drept o anex a unei mnstiri. La Sfntul munte se ntlnesc i aanumitele schituri cu via de obte, care n realitate sunt adevrate
mnstiri, chinovii, dar se supun uneia dintre cele douzeci mari mnstiri
ale Muntelui.
Scolastic, scolasticism = sistem filosofico-religios, izvorat din dogmele
invataturii crestine si aparut in Evul Mediu, in Biserica Catolica.
Invatamantul scolastic foloseste metoda de predare discursiv-rationala,
adica scolastica si dialectica. Credinta se explica pe baza logicii formale a lui
Aristotel, printr-o expunere sistematica si filozofica. Logica si ratiunea ca
metode se folosesc in intreaga Teologie (dogmatica, morala, drept canonic),
ca si in ordinea sociala a Bisericii Catolice. Omul scolastic nu are indoieli;
harul este, pentru el, firesc naturii sale si asa reuseste sa ajunga la
cunoasterea, la intelegerea lui Dumnezeu si a nemuririi sufletului. Logica
aristotelica si teoria cunoasterii il ajuta pana la o limita, dincolo de care
ajuta numai credinta. Harul divin, credinta si faptele bune sunt mijloacele de
indreptare si de mantuire. Teologia scolastica a fost numita Teologia
transformata in filozofie aristotelica increstinata. Teoreticianul acestei
Teologii este Toma d`Aquino (1225 - 1274), dar adevaratul parinte al
scolasticii Evului Mediu a fost Anselm de Canterbury (+ 1109), a carui
deviza Credo ut intelligam (crede ca sa poti intelege) explica conceptia
scolastica, bazata pe acordul dintre dogma si ratiune.
Serafim - putere cereasc.
Sedelne = (lat. sedeo = sed; gr. katimai = a sedea, katisma to = sedere)
sezande sau catisme - sunt psalmi care se canta sau se cintesc in timpul
slujbelor, ori izolati, ori in grupuri mici, ori insirati unul dupa altul, cum sunt
cei sase psalmi de la inceputul Utreniei, ori grupati in cele 20 de sectiuni ale
Psaltirii, numite catisme, care se citesc la slujba Ceasurilor, Miezonopticii,
53

Vecerniei si Utreniei. Aceste catisme sunt numite si sedelne, pentru ca in

timpul citirii sau cantarii lor credinciosii pot sedea pe scaune sau in strana.
Sfintele Taine = sunt lucrari sfinte si sfintitoare in care preotii si (sau)
episcopii impartasesc in chip vazut harul lui Dumnezeu cel nevazut.
Numarul celor sapte taine este pus in legatura cu cele tapte daruri ale
duhului sfant (Isaia 11, 2-3). Ele sunt: Botezul, Mirungerea (Ungerea cu
Sfantul Mir), Spovedania (Marturisirea; Pocainta), Impartasania (Euharistia),
Cununia, Maslul si Preotia (Hirotonia).
Sfinenie = [gr. agiasmos, agiosyni; lat.sanctificatio]: procesul de
transfigurare subiectiva a credinciosului prin participare nemijlocita la viata
in Hristos, Care este sfintenia insasi, adica prin consacrare spirituala
continua. Impreuna cu dreptatea si rascumpararea, sfintirea este un aspect
complementar si indispensabil al actului mantuirii (I Cor. 1, 30). Mantuirea
nu este un merit, ci aproprierea personala, dupa har, a trupului indumnezeit
al lui Hristos, asa cum indica scopul liturghiei: Sfintele, sfintilor. Actul
esential al jertfei euharistice este consacrarea sau prefacerea darurilor; dar
scopul acesteia este sfintirea credinciosilor. Crestinul devine locas sfant al
lui Dumnezeu prin impartasirea Sfintelor Taine.
Shism, sau Schism = [gr. shisma, lat. schisma = separare, scindare,
shisma]: situatie de separare canonica si de intrerupere a comuniunii
liturgice intre scaunul de Roma si cel de Constantinopol, provocata de bula
de excomunicare din 16 iulie 1054 pe care cardinalul Humbert o depune pe
altarul Sfintei Sofii, in numele papei Leon al IX-lea (mort cu trei luni inainte),
impotriva patriarhului Mihail Cerularie. La randul sau, patriarhul ecumenic
excomunica delegatia papala prezenta la Constantinopol. Desi in sens strict
anatema din 1054 este o excomunicare personala care priveste in mod
direct cele doua scaune patriarhale, totusi ea a afectat profund relatiile
ulterioare dintre cele doua mari parti ale Bisericii crestine. In Ianuarie 1964,
papa Paul al VI-lea viziteaza Ierusalimul, unde se intalneste cu patriarhul
ecumenic Atenagoras I. In toamna aceluiasi an, conferinta panortodoxa de
la Rhodos decide sa se inceapa pregatirile necesare pentru deschiderea
dialogului teologic pe picior de egalitate cu Biserica romana. In ajunul
incheierii conciliului Vatican II, la 7 dec. 1965, papa Paul al VI-lea, in
catedrala Sfantul Petru din Roma, si patriarhul Atenagoras in catedrala
patriarhala din Istambul, ridica in acelasi timp anatema care dura intre cele
doua Biserici de noua secole. Cei doi sefi de Biserici isi dau seama totusi ca
acest gest de dreptate si de iertare reciproca nu este suficient pentru a
pune capat diferentelor, cele vechi si cele mai recente, dintre Biserica
Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa. Practic, separarea continua.
54

Sinergie = [gr. synergeia = conlucrare]: raspunsul credinciosului la

chemarea Duhului Sfant, cooperarea tainica si libera intre harul lui
Dumnezeu si vointa omului.
Sinod ecumenic = [gr. oikoumeniki sinodos, lat. concilium = adunare de
episcopi, care reprezinta intreaga Biserica]: Forma colegiala in care se
exprima episcopatul universal in materie de doctrina si de disciplina. Cu
toate ca episcopul are o destinatie locala determinata, el are o raspundere
colegiala in problemele de interes general ale Bisericii.
Soteriologie = (gr. O Soter = Mantuitorul): Doctrina crestina despre
mantuire (v. MANTUIRE).
Spovedanie, Mrturisire sau Pocin = este una dintre cele sapte
Sfinte Taine in care credinciosul, prin puterea Duhului Sfant si rugaciunea
Bisericii, primeste iertarea pacatelor savarsite dupa botez, spre innoirea
comuniunii sale cu Dumnezeu si impacarea cu comunitatea liturgica al carui
membru este. Taina a fost instituita de Mantuitorul Hristos, dupa Inviere,
prin cuvintele:Luati Duh Sfant! Carora le veti ierta pacatele, li se vor
ierta; carora le veti tine, tinute vor fi (Ioan 20, 22-23). Indiferent de ritmul
impartasirii, care - desigur - trebuie sa fie frecvent, credinciotii trebuie sa fie
indrumati sa practice spovedania in mod continuu, ca o actualizare
permanenta a harului primit la botez.
Stihiri = tropare in serie.
Stihoav = este o cantare in cadrul serviciului divin al Vecerniei care
urmeaza dupa ectenia cererilor; stihoavna este formata dintr-o serie de
stihuri, strofe sau tropare (patru sau cinci), dintre care a doua si a treia sunt
intotdeauna precedate de cate un stih. Acest stih poate fi un verset din
psalmii care se cantau odinioara in intregime in acest moment al Vecerniei.
Cu timpul se intercaleaza strofe din noua poezie imnografica crestina, iar
din vechii psalmi n-au mai ramas decat cate un stih sau doua care preced
stihirile a doua, a treia si a patra.
Svetline = (sveta = lumina) - Svetilna se cheama astfel ca cerere a
trimiterii luminii celei de sus; se mai numesc si luminande, fiind o categorie
de stihiri sau tropare izolate care se canta inainte de Laude (in randuiala
Utreniei). Se numesc asa pentru ca odinioara se cantau in momentul cand
incepea sa se lumineze de ziua si pentru ca, in mai toate cantarile care
poarta aceste nume e vorba de lumina.
T
55

Tain = [gr. mysterion, lat. mysterium sacramentum = taina, simbol sacru]:

Notiunea de Taina are in teologie o dubla semnificatie, avand in ambele
cazuri provenienta spirituala, divina: una este aceea care se acopera cu
termenul de mister, de lucru ascuns si necunoscut sau chiar de
necunoscut si o alta, care e redata mai exact de termenul sacrament.
Teologie ortodox = mai mult decat stiinta de comunicare si mijloc de
interpretare, teologia a fost pentru spiritul ortodox mod de cunoastere a lui
Dumnezeu si forma de exprimare a experientei unei Biserici locale. Istoria
teologiei ortodoxe este inegala, dar ea arata ca niciodata Bisericile locale nau fost lipsite de teologi sau de scoli teologice.
Treime, Trinitate = [gr. Trias, lat. Trinitas = Treime]: doctrina de baza si
specifica a revelatiei Noului Testament si deci si a crestinismului, dupa care
dumnezeirea sau esenta lui Dumnezeu subzista ca treime de persoane sau
ipostasuri. Dogma despre Treimea dumnezeirii sau a unitatii intreit
ipostatice este o dogma cardinala, deoarece are implicatii asupra intregii
invataturi crestine.
Tipic = cuprinde randuiala savarsirii slujbelor dumnezeiesti din intreg anul
bisericesc, precum si diferite sfaturi in legatura cu savarsirea lor.
Triod = cuprinde randuiala slujbelor din timpul Postului Mare. Cele mai
multe canoane au trei cantari, de unde si numele.
Tropar, Tropare = cea mai veche, mai mica si mai simpla unitate a poeziei
imnografice in cultul ortodox, strofa care infatiseaza pe scurt si canta viata
unui sfant sau descrie sensul si importanta unui eveniment din viata
Mantuitorului sau din istoria sfanta a mantuirii neamului omenesc.
U
Utrenie = este serviciul religios de dimineata prin care multumim lui
Dumnezeu pentru noaptea care a trecut si Il rugam sa vietuim in pace in
ziua care incepe. In trecut (ca si astazi, in unele manastiri), slujba Utreniei
incepea inainte de rasaritul soarelui. Astazi, aceasta Utrenie nocturna se
savarseste in toate bisericile numai in noaptea de Pasti (in unele locuri si in
noaptea de Craciun), dupa miezul noptii; in celelalte zile, Utrenie se slujeste
dimineata. In manastiri si chiar in bisericile de enorie si in catedrale, in
ajunul duminicilor, al sarbatorilor imparatesti si al sfintilor cu priveghere,
Utrenia se savarseste de cu seara, in continuarea Vecerniei si a Litiei, si
atunci poarta numele de Priveghere (slujba de noapte). In saptamana a
cincia din Postul Mare (miercuri si vineri), in toata Saptamana Patimilor,
56

Utrenia se face tot seara, dar fara a fi unita cu vecernia, ci se face singura,
purtand numele de Vdenia sau Denie (de la slavonescul vdenia = veghere,
priveghere).
V
Vecernie = slujba de seara, care face parte din cele 7 Laude bisericesti; se
savarseste in manastiri in fiecare seara, iar in bisericile de mir (parohiale) in
ajunul duminicilor si al sarbatorilor. Este o slujba de multumire pentru ziua
care a trecut, dar si o rugaciune de cerere pentru a petrece noaptea si ziua
urmatoare sub scutul lui Dumnezeu. Este randuiala cu care incepe serviciul
divin din fiecare zi liturgica.
Vimatar = preot, diacon sau clugr care are n grij sfntul altar.
(
prieteniisfmunteathos.wordpress.com)

57